Contestatie la executare. Prescriptia executarii pedepsei. Dosar in care s-a emis un mandat european de arestare. Emiterea unui mandat european de arestare nu determina intreruperea cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

Contestatie la executare. Prescriptia executarii pedepsei. Dosar in care s-a emis un mandat european de arestare. Emiterea unui mandat european de arestare nu determina intreruperea cursului termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Prin sentinta penala nr. 675 din 10 noiembrie 2009 pronuntata in dosarul nr. 16929/299/2009 al Judecatoriei Sector 1 Bucuresti a fost admisa contestatia la executare iar in baza art. 461 alin.1 lit.d Cod procedura penala  raportat la art. 125 si urmat. Cod penal s-a constatat prescrisa executarea pedepsei de 1 an inchisoare aplicata inculpatului M. A. prin sentinta penala nr. 2150/13.12.2002 pronuntata  de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 7840/2002, definitiva prin neapelare la data de 24.02.2003, pentru care s-a emis mandatul de executare al pedepsei inchisorii nr. 5314/24.02.2003. S-a dispus totodata anularea MEPI nr. 5314/24.02.2003 emis de Judecatoria Sector 1 Bucuresti, cheltuielile judiciare ramanand in sarcina statului.

Pentru a pronunta aceasta solutie instanta a retinut urmatoarele:
Prin sentinta penala nr. 2150/13.12.2002 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, definitiva prin neapelare la data de 24.02.2003, inculpatul M.A. a fost condamnat la pedeapsa de un an inchisoare, cu executare in regim de detentie, pentru savarsirea infractiunii de uz de fals in forma continuata, prevazuta de art. 291 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cpen.
In baza acestei sentinte a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei Inchisorii nr. 5314/24.02.2003 care nu a fost pus in executare intrucat, in urma verificarilor efectuate de organele de politie cu privire la condamnat, s-a constatat ca acesta a parasit teritoriul Romaniei la data de 09.06.1998 prin P.C.T.F. Otopeni, potrivit adresei nr. 65957/07.08.2006 emisa de Politia Sector 1 Bucuresti.
In vederea aducerii la indeplinire a mandatului de executare mentionat, s-a dispus darea in urmarire internationala a condamnatului M.A. prin Mandatul de Urmarire Internationala in vederea Extradarii emis la data de 25.09.2006 de Judecatoria Seectorului 1 Bucuresti. La data de 13.02.2008, a fost emis pe numele condamnatului un Mandat European de Arestare.
Potrivit dispozitiilor art. 461 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., se poate formula contestatie la executare in cazul in care se invoca prescriptia sau orice alta cauza de stingere sau de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident intervenit in cursul executarii, iar in temeiul art. 460 alin. (1) C.proc.pen., instanta competenta sa se pronunte asupre contestatiei la executare invocate este instanta de executare in sensul stabilit de art. 481 alin. (1) C.proc.pen.
In prezenta cauza, contestatia la executare formulata vizeaza sentinta penala nr. 2150/13.12.2002 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, iar contestatorul a invocat intervenirea prescriptiei executarii pedepsei de un an stabilita prin hotararea judecatoreasca respectiva. In consecinta, instanta a constatat indeplinirea in cauza a conditiilor de admisibilitate a contestatiei la executare formulata.
Potrivit art. 125 alin. (1) C.pen., prescriptia inlatura executarea pedepsei principale, in eventualitatea in care executarea pedepsei nu a avut loc in intervalul de timp stabilit de lege, iar in cazul in care pedeapsa care urmeaza a fi executata este inchisoarea de cel mult 15 ani sau mai mica, prevederile art. 126 alin. (1) lit. b) si alin. (3) C.pen. instituie un termen de prescriptie a executarii pedepsei de 5 ani, plus durata pedepsei ce urmeaza a fi executata, dar nu mai mult de 15 ani, calculat de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
In cauza, prin raportare la cuantumul pedepsei stabilite prin sentinta penala nr. 2150/13.12.2002 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, termenul de prescriptie a executarii pedepsei este de 5 ani, plus durata de 1 an a pedepsei aplicate, in total 6 ani, calculat de la data ramanerii definitive a sentintei penale prin neapelare, respectiv de la data de 24.02.2003.
Potrivit art. 154 C.pen., termenele substantiale de timp stabilite pe ani se socotesc implinite cu o zi inainte de ziua corespunzatoare de la care au inceput sa curga. In consecinta, in cauza, termenul de prescriptie de 6 ani, care a inceput sa curga la data de 24.02.2003, s-a implinit la data de 23.02.2009, astfel incat la data sesizarii instantei cu prezenta contestatie la executare, termenul de prescriptie a executarii pedepsei era implinit.
Potrivit art. 127 alin. (1) C.pen., prescriptia executarii pedepsei se intrerupe prin inceperea executarii pedepsei sau prin savarsirea unei noi infractiuni.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta nu a constatat insa intervenirea, in cursul termenului de prescriptie a executarii pedepsei a niciunei cauze de intrerupere a acestuia, condamnatul neincepand executarea pedepsei care i-a fost aplicata si neexistand date cu privire la savarsirea de catre acesta a unei noi infractiuni, asa cum rezulta din fisa de cazier judiciar aflata la dosarul cauzei.
Art. 128 alin. (2) C.pen. stabileste posibilitatea suspendarii prescriptiei executarii pedepsei in cazurile si in conditiile stabilite de dispozitiile Codului de procedura penala, respectiv in ipoteza exercitarii cailor extraordinare de atac, in cea a amanarii sau in cea a intreruperii executarii pedepsei. Aceste cazuri de suspendare a prescriptiei executarii pedepsei nu sunt insa incidente in prezenta cauza.
Instanta a retinut totodata ca in cauza a fost emis un mandat de urmarire internationala si apoi un mandat european de arestare pe numele condamnatului, mandat care nu a fost pus in executare pana in prezent in conditiile in care persoana condamnata nu a fost localizata.
Initiarea procedurilor de dare in urmarire generala si internationala, precum si emiterea unui Mandat European de Arestare nu sunt enumerate insa printre cauzele limitative de intrerupere sau de suspendare a prescriptiei executarii pedepsei, prevazute de art. 127 alin. (1) si art. 128 alin. (2) C.pen.
 Art. 35 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala stabileste ca depunerea cererii de extradare intrerupe prescriptia, inclusiv prescriptia executarii pedepsei, neimplinita anterior, instituindu-se astfel o cauza speciala de intrerupere a cursului prescriptiei executarii pedepsei. Dispozitia face insa mentiune doar despre o cerere de extradare, ipoteza emiterii unui Mandat European de Arestare nefiind inclusa in sfera textului legal si nu poate fi astfel considerata un caz de intrerupere a prescriptiei executarii pedepsei, in materie penala aplicarea analogiei fiind exclusa, neputandu-se concepe ca pe cale de interpretare prin analogie sa se ajunga la crearea unei alte cauze de intrerupere a prescriptiei executarii pedepsei decat cele expres si limitativ prevazute de lege.
  Asa fiind, a considera ca emiterea unui mandat european de arestare este si ea, in temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 302/2004, o cauza de intrerupere a executarii pedepsei ar insemna a extinde aplicarea unei norme speciale, de stricta interpretare, prevazuta numai in materia extradarii, la o situatie asemanatoare, aceea a mandatului european de arestare.
   Chiar in conditiile in care s-ar accepta ca mandatul european de arestare reprezinta o "forma simplificata de extradare", instanta a apreciat ca, din punctul de vedere al procedurii, relatia dintre cele doua forme de cooperare judiciara internationala in materie penala nu este una de la general la special in asa fel incat procedura mandatului european de arestare sa se completeze cu cea a extradarii si, in consecinta, art. 35 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 sa fie aplicabil si mandatului european de arestare.