PRETENTII CONTRACTUALE INTEMEIATE PE CONTRACTUL DE MANDAT, RASPUNDEREA CONTRACTUALA IN CAZUL REZOLUTIUNII CONTRACTULUI

PRETENTII CONTRACTUALE INTEMEIATE PE CONTRACTUL DE MANDAT, RASPUNDEREA CONTRACTUALA IN CAZUL REZOLUTIUNII CONTRACTULUI

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 30.01.2009, reclamantul P C a solicitat instantei obligarea paratei S.C. T CFR S.A. Bucuresti la plata sumei de 241.000 lei daune-interese echivalentul indemnizatiilor neachitate si la cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii s-a aratat ca la 19.09.2008 reclamantul a incheiat cu parata contractul de mandat nr. Tc. 1/1983, perioada fiind de 4 ani incepand cu 01.09.2008. Obligatiile reclamantului prevedeau organizarea, conducerea si gestionarea activitatii paratei, in calitate de Director General, fiind prevazuta o remuneratie lunara.
La 17.11.2008, in urma intrunirii AGA a paratei, s-a decis revocarea din functia de presedinte al Consiliului de Administratie, fapt retinut in Hotararea nr. 24 din data respectiva.
La 26.11.2008 s-a intrunit Consiliul de Administratie care a dispus revocarea reclamantului si din functia de Director General, precum si revocarea contractului de mandat nr. Tc. 1/1983. La momentul luarii acestor decizii reclamantul se afla in concediu medical si a luat cunostinta de aceste decizii prin adresa nr. 100/27.11.2008.
Reclamantul considera ca revocarea mandatului este lovita de nulitate absoluta, precum si abuziva si lipsita de  o justa-cauza.
Cauza de nulitate invocata de reclamant se refera la prevederile art. 4 lit. B punctul 10 din contract, prin care partile convin ca revocarea mandatului se face dupa analizarea de catre CA si AGA a raportului trimestrial cu privire la situatia economico-financiara a societatii, cu referire la anumiti indici enumerati in anexa 1 a contractului. In cauza revocarea a avut loc inainte de implinirea unui trimestru de activitate si fara o asemenea analiza. Pe de alta parte, CA si-a depasit atributiile prin revocarea sa din functia de Director General, deoarece AGA dispusese doar revocarea sa din functia de Presedinte al CA. Mai mult, avand in vedere faptul ca reclamantul se afla in concediu medical, trebuia dispusa inlocuirea sa temporara cu o alta persoana si cel mult suspendarea contractului de mandat, in nici un caz revocarea sa. Reclamantul considera ca aceste cauze de nulitate conduc spre aplicarea principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis".
In ceea ce priveste caracterul abuziv al revocarii, reclamantul face referire la art. 1371 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, care prevede expres dreptul la daune-interese in cazul unei revocari fara justa cauza a mandatului. Prin urmare, reclamantul si-a evaluat daunele interese la drepturile care i-ar fi revenit in temeiul contractului de mandat, respectiv retributia lunara de 14.000 lei pana la 01.01.2009 si 5.000 lei de la 01.01.2009, pentru toata perioada contractuala.
In drept reclamantul a invocat art. 1371 alin. 4 si art. 1401 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, art. 969 C.civ.
Au fost anexate in fotocopie urmatoarele documente : hotararea nr. 16/26.11.2008 a CA al S.C. T CFR S.A. Bucuresti, hotararea nr. 24/17.11.2008 a AGA, adresa nr. Tc./CA/100/27.11.2008, adresa nr. Tc. 1/2718/09.12.2008, contractul de mandat nr. Tc. 1/1983/19.09.2008, decizia nr. 17/01.08.2007 a S.C. T S.R.L., contractul individual de munca nr. Tc./1/1/437/30.07.2007.
La data de 27.02.2009 parata S.C. T CFR S.A. Bucuresti a depus intampinare, prin care a aratat ca potrivit art. 7 alin. 2 din HG nr. 706/2002, directorul societatii este si presedintele CA, motiv pentru care revocarea reclamantului din functia de director general este o consecinta a revocarii din functia de presedinte al CA. De asemenea, in temeiul anexei 3 la aceeasi HG - statut-cadru pentru C CFR S.A. si, implicit, pentru parata care este o filiala - AGA filialei alege membrii CA sau ii revoca cu acordul AGA a CFR. Aceasta din urma a adoptat Hotararea nr. 105/28.10.2008 prin care se propune ca in locul reclamantului sa fie numit dl. M M C, dispunand implicit si modificarea CA al paratei. Prin urmare, revocarea din functie a reclamantului a fost urmarea manifestarii de vointa a actionarului majoritar. In raport cu aceste motive, parata a apreciat ca nu sunt intemeiate nici sustinerile reclamantului cu privire la nulitatea absoluta a hotararilor de revocare din functie.
Pe fond, aceleasi considerente ar conduce instanta, in opinia paratei, la ideea lipsei culpei paratei in cadrul raspunderii civile delictuale.
A fost atasata in copie hotararea de infiintare a filialei-parate.
In cadrul probei cu inscrisuri incuviintata ambelor parti, reclamantul a mai depus chitanta privind onorariul de avocat, iar parata, desi i s-a pus in vedere sa depuna documentatia in extenso care a stat la baza revocarii mandatului reclamantului, a mai depus doar regulamentul de organizare si functionare a paratei.
Analizand actele de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele:
Obiectul cauzei cu care a fost investita instanta este obligarea paratei la daune interese pe temeiul raspunderii contractuale. Reclamantul nu a cerut nici anularea vreunei hotarari, nici constatarea vreunui alt fapr sau drept. Cele sustinute de acesta sunt in fapt motive ale actiunii, nu capete distincte de cerere. De altfel, instanta nici nu ar fi fost competenta sa solutioneze o cerere de anulare a unei hotarari AGA sau o constatare a nelegalei incetari a contractului de munca.
In speta se discuta doar aspectele patrimoniale ale revocarii contractului de mandat nr. Tc. 1/1983/19.09.2008. Prin urmare, instanta se va concentra numai asupra acestui aspect.
Reclamantul P C  a incheiat cu parata S.C. T CFR S.A. Bucuresti contractul individual de munca nr. Tc./1/1/437/30.07.2007 si apoi contractul de mandat nr. Tc. 1/1983/19.09.2008. acest din urma mandat ii conferea calitatea de director general, cu drepturile si obligatiile prevazute la art. 4. Potrivit art. 4 lit. A pct. 9 din acest contract, la incheierea contractului de mandat inceteaza de drept contractul individual de munca pentru functia de director general - respectiv contractul individual de munca nr. Tc./1/1/437/30.07.2007 -, iar in caz de revocare a mandatului mandatarul urma sa fie reangajat cu data imediata in cadrul societatii pe functia detinuta anterior celei de director general.
Asadar, la 01.09.2008, cand si-a inceput efectele contractul de mandat nr. Tc. 1/1983/19.09.2008, a incetat de drept sa isi produca efectele contractul individual de munca nr. Tc./1/1/437/30.07.2007.
Contractul de mandat a fost incheiat pe o perioada de 4 ani, fiind prevazuta o indemnizatie lunara de 14.000 lei (art. 4 lit. A pct. 1).
Prin urmare, nu suntem in materia unui litigiu de munca, ci in materia raspunderii civile contractuale a mandantului pentru revocarea mandatului.
Prin hotararea nr. 24/17.11.2008 a AGA S.C. T CFR S.A. Bucuresti, reclamantul P C a fost revocat din functia de Presedinte al CA incepand cu 17.11.2008. Hotararea nu ofera un motiv pentru aceasta masura.
Prin hotararea nr. 16/26.11.2008 a CA al S.C. T CFR S.A. Bucuresti (fila 6) se arata :
"Referitor la pct. 1 "Nota privind revocarea contractului de mandat nr. Tc.1/1983/19.09.2008 incheiat cu dl. P C."
Ia cunostinta de art. 3 din Hotararea AGA nr. 24/17.11.2008 de numire in functia de director general al S.C. T CFR S.A. a d-lui M M Cn, incepand cu data de 17.11.2008 prin revocarea din functia de director general a d-lui P C, cu aceeasi data, iar, conform art. 2 din OUG 79/2008, se impune incheierea unui contract de mandat cu dl. M M C incepand cu data de 17.11.2008 si, implicit REVOCAREA contractului de mandat nr. Tc.1/1983/19.09.2008 incheiat cu dl. P C, incepand cu aceeasi data (material nr. Tc. 1/2/92/2008)."
Instanta remarca faptul ca, daca hotararea AGA il revoca pe reclamant din functia de Presedinte al CA, prin hotararea CA se mentioneaza ca tot AGA l-a revocat din functia de director general. Acest aspect pe fond este relevant pentru cauza, deoarece, desi art. 7 alin. 2 din HG nr. 706/2002 (fila 29) stabileste identitatea intre persoana Presedintelui CA si cea a Directorului General, instanta retine ca nici AGA si nici CA ale paratei nu vor sa isi asume expres raspunderea pentru masura revocarii. Acest aspect este confirmat de sustinerile paratei, care pune pe seama actionarului majoritar, CFR, decizia de revocare din functie a reclamantului, invocand Hotararea nr. 105/28.10.2008 a AGA a acestei societati, fara a o depune la dosar.
Instanta nu poate decat sa remarce faptul ca s-a voit cu orice pret revocarea din functie a reclamantului, acestuia neoferindu-i-se vreun motiv pentru aceasta. Nici obligatia din art. 4 lit. B pct. 10 din contractul de mandat nu este indeplinita, in sensul ca nu s-a facut revocarea dupa analiza raportului trimestrial de activitate. Pe de o parte o asemenea analiza nici nu apare in motivarea hotararilor emise de organele de conducere ale paratei, dar pe de alta parte ar fi fost imposibila, din moment ce contractul cu reclamantul isi producea efectele de numai doua luni si jumatate (01.09. - 17.11.2008). Parata nu dovedeste ca ar fi facut uz nici de prevederea art. 5 lit. B pct. 2 din contractul de mandat, care ii dadea posibilitatea verificarii lunare a indeplinirii criteriilor de performanta din anexa 1 la contract.
De altfel, este evident ca parata nu poate oferi pentru revocarea mandatului alta explicatie decat aceea ca revocarea s-a facut la ordinul actionarului majoritar - explicatie nesustinuta de probe. Instanta retine, asadar, ca revocarea mandatului s-a facut intempestiv si discretionar, contrar clauzei contractuale de la art. 4 lit. B pct. 10. Potrivit art. 1371 alin. 4 din Legea nr. 31/1990, la ale carei dispozitii face trimitere chiar art. 13 din contractul de mandat, "administratorii pot fi revocati oricand de catre adunarea generala ordinara a actionarilor. In cazul in care revocarea survine fara justa cauza, administratorul este indreptatit la plata unor daune-interese". Lipsa de culpa invocata de parata in mod gresit pe terenul raspunderii civile delictuale nu ar fi aplicabila nici in cazul raspunderii civile contractuale, deoarece legea speciala citata mai sus prevede expres raspunderea patrimoniala, culpa fiind subinteleasa prin lipsa justei-cauze a revocarii.
Cu privire la cuantumul daunelor solicitate, calculat de reclamant potrivit inscrisului depus la 12.06.2009, instanta o retine ca fiind rezonabila si intemeiata. Prejudiciul suferit de reclamant apare ca incontestabil, mai ales ca acesta se afla la momentul revocarii in concediu medical, considerand in mod legitim ca singurul efect ar fi cel prevazut de art. 1401 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, respectiv inlocuirea temporara cu o alta persoana. Imposibilitatea temporara de exercitare a atributiilor nu este o cauza de incetare a mandatului prevazuta in contract sau in lege. Reclamantul se afla in situatia in care ocupa un post de conducere, avea asteptarea indeplinirii in continuare a mandatului sau, in cel mai bun caz pe durata de 4 ani convenita de parti. Prejudiciul material este evident, parata incercand dar nereusind sa faca dovada ca reclamantul ar avea alte mijloace de subzistenta. De altfel, existenta unor astfel de mijloace ar fi si irelevanta la aprecierea prejudiciului, pentru ca singura reparatie echitabila in cazul incalcarii contractului ar fi suplinirea prin daunele-interese a lipsirii reclamantului de venitul pe care i-l asigura prezentul contract.
Prin urmare, reclamantul avea a se astepta la 48 de luni de desfasurare normala a contractului, remunerate dupa cum urmeaza : 7.000 lei retributia pentru perioada 17.11.2008-30.11.2008, 14.000 lei luna decembrie 2008 - ambele sume potrivit contractului dintre parti, 220.000 lei pentru restul de 44 de luni pana la expirarea contractului cu cate 5.000 lei retributie lunara stabilita potrivit OUG nr. 222/30.12.2008, respectiv "o suma egala cu indemnizatia prevazuta de lege pentru functia de secretar de stat din ministere". Este vorba in acest ultim caz doar de un criteriu orientativ, pentru ca daunele-interese sunt lasate de lege la aprecierea instantei. Suma de 5000 lei pe luna nu reprezinta o reparare exagerata a prejudiciului si trebuie sa actioneze ca un argument ca pe viitor aceasta situatie sa nu se mai repete.
Prin urmare, instanta  va admite cererea reclamantului si va obliga parata la 241.000 lei daune-interese catre acesta. In temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga pe parata cazuta in pretentii la cheltuieli de judecata de 1705 lei, reprezentand 1000 lei onorariu avocat conform chitantei, 700 lei taxa judiciara de timbru in cuantumul revizuit de instanta si 5 lei timbrul judiciar.