PRETENTII - ACTUALIZARE SULTA IN TEMEIUL ART. 998 SI 999 C.CIV. - RESPINSA CA NEINTEMEIATA; NEINDEPLINIREA CONDITIILOR RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE

PRETENTII - ACTUALIZARE SULTA IN TEMEIUL ART. 998 SI 999 C.CIV. - RESPINSA CA NEINTEMEIATA; NEINDEPLINIREA CONDITIILOR RASPUNDERII CIVILE DELICTUALE Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 10.09.2008, reclamantul C M a chemat-o in judecata pe parata M L pentru ca aceasta sa fie obligata la plata sumei de 5.626,85 lei, reprezentand actualizarea cu indicele preturilor de consum a sultei cuvenite reclamantului.
In motivarea cererii se arata ca intre parti a avut loc procesul de partaj de bunuri comune, solutionat initial prin sentinta civila nr. 11557/15.11.2005 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, sentinta mentinuta atat in apel cat si in recurs. Instanta a atribuit paratei apartamentul comun, reclamantului fiindu-i acordata o sulta de 42.180,31 lei. Sentinta a ramas irevocabila la 21.03.2007 prin decizia nr. 543 a Curtii de Apel Bucuresti, care a respins recursul reclamantului.
In perioada dintre solutionarea cauzei in apel si recurs, parata a achitat prin procedura ofertei urmata de consemnatiune, prin executor judecatoresc, intreaga suma datorata ca sulta. Reclamantul a ridicat suma abia la 05.01.2008, primind efectiv doar 39.771,91 lei (s-au retinut cheltuielile de executare si cele privind poprirea).
Reclamantul a invocat in drept art. 111 C.proc.civ., art. 998 si 999 C.civ.
Au fost anexate in fotocopie urmatoarele documente : cartea de identitate a reclamantului, sentinta civila nr. 11557/15.11.2005 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, decizia civila nr. 1235A/23.06.2006 a Tribunalului Bucuresti, comunicare din 30.08.2007, adresa poprire din 30.08.2007, decizia civila nr. 543/21.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, proces verbal de cheltuieli de executare din 23.08.2007, raport de expertiza tehnica imobiliara cu anexe, dovada de comunicare din 14.11.2006, notificare cu privire la plata sultei emisa la 15.12.2006, dovada de comunicare din 21.12.2006, notificare de plata a sultei din 21.12.2006, recipise de consemnare CEC din 18.12.2006 si 21.12.2006, recipisa de retragere din 15.01.2008, indicele lunar al preturilor de consum publicat de INS.
La 20.02.2009 reclamantul a depus cerere precizatoare, majorand cuantumul pretentiilor la 6.204,72 lei.
Parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata, prin care se arata ca nu sunt intrunite conditiile de angajare a raspunderii delictuale, respectiv fapta ilicita si vinovatia.  Parata invoca aplicarea art. 1114 al. 2 C.civ., pe care sustine ca l-a respectat, nefiind incidente prevederile privind raspunderea civila delictuala. Pe fond se arata ca singura culpa in cauza este cea a reclamantului, care a ridicat sulta la peste un an de la consemnare si care a declarat cai de atac impotriva sentintei initiale.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si expertiza contabila pentru reclamant. In cadrul probei cu inscrisuri s-a solicitat de la BEJ D G copia dosarului de executare nr. 1407/2007, aflat la dosarul cauzei la filele 54-77. INS a comunicat instantei la 19.01.2009 indicele preturilor de consum pentru perioada octombrie 2005 - ianuarie 2008. Expertiza contabila se afla la dosar la filele 89-93.
Analizand probatoriul de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele :
Raportat la temeiul in drept invocat de reclamant, adica la art. 998 si 999 C.civ, instanta constata cererea neintemeiata.
In fapt, prin sentinta civila nr. 11557/15.11.2005 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti, reclamantul C M a dobandit dreptul la sulta in suma de 42.180,31 lei (421.803.080 lei vechi), suma ce urma sa fie platita de parata M L. Prin decizia civila nr. 1235A/23.06.2006 a Tribunalului Bucuresti si decizia civila nr. 543/21.03.2007 a Curtii de Apel Bucuresti, instantele de control judiciar au respins apelul si recursul reclamantului.
Dupa ramanerea definitiva a sentintei, prin respingerea apelului, la 18.12.2006, respectiv la 21.12.2006, parata a depus la CEC suma totala datorata, conform recipiselor de la fila 37.
Din aceasta suma s-au retinut cheltuielile de executare, necontestate de reclamant, precum si cheltuielile de judecata datorate de parat potrivit titlurilor executorii. De altfel, reclamantul nu contesta obligativitatea platii acestor sume, ci doar faptul ca la data ridicarii sumei de bani aceasta suferise o devalorizare in cuantumul precizat.
Raportul de expertiza a confirmat devalorizarea sumei, evaluand diferenta la 5.626,85 lei.
Cu toate acestea, instanta constata ca art. 998 si 999 C.civ. nu sunt incidente in cauza. In speta ne aflam in situatia unui raport obligational de natura jurisdictionala, care a fost stins prin plata in procedura speciala a ofertei urmata de consemnatiune, asa cum rezulta din notificarile emise de executorul judecatoresc conform art. 586 si urm. C.proc.civ. si 1114 C.civ. Reclamantul a preferat primirii ofertei de plata promovarea cailor de atac. Pe de alta parte, oferta a fost corect facuta, in raport cu prevederile art. 376 si 377 C.proc.civ., care reglementeaza faptul ca este executorie hotararea ramasa definitiva. In cauza sentinta  a ramas definitiva la 23.06.2006 prin respingerea apelului, din acel moment debitoarea - parata avand dreptul si obligatia de a efectua plata de buna voie. Atitudinea culpabila a reclamantului, care nu a primit plata, preferand sa astepte solutionarea irevocabila a cauzei, este unicul temei pentru care suma nu a intrat efectiv in patrimoniul acestuia, devalorizandu-se prin neutilizare. Prin urmare, nici nu se pune problema unei raspunderi civile delictuale, pentru ca nu exista o fapta ilicita. Dimpotriva, parata a manifestat o deosebita diligenta fata de creditorul sau, neputandu-se retine nici vreo culpa in sarcina sa.
Iesind de pe teren delictual, cu alte cuvinte nelimitandu-se la motivarea in drept invocata de reclamant, instanta apreciaza ca doar o judecata in echitate ar putea justifica promovarea unei astfel de actiuni. Nici in cazul unei astfel de judecari, insa, instanta nu poate retine ca reclamantul ar avea dreptul la suma pretinsa ca despagubire pentru devalorizarea sumei, deoarece, asa cum am aratat deja, reclamantul este unicul in culpa cu privire la modul defectuos in care a inteles sa gestioneze o suma de bani care a fost consemnata la dispozitia sa la finele anului 2006 si pe care a ridicat-o abia inceputul anului 2008. Acesta a avut cunostinta de oferta de plata intrucat a depus el insusi la dosar dovada de comunicare a notificarii emise de executor. Faptul ca timp de un an a ales sa nu se foloseasca de suma de bani tine de lipsa sa de diligenta in afacerile personale, nu de vreo culpa a paratei, care a fost legal descarcata de obligatia platii la data consemnarii sumei la CEC  la dispozitia reclamantului.
Prin urmare, instanta constata vadit neintemeiata cererea reclamantului, urmand a o respinge. Acesta fiind cazut in pretentii, iar parata formuland cerere in temeiul art. 274 C.proc.civ., instanta va admite aceasta cerere, urmand a-l obliga pe reclamant la plata catre parata a cheltuielilor de judecata de 1.000 lei, reprezentand onorariul de avocat potrivit chitantei si facturii fiscale aflate la dosarul cauzei.