Vatamare corporala din culpa. Dovedirea daunelor materiale. Daune morale. Pretium doloris. Raspunderea asiguratorului.

Vatamare corporala din culpa. Dovedirea daunelor materiale. Daune morale. Pretium doloris. Raspunderea asiguratorului.
Prin sentinta penala nr. 531/25.06.2008 a Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti s-a dispus in temeiul art. 184 alin.2 si 4 C.pen., condamnarea inculpatului C.V. la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru infractiunea de vatamare corporala din culpa.
In temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art.82 C.pen.
In temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 C.p.
S-a facut aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal.
In temeiul art. 71(5) C.p. s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a pedepsei.
In baza art.14 si 346 Cod de procedura penala, raportat la art.998 - 999  si art 1000(3)C.civ. a fost admisa in parte actiunea civila si obligat inculpatul C.V.in solidar cu partea responsabila civilmente SC T.A. SRL la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale catre partea civila D.(S.) S. si de 14.000 lei daune morale.
In baza art.14 si 346 Cod de procedura penala, raportat la art.998 - 999  si art 1000(3)C.civ. a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila S. C. U. si obligat inculpatul C. V. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. A. SRL la plata sumei de 308,50 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare catre aceasta.
In baza art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, a fost obligat in subsidiar asiguratorul de raspundere civila SC A.SA   cu sediul in Bucuresti, Bd. Carol 1, nr. 31-33, sector 2 la plata sumelor datorate de catre asiguratul parte responsabila civilmente SC T.A. SRL cu titlu de despagubiri materiale relevate anterior, in suma de 500 lei, despagubiri morale, in suma de 14.000 catre partea civila D.(S.) S. si in suma de 308,50 lei catre partea civila S. C. U. in limita stabilita de Ordinul Nr. 3101 din 13 ianuarie 2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor
In baza art.191 al.1 si 3 Cod de procedura penala, a fost obligat, inculpatul C.V. in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. A. SRL la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat .
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr.14946/P/2004 din data de 30.11.2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost trimis in judecata inculpatul C. V. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.184 alin.2 si 4 din Codul penal, constand in aceea ca la data de 29.11.2004, in jurul orei 11.50, inculpatul, in timp ce conducea autoturismul pe Bd. I. M. dinspre Piata 1 M. catre Piata V., pe banda a II-a de mers, pe trecerea de pietoni aflata in zona, conducand cu neatentie  a accidentat-o pe partea vatamata S. S., care traversa regulamentar strada de la dreapta la stanga, raportata la directia de mers catre Piata V., provocandu-i acesteia din urma leziuni care au necesitat pentru vindecare cca. 75-80 zile de ingrijiri medicale, leziuni ce  nu i-au pus viata in pericol.
In fapt, instanta retine ca la data de 29.11.2004, in jurul orei 11.50, inculpatul, in timp ce conducea autoturismul pe Bd. I.M. dinspre Piata 1 M. catre Piata V., pe banda a II-a de mers. Pe strada circulatia se desfasura in conditii normale, pe timp de zi, carosabilul fiind uscat. Trecerea de pietoni era semnalizata cu indicatoare amplasate pe ambele sensuri de mers si marcaj transversal vizibil. Cand inculpatul a ajuns la trecerea de pietoni aflata la intersectia cu strada M., circuland neatent si neoprind autoturismul in siguranta a accidentat-o pe partea vatamata care era angajata in traversare pe aceasta trecere. Instanta mai retine ca inculpatul a rulat pe terasamentul liniilor de tramvai pentru depasirea autoturismelor care erau oprite regulamentar pe doua randuri la trecerea de pietoni. In urma impactului victima a cazut pe carosabil si a suferit vatamari corporale, acestea fiind retinute si descrise in raportul de expertiza medico-legala nr.A1/14349/14.11.2005.
Din probele administrate a rezultat culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului, raportul de expertiza tehnica-judiciara efectuat in cauza concluzionand ca starea de pericol a aparut pentru partea vatamata in momentul in care inculpatul a inceput rularea pe terasamentul liniilor de tramvai, si apropiindu-se de trecerea de pietoni a ignorat faptul ca masinile aflate pe ambele benzi de circulatie erau oprite la trecerea de pietoni pentru a acorda prioritate persoanelor angajate in traversare, si dorind sa le depaseasca nu a fost atent la aceste persoane si nu a mai reusit sa opreasca autoturismul in siguranta pentru a acorda prioritate parti vatamate.
Pe de alta parte, partea vatamata nu a avut posibilitatea evitarii accidentarii sale intrucat era angajata in traversare pe loc marcat si a avut certitudinea ca operatiunea se va desfasura in siguranta dat fiind ca ceilalti participanti la trafic au oprit si i-au acordat prioritate.
Situatia de fapt retinuta de instanta este dovedita prin urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de constatare a infractiunii, coroborat cu raportul de expertiza medico-legala A1/14349/14.11.2005, raportul de expertiza tehnica-auto, precum si cu declaratiile partii vatamate, ale martorilor F.E. si F. R., si ale  inculpatului, acesta din urma recunoscand fapta, aratand insa ca manevra sa de a intra pe terasamentul liniei de tramvai a fost determinata de faptul ca auto din fata sa a franat brusc iar el a fost nevoit sa ia brusc viraj stanga si nu a reusit sa o evite pe partea vatamata care a aparut brusc in fata sa, persoana pe care nu o vazuse din cauza aceluiasi auto care franase anterior, aspecte pe care insa instanta nu le poate retine, acestea fiind in contradictie cu declaratiile victimei si a martorilor, unul din ei participant la trafic, aflat in spatele masinii inculpatului, care a vazut cum acesta a iesit brusc din coloana, fara sa fie stingherit de auto din fata sa care era deja oprit la trecerea de pietoni, intentia inculpatului fiind de a depasi aceasta coloana, culpa fiind exclusiva a inculpatului. Fata de probele administrate, instanta apreciaza ca a fost dovedita vinovatia inculpatului in savarsirea infractiunii pentru care este judecat in prezenta cauza.
In drept, fapta inculpatului constand in aceea ca la data de 29.11.2004, in jurul orei 11.50, in timp ce conducea autoturismul pe Bd. I.M. dinspre Piata 1 M. catre Piata V., pe banda a II-a de mers, pe trecerea de pietoni aflata in zona, conducand cu neatentie  a accidentat-o pe partea vatamata S.S., care traversa regulamentar strada de la dreapta la stanga, raportata la directia de mers catre P.V., provocandu-i acesteia din urma leziuni care au necesitat pentru vindecare cca. 75-80 zile de ingrijiri medicale, leziuni ce nu i-au pus viata in pericol intruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazuta de art.184(2) si(4) C.p.
Avand in vedere cele expuse, instanta va aplica inculpatului pedeapsa inchisorii, care sa corespunda scopului acesteia, definit prin art.52 C.p., prin observarea criteriilor generale de individualizare prevazute de art.72 C.p.
Sub acest aspect, instanta retine pericolul social al infractiunii, reflectat in limitele de pedeapsa stabilite de legiuitor, urmarea faptei - vatamarea integritatii corporale si a sanatatii victimei, reflectata in numarul mare de zile de ingrijiri medicale de care a fost nevoie pentru vindecare, precum si conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea infractiunii, relevanta in acest sens fiind lipsa antecedentelor penale, totodata instanta retinand si atitudinea partial sincera a acestuia pe parcursul procesului penal, constand in recunoasterea faptei savarsite, dar incercand a se disculpa si a-si motiva actiunea neglijenta, precum si atitudinea fata de urmarile produse, acesta nefiind interesat in vreun fel a acoperi parte din cheltuielile facute de catre partea vatamata pentru restabilirea sanatatii sale.
Cat priveste modalitatea de executare, in raport de criteriile anterior mentionate si apreciind ca scopul pedepsei va putea fi atins chiar fara executarea acesteia, va dispune, conform art.81 din Codul penal, suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe durata unui termen de incercare de 3 ani, stabilit in conditiile art.82 din Codul penal.
In baza art. 359 C.p.p., va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal, privind revocarea suspendarii conditionate.
Va face aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit.a teza a II-a si b C.p., iar in temeiul art. 71(5) C.p. va dispune suspendarea executarii pedepsei accesorii pe perioada suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, constata ca partea vatamata D.(S. S.) s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 150.000 lei daune materiale si morale.
S.C. U.Bucuresti s-a constituit parte civila in cauza cu suma de 308,50 lei lei despagubiri civile, reprezentand cheltuielile de spitalizare.
Instanta retine intrunirea in speta a conditiilor generale ale raspunderii civile delictuale prevazute de art.998 si urm. din Codul civil, respectiv existenta prejudiciului suferit de partea civila, a faptei ilicite savarsite de inculpat, a legaturii de cauzalitate intre aceasta fapta si prejudiciu, precum si a vinovatiei inculpatului in savarsirea faptei, vinovatie care imbraca forma culpei.
Astfel, instanta apreciaza ca in cauza se justifica acordarea daunelor materiale in cuantum de 500 lei, partea vatamata facand dovada cheltuielilor cu procurarea medicamentelor necesitate de ingrijirea leziunilor suferite de pe urma accidentului provocat de catre partea vatamata, instanta netinand cont decat de contravaloarea medicamentelor procurate ca urmare a recomandarilor medicale ce le-au insotit, si parte din cheltuielile de transport ce s-au putut corobora cu actele medicale de examinare, care justifica aceste deplasari. Instanta nu a putut tine cont insa de toate actele -bonuri fiscale depuse de catre partea vatamata, acestea privind cheltuieli ce nu pot fi incadrate in notiunea de utile pentru ingrijirea leziunilor produse prin accidentarea sa: ghete, costume de baie, obiecte de lenjerie intima, facturi telefon mobil, elemente de ingrijire corporala estetica, etc.
De asemenea apreciaza solicitarea partii civile de obligare a inculpatului la plata daunelor morale este pe deplin justificata.
Prejudiciu fiziologic incercat de partea vatamata, constand in privarea acesteia de avantajele unei vieti normale, inclusiv prejudiciul de agrement, dat de efortul suplimentar pe care aceasta trebuie sa-l faca pentru a-si pastra conditiile de viata pe care le-a avut anterior vatamarii, conditii pe care poate le va recapata in timp, pretinde acordarea unei compensatii banesti corespunzatoare care, coroborata cu sanctiunea de drept penal aplicata, sa ofere partii vatamate o necesara satisfactie.
Pe langa prejudiciul corporal (functional, de agrement),de lunga durata, urmaririle subzistand chiar si in prezent, partea vatamata necesitand inca interventii chirurgicale, cauzat prin vatamarea adusa integritatii corporale si sanatatii partii vatamate, instanta retine si prejudiciul pur psihologic datorat pierderii sarcinii la numai 3 saptamani de la data producerii accidentului. Desi nu se poate retine legatura de cauzalitate intre accident si pierderea sarcinii, asa cum reiese din raportul de expertiza medico legala, legatura pur fizica a acesteia, instanta nu poate retine totusi o legatura psihica intre aceste doua momente, accidentul ce i-a provocat leziunile fizice determinand o alta atitudine psihica a partii vatamate, complet diferita de cea a avuta anterior producerii acestuia, schimbare determinata de necesitatea restabilirii integritatii sale corporale, eforturile depuse in acest sens care au angrenat o suprasolicitare psihica si un efort fizic suplimentar ceea ce a contribuit in mare masura la pierderea unei sarcini pusa sub observatie, amenintata de o evolutie imprevizibila.
Instanta apreciaza ca in cauza se justifica acordarea daunelor morale in cuantum de 14.000 lei ca pretium doloris, in compensarea traumelor psihice suferite de partea vatamata ca urmare a faptei ilicite a inculpatului.
De asemenea, trebuie avut in vedere ca in cauza sunt intrunite si conditiile specifice ale raspunderii civile a comitentilor pentru faptele prepusilor, ca forma a raspunderii civile pentru fapta altei persoane, respectiv a partii responsabile civilmente SC T. A. SRL pentru fapta inculpatului I. F..
Astfel, la momentul savarsirii faptei ilicite intre inculpat si partea responsabila civilmente exista un raport de prepusenie, izvorat din contractul de munca incheiat de inculpat cu societatea mentionata, fapta fiind savarsita in exercitarea functiilor incredintate, in cadrul normal al acestora, respectiv prin conducerea mijlocului de transport al SC T.A. SRL, in timpul programului de lucru, potrivit scopului caruia acesta i-a fost incredintat. Potrivit art.1000 al.3 din Codul civil, comitentii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de prepusii lor, in functiile ce li s-au incredintat.
Prin urmare, in baza art. 14 si 346 C.p.p. raportat la art.998 si urm. din Codul civil, va  admite actiunea civila si va obliga inculpatul C.V., in solidar cu partea responsabila civilmente SC T. A. SRL., la plata sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale si la plata sumei de 14.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila D.(S.) S. si la la plata sumei de 308,50 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare catre S.C. U..
Referitor la modul de achitare a acestor despagubiri, instanta va obliga, in subsidiar, asiguratorul de raspundere civila SC A. SA la plata sumelor datorate de catre asiguratul parte responsabila civilmente SC T. A.SRL cu titlu de despagubiri materiale si morale relevate anterior catre partea civila si catre partea civila S. C. U. in limita stabilita de Ordinul Nr. 3101 din 13 ianuarie 2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor
Astfel, la data producerii accidentului, masina condusa de inculpat era asigurata la societatea de asigurare sus-mentionata, fiind vorba de asigurare obligatorie de raspundere civila auto.
Potrivit art.49 din Legea nr.136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, asiguratorul acorda despagubiri pentru prejudiciile de care asiguratii raspund, in baza legii, fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule, precum si pentru cheltuielile facute de asigurati in procesul civil.
Rezulta deci ca raspunderea asiguratorului este o raspundere contractuala, angajata in baza contractului de asigurare incheiat cu asiguratul si nu o forma a raspunderii civile delictuale.
In consecinta, asiguratorul nu poate fi obligat in solidar cu asiguratul si cu inculpatul (prepusul asiguratului) la plata despagubirilor catre victima accidentului.
Conform art.57 din Legea nr.136/1995, drepturile persoanelor pagubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita si direct impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia.
Aceasta inseamna ca asiguratorul este obligat la despagubiri numai in limitele prevazute de lege pentru asigurarea obligatorie de raspundere civila.
In cazul daunelor produse prin accidente de autovehicule survenite in anul 2004, potrivit art.10 al.1 lit.b din Normele privind aplicarea legii in domeniul asigurarilor obligatorii de raspundere civila pentru pagube produse tertilor prin accidente de autovehicule, asiguratii sunt despagubiti in limita stabilita de Ordinul Nr. 3101 din 13 ianuarie 2004 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor
Potrivit art.55 al.1 din Legea nr.136/1995,  despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite, in masura in care acestea nu au fost despagubite de asigurat.
Fata de aceste prevederi, instanta apreciaza ca raspunderea asiguratorului nu poate fi o raspundere solidara cu cea a inculpatului.
De altfel, potrivit art.1041 din Codul civil, obligatia solidara nu se prezuma, trebuie sa fie stipulata expres; aceasta regula nu inceteaza decat numai cand obligatia solidara are loc de drept, in virtutea legii, solidaritatea pasiva izvorand din lege sau din vointa partilor.
Ori, in cauza, nici Legea nr.136/1995 si nici contractul de asigurare obligatorie de raspundere civila nu prevad ca fata de persoanele prejudiciate prin accidente de autovehicule asiguratul si asiguratorul raspund in solidar. Daca raspunderea partilor ar fi o raspundere solidara, ar insemna ca, potrivit art. 1042 din Codul civil, creditorul obligatiei civile s-ar putea adresa la acela care va voi dintre debitori, deci ca acesta ar avea dreptul sa urmareasca pe acel debitor pe care si l-a ales intrucat toti debitorii sunt debitori principali, contrar prevederilor art.55 al.1 din Legea nr.136/1995, redat mai sus.
De asemenea, trebuie mentionat insa ca prin O.U.G. nr. 61/2005, intrata in vigoare la data de 10.08.2005, Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania a fost modificata si completata substantial, inclusiv cu privire la cele expuse anterior.
Astfel, potrivit art.55 al.1 din Legea nr.136/1995,  astfel cum a fost modificat prin Art.I pct.22 din O.U.G. nr. 61/2005, despagubirile se platesc de catre asigurator nemijlocit persoanelor fizice sau juridice pagubite. Prin urmare, s-a renuntat la conditia potrivit careia asiguratorul platea numai in masura in care persoanele fizice sau juridice pagubite nu fusesera despagubite de asigurat.
De asemenea, art.57 din Lege a fost si el abrogat prin art. I pct. 24 din O.U.G. nr. 61/2005.
In consecinta, fata de noile prevederi legale in materie, nu se mai poate sustine ca raspunderea asiguratorului are un caracter subsidiar fata de cea a asiguratului, cel dintai putand fi obligat direct la repararea prejudiciului, ca urmare a producerii riscului asigurat.
Numai ca aceste din urma aspecte nu pot fi retinute la stabilirea raspunderii asiguratorului in prezenta cauza, din moment ce este vorba de norme de drept substantial, pe de o parte, iar pe de alta parte potrivit dispozitiilor tranzitorii cuprinse in Art. IV din O.U.G. nr. 61/2005, contractele de asigurare incheiate pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta [10.08.2005] vor continua in conditiile si termenii acceptati la data incheierii acestora.
In baza art.191 al.1, 3 Cod de procedura penala, va obliga inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare catre stat.