Partaj bunuri comune. Includerea in masa de partaj a unui drept de creanta. Contributia cu munca si resursele financiare ale sotilor la realizarea unei constructii

Prin sentinta civila nr. 12 986/9.12.2005 instanta a admis, in parte, cererea de chemare in judecata modificata, formulata de reclamantul-parat B.O.E., in contradictoriu cu parata-reclamanta T.A.V., a admis, in parte, cererea reconventionala formulata de parata T.A.V. in contradictoriu cu paratul B.O.E., a respins cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenientele D.E.V. si D.C.M., a constatat ca reclamantul-parat si parata-reclamanta au dobandit, in timpul casatoriei, cu contributie egala, dreptul de creanta asupra a 80 % din valoarea constructiei, situate in Bucuresti, str. B, sector 1, drept de creanta in cuantum de 308 800 RON ( 3 088 000 000 ROL), a sistat starea de codevalmasie,  a atribuie paratei-reclamante dreptul de creanta asupra a 80% din valoarea constructiei, situate in B., sector 1, a obliga parata-reclamanta sa plateasca reclamantului-parat, suma de 154 400 RON (1544000000 ROL), in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, cu titlu de sulta, a respins cererea privind acordarea dreptului de retentie ca nefondata si a luat act si a consfintit tranzactia partilor cu privire la impartirea bunurilor mobile
Prin cererea  inregistrata la data de 19.04.2004, pe rolul Judecatoriei sectorului 1, Bucuresti, sub nr. 6394/2005, reclamantul-parat B.O.E. a chemat in judecata parata D.A.V., solicitand partajarea bunurilor realizate in timpul casatoriei.
In motivarea cererii, reclamantul-parat a aratat, in fapt, ca s-a casatorit cu parata la data de 26.12.1981, iar prin sentinta civila nr. 15821/2003 a Judecatoriei sectorului 1, Bucuresti, s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a paratei.  A precizat ca partile s-au despartit in fapt in cursul lunii septembrie 2003.
A mentionat ca pe terenul, in suprafata de 400 mp, situat in Bucuresti, str. B., sector 1, proprietate a socrului sau, a construit impreuna cu parata si ajutata de parintii acesteia, o casa de locuit, compusa din subsol, parter, etaj si mansarda. A apreciat contributia sa si a sotiei sale la realizarea constructiei, 80 %.
A precizat ca dupa decesul socrului sau, la data de 18.10.1999, in baza certificatului de mostenitor nr. 23 din 21.04.2000, parata a dobandit dreptul de proprietate asupra terenului si cota de ½ din constructie, o cota de ½ revenindu-i mamei paratei, D.G.E. Aceasta i-a transmis fiicei sale, cota de ½, dobandita prin transmisiune succesorala, prin contractul de donatie autentificat sub nr. 495 din 26.04.2000.
In privinta bunurilor mobile, a aratat ca partile au dobandit in timpul casatoriei o garnitura de mobila de dormitor din lemn de cires, mobila de bucatarie, mobila de sufragerie, doua aparate TV, color, frigider, congelator  bosch, autoturism Olcit, fabricat in 1993, inmatriculat sub nr. B 01 NXV, autootuirsm Skoda Octavia, inmatriculat sub nr. B-80246, doua covoare persane manuale si patru carpete.
A invederat ca bunurile se afla in posesia ambelor parti.
A solicitat partajarea bunului in natura.
In drept, a invocat art. 36 C.fam si art. 6731 C.proc.civ.
La termenul de judecata din 13.05.2004, reclamantul-parat, B.O.E. si-a precizat cererea de chemare in judecata, solicitand stabilirea unui drept de retentie asupra imobilului, in favoarea sa, pana la achitarea sultei, in cazul in care imobilul va fi atribuit paratei-reclamante.
Parata-reclamanta, D.A.V., a formulat cerere reconventionala, prin care a solicitat constatarea calitatii de bun propriu a imobilului, compus din teren in suprafata de 400 mp si constructie S+P+1 ET+M, situat in Bucuresti, str. B., sector 1 si partajarea bunurilor mobile, dobandite in timpul casatoriei, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat, in fapt, ca s-a casatorit cu reclamantul la data de 26.12.1981, iar casatoria a fost desfacuta prin sentinta civila nr. 693 din 29.01.2004, pronuntata de Judecatoria sectorului 1, Bucuresti.
Terenul din strada B. a fost proprietatea tatalui sau. Acesta a inceput sa construiasca in anul 1996, cu bani proprii, o casa din zidarie, compusa din subsol, parter, etaj si mansarda. Lucrarile au fost finalizate in anul 1998, an in care, impreuna cu fostul sau sot, cei doi copii si parintii ei, s-au mutat in imobil. 
A apreciat ca ea si fostul sau sot au avut o contributie de 20% la realizarea constructiei, ea prin contractarea unor credite bancare, iar el cu munca proprie. In urma decesului tatalui sau, a dobandit, prin mostenire, cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului si constructiei din strada B. Cealalta cota de ½ din dreptul de proprietate, ce apartinea mamei sale, i-a fost donata prin contractul autentificat sub nr. 495 din 26.04.2000 la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti. A aratat ca fostul sau sot a efectuat lucrari menite sa sporeasca gradul de confort al imobilului, cum ar fi ridicarea unui gard de BCA, in spatele casei, a unui gard de piatra cu porti de lemn la fatada, pavarea curtii si realizarea unei alei de mozaic.
A indicat o varianta de lotizare a bunurilor mobile.
La termenul din 3 iunie 2004, reclamantul-parat B.O.E. a formulat intampinare la cererea reconventionala, prin care a solicitat respingerea sa ca nefondata.
A aratat ca soacra sa nu a contestat niciodata drepturile sale asupra constructiei, iar contractul de donatie s-a incheiat in interesul familiei sale. A solicitat stabilirea unui drept de creanta privind 40% din valoarea constructiei.
In drept, a invocat art. 115-118 C.proc.civ., art. 30 si 36 C.fam. 
La data de 10.06.2004, D.E.V. si D.C.M., mama si respectiv, sora paratei-reclamante, au formulat cerere de interventie voluntara principala, prin care au solicitat constatarea nulitatii absolute a declaratiilor de  renuntare la mostenire autentificate sub nr. 483 si 484 din 21.04.2000 la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti si a nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor nr. 23 din 21.04.2000, emis de Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti, in urma decesului lui D.I.B., sa se constate ca de pe urma D.I.B., decedat in Bucuresti, sectorul 1, la data de 18.10.1999 au ramas ca mostenitori legali, parata, in calitate de fiica si intervenientele in calitate de sotie supravietuitoare si respectiv, fiica, sa se  partajeze imobilul ramas de pe urma defunctului, prin atribuirea imobilului catre interveniente.
In motivarea cererii de interventie au aratat in fapt ca, dupa decesul lui D.I.B., D.E. a continuat sa locuisca in imobilul din str. B. si s-a ocupat de administrarea acestuia, a achitat impozitele si taxele locale. Totodata a dispus, prin donatie, cu privire la unele bunuri mobile importante, fie din punct de vedere valoric, fie din punct de vedere sentimental, din masa succesorala. D.C. a preluat o serie de bunuri din patrimoniul defunctului D.I.B.
Au aratat ca declaratiile de renuntare la succesiune si contractul de donatie au fost incheiate sub imperiul presiunilor exercitate de parata D.A.V., in sensul ca locuinta a fost realizata din munca sa si a sotului ei, si i s-ar cuveni in intregime. Au aratat ca renuntarea la succesiune a fost data ulterior implinirii termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, si acceptarii tacite a mostenirii, prin efectuarea de acte de administrare si conservare.
In drept, au invocat art. 700 alin. 1 C.civ.
La termenul de judecata din 6.10.2005, partile au semnat in fata instantei tranzactia cu privire la impartirea bunurilor mobile dobandite in  timpul casatoriei.
Din analiza materialului probator administrat in cauza, instanta a  retinut:
Reclamantul si parata au fost casatoriti in perioada 26.12.1981-29.02.2004, casatoria lor fiind desfacuta prin divort, conform sentintei civile nr. 693 din 29 ianuarie 2004, pronuntata de Judecatoria Sectorului 1, definitiva si irevocabila prin neapelare.
In timpul casatoriei, reclamantul si parata au contribuit, alaturi de parintii paratei, la construirea, in perioada 1996-1998, in baza autorizatiei eliberata de Primaria sectorului 1, Bucuresti, a unei case de locuit, compusa din subsol, parter, etaj si mansarda ridicata pe un teren in suprafata de 400 mp, situat in Bucuresti, str. B., bun propriu al tatalui paratei (D.I.B.), la data ridicarii constructiei, fiind dobandit in timpul casatoriei, prin mostenire de la D.F.
Intrucat constructia din strada B. a fost realizata de sotii D.I.B. si D.E.G. cu mijloace comune, fiind ajutati tot cu mijloace comune, de ginerele lor, reclamantul B.O.E. si de fiica acestora, parata T. (fosta B.) A.V., dreptul de proprietate asupra constructiei face parte, conform art. 30 alin. 1 C.fam., din comunitatea de bunuri a sotilor D.I.B. si D.E.V.
In consecinta, la sistarea starii de codevalmasie, in urma decesului lui D.I.B, s-a retinut existenta in masa sa succesorala, pe langa dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 400 mp din strada B., si a unei cote de ½ din dreptul de proprietate asupra constructiei ridicate pe acest teren, cealalta cota de ½ din dreptul de proprietate asupra constructiei apartinand intervenientei D.E.G, conform certificatului de mostenitor nr. 23 din 21.04.2000, eliberat la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti.
Parata T. (fosta B) A.V. a dobandit prin mostenire de la tatal sau, in calitate de unica mostenitoare, conform certificatului de mostenitor nr. 23 din 21.04.2000, eliberat la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti, dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 400 mp din strada B. si o cota de ½ din dreptul de proprietate asupra constructiei.
  Intervenientele D.G.E. (sotia supravietuitoare) si D.M.C. (descendent de gradul I), au renuntat expres la mostenirea lui D.I.B., prin declaratiile autentificate sub nr. 483 si 484 din 21.04.2000, la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti.
Ulterior, prin contractul autentificat sub nr. 495 din 26 aprilie 2000 la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti, intervenienta D.G.E. a facut o donatie scutita de raport, paratei T.(fosta B.) A.V. cu privire la cota sa de ½ din dreptul de proprietate asupra constructiei din str. B.
In consecinta, la data sesizarii instantei, din patrimoniul paratei T. (fosta B.) A.B. faceau parte dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 400 mp din strada B. si dreptul de proprietate asupra constructiei ridicate pe acest teren, iar reclamantul si parata aveau un drept de creanta devalmas rezultat din contributia lor comuna din timpul casatoriei, la ridicarea constructiei din strada B.    
Bunurile mobile, indicate in cererea de chemare in judecata si in cererea reconventionala nu au fost avute in vedere de instanta, avand in vedere ca reclamantul si parata au incheiat in cursul judecatii un contract de tranzactie referitor la acestea.    
Din sustinerile reclamantului si paratei, coroborate cu raspunsul paratei la intrebarile nr. 1 si 5 la interogatoriul luat la cererea reclamantului, din raspunsul intervenientei D.G.E. la intebarile nr. 1 si 3 din interogatoriul luat la cererea reclamantului, din raspunsul intervenientei D.C.M. la intrebarile nr. 1 si 2 din interogatoriul luat la cererea reclamantului, precum si din declaratiile martorilor B.V.P., M.V. si C.R.G., avand in vedere si faptul incheierii contractului de proiectare pe numele reclamantului, precum si eliberarea facturilor si chitantelor pentru achizitionarea materialelor necesare realizarii constructiei, pe numele reclamantului, instanta a apreciat ca reclamantul si parata au un drept de creanta, cu caracter codevalmas, asupra a 80% din valoarea constructiei. Acestia au contribuit cu munca si resursele lor financiare la realizarea constructiei, respectiv au instrainat un autoturism Mazda si un apartament situat in Bd. T, conform contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3396 din 23.10.1998 de notarul public C.P. din Bucuresti.  
La stabilirea contributiei reclamantului B.O.E. si a paratei T. (fosta B.) A.V. la dobandirea bunurilor comune, instanta nu a avut in vedere declaratia martorei T.N., actuala soacra a paratei, deoarece a apreciat sinceritatea acesteia indoielnica, avand in vedere ca a negat existenta relatiei de concubinaj dintre parata si fiul sau, T.D., desi aceasta constituise motivul admiterii cererii de desfacere a casatoriei reclamantului si paratei.
Din analiza comparativa a carnetelor de munca ale reclamantului B.O.E. si a paratei T. (fosta B.) A.V. a rezultat ca parata a realizat venituri din munca mult superioare celor obtinute de reclamant, dar numai in ultimii cinci ani de casnicie.
Creditele bancare obtinute de reclamanta, folosite la realizarea constructiei din str. B., au constituit o datorie comuna a sotilor, conform art. 32 lit. c) C.fam., avand in vedere ca toate partile au recunoscut intelegerea anterioara a fostelor familii B. si D. de a locui impreuna in casa din strada B, si au fost achitate cu veniturile comune ale reclamantului si paratei. In consecinta, aceste sume nu au fost avute in vedere de instanta ca o contributie proprie a paratei T. (fosta B.) A.V. la edificarea constructiei.
Desi din declaratiile martorilor B.V. si P.M.V., precum si din sustinerile intervenientelor si raspunsurilor acestora la interogatoriile luate la cererea reclamantului a rezultat ca reclamantul a avut o contributie superioara celei a paratei la dobandirea bunurilor comune, fata de imprejurarea ca reclamantul a solicitat, prin cererea de modificare a actiunii depusa in sedinta din 13.05.2005,  recunoasterea unui drept de creanta, in cote egale, instanta a retinut ca reclamantul si parata au dobandit in timpul casatoriei, cu contributie egala, dreptul de creanta asupra a 80 % din valoarea constructiei.
Conform raportului de expertiza constructii, astfel cum a fost completat, valoarea totala a bunurilor comune ale sotilor, respectiv a dreptului de creanta asupra a 80% din valoarea constructiei din strada B., este de 308 800 RON ( 3 088 000 000 ROL).
 In baza art. 36 C.fam.si art. 728 C.civ., instanta a dispus sistarea starii de covelamasie cu privire la dreptul de creanta asupra a 80 % din valoarea constructiei, prin atribuirea sa paratei T. (fosta B.) A.V.  conform art. 67310 alin. 4 C.proc.civ si obligarea acesteia la plata catre reclamant a sumei de 154 400 RON (1 544 000 000 ROL), in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a hotararii, cu titlu de sulta, reprezentand jumatate din valoarea dreptului de creanta recunoscut fostilor soti B .
 La realizarea partajului bunurilor comune in acest mod, instanta a avut in vedere faptul ca parata este titularul dreptului de proprietate asupra terenului si  constructiei din strada B., iar la data sistarii codevalmasiei constructia se afla in folosinta acesteia. 
 In privinta cererii de impartire a bunurilor mobile, avand in vedere ca la termenul de judecata din 10.11.2005, reclamantul B.O.E. si parata T. (fosta B.) A.V. au semnat in sedinta publica, un contract de tranzactie referitor la acestea, iar partile au capacitatea legala de a tranzactiona, actul prezentat in instanta este expresia vointei lor libere, iar prin incheierea acesteia nu se incalca o dispozitie imperativa a legii, instanta a apreciat indeplinite conditiile cerute de art. 271-272 C.pr.civ. si art. 1704 si urm. C.civ, si in temeiul art. 273 C.pr.civ, a luat act si a consfintit invoiala partilor,  in privinta impartirii bunurilor comune.
Cererea reclamantului de recunoastere a unui drept de retentie, in favoarea sa, asupra constructiei din str. B., pana la plata integrala a sultei, a fost respinsa ca nefondata, avand in vedere ca dreptul de retentie constituie o garantie pur pasiva si poate fi recunoscut si invocat in mod eficient numai daca bunul se afla in detentia celui ce solicita recunoasterea sa, iar din declaratiile martorelor D.I. si C.R.G., precum si din sustinerile intervenientei D.E.G din cuprinsul cererii incidentale, instanta a retinut ca reclamantul B.O.E. nu execita singur folosinta asupra imobilului.
In consecinta, atat cererea de chemare in judecata, astfel cum a fost modificata, cat si cererea reconventionala, au fost admise numai in parte.
Cererea de interventie voluntara principala, formulata D.E.G. si D.C.M. a fost respinsa ca nefondata, pentru urmatoarele considerente:
Declaratiile de renuntare la succesiune, date de intervenientele D.E.G. si D.C.M.  autentificate sub nr. 483 si 484 din 21.04.2000, la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti, constituie acte juridice unilaterale si solemne.
Desi intervenientele au invocat drept cauza de nulitate, violenta exercitata asupra lor de parata T. (fosta B.) A.V., sub forma "presiunilor", aceasta constituie o cauza de nulitate relativa a actului juridic civil, de care intervenientele nu se mai puteau prevala la data formularii cererii incidentale, din cauza incidentei prescriptiei extinctive.
De altfel, din declaratiile martorelor D.I. si C.R.G. nu rezulta exercitarea unor presiuni de natura psihica de catre parata asupra mamei si surorii sale de natura sa le insufle acestora o temere, care sa le fi determinat sa incheie actele contestate. Martorele au declarat doar despre existenta unor neintelegeri intre cele doua surori, ce s-au solutionat pana la eliberarea certificatului de mostenitor. 
Din incheierea finala a procedurii succesorale notariale din 21.04.2000, rezulta ca intervenientele D.E.G. si D.C.M. au participat la dezbaterea succesiunii si au consimtit la eliberarea certificatului de mostenitor nr. 23 din 21 aprilie 2000.
Certificatul de mostenitor are natura juridica a unei conventii si este opozabil partilor, ce au participat la dezbaterea succesiunii, conform art. 969 C.civ. Impreuna cu declaratiile de renuntare la succesiune, autentificate sub nr. 483 si 484 din 21.04.2000, la Biroul Notarial Public A.L. din Bucuresti, date dupa implinirea termenului de presriptie a dreptului de optiune succesorala, certifictul de mostenitor face dovada vointei comune a paratei T. (fosta B.) A.V.. si intervenientelor D.E.G. si D.C.M., in sensul ca succesiunea defunctului D.I.B. sa fie culeasa numai de parata T. (fosta B.) A.V..
 In aceste conditii, intrucat nu au probat existenta unei cauze de nulitate a declaratiilor de renuntare la succesiune si respectiv a certificatului de mostenitor, si sunt tinute sa respecte dispozitiile din certificatul de mostenitor, in opinia instantei intervenientele nu s-au putut prevala de ineficienta declaratiilor lor de renuntare, raportat  la o eventuala acceptare tacita a mostenirii, anterioara renuntarii.
Instanta nu a mai analizat si celelalte capete din cuprinsul cererii incidentale,, avand in vedere ca acestea au caracter accesoriu, fata de cele deja analizate, si au fost respinse ca nefondate.