Pretentii comerciale. Facturi acceptate. Semnarea de catre persoane delegate pentru ridicarea marfurilor.

Pretentii comerciale. Facturi acceptate. Semnarea de catre persoane delegate pentru ridicarea marfurilor. Prin sentinta civila nr. 3710/18.04.2005 instanta a admis cererea formulata de reclamanta SC G. SA, in contradictoriu cu parata SC A. SRL si a obligat parata sa  plateasca reclamantei suma de 88.548.060 lei cu titlu de pret marfa, si suma de 70.515.900 lei cu titlu de dobanda  legala, precum si suma de 30.518.254 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in fond, in recurs si in rejudecarea in fond dupa casare.

Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala  sub nr. 7878/06.05.2003 reclamanta SC G. SA a chemat in judecata pe parata SC A. SRL, solicitand instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna obligarea paratei la plata sumelor de 88.548.060 lei reprezentand contravaloarea marfii livrate paratei si 70.515.900 lei reprezentand daune interese moratorii, cu titlu de dobanda comerciala, datorate pentru intarzierea in achitarea marfii achizitionate, calculate in functie de taxa de scont/dobanda de referinta stabilita de BNR, conform OG nr. 9/2000 si art. 43 Cod Comercial.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca in cursul anilor 2000-2001 a livrat paratei marfa (LZ 180, tuburi de canalizare, beton, dinti excavator, guri de scurgere), pe care SC A. SRL a achitat-o partial, ramanand de plata, la data formularii cererii, o suma de 88.548.060 lei, suma cuprinsa in facturile fiscale nr. 50273/23.08.2000, in valoare de 16.842.614 lei (rest de plata), nr. 50398/24.08.2000, in valoare de 9.521.154 lei (rest de plata), nr. 50926/28.08.2000, in valoare de 29.760.577 lei, nr. 67285/27.11.2000, in valoare de 8.532.300 lei, nr. 70928/14.12.2000, in valoare de 268.725 lei (rest de plata), nr. 71194/15.12.2000, in valoare de 4.462.500 lei, nr. 71565/18.12.2000, in valoare de 4.432.750 lei, nr. 72092/20.12.2000, in valoare de 3.867.500 lei, nr. 1724/22.01.2001, in valoare de 4.492.250 lei, nr. 1772/23.01.2001, in valoare de 4.492.250 lei si nr 11642/04.04.2001, in valoare de 1.875.440 lei .
Reclamanta a sustinut ca a fost prejudiciata nu numai prin neachitarea acestei sume, ci si prin intarzierea in achitarea acesteia, fapt pentru care solicita plata de catre parata a unor daune moratorii cu titlu de dobanzi comerciale, respectiv dobanda legala, pe care a calculat-o conform OG nr. 9/2000 si art. 43 Cod Comercial pentru perioada delimitata de ziua imediat urmatoare datei limita pana la care trebuia sa se achite factura si pana la 21.04.2003.
S-a aratat ca a fost indeplinita procedura prelabila a concilierii directe conform art. 7201 Cod Proc.Civ., dar parata nu dat curs invitatiei reclamantei pentru solutionarea litigiului.
In drept cererea a fost intemeiata pe art. 969, art. 1073-1088 Cod Civil, OG nr. 9/2000, art. 43 Cod Comercial.
Parata SC A. SRL a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata, aratand ca nu este adevarata sustinerea reclamantei in sensul ca datoreaza suma de 88.548.060 lei plus dobanda legala, singura datorie pe care o are fata de reclamanta fiind cea cuprinsa in facturile nr. 50273, 50398 si 70928.
Doar acest trei facturi au fost semnate de un reprezentant legal al paratei, autorizat in acest sens, iar art. 43 Cod Comercial nu este aplicabil in cauza deoarece doar cele trei facturi enumerate au fost aduse la cunostinta sa. Acceptarea facturilor la plata, fata de dispozitiile  art. 46 Cod Comercial, presupune semnarea lor si stampilarea de catre un reprezentant legal al societatii, or in cauza nici una dintre facturi nu poarta stampila  SC A. SRL. Parata a invocat practica Curtii Supreme de Justitie in materie, potrivit cu care "Inmanarea facturilor, chiar daca pentru primirea lor a semnat un angajat al debitorului, nu ecvhivaleaza cu acceptarea prestatiilor inscrise in aceste documente care, deci, nu au forta probanta prevazuta de art. 46 Cod Comercial".
S-a mai aratat ca nici o factura nu prevede un termen limita pentru achitarea acesteia, iar termentul de achitare a contravalorii facturilor nu este stipulat in nici un contract semnat si acceptat de parti, astfel incat creditorul nu poate face dovada clara a exigibilitatii sumelor pretinse.
De asemenea nu sunt incidente dispozitiile  art. 969 Cod Civil, invocate de reclamanta, intrucat acest text presupune o conventie legal facuta, deci acceptarea sa de ambele parti.
In drept intampinarea a fost intemeiata pe art. 115 si urmatoarele Cod Proc.Civ., art. 43, art. 46 Cod Comercial, art. 969 Cod Civil, OG nr. 9/2000.
Prin sentinta comerciala nr. 16645/17.12.2003 Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC G. SA in contradictoriu cu parata SC A.  SRL, retinand ca reclamanta nu a facut dovada sustinerilor sale, respectiv imprejurarea ca facturile fiscale depuse la dosar nu sunt acceptate de parata, purtand doar semnatura unei persoane necunoscute si fara a avea aplicata stampila paratei, iar aceste inscrisuri  nu sunt sprijinite cu alte mijloace de proba.
Prin decizia civila nr. 742/12.10.2004 Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala a admis recursul declarat de reclamanta SC Granitul SA, a casat sentinta comerciala nr. 16645/17.12.2003 a Tribunalului Bucuresti - Sectia a VI a Comerciala si a trimis cauza spre rejudecare in fond la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.
Instanta de control judiciar a retinut ca instanta de fond a ignorat faptul ca parata a recunoscut partial pretentiile reclamantei, astfel incat cel putin cu privire la cele trei facturi fiscale recunoscute cererea era intemeiata. Mai mult, pentru clarificarea raporturilor juridice dintre parti si avand in vedere dispozitiile art. 129 alin. 5 Cod Proc.Civ. era necesara administrarea probei cu expertiza contabila, solicitata de reclamanta si respinsa de instanta.
Pe rolul Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti cauza a fost inregistrata sub nr. 23150/13.12.2004.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta SC G. SA a livrat in perioada 2000-2001 paratei SC A. SRL marfa reprezentand LZ 180, beton B150, dinti excavator, marfa pentru care a emis facturile fiscale nr.50273/23.08.2000, nr.50398/24.08.2000, nr.50926/28.08.2000, nr.67285/27.11.2000, nr.70928/14.12.2000, nr 11642/04.04.2001, nr. 71565/18.12.2000, nr. 72092/20.12.2000, nr.1724/22.01.2001, nr. 1772/23.01.2001, nr. 71194/15.12.2000, achitate partial de parata, dupa cum a rezultat din inscrisurile depuse la dosar de reclamanta, in prezent suma neachitata din contravaloarea facturilor ridicandu-se la 88.548.060 lei.
Aceste facturi au fost acceptate la plata prin semnarea lor de catre delegatii societatii parate, facand astfel proba pretentiilor reclamantei in conditiile art. 969 Cod Civil si art. 46 Cod Comercial.
Nu au fost retinute sustinerile paratei in sensul ca inscrisurile analizate nu dovedesc pretentiile reclamantei intrucat nu pot fi considerate facturi acceptate in sensul art. 46 Cod Comercial, nefiind semnate de reprezentantul societatii parate, imputernicit in acest sens si nu poarta stampila societatii, fata de aspectele aratate:
Astfel, se constata ca din faptul achitarii partiale a contravalorii facturilor nr. 50273/23.08.2000, nr. 50398/24.08.2000 si nr. 70925/14.12.2000 rezulta prezumtia relativa a recunoasterii implicite a dreptului de creanta cuprins in acestea, recunoastere  care a fost realizata si in mod explicit de parata prin intampinare.
Aceste trei facturi au fost semnate de numitii M.V. si D. A., persoane care au semnat si o parte din celelalte facturi fiscale in litigiu, inscrisurile mai fiind semnate de primire si de catre de numitii V.N., B. O, F. P., S.M. si B.E.
La dosar  au fost depuse un numar de delegatii emise de parata unor persoane pentru ridicarea marfii si semnarea facturilor, respectiv pentru V.N., D.A, M.V.
Aceste imprejurari dau nastere unei prezumtii relative in sensul ca facturile au fost semnate de persoane imputernicite de parata pentru ridicarea marfii livrate de reclamanta, intrucat o parte din facturile recunoscute au fost semnate de cei imputerniciti, dar si o parte din facturile contestate, iar aceasta prezumtie relativa se coroboreaza cu celelalte probe administrate de reclamanta, respectiv inscrisurile depuse si expertiza efectuata.
Fata de aceste aspecte instanta a apreciat ca reclamanta a probat existenta raporturilor contractuale dintre parti, specifice vanzarii-cumpararii de produse, obligatia de plata a pretului acestora fiind asumata de parata prin semnarea facturilor fiscale cuprinzand contravaloarea produselor, iar prin emiterea delegatiilor pentru ridicarea marfii, ce specifica numarul masinii, data si felul marfii si prin aflarea acestora in posesia reclamantei, care le-a depus la dosar in recurs, fiind dovedita executarea obligatiei reclamantei de livrare a marfii, astfel incat neexecutarea obligatiei de plata de catre parata se prezuma si revenea acesteia sarcina de a proba plata.
Prin urmare, vazand si dispozitiile  art. 969 Cod Civil si art. 46 Cod Comercial, instanta a admis cererea, a obligat parata la plata sumelor reprezentand contravaloarea facturilor neachitate  mentionate, de 88.548.060 lei, la care se va adauga dobanda legala pentru neplata sumelor datorate, calculata prin raportul de expertiza efectuat in cauza potrivit art. 43 Cod Comercial si art. 3 alin. 1 din  OG nr. 9/2000 la suma ce reprezinta debitul principal de la data emiterii fiecarei facturi si pana la data de 21.04.2003.