PLANGERE IMPOTRIVA PROCURORULUI DE NEINCEPERE A URMARII PENALE ADMISA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Rosiorii de Vede, la data de 28.05.2013, sub nr. 2100/292/2013, petentul SE a formulat plangere impotriva rezolutiilor date de procuror de caz MF si prim-procuror RD din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, rezolutii pe care le-a apreciat ca fiind total nelegale si netemeinice, emise prin necercetarea principalelor cererii formulate, favorizandu-se infractorii.
 In motivarea plangerii, petentul a aratat ca ataseaza cele doua cereri adresate atat Parchetului din Rosiorii de Vede cat si Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, insotite de raspunsuri total lipsite de continut legal.
Petentul a mai aratat ca mai ataseaza si cererea formulata de el la care nu a primit raspuns adresata in data de 21.05.2013 Inspectoratului de Politie al Judetului Teleorman, cererea adresata prin intermediul Ministerului de Justitie Procurorului General PL de la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti la data de 26.11.2012 cu nr.108998 la care se refuza sa se raspunda.
A mai mentionat petentul ca in baza art. 6 din CEDO solicita instantei sa dispuna ca cele cerute sa fie depuse la dosarul cauzei si astfel se va dovedi ca organele de cercetare penala nu au facut nicio cercetare in scopul de a descoperi adevarul.
Petentul a aratat in continuare ca fara depunerea respectivelor rapoarte de expertiza judiciara asupra documentelor incriminate de el, prezentul dosar trebuie obligatoriu returnat Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede pentru refacerea cercetarilor.
Pe parcursul solutionarii cauzei petentul a depus mai multe cereri prin care in esenta a reiterat cele aratate in plangere si a solicitat atasarea la dosarul cauzei a altor dosare si a anumitor raspunsuri la cererile pe care acesta le-a adresat diferitelor institutii.
De asemenea, la dosar petentul a depus numeroase inscrisuri care se regasesc la volumul I filele 4-19, 24-49, 56-59, 68-72, 104-150, 194-204 vol.II, 209-211 vol. II, 20-84 vol.III.
Intimata PLG a depus la dosar diferite inscrisuri care se regasesc la dosar volumul I filele 74-94, 3-189 Vol. II, 1-19 vol.III.
In vederea solutionarii plangerii, din oficiu, instanta a dispus atasarea la dosarul cauzei a dosarului de urmarire penala si dosarul in care s-a emis solutia prim-procurorului.
Astfel, la solicitarea instantei, la dosarul cauzei au fost atasate: dosarul penal nr. 1268/P/2012 al Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede, dosarul penal nr. 195/II/2/2013 al Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, precum si copii ale inscrisurilor existente in dosarul penal nr. 5981/2/2013 (2956/2013) al Curtii de Apel Bucuresti avand ca obiect plangere impotriva rezolutii de neincepere a urmaririi penale emisa de  Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr.2351/P/2011 (filele 159-207 vol. I), copie a dosarului nr. 152/P/1994, copie dosarului nr.666/P/2003 al Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, in original dosarul nr. 5272/4/2007 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si atasat dosarul nr. 5272/4/2007 al Tribunalului Bucuresti Sectia I Penala. 
Analizand mijloacele de proba aflate la dosarul cauzei instanta constata si retine urmatoarele :
Prin rezolutia nr. 1286/P/2012 din 09.04.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede s-a dispus in baza art. 228 alin. 6 raportat la art. 10 alin. 1 lit. g Cod procedura penala neinceperea urmaririi penale fata de VCAN si PGL sub aspectul savarsirii infractiunilor de fals in declaratii si uz de fals prevazute de art. 291 si 292 C.pen. cu aplicarea 33 lit. a C.pen., retinandu-se ca, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti prin ordonanta nr. 965/P/2009 a dispus neinceperea urmaririi penale fata de notari MT si BF sub aspectul infractiunilor prevazute de art. 288 alin. 1, 289 si 291 C.pen. cu referire la art. 10 lit. g C.p.p.
In conformitate cu dispozitiile art. 278 alin. 1 Cod procedura penala, petentul a formulat plangere adresata Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede, iar ca urmare a admiterii cererii de abtinere, plangerea a fost solutionata de catre Prim-Procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, fiind respinsa ca neintemeiata prin rezolutia nr. 195/II/2/2013  din data de 08.05.2013.
Desi petentul a aratat ca obiectul plangerii il constituie atat rezolutia nr. 1286/P/2012 din 09.04.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede cat si rezolutia nr. 195/II/2/2013  din data de 08.05.2013 a Prim - Procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Teleorman, instanta apreciaza ca in raport de dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala si de practica in materie obiectul plangerii il reprezinta rezolutia  de neincepere a urmaririi penale nr. nr. 1286/P/2012 din 09.04.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede si nu si actul prin care procurorul ierarhic superior a respins plangerea formulata in conformitate cu dispozitiile art. 275-278 Cod procedura penala impotriva rezolutiei  de neincepere a urmaririi penale.
Imprejurarea ca legiuitorul a prevazut in dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala obligativitatea pentru petitionar de a se adresa procurorului ierarhic superior inainte de a formula plangere la instanta, nu schimba obiectul plangerii in fata instantei, care ramane, asa cum este prevazut in art. 2781 Cod procedura penala rezolutia de neincepere a urmaririi penale sau ordonanta, ori, dupa caz, rezolutia de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale data de procuror.
Astfel instanta urmeaza sa analizeze si sa se pronunte asupra rezolutiei de neincepere a urmaririi penale data de procuror la data de 09.04.2013.
Prin intermediul mijlocului procesual prevazut de art. 2781 C.pr.pen. se poate pune in discutie legalitatea si temeinicia solutiei de neincepere a urmaririi penale, solutie analizata de catre instanta prin prisma cercetarilor efectuate in cadrul actelor premergatoare.
Analizand actele dosarului de urmarire penala precum si celelalte inscrisuri depuse la dosarul cauzei instanta apreciaza ca plangerea petentului este intemeiata iar rezolutia nr. 1286/P/2012 din 09.04.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede este nelegala si netemeinica pentru considerentele ce se vor expune in continuare.
Instanta retine ca prin plangerea penala depusa la data de 21.10.2011 petentul a sesizat organele de urmarire penala cu privire la savarsirea de catre intimate a infractiunilor de uz de fals si fals in declaratii prevazute de art. 291 si 292 Cod Penal.
De asemenea, prin plangerea penala a sesizat organele de urmarire si cu privire la savarsirea de catre notarul public MT a infractiunilor prevazute de art. 288, 289, 291, 246 si 249 C.penal.
Avand in vedere calitatea de notar public a faptuitoarei MT, s-a dispus declinarea competentei si dosarul a fost trimis spre competenta solutionare catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Prin ordonanta nr.2351/P/2011 din 29 mai 2012, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus in temeiul art. 10 lit. f si g, neinceperea urmaririi penale fata de  MT pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288, 289, 291, 246 si 249 C.penal.
Prin aceeasi ordonanta s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei si s-a dispus trimiterea dosarului in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 291 si 292 C.penal de catre intimatele VCAN si PGL.
Dupa dispunerea ordonantei nr.2351/P/2011 din 29 mai 2012 si trimiterea dosarului catre Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede pentru continuarea cercetarilor si solutionarea cauzei sub aspectul infractiunilor savarsite de intimatele VCAN PGL, Parchetul nu a mai efectuat nici un fel de cercetare in dosarul nr. 1286/P/2012 privind intimatele, dispunand neinceperea urmaririi penale si constatandu-se ca si pentru faptele imputate intimatelor a intervenit prescriptia raspunderii penale in temeiul art. 10 lit. g C.p.p.
Analizand rezolutia atacata din data de 09.04.2013 se poate lesne observa ca aceasta nu contine nicio motivare de fapt si de drept raportata la intimate pentru care procurorul a ajuns la concluzia ca si pentru presupusele infractiuni de uz de fals si fals in declaratii savarsite de VCAN si PGL a intervenit prescriptia raspunderii penale in temeiul art. 10 lit. g C.p.p.
In considerentele rezolutiei procurorul se margineste doar sa expuna sustinerile partii vatamate, faptul ca dosarul a fost declinat catre Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, si ca acesta din urma, prin ordonanta nr.2351/P/2011 din 29 mai 2012 a dispus  in temeiul art. 10 lit.  g neinceperea urmaririi penale fata de MT pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288, 289, 291, 246 si 249 C.penal. 
Instanta considera ca pentru a se putea constata interventia institutiei prescriptiei raspunderii penale, mai inainte de toate trebuie sa fie stabilita in mod exact data savarsirii faptei, astfel incat de la acest moment sa se poata calcula termenul de prescriptie tinand cont de dispozitiile art. 122 si 124 Cod penal, precum si de posibilele cauze de intrerupere a acestui termen.
Instanta constata ca,  in rezolutia atacata, procurorul nu a stabilit si expus in fapt si in drept in nici un fel faptele savarsite de fiecare dintre intimate, nu a determinat data savarsirii acestor fapte si nu a aratat modul in care a fost calculat termenul de prescriptie pentru fiecare dintre acestea, omitand de asemenea sa analizeze eventuale cauze de intrerupere a termenului de prescriptie.
Faptul ca prin ordonanta nr.2351/P/2011 din 29 mai 2012, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti a dispus in temeiul art. 10 lit.  g neinceperea urmaririi penale fata de notarul public MT pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 288, 289, 291, 246 si 249 C.penal, nu poate insemna in mod automat ca a intervenit prescriptia raspunderii penale si pentru presupusele fapte savarsite de catre intimate, respectiv uzul de fals si falsul in declaratii, intrucat nu exista nici un argument logico-juridic care sa sustina o asemenea eronata concluzie.
Avand in vedere lipsa din considerentele rezolutiei atacate a oricarei motivari in fapt si in drept cu privire la faptele savarsite de catre intimate si inexistenta oricaror argumente de fapt si de drept referitoare la incidenta prescriptiei raspunderii penale, instanta considera ca este pusa in imposibilitatea de a analiza temeinicia si legalitatea solutiei de neincepere a urmaririi penale intemeiata pe interventia prescriptiei, intrucat nu se poate determina nici un criteriu obiectiv pe baza caruia o astfel de analiza sa poata avea loc. 
In orice caz, instanta considera ca organele de urmarire penala nu au efectuat suficiente cercetari in cadrul etapei actelor premergatoare potrivit art. 224 C.pr.pen., in cauza nefiind nici macar audiate intimatele cu privire la acuzatiile ce li se aduc, solutia de neurmarire fiind dispusa doar prin raportare la sustinerile petentului si la inscrisurile depuse la dosar tot de el.  
Potrivit art. 291 alin. 1 Cod Penal folosirea unui inscris oficial ori sub semnatura privata, cunoscand ca este fals, in vederea producerii unei consecinte juridice, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani cand inscrisul este oficial, si cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda cand inscrisul este sub semnatura privata.
De asemenea conform art. 292 alin. 1 Cod penal declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitati dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci cand, potrivit legii ori imprejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.
Avand in vedere ca organele de urmarire au fost sesizate in legatura cu existenta unor presupuse infractiuni de fals in declaratii si uz de fals, se impunea, mai inainte de toate, stabilirea faptelor savarsite de intimate (inclusiv data savarsirii) ce ar fi intrat in sfera elementului material al infractiunilor aratate, identificarea inscrisurilor despre care se sustine ca sunt false, stabilirea faptului daca acele inscrisuri erau sau nu false, analiza pe baza de probe a celorlalte elemente constitutive ale infractiunilor imputate intimatelor, si eventual cercetarea incidentei prescriptiei raspunderii penale prin analiza si expunerea in fapt si in drept a modului de calcul al termenului de prescriptie prin raportare la criteriile obiective legale de apreciere a acestei institutii.
Instanta constata ca in cadrul apararilor facute cu ocazia dezbaterilor concluziilor pe fond, intimata PGL a solicitat respingerea plangerii petentului intrucat faptele imputate intimatelor nici macar nu au fost savarsite de catre acestea iar prescriptia nu a operat avand in vedere ca nu a existat un act fals.
Se poate astfel observa din aceasta aparare ca si intimata PGL contesta faptul ca prescriptia raspunderii penale ar fi intervenit, aratand ca de fapt ca intimatele nu ar fi savarsit nicio infractiune. 
De asemenea, atat intimata PGL, cat si Parchetul, au solicitat instantei respingerea plangerii petentului intrucat ar fi incidente dispozitiile referitoare la autoritatea de lucru judecat, intrucat ar exista hotarari definitive care constata ca inscrisurile in litigiu nu sunt false.
Instanta considera ca fiind neintemeiate aceste solicitari, intrucat in prezentul cadru procesual, instanta a fost sesizata cu verificarea legalitatii si temeiniciei rezolutiei prin care s-a dispus neinceperea urmaririi penale pentru intervenirea prescriptiei raspunderii penale in temeiul art. 10 alin. 1 lit. g C.p.p., fiind astfel obligata sa analizeze solutia prin raportare exclusiv la temeiul de fapt si de drept pentru care s-a dispus solutia de neurmarire.
Instanta nu ar putea in prezenta cauza si in acest cadru procesual sa respinga plangerea motivand ca ar exista un alt temei de neincepere a urmaririi penale decat cel avut in vedere de procuror prin rezolutia atacata.
De asemenea, in prezenta cauza, instanta nu ar putea sa admita plangerea, sa desfiinteze rezolutia atacata si sa schimbe temeiul de drept al solutiei dispuse, in primul rand pentru faptul ca nicio parte nu a cerut acest lucrul.
In orice caz, o asemenea solutie nu ar fi putut fi pronuntata intrucat in prezenta cauza nu pot fi incidente dispozitiile Deciziei RIL nr. 44/2008 a ICCJ. 
Potrivit acestei decizii "In cazul plangerii formulate in baza art. 2781 din Codul de procedura penala de persoana fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata si care solicita schimbarea temeiului de drept al solutiei dispuse prin rezolutie ordonanta ori prin dispozitia cuprinsa in rechizitoriu, in ipoteza unei instrumentari complete, instanta poate dispune schimbarea acestuia, in conditiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedura penala .  
Pentru considerentele aratate instanta, in temeiul art. 2781 al.8 lit.b C.p.p. urmeaza sa admita plangerea formulata de catre petentul SE si sa desfiinteze rezolutia nr. 1286/P/2012 din data de 09.04.2013 a Parchetului de pe langa Judecatoria Rosiorii de Vede si sa trimita cauza la Parchetul de pe langa Judecatoria Rosiori de Vede in vederea inceperii urmaririi penale fata de faptuitorii VCAN  si PGL, sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 291 si 292 Cod Penal.
O asemenea solutie nu poate fi considerata o incalcare a prezumtiei de nevinovatie a intimatelor, intrucat in acest cadru procesual nu se analizeaza chestiuni legate de fond ca in cazul unei sesizari in baza unui rechizitoriu, ci se verifica exclusiv in ce masura  solutia de neincepere  a urmaririi penale a fost una temeinica si legala si daca se impune sau nu inceperea urmaririi penale in vederea completarii cercetarilor, tocmai pentru a se administra probe care sa inlature orice dubiu cu privire la orice aspect al cauzei si care sa subrezeasca sau, din dimpotriva, sa  consolideze prezumtia de nevinovatie, in vederea dispunerii unei legale si temeinice solutii de trimitere sau de netrimitere in judecata. 
Dupa inceperea urmaririi penale, instanta apreciaza ca pentru clarificarea situatiei de fapt se impun a fi stabilite pe baza de probe urmatoarele aspecte : stabilirea faptelor savarsite de fiecare intimata in parte (inclusiv data savarsirii) ce ar fi intrat in sfera elementului material al infractiunilor imputate, identificarea clara  inscrisurilor despre care se sustine ca sunt false, stabilirea faptului daca acele inscrisuri erau sau nu false, analiza pe baza de probe a celorlalte elemente constitutive ale infractiunilor imputate intimatelor, si eventual cercetarea incidentei prescriptiei raspunderii penale prin analiza si expunerea in fapt si in drept a modului de calcul al termenului de prescriptie prin raportare la criteriile obiective legale de apreciere a acestei institutii.
De asemenea, instanta considera ca Parchetul urmeaza sa stabileasca pe baza de probe orice alte imprejurari de fapt relevante in legatura cu presupusa activitate infractionala a intimatelor, prin raportare la infractiunile care le sunt imputate prin plangerea penala. 
Instanta apreciaza astfel ca o clarificare a situatiei de fapt ar putea fi facuta prin administrarea  urmatoarele mijloace de proba si procedee probatorii: reaudierea petentului pentru a se stabili in mod exact care sunt inscrisurile pe care le considera false, audierea intimatelor, audierea eventualilor martori propusi de catre parti, administrarea probei cu inscrisurile solicitate de parti. In masura in care sunt necesare dupa administrarea celorlalte probe, efectuarea unor expertize tehnice de specialitate asupra inscrisurilor despre care se sustine ca sunt false si care se pretinde ca au fost utilizate de catre intimate.
De asemenea, vor fi administrate orice alte mijloace de proba din oficiu sau la cererea partilor, probe pe care organul de urmarire penala le considera necesare, concludente, pertinente si utile solutionarii cauzei.  
In temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.