Tip : Sentin?a civil?
                                                                                            Nr./Dat? : 116/23.01.2009
                                                                           Autor: SAN?IUNEA CONTRAVEN?IONAL? APLICAT?
DE AGENTUL CONSTATATOR
INLOCUIREA ACESTEIA DE C?TRE INSTAN
CU O SANC?IUNE MAI U?OAR?
CRITERII
Prin plangerea inregistrat? la  Judec?toria R?cari sub nr.4272/284/2008, peti?ionara  B.D., persoan? fizic?, a solicitat ca, in contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poli?ie al jude?ului Dambovi?a, s? se dispun? anularea procesului verbal de constatarea contraven?iei seria CC nr.1791206/2008, incheiat de prepusul intimatei.
In motivarea plangerii s-a ar?tat c?, prin procesul verbal respectiv, peti?ionara a fost sanc?ionat? cu amend? contraven?ional? pentru depirea vitezei limit? admis? pe sectorul de drum respectiv.
Potrivit dispozi?iilor art.34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contraven?iilor, dup? ce constat? c? plangerea a fost formulat? in termen, instan?a verific? legalitatea ?i temeinicia actului de contraven?ie.
In ceea ce prive?te legalitatea procesului verbal de constatarea contraven?iei, instan?a a re?inut c? agentul constatator a procedat la respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, a c?ror inc?lcare este sanc?ionat? cu nulitatea absolut? care poate fi invocat? de instan ?i din oficiu.
Ins?, sub aspectul temeiniciei actului de contraven?ie, instan?a a apreciat c?, in raport de criteriile de individualizare eviden?iate de art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, se poate dispune o reindividualizare a sanc?iunii ini?ial aplicat?, respectiv, inlocuirea acesteia cu alta mai u?oar? (avertismentul).
Astfel, potrivit textului de lege la care s-a f?cut referire, sanc?iunea trebuie s? fie propor?ional? cu gradul de pericol social al faptei s?var?ite, ?inandu-se seama de imprejur?rile in care a fost s?var?it? fapta, de modul ?i mijloacele de s?var?ire a acesteia, de scopul urm?rit, de urmarea produs?, precum ?i de circumstan?ele personale ale contravenientului.
Or, in spe, datele personale ale peti?ionarei, respectiv absen?a antecedentelor contraven?ionale, dar ?i inexisten?a unui prejudiciu material, impun cu necesitate, inlocuirea amenzii cu sanc?iunea avertismentului.
                                                                                                           Tip : Sentin civil?
                                                                                                           Nr./Dat? : 178/29.01.2009
                                                                                                           Autor .
DESFACERE C?S?TORIE PRIN DIVOR?
DIN VINA AMBILOR SO?I
INCREDIN?ARE COPIL MINOR UNUIA DINTRE P?RIN?I
CRITERIILE CARE TREBUIE AVUTE IN VEDERE
IN LUAREA M?SURII INCREDINRII MINORULUI Prin ac?iunea inregistrat? sub nr.4662/284/2008, reclamanta I.M. a chemat in judecat? pe paratul I.E., solicitand ca, prin sentin?a ce se va pronun?a, in contradictoriu cu acesta ?i cu autoritatea tutelar? competent?,  s? fie desf?cut?, prin divor?, c?s?toria p?r?ilor ?i, totodat?, s? se dispun? asupra incredinrii spre cre?tere ?i educare a minorului rezultat din c?s?torie ?i plata unei pensii de intre?inere corespunz?toare in favoarea minorului.
In motivarea ac?iunii s-a ar?tat c?, la scurt timp dup? incheierea c?s?toriei, paratul a inceput s? vand? din cas? o serie de bunuri intrucat avea viciul be?iei ?i nu era incadrat in munc?, i-a adresat reclamantei cuvinte insult?toare, ceea ce a determinat-o pe aceasta s? p?r?seasc? domiciliul conjugal, ocazie cu care a luat cu sine ?i minorul rezultat din c?s?torie, ins?, ulterior, ca urmare a presiunilor exercitate de parat, i-a permis acestuia s?-l ia pe minor in domiciliul s?u.
In ceea ce prive?te divor?ul, instan?a a re?inut c? ambii so?i se fac vinova?i in egal? m?sur? de destr?marea familiei, pentru c?, intre ei au ap?rut nein?elegeri majore generate, pe de o parte de viciul be?iei din partea paratului, de manifest?rile agresive ale acestuia, dar ?i din lipsa afectivitii reciproce, de absen?a sprijinului reciproc, dar ?i intrarea in rela?ii de concubinaj notoriu cu alte persoane.
Potrivit art.40 alin.1 din Codul familiei "Instan?a judec?toreasc? va hot?ri, odat? cu pronun?area divor?ului c?ruia dintre p?rin?i va fi incredin?a?i copiii minori. In acest sens instan?a va asculta p?rin?ii, autoritatea tutelar? ?i pe minor, dac? a implinit varsta de 10 ani".
In cazul desfacerii c?s?toriei din culp? comun?, aprecierea interesului superior al copilului ?i incredin?area acestuia mamei sau tat?lui spre cre?tere ?i educare, atunci cand ambii p?rin?i formuleaz? cerere de incredin?are a copilului n?scut din c?s?toria p?r?ilor, se face ?inand seama de varsta copilului, de comportarea acestora fa de copil, anterior ?i ulterior divor?ului, leg?turilor de afec?iune dintre copil ?i p?rin?i, locul de munc? al acestora, starea de s?n?tate a copilului.
Ra?iunea interesului superior al copilului are caracter complex, con?inutul s?u raportandu-se la posibilitile de dezvoltare fizic?, moral? si material? pe care le poate g?si la unul dintre p?rin?i.
Niciunul dintre aceste elemente nu trebuie minimalizat sau exagerat ori analizat drept criteriu unic.
In spe, instan?a a apreciat c? tat?l parat intrune?te majoritatea criteriilor inainte enun?ate, neignorand ?i op?iunea minorului dar ?i concluziile anchetei sociale.
                                                                                                           Tip : Sentin civil?
                                                                                                           Nr./Dat? : 148/28.01.2009
                                                                                                           Autor .

UZUCAPIUNE TEREN
POSESIE UTILA INCEPUTA INAINTE DE ANUL 1989

Prin cererea inregistrata sub nr.4391/284/2008 reclamanta P.E. a chemat in judecata pe paratii M.M., M.I. si C.L.C. solicitand ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se constate ca a dobandit dreptul de proprietate, prin uzucapiune, pentru suprafata de 150 m.p. inclusa in suprafata de 1708 m.p. si pentru care s-a emis un ordin al prefectului pentru 1558 m.p., prin folosire neingradita, in nume public si sub nume de proprietar de peste 30 ani, precum si por?iunea  terenului in suprafata de 150 m.p. intre partile persoane fizice, terenul fiind mostenire de la defunctul M.I. (autorul paratilor persoane fizice), decedat la 8.10.1985.
In motivarea actiunii s-a aratat ca imobilul la care s-a facut referire a fost cumparat de defunctul autor si fosta sa sotie la data de 24.04.1964, printr-un act autentic si este posedat continuu si neintrerupt, sub nume de proprietar si in mod public de peste 44 ani, terenul fiind in realitate cei 1708 m.p., existand in aceleasi vecinatati si granite inca de la data cumpararii lui.
S-a mentionat ca pentru suprafata de 1558 m.p. s-a emis ordinul prefectului nr.582/11.09.2003, terenul facand obiectul unui partaj succesoral, solutionat anterior.
Examinana cererea prin prisma motivelor invocate, probelor administrate si textelor de lege incidente in cauza, instanta a apreciat cererea ca fiind intemeiata.
Potrivit art.1890 Cod civil "Toate actiunile, atat reale cat si personale, pe
care legea le-a declarat neprescriptibile si pentru care legea n-a definit un termen de prescriptie, se vor prescrie prin trezeci de ani, fara ca cel ce invoca aceasta prescriptie sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poata opune reaua credinta".
Asa cum rezulta din textul de lege inainte redat, uzucapiunea este o veritabila sanctiune care opereaza impotriva proprietarului nediligant.
Dupa intrarea in vigoare a legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru suprafata de 1558 m.p., s-a emis ordin al prefectului, ramanand insa nereconstituit dreptul de proprietate pentru suprafata de 150 m.p.
In cauza sunt intrunite conditiile prescriptiei achizitive (uzucapiunii) in sensul ca partile persoane fizice, in calitate de mostenitori ai defunctului M.I., au exercitat o posesie neintrerupta pentru suprafata de 150 m.p., dat fiind faptul ca, intrarea in vigoare a prevederilor art.30 alin.1 din Legea nr.58/10974 si ale art.44 alin.1 din Legea nr.59/1974,  nu constituie o intrerupere notoriala a cursului prescriptiei achizitive inceputa in anul 1964, deci anterior intrarii in vigoare a celor 2 acte normative.
In aceasta perioada de timp (1964 - 1989) imobilele terenuri n-au fost scoase din circuitul civil, spre a li se trensorma natura sau destinatia legala, ci, doar au fost restranse modalitatile de trensmitere si dobandire a acestora, asa incat, nu se poate considera ca s-a intrerupt circuitul prescriptiei in perioada in care acele legi au fost in vigoare.