plangere contraventtionala

Dosar nr. 22725/280/2010

R O M A N I A
JUDECATORIA PITESTI
SECTIA CIVILA
SENTINTA CIVILA Nr. 3957/2011
Sedinta publica de la 21 Aprilie 2011
Instanta  compusa din:
PRESEDINTE A V
Grefier C C

      Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta B C R si pe intimatul A N P C  - C J P C 
A, avand ca obiect plangere contraventionala.
      La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
      Procedura legal indeplinita.
      S-a facut referatul cauzei de catre grefier dupa care:
      Constatand ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de
18.04.2011, fiind consemnate in scris in incheierea de amanare a pronuntarii din acea data si care
face parte integranta din prezenta, instanta deliberand a pronuntat urmatoarele.

INSTANTA
      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.11.2010 sub nr.
22725/280/2010 petenta B C R a solicitat in contradictoriu cu A N P C  - C J P C  A anularea
procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei SERIA ANPC  Nr. 0070870
incheiat la data de 29-10-2010, suspendarea executarii masurilor complementare dispuse prin
acesta, cu cheltuielii de judecata.
      In motivarea plangerii, petenta a aratat ca OUG 50/2010 a fost emisa justificat de
necesitatea implementarii Directivei 2008/48/0, "pentru a evita posibilitatea declansarii
procedurii de infringement de catre Comisia Europeana impotriva Romaniei". Avand in vedere
interpretarea eronata a dispozitiilor OUG 50/2010 realizata de ANPC, pe intreg teritoriul tarii, in
privinta petentei, se arata ca , a semnalat nelegalitatea OUG nr. 50/2010 si a solicitat revocarea
Ordonantei organului emitent. Prin cerere separata am solicitat instantei de judecata suspendarea
executarii actului administrativ normativ, cerere ce a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel
Bucuresti formand obiectul dosarului nr. 8769/2/2010. Totodata, se mentioneaza ca Comisia
economica a Camerei Deputatilor, camera decizionala in aceasta materie, a stabilit o serie de
amendamente ale art. 35, 36 si 37 din OUG 50/2010, care invalideaza interpretarile acestor
articole, sustinute de ANPC. Aplicarea in concreto a textelor de lege incidente, la situatia de fapt
dedusa judecatii, trebuie sa se circumscrie acestor cercetari legate de legalitatea si
constitutionalitatea OUG nr. 50/2010. OG 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor -
norma generala in materie de contraventii instituie regula suspendarii de drept a executarii in
cazul in care s-a formulat plangere impotriva actului sanctionator. OUG 50/2010 privind
contractele de credit pentru consumatori prin dispozitiile art. 88 alin. (3) sustrage plangerii
caracterul suspensiv de drept in materie de executare, numai cu privire la sanctiunile
complementare, nu si cu privire la cele principale, cum este amenda dispusa de organele de
control. Instanta de judecata este competenta sa dispuna suspendarea executarii sanctiunilor
complementare. Daca OG2/2001, prevede principiul suspendarii de drept a executarii
proceselor-verbale de contraventie, OUG 50/2010, instituie numai o exceptie de la caracterul de
iure al acestei suspendari, lasand libertatea instantei de a acorda aceasta suspendare, la cererea
contravenientului contestator.
      Pe calea regulilor interpretarii constructive a prevederilor OUG 50/2010, tinand cont de
particularitatile unei cauze in care se analizeaza temeinicia si legalitatea procesului-verbal de
constatare a unor contraventii, precum si de particularitatile cazului concret cu care a fost
investita, instanta urmeaza sa stabileasca conditiile suspendarii executarii si sa dispuna asupra
suspendarii fara insa a stabili cautiune. Spre deosebire de dreptul comun, in situatia proceselor-
verbale de contraventie, regula o constituie suspendarea de drept. Aceasta regula are la baza
prezumtia de nevinovatie de care se bucura orice persoana juridica, pana la ramanerea definitiva a
hotararii judecatoresti de condamnare (art. 23 alin. 11 din Constitutia Romaniei). Astfel, chiar
daca exceptia prevazuta in OUG 50/2010, nu conduce la o suspendare de drept, principiul
securitatii juridice si dreptul de acces la un tribunal, a carui hotarare sa poata fi executata in mod
efectiv, converg la a acorda posibilitatea instantei de a suspenda efectele unui act a carui legalitate
este contestata, inainte ca acestea sa produca pagube ireparabile. Se mentioneaza ca, in situatia in
care Procesul-verbal ar urma sa fie executat, fara a lua in calcul prezumtia de nevinovatie a
petentei, restituirea sumelor incasate in baza contractelor de credit si anularea clauzelor
considerate ca incalcand prevederile legale, va conduce la neperceperea de catre banca a unor
comisioane legal datorate, pe care ulterior cu greu le-ar mai putea recupera, cauzandu-i Bancii o
paguba iminenta. Mai mult, cuantumul important al acestor restituiri, multiplicat de campania
mediatica prin care se incearca destabilizarea Bancii de catre chiar reprezentantii ANPC, ar
determina blocarea activitatii de creditare si necesitatea recurgerii la surse de finantate pentru a
acoperi volumul ridicat.
      Chiar si neexecutarea acestor sanctiuni complementare ar conduce tot la o paguba
iminenta a Bancii, deoarece neexecutarea acestor obligatii ar conduce la sanctionarea Bancii cu
amenzi intre 80.000 - 100.000 RON. Multiplicarea acestora cu numarul de procese-verbale si cu
indicatiile ANPC de a sanctiona Banca cu aceasta suma pentru fiecare contract, ar putea conduce
chiar la generarea starii de insolventa a acesteia.
      In ceea ce priveste legalitatea emiterii actului sanctionator, petenta arata ca procesul-
verbal nu cuprinde o descriere exacta a faptei care reprezinta contraventia din punctul de vedere
al ANPC, lipsa acesteia sau insuficienta descriere, de natura a naste echivocul faptei prezentate,
conduce la anularea Procesului-verbal. Bucurandu-se de prezumtia de legalitate, si
transformandu-se intr-un act executoriu care poate conduce la prejudicierea grava a patrimoniului
unui agent economic, procesul-verbal are un caracter formal. Nerespectarea elementelor formale
care trebuie incluse in cuprinsul acestuia conduce automat la nulitatea sa. Caracterul formal al
Procesului-verbal contraventional reiese din prevederile art. 16 din OG 2/2001, care stabilesc
informatiile a caror lipsa conduce la anularea Procesului-verbal. Pe langa aceste informatii,
OG2/2001 stabileste, in art. 17, si un nucleu al datelor care nu trebuie sa lipseasca dintr-un
Proces-verbal, lipsa acestora cauzand nulitatea absoluta a actului.Atat art. 16, cat si art. 17 din
OG2/2001, acorda o atentie deosebita descrierii faptei savarsite, singura in masura sa permita o
apreciere a legalitatii acesteia prin raportare la norma presupus a fi incalcata.
      Practica judiciara a relevat faptul ca nu numai lipsa totala a descrierii faptei este de natura
a atrage nulitatea Procesului-verbal, dar si insuficienta descriere a acesteia. Din analiza sumara a
Procesului-verbal, reiese faptul ca acesta nu cuprinde toate datele necesare identificarii exacte a
faptei presupuse a fi fost savarsite. Astfel, prin Procesul-verbal s-a considerat ca petenta a incalcat
prevederile OUG 50/2010 prin perceperea unui comision de urmarire riscuri, conform
contractelor de credit, ulterior datei de 21.06.2010. S-a constatat, de asemenea, ca ceea ce initial
fusese perceput ca fiind un comision de urmarire riscuri, a fost ulterior perceput sub denumirea
comision de administrare, acesta din urma modificandu-se. In prezentarea faptei, petenta
mentioneaza ca inspectorii ANPC s-au multumit sa noteze numai o serie de reclamatii formulate
de catre persoane ale caror date de identificare nu au fost mentionate, si, uneori o descriere
generala a continutului acestor reclamatii. Niciunde in cuprinsul Procesului-verbal nu se prezinta
modul in care perceperea comisionului de urmarire risc (sau de administrare) contravine
dispozitiilor legale. Mai mult, in cuprinsul procesului-verbal nu se mentioneaza, care este modul
in care existenta anumitor clauze in contractele de credit conduce la incalcarea prevederilor legale,
sau perioada in care se considera ca acestea au incalcat prevederile legale. Fapta referitoare la
comisionul de risc (sau de administrare) savarsita nu este individualizata suficient in cuprinsul
Procesului-verbal sau in anexele acestuia. Organele ANPC nu stabilesc, in cadrul Procesului-
verbal, in ce sens perceperea acestui comision contravine prevederilor OUG 50/2010:in sensul in
care denumirea comisionului (de urmarire riscuri) este contrara prevederilor OUG 50/2010, sau
in sensul in care ratiunea economica a perceperii acestui comision de catre Banca este contrara
OUG 50/2010, sau in sensul in care denumirea unor anumite comisioane, deja existente in
contract, nu se poate modifica, chiar daca isi pastreaza ratiunea economica. Deoarece procesul-
verbal nu cuprinde o indicatie exacta a modului in care perceperea comisionului de risc (sau de
administrare) este neconforma cu OUG 50/2010, instanta este in imposibilitate de a aprecia
legalitatea sanctionarii petentei, doar in baza constatarilor din Procesul-verbal.
      Sub alt aspect, petenta mentioneaza  ca fapta constatata nu se incadreaza in textul de lege
indicat. Organele de control au indicat art. 35 alin. 1 lit. a ca fiind norma care a fost incalcata de
perceperea comisioanelor de urmarire risc sau de administrare. Or, articolele indicate in Procesul-
verbal nu sunt aplicabile contractelor de credit incheiate inainte de intrarea in vigoare a OUG
50/2010.Ordonanta de urgenta cuprinde norme tranzitorii speciale care reglementeaza situatia
contractelor de credit aflate in derulare, acestea avand un regim juridic diferit de contractele
incheiate dupa data de 21.06.2010. Temeiurile juridice stabilite in Procesul-verbal pot fi indicate
pentru a sustine eventuale contraventii existente in contractele de credit incheiate dupa data de
21.06.2010, insa nu si  pentru clauzele din contractele incheiate anterior acestei date.
Neregularitatile generate de aceste inadvertente sunt relevate si de prevederile indicate ca fiind
normele ce contin sanctiunea aplicabila. Art. 86 alin. 2 din OUG 50/2010 nu se refera la
sanctionarea neregulilor din contractele incheiate inainte de 21.06.2010, aceste fiind cuprinse in
art. 86 alin. 1 din aceeasi ordonanta. Atata timp cat sanctiunea pentru nerespectarea art. 95,
singurul referitor la contractele in curs, este cuprinsa in art. 86 alin. 1, organele de control fiscal au
nesocotit prevederile legale in cuprinsul Procesului-verbal.
      Prin Procesul-verbal, CJPC ARGES a sanctionat petenta pentru prevederea in contractele
de credit a clauzei 10 lit. c din Conditiile Speciale prin care partile au convenit datorarea unui
comision de urmarire risc. in motivarea Procesului-verbal s-a sustinut ca acest comision bancar
incalca prevederile art. 35 din OUG 50/2010, respectiv ca "B C R S.A. a continuat sa incaseze
prin debitarea conturilor imprumutatilor (...) comisionul de urmarire riscuri dupa data de
21.06.2010 (...) prin majorarea comisionului de administrare". Procesul-verbal este nelegal,
deoarece fapta constatata in acesta nu este sanctionata de legea contraventionala aplicabila la data
savarsirii faptei. inainte de expirarea termenului de 90 de zile prevazut de art. 95 alin. 1, Banca ava
posibilitatea de a denumi si utiliza orice tipuri de comisioane in cadrul contractelor de credit de
consum, o eventuala incalcare a dispozitiilor OUG 50/2010 prin continuarea perceperii
comisionului de urmarire riscuri, fie direct, fie in cadrul comisionului de administrare, neputand fi
considerata inainte de aceasta data. La baza acestor sustineri, petenta  invoca disp.  OUG
50/2010 si OG 2/2001:Art. 95 alin. 1 din OUG 50/2010, stabileste, in ceea ce priveste
contractele aflate in curs de derulare, un termen de 90 de zile in care Bancile au obligatia de a
asigura conformitatea contractelor incheiate anterior cu prevederile ordonantei si Art. 12 alin. 2,
teza a Il-a din OG 2/2001, care prevede in mod expres principiul neretroactivitatii legii
contraventionale mai aspre, dispunand "in cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune
mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ
in vigoare la data savarsirii acesteia".
      Astfel, petenta precizeaza ca contractele de credit, enumerate in Procesul-verbal, au fost
incheiate inainte de 21.06.2010 (data intrarii in vigoare a OUG 50/2010), cuprinzand o clauza
convenita de parti, referitoare la comisionul de urmarire riscuri si de administrare, Banca avea la
dispozitie un termen de 90 zile, care expira la 21.09.2010, pentru a asigura conformitatea acestor
contracte cu dispozitiile OUG 50/2010;prin Procesul-verbal se constata savarsirea faptei,
constand in perceperea comisionului de urmarire riscuri, fie in mod direct, fie prin includerea sa
in comisionul de administrare, incepand din 21.06.2010, deci si inainte de
expirarea termenului de 90 de zile, prevazut de art. 95 alin. 1 din OUG 50/2010
pentru contractele in curs de derulare, cu toate ca anterior datei de 21.09.2010,
Banca nu avea nicio obligatie fata de contractele in derulare. Procesul-verbal este nelegal
deoarece, anterior datei de 21.09.2010, fapta indicata nu putea fi considerata ca incalcand
prevederile OUG 50/2010 si deci nu putea fi sanctionata ca si contraventie.
      In ceea ce priveste  comisionul de urmarire risc sau de administrare , petenta arata ca
acesta este perceput in conformitate cu OUG 50/2010, act normativ care nu are menirea stabilirii
unui catalog de denumiri ale unor comisioane bancare, ci prezentarea unor ratiuni economice
indreptatite a se regasi in comisioanele bancare. Plecand de la aceste considerente, instanta va
constata ca art. 36, invocat de catre agentii constatatori, nu prevede existenta unor anumite
denumiri de comisioane, ci obligatia bancilor de a lua in calcul, atunci cand stabilesc cuantumul
comisioanelor anumite ratiuni economice, legate de analiza dosarului de credit, de administrarea
creditului, comision de administrare a contului curent, dar si costuri aferente asigurarilor asumate
de Banca. Creditul bancar este definit in doctrina ca fiind orice angajament de punere la dispozitie
sau acordare a unei sume de bani ori prelungire a scadentei unei datorii, in schimbul obligatiei
debitorului la rambursarea sumei respective, precum si la plata unor dobanzi sau altor cheltuieli
legate de aceasta suma . Debitorul bancii, suportand pretul creditului este dator in realitate sa
suporte cele doua componente ale acestuia, respectiv dobanda si comisioanele.Ca si alte
comisioane.si comisionul de urmarire risc (astfel cum a fost acesta denumit de Subscrisa) este un
element al pretului Bancii. Ratiunea economica care justifica solicitarea acestui comision este
existenta riscului de credit care este un element de care Banca este obligata sa tina cont si sa
incerce sa il acopere. Prin dispozitiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Normele Bancii nationale Romane (
BNR) nr. 17 din 18 decembrie 2003, riscul de credit este definit ca fiind"riscul inregistrarii de
pierderi sau al nerealizarii profiturilor preconizate, caurmare a neindeplinirii de catre clienti a
obligatiilor contractuale constand in rambursarea creditului si a costurilor aferente acestuia".
Riscul de credit este asumat in urma analizei economico-financiare a solicitantului de credit si a
soliditatii garantiilor - reale sau personale. in momentul in care se acorda un credit, o banca este
nevoita sa analizeze riscurile pe care le poate avea prin acordarea acestuia. Astfel, principala
activitate pe care o are o banca, in momentul si ulterior acordarii unui credit este aceea de a
administra posibilele riscuri pe care le-ar putea intalni pana la recuperarea sumelor acordate.
Modalitatea si criteriile pe care Banca trebuie sa le ia in calcul in momentul in care analizeaza
acordarea unui credit sunt prevazute in Regulamentul nr. 3 din 2007 al BNR privitor la limitarea
riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice. Fiecare Banca este obligata sa stabileasca
nivelurile maxime admise pentru gradul total de indatorare al fiecarui Client, diferentiate pe
categoriile de clientela, pe destinatia creditului (de exemplu, credit de consum, credit ipotecar), pe
tipul creditului (defalcat in functie de moneda de exprimare sau, dupa caz, de indexare, de tipul
dobanzii, respectiv fixa ori variabila, de termenul de acordare a creditului si de comportamentul
clientului in legatura cu onorarea serviciului datoriei determinat de calitatea garantiei). Aceste
niveluri sunt supuse unei metodologii de reconsiderare periodica a coeficientilor de ajustare a
veniturilor si nivelurilor maxime admise pentru gradul de indatorare, in vederea asigurarii
acuratetei acestora pe o baza continua .
      Imprumutatorii trebuie sa se asigure ca pe intreaga perioada de acordare a creditului,
gradul total de indatorare a solicitantului se incadreaza in nivelul maxim admis aplicabil acestuia.
Prin urmare, o Banca este obligata sa administreze de-a lungul derularii contractului de credit
toate elementele de risc care au fost luate in calcul la momentul acordarii creditului. Acestea pot
conduce la diminuarea semnificativa a posibilitatii de recuperare a creditului acordat si de obtinere
a profitului scontat. Depasind cadrul stabilit de Directiva 2008/48, pe care o implementeaza,
OUG 50/2010, stabileste in art. 36 categoriile de comisioane pe care o banca le poate percepe
pentru acordarea unui credit. OUG 50/2010 nu cuprinde o lista de denumiri ale modului in care
ar trebui sa se regaseasca anumite costuri in contractele de credit, ci anumite categorii de costuri
pe care banca are dreptul sa le includa in pretul creditului. Printre acestea se regaseste si
comisionul de administrare a creditului. Principala operatiune pe care trebuie sa o realizeze
administratorul unui credit este aceea de monitorizare si acoperire a riscurilor. Restul activitatilor
legate de administrare genereaza costuri foarte mari, avand in vedere caracterul informatizat al
modului in care se realizeaza evidenta contractelor de credit. Deoarece activitatea de monitorizare
si gestionare a riscurilor unui credit este principala activitate a bancii, dupa acordarea unui credit,
OUG50/2010 nu putea sa o elimine din categoriile de costuri care ar trebui suportate de
beneficiarul creditului. Prin urmare, comisionul de administrare reglementat de OUG50/2010, se
traduce, din punct de vedere economic, prin administrarea riscurilor unui contract de credit,
putand astfel fi asimilat comisionului de risc. Deoarece este rezultatul aceleiasi ratiuni economice,
comisionul de risc nu poate fi considerat a fi eliminat de catre art. 36 din OUG 50/2010.Plecand
de la ratiunea economica a comisionului de risc, si incercand sa ne adaptam intocmai inclusiv
literei OUG 50/2010, Subscrisa am modificat denumirea comisionului de urmarire risc,
introducandu-1 in cel de administrare. Se mentioneaza ca procentul DAE, al dobanzii anuale
efective si cuantumul aferent care a fost introdus in comisionul de administrare nu a fost
modificat, in mod nelegal, organele de control au retinand ca aceasta noua denumire reprezinta o
modificare a comisioanelor percepute de catre Banca, sanctionand Subscrisa in baza art. 35 alin. 1
lit. a din OUG 50/2010, deoarece acest comision de administrare, sub noua denumire, nu
reprezinta un comision nou impus de banca, fara acordul Clientilor. El reprezinta o valoare
agreata de parti, a unui comision care are la baza o ratiune economica stabilita chiar de OUG
50/2010.Constatand ca realitatea contractului de credit, in ceea ce priveste comisionul de risc,
este aceeasi cu ratiunea art. 36 OUG 50/2010 referitor la comisionul de administrare, instanta va
constata ca acest comision, in cuantumul agreat de parti la incheierea contractului, indiferent de
denumirea pe care o are (de risc sau de administrare), este conform prevederilor legale. O
interpretare contrara ar fi neconforma cu prevederile dreptului comunitar implementat de OUG
50/2010, sau drepturilor fundamentale ale Bancii, prevazute de Constitutie si de CEDO. Daca
prevederile art. 36 din OUG 50/2010 ar fi interpretate in sensul stabilirii formale a unei liste
exclusive de comisioane, cu anumite denumiri determinate, aceste prevederi ale OUG 50/2010 ar
fi neconforme cu principiile stabilite de dreptul comunitar si de cel european al drepturilor
omului. In conditiile unei piete comune a capitalurilor la nivelul Uniunii Europene, supusa
constant procesului de armonizare legislativa, si in conditiile asumarii principiului cooperarii
loiale , consacrat de art. 4 pct. 3 si a principiului subsidiaritatii , consacrat la art. 5 pct. 3 din
Tratatul privind Uniunea Europeana (in continuare "TUE"), asa cum a fost modificat si
completat prin Tratatul de la Lisabona, initiativa statului roman de a adauga la setul de masuri
convenit la nivelul Uniunii Europene, prin Directiva 2008/48/CE, si de a extinde domeniul de
aplicare ratione materiae si ratione temporis, si la alte tipuri de credite, reprezinta o incalcare
adreptului comunitar, si in egala masura, o incalcare a dispozitiilor constitutionale si legale
nationale.
      Legal citata, la data de 17.03.2011 intimata a formulat intampinare ( file 25-28) prin care a
solicitat  respingerea plangerii formulate ca neintemeiata si nelegala si mentinerea procesului
verbal de constatare a contraventiei nr. 217/518 din 29.10.2010. Intimata arata ca ,in fapt, in data
de 12.10.2010, s-a procedat, in baza HG 882/2010, la cercetarea unei reclamatii inregistrata la
CJPC Arges, privind nerespectarea dispozitiilor legale privind drepturile consumatorilor in cadrul
contractractelor de credit incheiate cu societatea petenta, prilej cu care s-au constatat urmatoarele
abateri de la legislatia specifica protectiei consumatorilor:In cazul Contractului cu nr.
P7816/01.11.2007 la pct.10 lit.c) se stabileste ca, pentru creditul pus la dispozitie, Banca percepe
un "comision de administrare de 26,91 lei lunar, reprezentand un procent de 0,05% din valoarea
creditului contractat", iar ulterior, dupa alinierea contractului de credit in urma intrarii in vigoare a
OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, prin actul aditional, Banca
percepe un "comision de administrare credit in valoare de 134,54 lei" (pct. 7 lit. a), astfel ca se
retine ca Banca a procedat la majorarea, pe parcursul derularii contractului de credit, a
Comisionului de administrare, comision care era stipulat initial intr-un anumit cuantum, la data
incheierii contractului cu consumatorul reclamant, astfel ca in mod corect organele de control au
apreciat ca au fost incalcate prevederile art. 35 alin.(1) lit.a) din OUG 50/2010 care dispunea, la
data constatarii si a aplicarii sanctiunilor ca: "Fara a aduce atingere prevederilor legale privind
modificarea dobanzii, pe parcursul derularii contractului de credit::: a) se  interzice  majorarea
comisioanelor,  taxelor, tarifelor, spezelor   bancare   sau   a   oricaror   altor   costuri   aferente
contractului, cu exceptia costurilor impuse prin legislatie" Sanctiunea s-a aplicat potrivit art. 86
alin. (2) din acelasi act normativ, cu    . valoarea minima a amenzii prevazuta de legiuitor si s-a
dispus sanctiunea C}p contraventionala complementara in temeiul art. 88 alin.1 lit.b) si c) din
acelasi act normativ, de restituire a sumelor incasate fara temei legal si aducerea contractului la
conformitate cu dispozitiile legale.
      La incheierea procesului verbal de constatare a contraventiei 217/518/29.10.2010 s-au
respectat prevederile art.16 alin.7 din OG 2/2001 modif., fiind precizat expres de catre
reprezentantul contravenientei ca va formula obiectiuni ulterior.
      Se precizeaza ca in mod netemeinic si nelegal solicita petenta suspendarea executarii
masurilor dispuse, fara o motivare temeinica, legala si sustinuta, in conditiile in care dispozitiile
art. 88 alin. (3) din OUG 50/2010 sunt de stricta si precisa interpretare, in sensul ca " Contestarea
in instanta nu suspenda de drept executarea sanctiunilor contraventionale complementare
dispuse", si nu cum interpreteaza petenta ca se poate suspenda de drept executarea amenzii
dispuse prin procesul verbal, iar instanta poate dispune asupra sanctiunii complementare, in
conditiile in care petenta solicita suspendarea "masurilor dispuse", la general, iar in contextul
actual, OUG nr. 50/2010 este in vigoare cu modificarile din Legea 288/2010, fara modificari sau
derogari in ce privaste suspendarea, drept pentru care apreciem ca nici macar instanta nu poate
dispune suspendarea cu incalcarea unor norme legislative imperative in vigoare la data prezentei,
motiv pentru care solicitam onoratei instante sa respinga cererea petentei de suspendarea
masurilor dispuse de reprezentantii CJPC Arges prin procesul verbal de constatare a contraventiei
nr. 217/518/29.10.2010.
Mai mult , dispozitiile art. 40 alin.(3) precizeaza ca "in cazul modificarilor impuse prin legislatie,
nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale prev. la alin.1 este considerata tacita. In acest
caz se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele impuse prin legislatie.
Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele impuse prin legislatie sunt
considernule de drept", astfel incat sub pretextul modificarilor legislative, petenta a intocmit acte
aditionale, insa cu incalcarea disp. OUG 50/2010, intrucat a majorat comisionul de administrare,,
tocmai in ideea de a putea recupera din valoarea altor comisioane ce trebuiau eliminate.
De asemenea, neintemeiat solicita petenta anularea procesului verbal de contraventie, in sensul
nerespectarii OG 2/2001, art. 16 si 17, respectiv lipsa descrierii faptei sau mai exact "o
insuficienta descriere a faptei", in conditiile in care in cuprinsul procesului verbal de constatare a
contraventiei la cap. I "Descrierea faptelor constatate", este descrisa clar fapta ce a fost retinuta ca
si contraventie (majorarea comisionului de administrare, ca si consecinta nefireasca a eliminarii
comisionului de risc), cu mentionarea contractului analizat, cat si precizarea cadrului legal aplicat,
drept pentru care apreciem ca solicitarea de anulare a procesului verbal este atat neintemeiata, cat
si nedovedita. Nici motivarea petentei ca "fapta constatata nu se incadreaza in textul de lege
indicat, art. 35 alin.1 lit.a)," nu este intemeiata, in conditiile in care, fost redat textul de lege aplicat
la data controlului, prin Actul aditional la Contract, Banca a procedat la modificarea prin
majorare, pe parcursul derularii contractului de credit, a comisionului de administrare, ca o
consecinta a eliminarii unui alt comision interzis de noul act normativ, ori aceasta fapta constituie
contraventie, fiind incalcate prevederile art. 35 alin.(1) lit.a) din OUG 50/2010.
Intimata considera ca in speta noastra nu opereaza nici principiul dezincriminarii, asa cum
prevede art. 12 alin.1 din OG 2/2001, intrucat acesta se refera la un act normativ nou care nu mai
considera o fapta contraventie, ori modificare din art. 95 al Legii 288/2010 precizeaza doar ca nu
se mai aplica actul normativ asa cum a fost modificat contractelor de credit aflate in curs de
derulare, dar apreciem ca aceste dispozitii pot opera numai de la data intrarii in vigoare a acestor
modificari. Nu poate fi interpretata legea in sensul operarii retroactive a modificarilor, de vreme
ce la momentul aplicarii actului normativ initial, OUG 50/2010, nu erau dispozitii care sa
conditioneze aplicarea acesteia doar la anumite contracte de credit.
Prin cererea formulata la data de 21.03.2011 petenta si-a precizat actiunea ( file 29-33),
avand in vedere faptul ca: agentii constatatori au aplicat sanctiunile principale si complementare
consacrate de OUG nr. 50/2010, la prin raportare un contract de credit aflat in derulare,
precizand ca art art. 95 din OUG nr. 50/2010 a fost modificat prin art. I pct. 39 din Legea de
aprobare nr. 288/2010 in sensul ca prevederile ordonantei "nu se aplica contractelor in curs de
derulare", art. 95 din OUG nr. 50/2010, cat si art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 sunt norme
juridice contraventionale prin aceea ca stabilesc sfera de aplicare a sanctiunilor
contraventionale,restrangerea adusa sferei de aplicare a OUG nr. 50/2010 face ca toate aspectele
retinute de agentii constatatori prin Procesul-Verbal atacat si calificate ca fiind contraventie sa nu
existe, Legea de aprobare nr. 288/2010 este mai favorabila subiectului de drept controlat decat
OUG nr. 50/2010 prin aceea ca dezincrimineaza fapta constatata ca fiind contraventie,fiind lege
contraventionala mai favorabila, aceasta se aplica retroactiv, in temeiul art. 15 alin. 2 din
Constitutia revizuita, cu consecinta nulitatii procesului-verbal atacat si, in fine, radierii din cazierul
fiscal al subscrisei a tuturor sanctiunilor dispuse de ANPC in baza OUG nr. 50/2010, si ca
mecanismul dezincriminarii face de prisos analiza temeiniciei plangerii contraventionale
introductive de instanta, desi solutia la care conduce este aceeasi (se ajunge la acelasi rezultat al
anularii procesului-verbal atacat, dar in baza dezincriminarii, si nu ca urmare a dezlegarii fondului
prin administrarea de probe si analizarea temeiniciei plangerii), pentru urmatoarele:
se mentioneaza ca La data de 23 decembrie 2010, Plenul Camerei Deputatilor a adoptat, proiectul
de lege privind ordonanta creditelor populatiei, cu modificarile cuprinse in raportul suplimentar
elaborat de Comisia de Buget, Finante si Banci. Proiectul a fost adoptat cu 134 de voturi
"pentru", 71 "impotriva" si 12 abtineri, dupa ce Comisia de Buget-Finante a elaborat un raport
suplimentar la OUG nr. 50/2010, stabilind ca Ordonanta nu se aplica contractelor in derulare, cu
exceptia comisioanelor de rambursare anticipata, care raman zero, ca refinantarea se negociaza si
ca CAR-urile nu intra sub incidenta actului.Odata adoptat, proiectul a fost trimis spre promulgare
Presedintelui Romaniei, care 1-a promulgat prin Decretul nr. 1283/2010, publicat impreuna cu
Legea nr. 288 din 28 dec. 2010 in M. Of. nr. 888 din 30 dec. 2010 in temeiul art. 78 din
Constitutia Romaniei revizuita, Legea nr. 288/2010 a intrat in vigoare la 3 zile de la momentul
publicarii, respectiv, 03.01.2011, intrand in activul legislativ. Legea prin care a fost aprobata OUG
nr. 50/2010 a transat fara echivoc, problema aplicarii dispozitiilor ce consacra contraventii in
domeniul activitatii bancare de creditare, in sensul ca aceste dispozitii nu pot fi aplicate si
contractelor aflate in curs de derulare. Prin dispozitiile art. I pct. 39 din Legea nr. 288/2010 se
restrange sfera de aplicabilitate a respectivelor masuri sanctionatorii, fapta de a executa contracte
de credit in conditiile stabilite initial cu cocontractantii privati nemaiputand fi in nicio situatie
considerata ca fiind contraventie. Or agentii constatatori ai CJPC Arges au retinut prin procesul-
verbal atacat tocmai savarsirea faptei de a continua executarea contractului incheiat cu clientul in
conditiile asumate la semnarea acestuia, si nu in conditiile OUG nr. 50/2010.
      Pana la momentul lamuririi intelesului corect al dispozitiilor invocate prin procesul-verbal
de constatare a contraventiei sau momentul constatarii, de catre Curtea Constitutionala a
Romaniei, a caracterului neconstitutional al dispozitiilor invocate pentru sanctionarea subscrisei,
Parlamentul Romaniei a adoptat legea de aprobare a actului administrativ normativ emis de
Guvern, clarificand sfera de aplicare a sanctiunilor contraventionale consacrate prin OUG-ul in
cauza. Pentru ca restrange sfera lor de aplicare doar la contractele de credit nou incheiate,
lasandu-le pe cele aflate in curs de derulare sa fie supuse pe mai departe conditiilor agreate de
parti la semnarea acestora, Legea nr. 288/2010 este o lege contraventionala de dezincriminare, in
consecinta, mai favorabila Subscrisei, ca subiect de drept controlat de o autoritate publica. Astfel,
incidenta legii contraventionale care scoate fapta sanctionata din sfera ilicitului contraventional,
trebuie analizata, pe de-o parte, din punctul de vedere al stadiului raportului contraventional de
conflict, iar, pe de alta parte, in functie de speciile de sanctiuni contraventionale.
Astfel, in cazul in care procesul se afla in desfasurare, legea dezincriminatoare nu afecteaza doar
sanctiunile contraventionale, ci insusi raportul contraventional de conflict, care trebuie sa se
stinga. Mai precis, fapta nu mai reprezinta o contraventie, ea nemaifiind prevazuta de actul
normativ. Pentru ca vointa legiuitorului este aceea de a dezincrimina, fapta constatata de agentii
constatatori ai CJPC Arges prin procesul-verbal nr. 0070870 incheiat la data de 29.10.2010 nu mai
are caracter contraventional. Luand in calcul retroactivarea dispozitiilor dezincriminatorii in
temeiul art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei revizuita, in speta dedusa judecatii, trebuie retinut
ca procesul-verbal atacat nu a fost incheiat cu respectarea legii aplicabile. Deoarece dispozitiile
dezincriminatorii au efect retroactiv, aceastea afecteaza actele sau faptele juridice petrecute
anterior momentului in care acestea au devenit obligatorii . Astfel, ca o consecinta a
retroactivitatii, raporturile juridice care s-au desfasurat in trecut, pe baza unor dispozitii in vigoare
la acel moment, sunt modificate de noua reglementare, in sensul ca se considera ca aceasta noua
reglementare se aplica respectivelor raporturi juridice la acea data. In speta, ca urmare a adoptarii
dispozitiilor dezincriminatoare, procesului-verbal nr. 0070870 incheiat la data de 29.10.2010, sub
imperiul OUG nr. 50/2010, este guvernat de la data de 03.01.2011, de dispozitiile Legii nr.
288/2010, iar nu de OUG nr. 50/2010, fiind legea mai favorabila. in consecinta, deoarece Legea
nr. 288/2010 restrange sfera de aplicare a sanctiunilor contraventionale doar la contractele de
credit nou incheiate, rezulta ca fapta retinuta in procesul-verbal de contraventie nu era prevazuta
de dispozitiile legale. Conform trasaturilor contraventiei, confirmate si in jurisprudenta, "o fapta,
pentru a avea caracter contraventional, trebuie sa fie savarsita cu vinovatie si sa fie stabilita si
sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a
consiliului local al comunei, orasului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucuresti". Ceea
ce inseamna ca procesul-verbal de contraventie contestat este nelegal intocmit, "intrucat incalca
principiul legalitatii stabilirii si sanctionarii faptei contraventionale retinute.
      Analizand cu prioritate legalitatea procesului verbal  prin raportare la motivele invocate de
catre petenta, instanta constata urmatoarele:
       Prin procesului verbal  nr. 0070870/29.10.2010 s-a retinut in sarcina petentei incalcarea
disp. art. 35 alin. 1 lit a OUG 50/2010, retinandu-se ca a procedat la majorarea pe parcursul
derularii contractului de credit nr. P7816/01.11.2007  comisionul de administrare, fapta fiind
sanctionata cu amenda contraventionala in cuantum de  20.000 lei potrivit art. 86 alin. 2 OUG
50/2010 , fiind aplicate si doua sanctiuni complementare constand in restituirea sumelor incasate
fara temei legal si aducerea contractului la conformitate cu prevederile legale, in temeiul disp. art.
88 alin. 1 lit b si c din acelasi act normativ.
      In analiza legalitatii intocmirii procesului verbal, instanta constata ca intre data constatarii
faptei, 12.10.2010 si data solutionarii prezentei actiuni civile, la 03.01.2011 a intrat in vigoare
Legea 288/2010, de aprobare a OUG 50/2010, actul normativ in temeiul caruia a fost sanctionata
petenta. Potrivit art. 95 OUG 50/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea 288/2010, "
prevederile prezentei ordonante  nu se aplica contractelor in curs de derulare la data intrarii in
vigoare a  prezentei ordonante de  urgenta, cu exceptia disp. art. 37 1, art. 66-69 si in ceea ce
priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a
prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50-55, ale art. 56 alin. 2, art. 57 alin.1 si 2 si ale art. 66-
71". Din interpretarea logica a dispozitiilor legale mentionate, instanta constata ca nici disp. art.
35 OUG 50/2010, constand in " interzicerea majorarii nivelului comisioanelor, tarifelor si
spezelor bancare" nu sunt aplicabile contractelor in curs de derulare la momentul intrarii in
vigoare a OUG 50/2010. Pentru  aceste considerente, retinand incidenta in cauza a disp. art. 15
alin. 2 Constitutia Romaniei , care prevede principiul neretroactivitatii legii, " legea dispune numai
pentru viitor cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile", dar si a disp. art. 12
OG 2/2001, ca lege speciala, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 228/13.03.2007 a
Curtii Constitutionale, in sesnsul ca, daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata
contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in
vigoare a noului act normativ, iar daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara
se va aplica aceasta, prin sintagma " nu se mai sanctioneaza" intelegandu-se nu doar aplicarea
sanctiunii contraventionale ci si executarea acesteia, instanta retine ca prin modificarile aduse
OUG 50/2010 prin Legea 288/2010 a avut loc o dezincriminare a faptei retinute in sarcina
petentei, contractele incheiate de catre unitatea bancara anterior OUG 50/2010 nefiind sub
incidenta disp. art. 35 OUG 50/2010.
      Pentru aceste considerente, in temeiul disp. art. 34 OG 2/2001, instanta va admite
plangerea contraventionala, va anula procesul verbal de contraventie nr. seria ANPC nr.
0070870/29.10.2010 si va exonera petenta de plata amnezii contraventionale in cuantum de
20000 lei aplicate. In considerarea acelorasi motive de nelegalitate ale actului sanctionator, 
dispozitia derogatorie de la dreptul comun a  art. 88 alin. 3 OG 50/2010, precum si faptul ca
executarea sanctiunilor complementare pana la solutionarea in mod irevocabil a prezentei actiuni
civile  cauzeaza prejudicii  materiale unitatii bancare, constand in restituirea comisioanelor
incasate sau sanctionarea acesteia pentru neaducerea la indeplinire a sanctiunilor complementare,
prin raportare la disp. art. 88 alin. 2 OUG 50/2010, instanta urmeaza a dispune si suspendarea
executarii sanctiunilor complementare aplicate petentei prin procesul verbal de contraventie nr.
seria ANPC nr. 0070870/29.10.2010, constand in restituirea sumelor incasate fara temei legal si
aducerea contractului la conformitate cu prevederile legale.
      In conformitate cu disp. art. 274 C.proc civ.,, apreciind asupra culpei procesuale a
intimatei in promovarea  prezentei actiuni civile, instanta va dispune obligarea acesteia la plata
catre petenta a sumei de 6618,19 lei reprezentand cheltuieli de judecata, avand in vedere ca
aceasta a anexat si documente justificative aferente ( contract de asistenta juridica nr.
334850/12.11.2010 si factura fiscala nr. 814021/04.01.2011

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

      Admite actiunea formulata de petenta B C R, cu sediul in B, B-dul R E, nr.5, sector 3, 
impotriva procesului verbal de contraventie, seria ANPC nr. 0070870/29.10.2010, intocmit de
intimatul ANP  - C J P C  A, cu sediul in P, str. Z, nr., judetul Arges.
      Anuleaza procesul verbal de contraventie seria ANPC nr. 0070870/29.10.2010.
      Dispune suspendarea executarii  sanctiunii contraventionale complementare aplicate prin
procesul verbal de contraventie seria ANPC nr. 0070870/29.10.2010.
      Obliga intimata la plata catre petenta a sumei de 6618,19 lei cheltuieli de judecata.
      Cu drept de  recurs  in termen de  15 zile de la comunicare.
      Pronuntata in sedinta publica de la 21 Aprilie 2011.
  

Presedinte,
A V Grefier,
C C

   
4.ex.red.AV/tehn.AV/29 Aprilie 2011