plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).

Dosar nr. 4691/280/2009
R O M A N I A

JUDECATORIA PITESTI
SECTIA PENALA

SENTINTA PENALA Nr. 1396
Sedinta publica de la 08 Septembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE A.P.
Grefier I.D.
Pe rol pronuntarea asupra cauzei penale privind pe petentul N.D., intimat N.C. intimat B.F., intimat B.M.F., intimat C.L.M., intimat S.I.M., intimat C.A., intimat T.M., avand ca obiect plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata (art.278 ind.1 C.p.p.).
La apelul nominal facut in sedinta publica  au lipsit partile.
Procedura legal indeplinita fara citare.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza ca dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din data de 01.09.2009, iar sustinerile partilor si ale reprezentantului parchetului sunt consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta sentinta, instanta dispunand amanarea pronuntarii la data de astazi, la care delibereaza si hotaraste urmatoarele:

INSTANTA,

      Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
      La data de 17.04.2009 a fost inregistrata pe rolul acestei instante plangerea formulata de petentul N.D.  impotriva rezolutiei nr. 61/II/2/2009 emisa la data de 02.03.2009 de prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti, in contradictoriu cu intimatii N.C., B.F., B.M.F., C.L.M., S.I.M., C.A. si T.M..
      Prin cererea precizatoare depusa la dosar in sedinta publica din data de 01.09.2009, petentul a aratat ca plangerea este formulata impotriva rezolutiei nr. 1825/P/2008 emisa la data de 10.11.2008 de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, care a fost mentinuta prin rezolutia procurorului ierarhic superior anterior mentionata.
      In motivarea plangerii, petentul a aratat in esenta ca a formulat plangere penala impotriva intimatilor pentru infractiunea de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1, 2 si 3 C.pen., deoarece acestia au ocupat terenurile totalizand 6.148 mp, al caror proprietar este petentul conform titlurilor de proprietate nr. 90115/01.08.1996 si nr. 104795/06.07.1998. C.A. a desfiintat si semnele de hotar, prin construirea unui gard nou, iar ocuparea terenurilor s-a produs fara consimtamantul petentului, intimatii refuzand sa elibereze terenurile si sa ridice gardul, desi petentul a solicitat in repetate randuri acest lucru.
      A mai aratat petentul ca suprafata totala de teren s-a aflat in posesia sa, sens in care a si efectuat masuratori cadastrale, avand posesia cel putin asupra terenului in suprafata de 3.151,65 mp supusa masuratorilor  respective, astfel incat nu este corecta solutia de neincepere a urmaririi penale, care s-a intemeiat pe considerentul lipsei posesiei sale.
      In cauza au fost citati intimatii, care au formulat aparari, solicitand respingerea plangerii, pe considerentul ca petentul nu a avut niciodata posesia asupra terenurilor.
      Totodata, s-a atasat dosarul nr. 1825/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria Pitesti si s-au depus noi acte de catre petent, constand in: solutia emisa de procurorul ierarhic superior si dovada comunicarii acesteia, copie  instiintare- act sub semnatura privata, confirmare primire recomandata, Ordinul nr. 634/2006 al A.N.C.P.I.
      
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine ca prin rezolutia nr. 1825/P/2008 emisa la data de 10.11.2008 de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, mentinuta prin rezolutia nr. 61/II/2/2009 emisa la data de 02.03.2009 de prim-procurorul Parchetului, s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de faptuitorii-intimati N.C., B.F., B.M.F., C.L.M., S.I.M., C.A. si T.M., cercetati sub aspectul infractiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 1, 2 , 3 C.pen.
      Motivele pentru care s-a emis solutia contestata au constat in faptul ca, desi detine suprafetele de teren in baza celor doua titluri de proprietate, petentul N.D. nu a detinut niciodata posesia acelor terenuri, in sensul de stapanire efectiva a imobilelor, iar pentru existenta infractiunii sesizate este necesar ca partea vatamata sa fi avut posesia imobilului ocupat de faptuitori, astfel incat nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni sub aspectul laturii obiective.
      
      Analizand rezolutia contestata, prin prisma actelor din dosar si a motivelor expuse de parti, instanta constata ca este legala si temeinica, iar plangerea formulata de petent impotriva acestei solutii este nefondata, pentru considerentele care vor fi expuse in continuare.
      In primul rand, se constata ca infractiunea de tulburare de posesie  prev. de art.220 C.pen. consta, potrivit acestui text legal, in ocuparea fara drept a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera un imobil astfel ocupat.
      Ca atare, in afara de celelalte conditii prevazute de textul legal incriminator, se observa ca infractiunea  in cauza exista doar daca este indeplinita si conditia ca imobilul ce este ocupat (luat in stapanire) de faptuitor sa se afle in posesia altuia (a partii vatamate). Legea nu cere ca partea vatamata sa fie si proprietar al imobilului, dar este necesar ca ea sa fie posesor, deoarece incriminarea acestei infractiuni apara posesia, adica stapanirea efectiva, si nu dreptul de proprietate, pentru ocrotirea caruia legiuitorul a prevazut la indemana proprietarului neposesor calea actiunii civile in revendicare.
      Asadar, este esentiala si in prezenta speta indeplinirea conditiei prevazute de lege,  ca petentul- parte vatamata sa fi avut posesia asupra terenurilor inainte ca acestea sa fie ocupate de intimatii- faptuitori.
      Analizand acest aspect, instanta constata ca din actele depuse la dosar de catre petent, precum si din propriile declaratii ale acestuia, rezulta faptul ca petentul nu a avut niciodata posesia asupra terenurilor, deoarece acestea au fost ocupate, ca si in prezent, de intimati sau de autorii lor.
      Astfel, in cuprinsul plangerii penale, al memoriului depus la dosarul de urmarire penala si in cuprinsul tuturor declaratiilor date ca parte vatamata in cursul cercetarilor, petentul a afirmat ca este proprietarul suprafetelor de teren conform celor doua titluri de proprietate, insa intimatii si unul din autorii acestora nu l-au lasat, inca de la momentul incheierii proceselor-verbale de punere in posesie, sa foloseasca aceste suprafete de teren si nu au vrut sa ridice un gard imprejmuitor construit pe una din suprafetele de teren (f. 4-5, 7-8, 26-29 d.u.p.).
      Contrar declaratiilor date pe parcursul cercetarilor, petentul a sustinut in fata instantei de judecata, in sedinta publica de la data de 01.09.2009,  ca a folosit terenul pe perioada anilor 2007, 2008, 2009, intimatii au ocupat terenul atunci cand au fost pusi in posesie si l-au imprejmuit cu gard si ca la acest moment intimatul T. are posesia.
      Apararea petentului din cursul judecatii, construita pe argumentul ca acesta avea posesia asupra terenurilor inainte ca ele sa fie ocupate de intimati nu poate fi retinuta de instanta, deoarece  din dosarul de urmarire penala rezulta faptul ca intimatii erau cei care au avut mereu posesia asupra imobilelor, declaratiile petentului in acest sens fiind sustinute si de memoriul inaintat de acesta organelor de politie si de procesele-verbale incheiate de functionarii primariei in anii 1994 si 2000, la sesizarile petentului, care reclama si in acele perioade ca nu este lasat sa folosesca terenurile (f.11, 12, 13 d.u.p.). 
      De altfel, desi petentul a afirmat in fata instantei ca a avut posesia in anii 2007-2009, a formulat plangerea penala in anul 2008 tocmai pe motivul ca nu poate folosi terenurile, deoarece sunt ocupate de intimati.
       Totodata, argumentul invocat de petent tot in cursul judecatii, in sensul ca el era cel care avea posesia cel putin asupra suprafetei pentru care a efectuat masuratori cadastrale, nu este relevant si nu dovedeste ca petentul ar fi exercitat efectiv posesia asupra terenului masurat, deoarece  accesul la teren pentru efectuarea acelor masuratori nu echivaleaza cu stapanirea sau cu folosinta acestuia.
      In plus fata de faptul ca, in speta de fata, nu este indeplinita cerinta obligatorie ca petentul sa fi avut posesia asupra terenurilor anterior ocuparii de catre intimati, instanta constata ca toti intimatii au declarat, pe parcursul cercetarilor, ca au folosit terenurile in cauza de la autorii lor, acestia avand posesia de zeci de ani, intimatii afland cu ocazia cercetarilor de titlurile de proprietate pe care le detine petentul asupra terenurilor, astfel incat nu se poate face dovada ca acestia au avut intentia ceruta de art. 220 C.pen., de a ocupa fara drept terenuri despre care sa fi stiut ca sunt in posesia altuia (f. 36, 40,41, 42, 43, 45-46, 50, 51 d.u.p.).
      De altfel, intimatul N.C. a prezentat la randul sau titlu de proprietate pentru terenul ocupat (f. 37 d.u.p.).
      Intimatul T.M. are proces-verbal de punere in posesie pentru suprafata de 754 mp (f. 47 d.u.p.), aratand ca pentru o parte din suprafata de 3132 mp teren, reclamata de petent ca fiind ocupata, a platit acestuia bani si muncit restul suprafetei cu acordul petentului, caruia i-a dat anual productia de porumb (f. 45-46 d.u.p.). De altfel, si petentul recunoaste in declaratiile sale ca a luat "parte din recolta", desi sustine ca T.M. a muncit terenul in ultimii 2-3 ani fara acordul sau si ca nu ar fi primit niciun ban (f. 28 d.u.p.).
      Cat priveste pe ceilalti intimati, acestia invoca faptul ca terenul pe care il ocupa, pe care se afla si casa familiei, a fost dintotdeauna folosit de familia lor, neavand cunostinta de  dreptul de proprietate pe care petentul  il invoca.
      Instanta mai retine ca petentul a trimis intimatului T.M., prin scrisoare recomandata, o instiintare in sensul de a-i lasa liber terenul, dar acest lucru a avut loc abia la data de 20.11.2008, adica dupa solutionarea dosarului penal prin rezolutia atacata, emisa la 10.11.2008 (f.37, 38 dos. inst.), astfel incat instiintarea nu ar putea face dovada ca acest intimat ar fi fost de rea-credinta si ar fi ocupat cu buna-stiinta terenul proprietatea petentului, fara drept si fara consimtamantul acestuia.
      Pentru toate aceste considerente, constatand ca solutia de neincepere a urmaririi penale fata de intimati pentru infractiunea sesizata de petent  este legala si temeinica, intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii sub aspect obiectiv si subiectiv, lipsind conditia premisa a posesiei, precum si intentia intimatilor, instanta, in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.pr.pen., va respinge ca nefondata plangerea formulata de petentul Nanescu Dimitrie impotriva rezolutiei nr. 1825/P/2008 emisa la data de 10.11.2008 de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, in contradictoriu cu intimatii N.C., B.F., B.M.F., C.L.M., S.I.M., C.A. si T.M..
In baza art. 192 alin. 2  C.pr.pen, va obliga pe petent la 45 lei  cheltuieli judiciare catre stat.
      In baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., va obliga pe petent la 800 lei cheltuieli judiciare catre intimatul Turcina Mihai, conform chitantei dovedind plata onorariului de avocat (f.34 dos.inst.).
      Instanta va lua act ca ceilalti intimati nu au solicitat cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:       In baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.pr.pen., respinge ca nefondata plangerea formulata de petentul N.D.  impotriva rezolutiei nr. 1825/P/2008 emisa la data de 10.11.2008 de Parchetul de pe langa Judecatoria Pitesti, in contradictoriu cu intimatii N.C.,  B.F.,  B.M.F., C.L.M.,  S.I.M., C.A.,si T.M.,
In baza art. 192 alin. 2  C.pr.pen, obliga pe petent la 45 lei  cheltuieli judiciare catre stat.
      In baza art. 193 alin. 6 C.pr.pen., obliga pe petent la 800 lei cheltuieli judiciare catre intimatul T.M..
      Ia act ca ceilalti intimati nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Cu  recurs in 10 zile.
Pronuntata in sedinta publica de la 08 septembrie  2009.

Presedinte,
A.P. Grefier,
I.D.