pretentii

R O M A N I A

JUDECATORIA ORADEA
SECTIA CIVILA

Sentinta civila  Nr. 2842/2014
Sedinta publica de la 11 Martie 2014
Completul compus din:
PRESEDINTE __.
Grefier ___ Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesionistii privind pe reclamant _.. si pe parat SC ____ SRL, avand ca obiect pretentii.
La apelul nominal facut in sedinta publica nu se prezinta partile.
Procedura de citare este legal indeplinita prin necitarea partilor.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc in sedinta publica de la 04.03.2014, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, parte integranta din prezenta hotarare cand, instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 11.03.2014, cand, in aceeasi compunere, a hotarat urmatoarele:

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele :
Prin cererea inregistrata la instanta la 23.07.2013, reclamanta SC _.. solicita ca instanta sa oblige parata SC ___. la plata sumei de 18.320,25 lei, reprezentand contravaloarea facturi, la care se adauga dobanda legala calculata asupra debitului principal din momentul in care plata a devenit scadenta si pana in momentul achitarii intregului debit si actualizata cu indicele de inflatie.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca intre cele doua societati s-au desfasurat relatii comerciale, fiind emise facturi pe care parata a refuzat sa le achite. De asemenea, reclamanta a achitat la randul sau facturi emise de catre parata, efectuand plati in plus, nedatorate, pe care firma ____. S.R.L. a refuzat  sa le restituie ulterior.
Astfel, in data de 13.04.2013,  parata a cumparat de la societatea reclamanta 59.000 mc beton, fiind emisa factura nr.322, cu o valoare totala de 15.012,43 lei, factura semnata chiar de catre administratorul firmei ____, pe care nu a achitat-o.
De asemenea, in data de 17.05.2013, reclamanta a prestat servicii catre parata, fiind emisa factura nr.326, cu o valoare de 3.307,82 lei, si aceasta factura fiind semnata de administratorul paratei, dl. _.., insa nu a fost achitata.
In ceea ce priveste debitul in suma de 10.325,66 lei, conform fisei cont furnizor, soldul negativ reprezinta de fapt creanta societati reclamante fata de partenerul __ SRL.
Cu privire la aceasta creanta reclamanta arata  ca a formulat o invitatie la conciliere in vederea solutionarii pe cale amiabila a litigiului dintre parti.
La data de 22.02.2013, in cadrul concilierii dintre parti, __ S.R.L. a solicitat un termen de trei saptamani in vederea analizarii facturilor din contabilitatea societatii. Ulterior, adminstratorul societatii a mai solicitat un termen de o saptamana pentru a se pronunta asupra debitului. In cadrul concilierii din data de 22.03.2013, reprezentantul legal al firmei _  S.R.L., dl. __, nu recunoaste debitul.
Refuzul de a achita debitul este nejustificat, din moment ce facturile au fost semnate chiar de administratorul societatii. Aceste sume nu au fost contestate, facturile fiind astfel insusite.
Pentru aceste motive, solicita instantei admiterea cererii astfel cum a fost formulata si obligarea paratei la plata sumei de 28.645,91 RON reprezentand contravaloarea facturilor 322/13.04.12 si fact nr.326/17.05.12 si furnizor achitat in plus cu suma de 10.325,66 lei (suma necuvenita).
In drept se invoca NCPrCiv.
Parata, a depus intampinare solicitand respingerea actiunii formulate.
In fapt, intre cele doua societati s-au desfasurat relatii comerciale. Insa, ceea ce nu a aratat reclamanta este faptul ca aceste relatii comerciale intre cele doua societati au fost reciproce, parata la randul sau furnizand societatii _..SRL mai multe produse, pentru care a emis la randul sau mai multe facturi acceptate si inregistrate de aceasta, insa nu le-a achitat.
Ori, in mai multe randuri a purtat discutii cu reprezentantul legal al SC _SRL in vederea efectuarii demersurilor in vederea compensarii datoriilor existente intre cele doua societati prin procurarea si semnarea unor ordine de compensare. Parata arata ca nu a mai procedat la inscrierea creantei la masa credala intrucat intre cele doua societati a intervenit compensarea legala a datoriilor in temeiul art.1143-1153 Cod civil, chiar daca nu s-au efectuat demersurile privind procurarea si semnarea de catre ambele parti a ordinelor de compensare.
Referitor la acest aspect, dispozitiile art. 1143 Cod civil sunt deosebit de clare: "Cind doua persoane sint datoare una alteia, se opereaza intre dinsele o compensatie care stinge amindoua datoriile in felul si cazurile exprese mai jos." de asemenea, potrivit art.1144 Cod civil, "Compensatia se opereaza de drept, in puterea legii, si chiar cind debitorii n-ar sti nimic despre aceasta; cele doua datorii se sting reciproc in momentul cind ele se gasesc existind deodata si pina la concurenta entitatilor lor respective."
Raportat la aceste dispozitii legale, si avand in vedere faptul ca in chiar cuprinsul cererii de chemare in judecata reclamanta nu contesta existenta datoriilor reciproce, ci doar arata cu nu poate opera compensarea legala pe motivul ca parata nu a facut declaratie de creanta in dosarul de insolventa a societatii __.. SRL, parata solicita respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemeiata si sa se constatate faptul ca in temeiul art.1143-1153 Cod civil a operat compensarea legala intre cele doua societati.
Referitor la conditiile compesarii legale, in doctrina si practica se retine ca aceasta  opereaza de drept, atunci cand sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: a) obligatiile partilor sunt reciproce, ceea ce inseamna ca obligatiile exista intre aceleasi persoane, fiecare avand, una fata de cealalta, atat calitatea de creditor, cat si pe cea de debitor; drept pseudoexceptie de la aceasta regula poate fi luata in considerare situatia in care fideiusorului i se recunoaste posibilitatea de a opune creditorului compensatia creantei debitorului a carui datorie o garanteaza; in schimb, debitorul nu poate opune compensatia creantei fideiusorului impotriva creditorului sau; b) obligatiile sa aiba ca obiect prestatia de a da sume de bani sau bunuri fungibile de aceeasi natura (art. 1145 C. civ.); compensarea nu este posibila cand obiectul obligatiilor reciproce consta in bunuri certe sau bunuri de gen, dar de specii diferite (o cantitate de benzina fara plumb si o cantitate de motorina); prin efectul compensarii, partile raportului juridic obligational trebuie puse in aceeasi situatie in care s-ar afla daca prestatiile reciproce ar fi fost executate efectiv; prin exceptie, legea [art. 1145 alin. (2) C. civ.) admite compensarea obligatiei de a da o cantitate de fructe, cu obligatia de a da o suma de bani, daca respectivele fructe sunt evaluate la pretul pietei, la data efectuarii compensarii; c) creantele sa fie certe, lichide si exigibile, ceea ce presupune ca ele sa aiba caracter neindoielnic, sa fie determinate in intinderea lor si sa se poata cere executarea lor. Exigibilitatea creantei nu este amanata prin acordarea de catre instanta de judecata a unui termen de gratie in favoarea uneia dintre parti si, ca urmare, nu este impiedicata posibilitatea de a fi opusa compensarea. Acel termen de gratie nu reprezinta deci un impediment la realizarea compensarii, ci constituie doar o favoare acordata debitorului spre a putea dobandi mijloacele necesare efectuarii platii. In cazul in care debitorul beneficiar al termenului de gratie devine, inauntrul acelui termen, creditor al creditorului sau inseamna ca, implicit, a dobandit si mijloacele de plata necesare pentru a-si onora propria datorie sau, mai exact, datoriile au devenit reciproce si poate fi realizata compensarea Potrivit Codului civil (art. 1144), compensarea opereaza automat, adica de plin drept, in puterea legii. Cu toate acestea, compensarea nu poate opera contrar vointei partilor. Atunci cand s-a facut o cesiune de creanta, debitorul cedat care a acceptat-o nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care era indreptatit sa o opuna cedentului. Acceptarea cesiunii are in acest caz semnificatia unei renuntari la compensatie. Partile pot renunta deci la compensare, fie expres, fie tacit. Spre exemplu, debitorul care plateste propria sa datorie, fara sa opuna compensatia, este prezumat ca a renuntat la aceasta. Codul civil (art. 1147) stabileste urmatoarele cazuri in care nu opereaza compensatia: a) atunci cand una dintre creantele reciproce este insesizabila (ca, de pilda, pensia de intretinere); b) ori de cate ori creanta consta in dreptul de a cere restituirea unor bunuri fungibile date in depozit neregulat, depozitarul nu poate opune deponentului compensarea obligatiei de restituire a bunurilor respective, cu obligatia deponentului de a-i plati cheltuielile de conservare si orice alte cheltuieli ocazionate de acel depozit; c) cel care a luat pe nedrept un lucru de la altul nu poate opune compensatia obligatiei de restituire a bunurilor insusite ilicit, cu obligatia ce o are fata de el cel pe nedrept deposedat. Cel care prin abuz de incredere refuza restituirea unui lucru ce i-a fost incredintat spre pastrare nu poate invoca, in sprijinul acestui refuz, compensarea obligatiei de restituire cu o obligatie de plata pe care o avea fata de el proprietarul respectivului lucru. Tot astfel, debitorul care a suferit o poprire nu poate opune creditorului popritor compensarea datoriei sale cu datoria debitorului (tertului) poprit.
Referitor la suma de 10.325,66 lei care reclamanta sustine ca ar reprezenta o suma necuvenita achitata in plus, acest lucru nu este adevarat, reclamanata omitand a depune toata fisa de cont furnizor. Asta deoarece din fisa ar rezulta clar ca acea plata constituie achitarea unor datorii mai vechi fata de parata si nicidecum o datorie necuvenita. In drept, se invoca art.205 Cod procedura civila, art.1143-1153 Cod civil.
La termenul din data de 04.03.2013 reclamanta precizeaza cuantumul sumei solicitate ca fiind de 18.320,25 lei c/v factura nr 322/13.04.2012 si 326/17.05.2012.
In cauza a fost administrate proba cu inscrisuri si interogatoriul paratei.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta  retine urmatoarele:   
           Intre parti, s-au desfasurat relatii contractuale fiecare parte avand calitatea de creditor respectiv de debitor pentru cealalta parte pentru suma solicitata la plata de catre reclamanata.
La termenele de judecata reprezentantii partilor au aratat ca fiecare parte recunoaste creanta celeilalte societati, singura chestiune litigioasa fiind compensarea acestor datorii, raportat la faptul ca reclamanta se afla in procedura insolventei, iar parata nu a formulat declaratie de creanta desi a fost notificata de catre lichidatorul judiciar.
Potrivit art. 36  din  Legea  nr.  85/2006,  de  la  data  deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare  sau  masurile  de executare  silita  pentru  realizarea  creantelor  asupra  debitorului   sau bunurilor sale, cu exceptia cailor de atac declansate  de  debitor,  iar  in conformitate cu dispozitiile art. 52 din acelasi act  normativ,  deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul  unui  creditor  de  a  invoca compensarea creantei sale cu  cea  a  debitorului  asupra  sa,  atunci  cand conditiile  prevazute  de  lege  in  materie  de  compensare   legala   sunt indeplinite la data deschiderii procedurii.
      Reglementata de art. 52 din Legea nr. 85/2006, compensarea  constituie o exceptie de la regula consacrata de  art.  36  din  Legea  insolventei  si vizeaza situatia in care creditorii  si  debitorul  au  creante  si  datorii reciproce, nascute anterior datei deschiderii procedurii.
      Avand ca scop garantarea dreptului de creanta al  creditorului  asupra patrimoniului debitorului, art.  52  din  Legea  nr.  85/2006  reglementeaza posibilitatea invocarii de catre un creditor  a  dreptului  sau  de  a  cere compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci  cand  sunt indeplinite cerintele prevazute de art. 1143 si 1144 C.civ.  in  materie  de compensare legala. Deci, pentru a opera compensarea legala, trebuie  sa  fie  indeplinite urmatoarele conditii: sa existe obligatii reciproce; creantele  sa  aiba  ca obiect bunuri fungibile si creantele ce urmeaza a se compensa sa fie  certe, lichide si exigibile. Legea insolventei nu prevede nicio restrictie in  privinta  momentului in care poate fi  invocata  compensarea,  insa  impune  ca  cererea  sa  fie formulata de catre  creditor,  iar  prevederile  imperative  in  materie  de compensare legala sa existe la data deschiderii procedurii.
Prin urmare, deschiderea procedurii de insolventa nu afecteaza dreptul unui creditor de a invoca compensarea creantei sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci cand conditiile prevazute de lege in materie de compensare sunt indeplinite la data deschiderii procedurii. Compensatia legala fiind un mod de stingere a obligatiei poate fi invocata pe calea dreptului comun, ea constituind o exceptie de la regula prevazuta de art.36 privind suspendarea de drept a tuturor actiunilor judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau sau bunurilor sale.
Pentru aceste motive instanta retine ca intemeiata apararea paratei in privinta compensatiei legale, pe fond fiind intrunite conditiile art.1144 Cod civil , astfel va respinge actiunea formulata de catre reclamanta prin lichidator judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de reclamanta SC _. PRIN ___  cu sediul in .. jud Bihor impotriva paratei SC __.. SRL cu sediul in ORADEA, ___., jud Bihor ca nefondata.
Cu apel in 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecatoria Oradea.
Pronuntata in sedinta publica din 11.03.2014.

             Presedinte,                                                  Grefier,