Legea 112/1995

ROMANIA
JUDECATORIA ORADEA-JUD. BIHOR
Sectia civila
DOSAR NR.

           SENTINTA CIVILA Nr.
Sedinta publica din 08.02.2011
Instanta constituita din:
            Presedinte:
         Grefier:

Pe rol solutionarea cauzei civile formulata de catre reclamantii: X in contradictoriu cu paratul Y avand ca obiect Legea 112/1995.
La apelul nominal facut in sedinta publica partile nu se prezinta.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica  din data de 01.02.2011, fiind consemnate in acea incheiere, care face parte integranta din prezenta, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 08.02.2011, cand in aceeasi compunere si pentru aceleasi motive a hotarat urmatoarele:
INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele :
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea la data de 29.12.2009, sub nr., reclamantii X, au solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii V, sa oblige paratul de randul 2 sa restituie valoarea actualizata a imobilului situat in localitatea Osorhei, nr. 239, judetul Bihor, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, reclamantii au aratat ca au cumparat de la paratul de randul 1 prin contractul de vanzare cumparare nr. 276/30.08.1996 in baza Legii 112/1995 imobilul mentionat avand destinatia de locuinta, platind un pret in cuantum de 6641638 lei vechi. Conform sustinerilor reclamantilor, la cererea unui tert, a fost constatata irevocabil nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare incheiat intre parti, reclamantii pierzand dreptul de proprietate asupra imobilului.
In drept, reclamantii nu si-au motivat actiunea.
In probatiune, reclamantii au depus la dosar in copie certificata, contractul de vanzare cumparare nr. 276/30.08.1996 (f. 4), decizia civila nr. 863/2006 pronuntata in dosar nr. 1029/2006 al Curtii de Apel Oradea (f. 21-24), copie coala CF certificata (f. 26-27).
La dosar a depus intampinare paratul V aratand ca este de acord cu admiterea actiunii.
In motivare, paratul a sustinut ca potrivit prevederilor art. 50 indice 1 din Legea 10/2001 Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice trebuie sa le acorde reclamantilor o despagubire ca urmare a desfiintarii contractului de vanzare cumparare.
In drept, paratul a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ.
Desi legal citat cu mentiunea depunerii intampinarii, paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice nu a formulat intampinare si nu s-a prezentat in instanta in vederea sustinerii pozitiei sale procesuale.
La termenul de judecata din data de 01.02.2011 instanta din oficiu a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului S.C.C.T.I. Bihor, admitand-o pentru motivele acolo aratate.
Instanta a incuviintat pentru parti proba cu inscrisuri si proba cu expertiza tehnica in constructii pentru reclamanti, raportul de expertiza fiind depus la dosar (f. 51-61). De asemenea, instanta a incuviintat pentru reclamanti proba cu interogatoriul paratului S.C.C.T.I. Bihor, raspunsul fiind atasat la dosar (f. 35).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 276/30.08.1996 (f. 4) reclamantii au cumparat de la S.C.C.T.I. Bihor imobilul situat in localitatea Osorhei, nr. 239, judetul Bihor pentru pretul de 6641638 lei vechi. Prin decizia civila nr. 863/2006 pronuntata in dosar nr. 1029/2006 al Curtii de Apel Oradea (f. 21-24) s-a constatat in mod irevocabil nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr. 276/30.08.1996, retinandu-se ca acesta a fost incheiat cu nerespectarea prevederilor Legii 112/1995 si ca reclamantii au fost de rea credinta la incheierea contractului. Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara intocmit in cauza, valoarea de circulatie a imobilului este de 80300 lei.
Conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 chiriasii, ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1195, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, au dreptul la restituirea pretului actualizat.
Restituirea pretului se face de catre Ministerul Economiei si Finantelor, din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Prin urmare, prevederile speciale mentionate deroga de la dreptul comun in materie constituit de institutia raspunderii vanzatorului pentru evictiune in materia contractului de vanzare cumparare.
In speta, instanta constata ca prin decizia civila nr. 863/2006 pronuntata in dosar nr. 1029/2006 al Curtii de Apel Oradea (f. 21-24) s-a retinut ca la data cumpararii imobilului de catre reclamanti, statul nu era proprietar tabular, vanzand un bun care nu ii apartinea, aspect ce putea fi usor constatat de catre reclamanti daca depuneau minime diligente care se cer oricarui cumparator, respectiv daca verificau colile de carte funciara, fapt pentru care s-a constatat reaua credinta a cumparatorilor. De asemenea, s-a retinut ca vanzarea s-a facut cu nerespectarea dispozitiilor Legii 112/1995 deoarece imobilul instrainat nu a facut obiectul unei preluari.
Raportat la prevederile legale mentionate si avand in vedere ca reclamantii au fost de rea credinta la incheierea contractului de vanzare cumparare, instanta constata ca reclamantii au dreptul la plata de catre parat a unei despagubiri constand in pretul actualizat platit si nu la valoarea de piata a imobilului, o despagubire in acest cuantum putand fi acordata doar pentru cumparatorii de buna credinta.
Instanta retine ca prezenta cauza nu este similara cu cea in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a pronuntat hotararea din 19 octombrie 200-cauza Raicu impotriva Romaniei. In cauza analizata de C.E.D.O., s-a retinut buna credinta a chiriasilor la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare  care a fost ulterior anulat. Or, in speta, prin hotarare judecatoreasca irevocabila, instanta a retinut reaua credinta a reclamantilor.
Dispozitia legala care stabileste dreptul cumparatorilor de rea credinta la plata unei despagubiri constand in pretul actualizat platit de acestia, nu vine in contradictie cu hotararile in acest domeniu ale C.E.D.O., intrucat, jurisprudenta C.E.D.O. in materie priveste situatia  cumparatorilor de buna-credinta, ale caror contracte au fost anulate, la fel cum stabilesc si dispozitiile art. 50 alin. 2 ind. 1 din Legea nr. 10/2001.
Instanta constata ca, in speta,  prin obligarea paratului la plata pretului platit de reclamanti actualizat cu rata indicelui inflatiei, nu se incalca dispozitiile art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Astfel, reclamantii au avut un bun in sensul Conventiei iar prin efectul deciziei civile nr. 863/2006 pronuntata in dosar nr. 1029/2006 al Curtii de Apel Oradea au fost lipsiti de dreptul de proprietate asupra imobilului cumparat.  In aceste conditii, Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului impune plata unei despagubiri rezonabile catre persoana afectata de preluarea bunului. Instanta apreciaza ca o despagubire constand in pretul actualizat al imobilului este o despagubire rezonabila in sensul Conventiei. Instanta considera ca nu se poate face abstractie de faptul ca reclamantii au cumparat imobilul la un pret subventionat de stat, pret al carui nivel s-a situat mult sub valoarea de circulatie a imobilului. De asemenea, reclamantii au acceptat sa cumpere un bun de la un neproprietar cunoscand sau trebuind sa cunoasca riscul evictiunii din partea adevaratului proprietar. Este adevarat ca paratul, care a vandut bunul catre chirias in conditiile in care cunostea existenta legilor privind restituirea imobilelor nationalizate, are o culpa cel putin identica cu cea a reclamantilor insa, tocmai in virtutea existentei acestei culpe, paratul este obligat la despagubirea reclamantilor.
Acordarea unei despagubiri la valoarea de piata a bunului ar fi nejustificata, atat legislatia interna cat si jurisprudenta C.E.D.O. impunand doar acordarea unei despagubiri rezonabile si nu a unei despagubiri care sa atraga o imbogatire fara justa cauza a cumparatorilor de rea credinta. Or, la stabilirea caracterului rezonabil a despagubirii nu se poate lua ca valoare de referinta o valoare care nu a fost avuta in vedere la cumpararea imobilului pentru care se acorda despagubiri. In caz contrar, ar insemna ca reaua credinta a cumparatorilor sa fie premiata de doua ori, odata cand au cumparat  imobilul la un pret sub nivelul pietei, folosindu-l ca si un proprietar mai mult timp, iar a doua oara cand li s-ar fi acordat o despagubire la valoarea de circulatie a imobilului, valoare care nu a fost de referinta pentru ei la cumpararea acestuia. Instanta apreciaza ca ar fi nejustificat sa se schimbe valoarea de referinta la stabilirea despagubirii fata de cea avuta in vedere in contractul in baza caruia reclamantii au dobandit bunul.
In consecinta, instanta constata ca se impune ca paratul sa le plateasca reclamantilor o despagubire constand in pretul actualizat platit de reclamanti, de la data incheierii contractului si pana la data platii efective a pretului.
Prin urmare, instanta va admite in parte actiunea si il va obliga pe parat la plata sumei de 664,1 lei actualizata cu indicele inflatiei de la data de 30.08.1996 si pana la data platii efective.
Referitor la cheltuielile de judecata solicitate de reclamanti, instanta constata ca singura cheltuiala efectuata de reclamanti a fost plata onorariului de expert. Instanta apreciaza ca reclamantilor le revine culpa procesuala pentru efectuarea acestei cheltuieli, ei fiind aceia care au solicitat efectuarea unei expertize in constructii pentru stabilirea valorii de piata a imobilului in ciuda faptului ca legea le conferea vocatie doar la o despagubire constand in pretul actualizat al bunului. Prin urmare, actiunea fiind admisa numai in parte si culpa procesuala pentru efectuarea cheltuielilor cu expertiza in constructii revenindu-le reclamantilor, instanta va respinge ca nefondata cererea reclamantilor de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite in parte actiunea formulata de reclamantii X in contradictoriu cu paratul Y
Obliga pe parat la plata catre reclamanti a sumei de 664,1 lei actualizata cu indicele inflatiei de la data de 30.08.1996 si pana la data platii efective.
Respinge ca nefondate celelalte pretentii.
Respinge ca nefondata cererea reclamantilor de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 08.02.2011.
Presedinte                                                                                     Grefier