contestatie la executare

Dosar nr. XXXX/271/2010
R O M A N I A

JUDECATORIA ORADEA
SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. xxxx/2011
Sedinta publica de la 16 Mai 2011
Completul compus din:
PRESEDINTE: RADU CIPRIAN HARJA
GREFIER: MARIA OTILIA BONIS Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestator D.F., contestator D. A. si pe intimat SC C. C. SA, avand ca obiect contestatie la executare.
Se constata depunerea de catre contestatori prin serviciul registratura al instantei concluzii scrise.
Se constata ca dezbaterea in fond a cauzei a avut loc in sedinta publica din 02.05.2011, cand partile prezente au pus concluzii in fond, care au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, cand s-a amanat pronuntarea la data de 09.05.2011, iar ulterior pentru data de 16.05.2011, data la care s-a pronuntat prezenta hotarare.

INSTANTA

Deliberand asuprea cererii de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea la data de 18 iunie 2010, sub dosarul cu numarul de mai sus, legal timbrata cu 194 lei taxa judiciara de timbru si 5 lei timbru judiciar, contestatorii D.F. si D. A. au chemat in judecata pe intimata SC C. C. SA, solicitand anularea tuturor formelor de executare ca nelegale din dosarul executional nr.XXX/2010 al Biroului Executorului Judecatoresc N.M., respectiv a celor doua somatii emise deoarece debitul in suma de 207.439,25 lei nu corespunde realitatii precum si constatarea nulitatii absolute partiale a Contractului de Credit nr. XX/2009 numai in ceea ce priveste urmatoarele clauze:
- de la pct.4.4 privind stabilirea unei dobanzi de 42% pe an pentru ceea ce depaseste dobanda legala stabilita prin ordonanta nr.9/2000;
- privind clauza de la pct.4.7 unde se stabileste o dobanda penalizatoare de 0,5% pe zi lovita de nulitate potrivit Legii nr.313/1879;
- de la pct.4.1. privind stabilirea unui comision de evaluare si gestiune a creditului de 3,5% din valoarea creditului ca fiind o clauza abuziva;
- de la pct.4.2 privind stabilirea unui comision de prelungire/rescadentare de 3,5% aplicat la valoarea creditului de la data prelungirii/rescadentarii ca fiind abuziva; - de la pct.4.3 privind stabilirea unui comision de rambursare anticipata de 3,5% ca fiind abuziva si nula;
- de la pct.4.5 privind modificarea valorica a dobanzii ca fiind nula, toate clauzele contravenind disp. Ordonantei nr.9 din 2000;
- de la pct.8 alin. ultim care permite creditorului sa modifice scadenta de 18 luni prevazuta la pct.3 din Contractul de credit.
De asemenea, petentii solicita si constatarea nulitatii absolute partiale a Contractului de Garantie Imobiliara autentificat sub nr. XX/2009 de BNP M.I.A. accesoriu al Contractului de credit numai in ceea ce priveste referirea la dobanzile si comisioanele aferente nule si abuzive stabilite prin contractul de credit nr. XX/2009 contractul putand garanta numai restituirea sumei imprumutate si a dobanzii legale precum si imputarea sumelor de bani platite nelegal potrivit clauzelor nule si abuzive sume ce se vor calcula in baza unei expertize contabile asupra dobanzilor si capitalului potrivit distinctiilor prevazute in art. 1111 Cod civil reducand debitul in mod corespunzator, fiind vorba si de o plata nedatorata. Cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii contestatorii arata ca, in cazul de fata prin clauzele nule si abuzive, in numai 7 luni aproape ca se dubleaza capitalul imprumutat ajungand de la suma de 129.000 lei la 207.439,25 lei adica vor sa castige prin clauzele spoliatoare din contractul de credit suma de 78.439 lei. In mod evident clauzele mentionate la pct. 2 din petit incalca in mod flagrant atat O.G. nr.9/2000 cat si Legea nr.313/1879.
Dobanda de 42% pe an incalca O.G. nr.9/2000, care in art.3 spune ca dobanda in materie comerciala nu poate depasi nivelul dobanzii de referinta (taxa de scont) a BNR diminuat cu 20%. In speta, petentii nu au calitatea de comercianti fiind aplicabil art.3 alin.3 si nu art.3 alin.1 din ordonanta nr.9/2000. In prezenta cauza numai creditorul este comerciant. Dar chiar si in raporturile civile potrivit art.5 din ordonanta 9/2000 "dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an". Conform tabelului anexat dobanda de referinta pe luna octombrie 2009 cand s-a incheiat contractul de credit era de 8,5% pe an iar in luna mai cand s-au emis somatiile dobanda legala era de 6,5% pe an. Prin urmare, dobanda de 42% pe an este lovita de nulitate absoluta pentru ceea ce depaseste dobanda de referinta sau dobanda legala. Cu toate ca legea nr. 313/1879 interzice acest lucru pe langa dobanda care o depaseste cu mult pe cea legala, se mai stipuleaza la pct.4.7 o dobanda penalizatoare de 0,5% pe zi care se acumuleaza zilnic. Penalitatea de intarziere, sau clauza penala, denumita in prezentul contract "dobanda penalizatoare" este lovita de nulitate absoluta potrivit Legii nr.313/1879, stipuland fatis dobanda care se acumuleaza zilnic care este nula pentru ca nu poate fi vorba de o dobanda datorata pe 1 an. Restul clauzelor mentionate la pct. 2 din petit sunt in mod vadit abuzive, nefacand decat sa mascheze o camatarie si sa impuna conditii exclusiv de vointa a creditorului. Arata ca se impune anularea partiala a contractului de garantie imobiliara care a fost pus in executare prin somatiile trimise si care este accesoriu contractului de credit in ceea ce priveste referirea la dobanzile si comisioanele aferente lovite de nulitate absoluta. Contractul de garantie reala imobiliara nu poate garanta decat executarea imprumutului initial in suma de 129.000 lei si a dobanzii legale la aceasta suma.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 399 si urmatoarele Cod procedura civila, Ord. 9/2000, art. 1111, 992, 994 C. civil.
In probatiune s-au depus inscrisuri.
Intimata prin intampinare a invocat exceptia tardivitatii iar pe fond respingerea contestatiei ca fiind neintemeiata.
Arata ca somatia a fost comunicata contestatorilor la data de 17.05.2010 iar inregistrarea contestatiei la executare s-a efectuat la data de 18.06.2010.
Pe fond arata ca motivele aratate de contestatori sunt nefondate si aberante de-a dreptul.
Precizeaza ca nu exista nici o limitare legala cu privire la cuantumul dobanzii conventionale cu privire la creditele ce le acorda intimata, limitarile impuse de OG 9/2000 facand referire la dobanda legala sau la contractele civile de imprumut. Nefiind in sfera unui raport juridic civil, nu au nici o limitare cu privire la cuantumul dobanzii conventionale.
In ce priveste cuantumul dobanzii, intimata arata ca aceasta dobanda este venitul ei, fiindu-i interzisa atragerea de depozite.
Mai arata ca in contractul dintre parti nu sunt stipulate doua tipuri de dobanzi ci o dobanda este cu titlu de pret pentru capitalul imprumutat, iar in caz de intarziere se aplica penalitatea de intarziere in cuantumul prevazut.
Referitor la penalitatile de intarziere, apreciaza ca acea clauza penala de la punctul 4.7 din contract este legala si morala, in concordanta cu principiul libertatii de vointa al partilor, care in mod liber pot stabili nivelul daunelor interese, iar prin stipularea in contract, aceasta produce consecinte juridice, in temeiul art. 969 C. civil. Mai mult, clauza penala constituie o sanctiune aplicata debitorului in cazul neindeplinirii obligatiilor asumate, aceea de a respecta termenul de rambursare a ratelor, asa incat fata de conditiile acordarii creditului, nu apare ca fiind ilegala.
Un ultim aspect invederat de intimata este acela ca contestatorii impreuna cu Craciun Andrei au contractat de la mai multe banci, inclusiv de la intimata imprumuturi uriase, fiind incepute mai multe executari silite, vazandu-se tendinta de neplata si de eludare de la restituirea imprumuturilor.
In drept invoca art. 403 CPC, Legea 93/2009, art. 7, 56 Cod Comercial, OG 9/2000, art. 523, 969, 1088 C. civil.
In probatiune depune inscrisuri.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea la data de 29 iulie 2010, sub dosarul cu numarul 15184/271/2010, contestatorii D.F. si D.A. au chemat in judecata pe intimata SC C.C.SA, solicitand anularea publicatiei de vanzare imobiliara din data de 15.07.2010 din dosarul executional nr. XX/2010 al Biroului Executorului Judecatoresc N.M., reluand si capetele de cerere mentionate mai sus.
In motivarea cererii contestatorii arata ca s-au incalcat prevederile art. 496 CPC referitoare la obligatia executorului judecatoresc de a identifica imobilul urmarit. De asemenea, s-a incalcat si art. 497 CPC nefiind emisa nici o somatie dupa intocmirea procesului verbal de situatie deoarece acesta nu a mai fost intocmit.
Mai arata ca evaluarea imobilului s-a facut in mod incorect, cu incalcarea prevederilor art. 500 alin. 2 raportat la art. 411 alin. 3 CPC, respectiv faptul ca valoare imobilului a fost stabilita conform unui acord de evaluare din 2009, inscris intocmit in afara dosarului executional, in felul acesta partile fiind prejudiciate din cauza diferentei de valoare.
In continuare arata motivele deja invederate in cererea initiala.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Oradea la data de 19 august 2010, sub dosarul cu numarul 16441/271/2010, contestatorii D.F. si D.A. au chemat in judecata pe intimata SC C.C. SA, solicitand anularea publicatiei de vanzare imobiliara din data de 23.07.2010 din dosarul executional nr.XX/PV/2010 al Biroului Executorului Judecatoresc N.M. si sa se dispuna imputarea sumelor de la intimata platite nelegal potrivit clauzelor nule si abuzive din contractul de credit incheiat intre parti. In aceeasi cerere reia si capetele de cerere mentionate mai sus din cererile depuse anterior.
In motivarea cererii contestatorii reitereaza motivele deja invederate in cererile anterioare.
Prin registratura instantei, pe data de 22 noiembrie 2010, s-a depus, in copie, dosarul executional nr. 197/2010 al BEJ N.M..
La termenul din data de 28 februarie 2011, instanta a respins exceptia tardivitatii invocata de catre intimata avand in vedere ca la dosarul executional nu exista dovada comunicarii somatiilor emise catre contestatori la data de 17.05.2010.
Instanta a admis proba cu inscrisuri, respectiv copia dosarului executional 197/2010 a BEJ N.M..
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, prin Somatiile emise in Dosarul executional nr. XX/2010 al BEJ N.M., contestatorii au fost somati sa achite suma de 198.756,74 lei debit, 8672,21 lei onorariu executor si 10,30 lei taxa de timbru. Titlul executoriu in temeiul caruia a fost inceputa executarea silita este reprezentant de Contractul de credit nr. 35/2009 si de Contractul de garantie reala imobiliara autentificat sub nr. XX/2009.
Prin incheierea nr. XX/E/2010 a Judecatoriei Oradea, s-a incuviintat executarea silita in dosarul executional cu numarul de mai sus impotriva contestatorilor.
Examinand probatoriul administrat in cauza, instanta apreciaza contestatia la executare ca fiind neintemeiata, pentru considerentele ce succed.
Instanta constata ca motivele contestatorilor privesc pe de o parte nulitatea partiala a contractelor incheiate intre parti ce constituie titlul executoriu in baza caruia s-a pornit executarea silita, iar, pe de alta parte, priveste motive de nelegalitate a diferitelor acte de executare silita din dosarul executional. Instanta va analiza motivele de nulitate absoluta partiala a contractelor incheiate intre parti-
Impotriva titlului executoriu ce nu este emis de o instanta judecatoreasca se pot formula aparari de fond conform art. 399 alin. 3 CPC.
Instanta retine ca motivele invocate de contestatori cu privire la nulitatea absoluta a Contractului de credit incheiat intre parti sunt raportate la Legea 193/2000, dar contestatorii nu au facut dovada vreunei reclamantii pentru ca organele abilitate, respectiv imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor, sa efectueze controlul contractului incheiat conform reglementarilor din Legea 193/2000.
Trecand peste acest aspect formal instanta retine ca contestatorii prin contractul de imprumut contestat au imprumutat de la intimata o suma de 129.000 lei in conditiile prevazute de contractul de credit nr. XX/14.10.2009. Din analiza acestui contract instanta retine ca partile au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca inca de la momentul incheierii contractului intinderea obligatiilor asumate, putandu-se calcula dobanda, precum si eventualele comisioane in cazul in care sunt indeplinite conditiile prevazute in contract pentru aplicarea lor.
Instanta mai retine din sustinerea intimatei ca intre parti s-a mai incheiat un contract de imprumut, astfel ca nu se poate retine ideea ca contestatorii au fost fortati sa incheie contractul de imprumut, iar faptul ca au avut mai mult de un contract de imprumut incheiat cu intimata denota ca partile si-au insusit si asumat prevederile contractuale semnate.
Desi dobanda stabilita in contract de 42%/an este net superioara dobanzii comerciale sau dobanzii practicate de bancile comerciale nu se poate retine caracterul abuziv al acesteia in contextul in care contestatorii cunosteau suma ce trebuia restituita inca de la momentul incheierii contractului de credit.
Instanta constata ca dobanda stabilita in contract de 42%/an nu incalca prevederile OG 9/2000 care reglementeaza dobanda legala nu dobanda comerciala, iar in speta nu este vorba de un contract civil pentru a se aplica art. 5 din OG 9/2000. Potrivit art. 7 din Codul comercial, precum si art. 3 din OG 9/2000, sunt comercianti cei care fac fapte de comert, avand comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comerciale. Ori in cazul de fata, intimata este o societate comerciala care are ca si obiect de activitate acordarea de imprumuturi banesti astfel ca contractul incheiat are natura comerciala.
In ce priveste nerespectarea Legii 313/1879, instanta retine ca la art. 4.7 sunt reglementate dobanzile penalizatoare in cazul in care imprumutatul (in speta noastra contestatorii) nu plateste sumele datorate la scadentele prevazute in contract.
Desi se sustine ca o clauza penala este interzisa in contractele de imprumut, instanta retine ca in speta la art. 4.7 din contractul dintre parti nu este reglementata o clauza penala ci o dobanda penalizatoare, dobanda ce se calculeaza doar in cazul in care cel imprumutat nu isi indeplineste obligatia de plata la scadenta, astfel ca in acest caz nu sunt incidente prevederile Legii 313/1879.
Instanta mai retine ca data incheierii contractului de credit este 14.10.2009, iar prin raportare la art. 95 din OUG 50/2010, constata ca clauzele contractului de imprumut, respectiv textele legale ce se aplica si acestui contract nu au incidenta in cauza. Astfel, comisioanele prevazute la punctele 4.1, 4.2 si 4.3 nu au fost luate in considerare la calcularea sumelor datorate de contestatori intimatei, sume ce au fost puse in executare. In ce priveste art. 4.5, respectiv posibilitatea unilaterala a intimatei de a modifica dobanda nu are relevanta in speta avand in vedere ca pe de o parte nu s-a pus in nici un moment schimbarea dobanzii practicate, iar pe de alta parte, in cazul in care s-ar fi pus in discutie, de la momentul intrarii in vigoare a OUG 50/2010 ar fi fost in vigoare prevederile acestui act normativ.
Apararea contestatorilor ca in fapt intre parti s-a incheiat un contract de adeziune nu poate fi retinuta pentru urmatoarele motive. Din verificarea contractului de credit incheiat intre parti instanta constata ca toate procentele comisioanelor si nivelul dobanzii au fost trecute in contract la semnarea contractului pe un formular printat in prealabil. In acest caz, avand in vedere completarea de mana a acestor cifre nu se poate vorbi despre un contract standard preformulat. Ori atata vreme cat contestatorii nu au adus nici o dovada in sensul apararii lor, iar in speta nu se poate retine aplicabilitatea art. 4 alin. 2 din Legea 193/2000, instanta va inlatura aceasta aparare.
De asemenea, instanta constata ca nu este incidenta in speta nici una din modalitatile prevazute in Anexa din Legea 193/2000 ce contine lista clauzelor considerate ca fiind abuzive.
Avand in vedere cele retinute instanta nu constata existenta in contractul de credit dintre parti a unor clauze abuzive pentru a putea constata sau dispune nulitatea partiala a contractului de credit incheiat intre parti.
Avand in vedere aceasta, pe cale de consecinta nu poate constata nici nulitatea partiala a contractului de Garantie Imobiliara incheiat ca si accesoriu la contractul de credit.
In ce priveste anularea actelor efectuate in dosarul de executare silita XX/2010 al BEJ N.M., instanta retine urmatoarele:
In ce priveste anularea somatiilor initiale emise in ce priveste cuantumul debitului instanta retine ca acesta a fost calculat avand in vedere prevederile clauzelor contractuale, respectiv declararea scadentei anticipate a creditului conform art. 8 din contractul dintre parti. La momentul emiterii somatiei debitul, dobanda si penalitatile erau in cuantum total de 198.756,74 lei care a crescut cu penalitatile pana la data de 26.04.2010 cand conform actului aditional incheiat s-a stabilit suma finala de 199.569,44 lei si nu s-au mai calculat de la acel moment penalitati.
Apararea cum ca la calculul sumei ce se executa nu se pot cumula intreaga dobanda contractuala ci doar cea calculata pana la momentul rezilierii contractului de credit nu poate fi retinuta avand in vedere ca in art. 8 din Conventia incheiata intre parti se precizeaza ca se pot declara scadente si platibile "toate sumele datorate" sintagma "inclusiv" nerestrangand in nici un fel intinderea acestor sume.
In ce priveste apararea contestatorilor cum ca in speta s-ar fi incalcat prevederile art. 500 alin. 2 raportat la art. 411 alin. 3 CPC, instanta retine ca intre parti a fost incheiat la data de 13.10.2009 un acord de evaluare a bunului imobil pentru care s-a constituit ipoteca in vederea garantarii imprumutului acordat.
Ori in acest caz, pentru ca exista o evaluare conventionala facuta chiar de debitori, nu mai era necesara efectuarea unei evaluari de catre executorul judecatoresc efectuata in cadrul dosarului executional. De asemenea, instanta retine faptul notorietatii ca preturile apartamentelor nu au crescut in anul 2010 fata de 2009 ci dimpotriva acestea au scazut, astfel ca la momentul executarii silite imobiliare, contestatorii nu au fost prejudiciati, ci s-a avut in vedere un pret al imobilului executat de la nivelul anului 2009.
In alta ordine de instanta a admis proba cu expertiza tehnica in constructii pentru a se stabili valoarea de circulatie a imobilului supus executarii silite, dar contestatorii au fost decazuti din proba intrucat nu au achitat avansul - onorariu provizoriu pentru efectuarea expertizei.
In ce priveste identificarea imobilului supus executarii silite, aceasta s-a realizat prin copia extrasului de Carte Funciara, din aceasta rezultand locatia acestuia, numarul de camere si suprafata.
Din actele dosarului executional, instanta retine ca intimata a adjudecat in contul creantei imobilul la pretul de 215.000 lei adica 100% din evaluare, platind o diferenta de 6373,59 lei catre BEJ N.M., fiind astfel indeplinita si conditia restrictiva prevazuta de art. 510 alin. 2 CPC.
Pentru toate aceste motive de fapt si de drept, instanta va respinge contestatia la executarea silita efectuata in dosar executional XX/PV/2010 al BEJ N.M.
Avand in vedere ca urmeaza a respinge cererea, nu va acorda cheltuielile de judecata solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Respinge contestatia la executare formulata si precizata de contestatorii  D.F. si D.A., in contradictoriu cu intimata S.C. C.C. S.A., , privind executarea silita din dosarul XX/PV/2010 al BEJ N.M..
Fara cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi 16.05.2011.

PRESEDINTE,      GREFIER,
      RADU CIPRIAN HARJA                                        MARIA OTILIA BONIS