Termenul de gratie prevazut de OG 22/2002. Conditii de aplicare.Modalitate de calcul TVA la onorariul executorului judecatoresc.

ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A III A CIVILA

DOSAR NR. 18452/4/2009

DECIZIA CIVILA NR. 396 R
Sedinta publica de la 15.02.2011
Tribunalul constituit din:
PRESEDINTE - ALINA DANIELA BELOIU
JUDECATOR - ANETA ELENA POPA
JUDECATOR - IULIAN PANAIT
GREFIER - GEORGETA IONITA

Pe rol se afla solutionarea cererii de recurs formulata de recurenta A.V.A.S. in contradictoriu cu intimata U.V.N. si intimatul tert poprit D.T.C.B., impotriva sentintei civile nr. 2841 din 31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
La apelul facut in sedinta publica nu se prezinta partile.
Procedura de citare a partilor este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Nemaifiind alte cereri de formulat ori acte de depus, tribunalul constata cauza in stare de judecata, declara inchise dezbaterile si, fata de faptul ca s-a solicitat judecata in lipsa, retine dosarul pentru solutionare.

TRIBUNALUL Deliberand asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2841 pronuntata la data de 31 martie 2010 de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti in dosarul nr. 18452/4/2009, a fost respinsa ca neintemeiata contestatia la executare formulata de contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - AVAS in contradictoriu cu intimata U.V.N. si cu ter?ul poprit D.T.C.P.M.B., contestatie avand ca obiect anularea actelor de executare efectuate in dosarul nr. 471/2009 al Biroului Judecatoresti Asociati Dornia Gont si Lucian Gont.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a inlaturat criticile privind nerespectarea termenului prevazut de OG 22/2002 si criticile privind cuantumul onorariului executorului judecatoresc.

Contestatoarea AVAS a formulat, la data de 8.06.2010, recurs impotriva acestei sentinte, cererea fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti - Sectia a III - a Civila la data de 24.06.2010. S-a solicitat ca, in urma admiterii recursului, in temeiul art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ., sa fie modificata in tot sentinta instantei de fond, in sensul admiterii contestatiei la executare.
1. Sub un prim aspect, recurenta arata ca in desfasurarea executarii silite nu a fost respectat termenul de 6 luni prevazut de OG 22/2002 de la data emiterii somatiei, termen care constituie un veritabil termen de gratie legal in favoarea institutiilor publice executate silit.
2. In ceea ce priveste cheltuielile de executare, recurenta arata ca aceste cheltuieli incalca prevederile art. 37 din Legea nr. 188/2000 si prevederile Ordinului nr. 2550/14.11.2006, avand in vedere ca au fost calculate prin adaugarea TVA la un cuantum superior celui legal de 10% din creanta executata silit, precum si faptul ca pentru celelalte cheltuieli de executare in cuantum de 150 lei nu s-a eviden?iat distinct ce anume reprezinta.

Analizand actele si lucrarile dosarului, in raport de motivele de recurs invocate, tribunalul apreciaza recursul ca fiind nefondat.

Cu privire la motivul de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ. privind gresita aplicare a dispozitiilor OG 22/2002:
Sub aspectul situatiei de fapt, tribunalul retine ca prin sentinta comerciala nr. 13732 pronuntata la data de 17.12.2004 de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VI - a Comerciala in dosarul nr. 5079/2001, paratele S.C. Sov Invest S.A. si AVAS au fost obligate, in solidar, la plata catre reclamanta Asociatia Investitorilor FNI pentru intimatei-creditoare U.V.N. a sumei de 60.365.040 rol, suma ce se va actualiza cu coeficientul de inflatie pentru perioada 24.05.2000 - pana la executarea hotararii.
La data de 20.01.2009, intimata s-a adresat Biroul Executorilor Judecatoresti Asociati Dornia Gont si Lucian Gont, solicitand executarea silita a acestui titlu executoriu pentru recuperarea creantei actualizate, formandu-se dosarul de executare nr. 471/2009 in cadrul caruia executorul judecatoresc a emis la data de 28.01.2009 somatia de plata, comunicata recurentei la data de 2.02.2009 (cu mentiunea expresa ca executarea se solicita in termenul prevazut de Legea nr. 110/2007 care a modificat OG 22/2002).
La data de 19.05.2009 a fost intocmit procesul verbal de actualizare a creantei (stabilindu-se suma de 18.667,28 lei) si procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare:
- 2.221,41 lei - onorariu executor judecatoresc ce include TVA
- 150 lei - cheltuieli de executare.
Recurenta-contestatoare AVAS are calitatea de "institutie publica", potrivit art. 9 din OG 51/1998 cu modificarile ulterioare raportat la art. 2 pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice potrivit carora in categoria institutiilor publice sunt incluse Parlamentul, Administratia Prezidentiala, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administratiei publice, alte autoritati publice, institutiile publice autonome, precum si institutiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finantare a acestora.
Data fiind calitatea de institutie publica, recurenta-contestatoare a invocat incidenta in cauza a dispozitiilor OG nr. 22/2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii, asa cum aceasta a fost modificata prin Legea nr. 110/2007, respectiv faptul ca in cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de gratie de 6 luni care opereaza legal in beneficiul recurentei.
Potrivit art. 2 din actul normativ mentionat "daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului", iar potrivit art. 3 “in cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie"
Cronologia procedurii prevazute in textele legale mentionate este urmatoarea: obtinerea unui titlu executoriu, intentia institutiei publice de a executa de buna voie, constatarea lipsei de fonduri pentru executarea benevola a obligatiei, somatia de plata comunicata prin executor judecatoresc, la cererea creditorului, termenul de 6 luni in care debitorul urmeaza sa faca demersuri pentru obtinerea fondurilor, demararea procedurii de executare silita intr-una din formele prevazute de codul de procedura civila, mobiliara, imobiliara sau poprire.
Astfel, se constata ca beneficiul termenului de gratie in favoarea institutiilor publice este conditionat de dovada neexecutarii benevole a obligatiei din cauza lipsei de fonduri, dar si de dovada demersurilor facute pentru obtinerea fondurilor necesare achitarii obligatiilor.
O atare interpretare este in concordanta cu dispozitiile art. 11 al. 2 din Constitutia Romaniei ("tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"), si art. 20 al. 2 ("daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile"), dispozitii care atrag prioritatea in solutionarea cauzei de fata a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si jurisprudentei Curtii in aceasta materie, in ceea ce priveste respectarea art. 6 din Conventie si a art. 1 din Protocolul 1 la Conventie.
Astfel, debitoarea, tocmai in considerarea calitatii sale de institutie publica are indatorirea, ca reprezentanta a autoritatii statului, de a veghea la respectarea principiului legalitatii si la a executa de buna voie o hotarare judecatoreasca ce ii este opozabila. Or, in cauza, desi sentinta comerciala, potrivit art. 720 ind. 8 C.Proc.Civ., a devenit executorie la data de 4.03.2005, se constata ca intre acest moment si data formularii de catre creditor a cererii de executare silita nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevola a obligatiei stabilite prin titlul executoriu, iar in lipsa demersurilor necesare pentru obtinerea fondurilor, simpla lipsa de lichiditati invederata in recurs, nu o poate scuti pe debitoare de executarea silita.
Din aceasta situatie de fapt, tribunalul concluzioneaza urmatoarele doua aspecte:
1. strict procedural, somatia de plata efectuata prin executorul judecatoresc si care este contestata in prezenta cauza constituie un act de executare cerut de insesi dispozitiile art. 2 teza finala a OG 22/2002 pentru inceputul curgerii termenului de gratie in favoarea recurentei. Acest act este necesar sa imbrace forma somatiei de plata, iar nu a unei simple notificari, deoarece textul legal face referire la "somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului".
2. mai mult, asa cum rezulta din cele aratate anterior, tribunalul apreciaza ca recurenta nici nu poate opune cu succes termenul de gratie de 6 luni prevazut de lege deoarece pe de o parte nu rezulta din nici o proba administrata intentia sa de executare benevola a obligatiei (situatie in care prezumtia de buna-credinta nu poate fi retinuta) si nici demersurile facute pentru obtinerea fondurilor necesare, avand in vedere lipsa de lichiditati invederata de recurenta.
Curtea Europeana a statuat in Cauza Sandor impotriva Romaniei  sau Hornsby impotriva Greciei ca faza executarii silite trebuie considerata ca facand parte integranta din notiunea de "proces" in sensul art. 6 din Conventie, intrucat dreptul de acces la justitie ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare definitiva si obligatorie sa ramana fara efect in detrimentul unei parti. Situatie ce se regaseste si in cauza, deoarece in lipsa demersurilor contestatoarei pentru prevederea sumelor in bugetul de venituri si cheltuieli se poate aprecia ca exista un refuz de respectare a hotararii.
Or, a aratat Curtea, administratia (in cauza, institutiile publice) constituie un element al statului de drept, interesul sau fiind identic cu cel al unei bune administrari a justitiei. Pe cale de consecinta, daca se refuza sau se omite executarea unei hotarari, ori se intarzie executarea sa, garantiile art. 6 isi pierd ratiunea. Mai mult Curtea a apreciat ca pretentia ca reclamantul ar trebui sa recurga la executarea silita nu este oportuna, deoarece acesta pe parcursul unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, respectiv impotriva unei institutii publice. De asemenea, a pretinde creditorului ca pentru realizarea creantei sale ar trebui sa formuleze o noua actiune pentru obligarea debitoarei de a prevedea in buget sumele necesare indestularii sale ar reprezenta o sarcina oneroasa pentru partea care deja a stabilit dreptul sau pe cale judecatoreasca. In cauza Sabin Popescu impotriva Romaniei, aceeasi Curte a apreciat ca intreprinderea altor demersuri de catre reclamant nu ar avea decat un rezultat repetitiv si anume ca o instanta sa dispuna inca o data autoritatii publice sa execute o hotarare judecatoreasca, fapt ce ar incalca art. 35 al. 1 din Conventie, considerente reiterate si in cauza Costin impotriva Romaniei.
In aceeasi ordine de idei, in cauza Bourdov impotriva Rusiei, Curtea a stabilit ca o autoritate a statului nu ar putea invoca lipsa resurselor pentru a nu onora o datorie rezultata dintr-o hotarare judecatoreasca. O intarziere in executarea unei hotarari poate fi justificata in circumstante speciale, dar intarzierea nu poate avea drept consecinta o atingere adusa substantei dreptului protejat de art. 6 (Immobiliare Saffi impotriva Italiei), iar reclamantul nu trebuie sa fie in imposibilitate de a beneficia de rezultatul favorabil al unei proceduri judiciare din cauza dificultatilor financiare ale statului.
Ca o consecinta a constatarii legalitatii somatiei de plata emisa de executorul judecatoresc (care nu este o simpla notificare, astfel cum a sustinut recurenta), rezulta ca si celelalte acte ale executarii, proces verbal de actualizare a obligatiei si de stabilire a cheltuielilor de executare, acte care tin exclusiv de acest moment incipient prevazut de OG 22/2002, neintrand in sfera actelor de executare ulterioare prevazute de art. 3 din ordonanta, sunt intocmite cu respectarea dispozitiilor legale in materia executarii silite a institutiilor publice.
In final, tribunalul nu poate sa nu remarce ca in prezent, chiar aplicabil, termenul de gratie a expirat fara a exista nici o dovada a demersurilor facute de recurenta in vederea executarii obligatiei.
Prin urmare, tribunalul constata ca nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.Proc.Civ., deoarece solutia primei instante respecta procedura incipienta de executare silita a institutiilor publice asa cum este aceasta reglementata de OG 22/2002 modificata prin Legea 110/2007.
In ceea ce priveste calcularea onorariului executorului la o valoare superioara celei maxime legale de 10% din creanta prin aplicarea TVA, tribunalul retine ca aceasta critica nu este intemeiata deoarece, onorariul executorului a fost stabilit in proportie de 10% din debitul actualizat, la care s-a adaugat TVA, taxa ce reprezinta un impozit indirect suportat de destinatarul final al serviciului prestat de executorul judecatoresc. In situatia de fata, pentru onorariul executorului judecatoresc calculat in limitele impuse de lege, se percepe aceasta taxa superior acestei limitari legale care priveste onorariul efectiv.
Acest lucru se datoreaza faptului ca TVA reprezinta o taxa cu natura juridica speciala (raportat la reglementarea din Titlul VI al Codului Fiscal) si este un impozit indirect de consum, astfel incat rolul prestatorului de servicii - executorul judecatoresc este exclusiv acela de a colecta si varsa la buget TVA. In situatia executarii silite beneficiarul prestarii de servicii este creditorul, insa acesta la randul sau este indreptatit la recuperarea integrala a cheltuielilor de executare avansate, astfel incat in cele din urma debitorul este cel care suporta si aceasta taxa.
Prin urmare, principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus isi pierde valoarea deoarece perceperea si suportarea TVA sunt reglementate distinct, insa prin dispozitiile Codului Fiscal care nu lasa loc niciunui dubiu de care sa profite debitorul astfel cum s-a invocat prin motivele de recurs.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare stabilite la valoarea de 150 lei, tribunalul constata ca ele nu sunt evidentiate distinct in procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare si nici nu sunt insotite de dovezi ale achitarii lor, insa in conditiile activitatii curente si raportat la normativele in materie - Hotararea nr. 2/2007 a Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti, ele nu sunt disproportionate in raport cu actele dosarului de executare.
In consecinta, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.V.A.S. in contradictoriu cu intimata U.V.N. si intimatul tert poprit D.T.C.B., impotriva sentintei civile nr. 2841 din 31.03.2010 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 15.02.2011.

PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
ALINA DANIELA BELOIU ANETA ELENA POPA IULIAN PANAIT GREFIER
GEORGETA IONITA

Red. Jud. A.E.P.
2 ex./07.03.2011
Judecator fond - Richiteanu - Nastase Ovidiu