Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Contract de leasing. Neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunilor de inselaciune si furt.

Plangere impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata. Contract de leasing. Neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunilor de inselaciune si furt.

- Art.278 indice 1 Cod procedura penala.

SENTINTA PENALA NR.125 DIN 18.05.2012

         Sub nr./269/2012 a fost inregistrata la aceasta instanta plangerea formulata in temeiul art.278/1 C.pr.pen., de petenta SC U L C I.F.N. SA impotriva rezolutiei nr./P/2010 din 25.10.2011 a Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita prin care s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de invinuitul ML pentru infractiunea prev. de art.213 C.p. si neinceperea urmaririi penale  fata de ML si SC A G SRL pentru savarsirea infractiunilor prev. de art.26 C.p. rap.la art.215 al.1 si 3 Cp, art.208 al.1 C.p. si respectiv art.215 al.1 si 3 Cp.
         In motivarea plangerii arata ca prin Rezolutia din data de 25.10.2011, procurorul de caz, cu aplicarea dispozitiilor art.228 alin.2 C.P.P., a considerat oportun a dispune aplicarea prevederilor art.10 alin.1 lit.c), d) C.P.P., potrivit carora actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata in situatia in care fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat, respectiv faptei ii lipseste unui dintre elementele constitutive ale infractiunii.
         In dispunerea acestei solutii, Parchetul de pe langa Judecatoria Oltenita a retinut ca "(_) simpla neexecutare a unei obligatii civile asumate in baza unui contract nu poate avea consecinte de natura penala atata timp cant nu s-au folosit mijloace frauduloase si nu poate fi dovedita nici intentia de a insela pe cocontractant "(_)".
       Impotriva acestei rezolutii petenta a inteles sa formuleze, in termenul legal, plangere intemeiata pe dispozitiile art. 275-278 C.P.P. (inaintata la Parchetul de pe langa Judecatoria Oltenita - in atentia dlui Prim-procuror - la data e 24.02.2012).
       Desi potrivit dispozitiile art.277 C.P.P. Prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita avea obligatia de "rezolvare a plangerii in termen de cel mult 20 de zile de la primire si  sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea modul in care a fost rezolvata", invederand  faptul ca pana la data formularii prezentei nu a primit rezolutia de confirmare/ informare a solutiei procurorului de caz.
         Solicita aplicarea dispozitiilor art. 278 ind. 1 alin.2 C.P.P., potrivit carora "in cazul in care prim-procurorul parchetului (...) nu a solutionat plangerea in termenul prevazut la art.277. termenul - de introducere a plangerii la judecatorul de a instanta careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta - curge 1e la data expirarii termenului initial de 20 de zile".
          In fapt, in data de 29.05.2008, intre S.C. U L C I.F.N. S.A., societate administrata in sistem dualist, in calitate de Finantator, si S.C. A G S.R.L, in calitate de Utilizator, s-a incheiat Contractul de leasing financiar nr_., avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta asupra unui autoturism marca BMW X5 obiectul leasing-ului) pentru o perioada de 48 de luni (48 de rate de leasing lunare - fiecare rata de leasing fiind scadenta in avans in data de intai a lunii pentru care este datorata).
           Nerespectarea de catre utilizator a prevederilor contractuale, respectiv neplata ratelor de leasing la termenele si in conditiile stabilite, a avut drept consecinta directa rezilierea unilaterala a contractului de leasing financiar la data de 09.02.2010, dreptul utilizatorului de a mai folosi autovehiculul incetand la data de 19.02.2010, data indicata in cuprinsul notificarii de reziliere ca termen limita pentru predarea obiectului leasingului.
              Cu toate acestea, astfel cum a invederat organelor de cercetare penala prin insasi plangerea penala, utilizatorul nu a inteles sa procedeze in acest sens, comportandu-se fata de bunul mobil aflat in folosinta si posesia sa ca un adevarat proprietar, in dauna proprietarului de drept.
                Mai mult decat atat, in urma incercarilor repetate de recuperare a obiectului leasingului, astfel cum au fost intreprinse de catre reprezentantii societatii mandatate sa procedeze la reposesia bunului mobil finantat in regim leasing, a rezultat faptul ca autovehiculul a disparut, impreuna cu reprezentantii S.C. A G S.R.L (insesi solutia procurorului de caz evidentiind faptul ca bunul mobil se afla in Italia - fara a exista acordul prealabil al proprietarului de drept macar in sensul tranzitarii granitelor).
               Inducerea catre S.C. U L C I.F.N. S.A. a unei prezumate bune-credinte a utilizatorului in executarea contractului de leasing financiar, prin plata la termenele si in conditiile stabilite prin conventia partilor a ratelor de leasing, cu folosirea exclusiva a bunului in scopul si in limitele stabilite -reprezentand faptele mincinoase prezentate ca adevarate - au fost de natura a determina proprietarul finantator sa procedeze la inregistrarea - la data de 19.10.2010 - la Parchetul de pe langa Tribunalul Calarasi a unei plangeri penale prin intermediul careia a solicitat tragerea la raspundere penala a faptuitorilor sus-indicati, sub aspectul savarsirii cu intentie a infractiunilor mentionate (ulterior cauza fiind inaintata spre competenta solutionare Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita).
        Temeiurile juridice pe care este intemeiata, teoretic, rezolutia de neincepere a urmaririi penale, respectiv art. 10 lit.c) si d) Cod Proc. Pen., nu justifica, in speta, masura dispusa.
            Rezolutia mai sus amintita este netemeinica si nelegala deoarece este fundamentata pe o propunere care nu cuprinde indiciile sau probele care au fost de natura sa duca la adoptarea ei, organele de cercetare penala limitandu-se doar la a constata o stare de fapt eronata si la a enunta o opinie personala.
            Singurele mentiuni, care ar trebui teoretic sa reprezinte justificarea pertinenta a temeiniciei solutiei adoptate - dar care nu o fac - privesc constatarea existentei unor relatii contractuale, a caror nerespectare de catre utilizator este de natura a determina imposibilitatea retinerii in sarcina faptuitorilor a intentiei de "a induce sau mentine in eroare proprietarul cu ocazia incheierii contractului de leasing".
             Or, in conditiile in care motivarea solutiei propuse prin intermediul referatului cu propunere de a nu se incepe urmarirea penala consta in prezentarea ratiunilor care au determinat enuntarea propunerii de neincepere a urmaririi penale si implicit a emiterii solutiei de neincepere, respectiv descrierea mijloacelor de proba administrate in cauza, a situatiei de fapt reiesite ca urmare a administrarii probelor in cadrul actelor premergatoare, considera ca actul emis de procurorul de caz (prin raportare la referatul intocmit de catre organele de cercetare penala) nu intruneste aceste elemente.
            Prin promovarea unei propuneri de neincepere a urmaririi penale fata de persoanele indicate in cuprinsul plangerii penale, considera ca a fost incalcat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual penal, respectiv "rolul activ al organului de urmarire " potrivit caruia "organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia". (art. 202 C.P.P.).
            Stricta referire la datele mentionate in plangerea penala - pentru expunerea situatiei de fapt - si fundamentarea unei solutii exclusiv in baza unei opinii vadit subiective a organelor de cercetare penala (nesustinuta de nicio proba), fara a se administra un minim de probatoriu in nu constituie elemente suficiente pentru pronuntarea unei solutii care sa respecte principiul sus invocat.
           Pe cale de consecinta, considera ca o astfel de fundamentare a solutiei conduce, implicit, la imposibilitatea verificarii legalitatii si temeiniciei activitatilor de cercetare intreprinse de organele de politie judiciara in cadrul actelor premergatoare, in conditiile in care motivarea unei solutii de neincepere a urmaririi penale este indisolubil legata de prezentarea tuturor datelor necesare stranse de organele de cercetare in cadrul actelor premergatoare.
            In acest sens, emiterea unei solutii de neincepere a urmaririi penale constituie un act de o importanta deosebita in contextul in care S.C. U L I.F.N. S.A. nu a recuperat nici pana la aceasta data bunul mobil finantat in regim leasing si de care faptuitorii au inteles sa dispuna pe nedrept, prejudiciul fiind localizat in patrimoniul proprietarului de drept.
           In acest sens, avand in vedere dispozitiile art.215 alin.1, 3 C. Pen. care definesc si pedepsesc infractiunea de inselaciune cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, respectiv "inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate" prin raportare directa la plangerea penala formulata impotriva reprezentantilor utilizatorului, considera ca sunt intrunite in mod cert elementele constitutive ale cestei infractiuni.
                Astfel, sub aspectul laturii obiective, infractiunea de inselaciune presupune, in primul rand, o actiune de inducere in eroare.
                In acest sens, prin raportare directa la momentul incheierii contractului de leasing financiar cu utilizatorul S.C. A G S.R.L, respectiv momentul existent intre initierea tratativelor stabilirea deplina a acordului de vointa al partilor contractante, inducerea in eroare a  petentei s-a materializat in ascunderea adevaratelor intentii ale utilizatorului in privinta folosirii potrivit clauzelor contractuale a obiectului leasingului si a executarii cu buna-credinta a contractului de leasing financiar.
                 Utilizatorul a inteles astfel sa achite doar avansul si o parte insignifianta a ratelor de leasing, disparand ulterior cu autoturismul marca BMW X5 in Italia, intregul comportament contractual fiind de natura a evidentia o intentie directa, calificata prin scop, de intrare in posesia bunului mobil si dispunere pe nedrept de acesta, in scopul obtinerii de beneficii materiale ilicite.
                   Achitand avansul si o parte neinsemnata a ratelor de leasing (prin raportare directa la valoarea contractuala a bunului mobil), utilizatorul a beneficiat neconditionat de posesia si folosinta autoturismului cu datele de identificare mentionate in cuprinsul plangerii penale, obtinand beneficii ilicite prin instrainarea ulterioara a acestuia catre terte persoane.
               Pe cale de consecinta, este evident ca faptuitorul a actionat cu intentia directa de a insela petenta prin dispunerea de obiectul leasingului in mod fraudulos, cunoscandu-se faptul ca petenta nu poate exercita un control direct asupra modului in care un utilizator foloseste bunurile, in virtutea dreptului de folosinta ce i-a fost transmis in baza contractului de leasing financiar.   
         Achitarea unei fractii infime din pretul cu care petenta a achizitionat autovehiculul de la furnizor, coroborata cu nepredarea acestuia, desi numitul M L (in calitatea sa de reprezentant legal al S.C. A G S.R.L.) cunostea, in mod evident, faptul ca este doar simplu utilizator si nu proprietar al bunului mobil, considera ca reprezinta aspecte care, privite in ansamblu, intregesc latura obiectiva a infractiunii de inselaciune in conventii.
         Proprietarul finantator a fost pus astfel in situatia de a crede in prezumata buna-credinta a utilizatorului, considerand ca utilizatorul va urmari indeplinirea scopului contractual, materializat in transferarea dreptului de proprietate a bunului mobil catre utilizator, dupa indeplinirea tuturor obligatiilor sale din contractul de leasing financiar si plata tuturor ratelor de leasing, incluzand atat capitalul, cat si dobanda, a valorii reziduale si a tuturor costurilor, taxelor, obligatiilor si cheltuielilor datorate de catre utilizator in cadrul contractului de leasing financiar (art.6 din conditiile contractuale generale pentru contractele de leasing financiar).
           Or, numitul M L nu a avut niciodata intentia de a duce la bun sfarsit obligatiile contractuale si de a deveni proprietar prin exprimarea optiunii in acest sens, finalizarea contractului de leasing financiar, ci a urmarit doar inducerea in eroare a S.C. U L C IFN S.A, cu obtinerea de beneficii ilicite (cu prejudicierea  corelativa a proprietarului finantator).
            Mai mult decat atat, in conditiile in care incetarea dreptului de folosinta asupra bunului - ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului de leasing financiar - trebuia sa determine si predarea autovehiculului, astfel cum in mod imperativ a solicitat proprietarul de drept al acestuia, S.C. U L C I.F.N. S.A., atitudinea vadit intentionata a utilizatorului de a nu proceda in acest sens - dupa data rezilierii unilaterale a contractului de leasing financiar - nu poate evidentia decat finalitatea planului pus la cale in scopul prejudicierii  petentei.
        Astfel, din imaginea de ansamblu redata mai sus rezulta in mod cert faptul ca faptuitorul nu a avut niciodata intentia de a duce la bun sfarsit contractul de leasing si de a deveni proprietar al bunului mobil finantat in regim leasing prin exprimarea optiunii in acest sens, la finalizarea la termen a contractului de leasing financiar, rezolutia Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita fiind astfel vadit netemeinica si nelegala, in conditiile in care sunt intrunite toate elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune, astfel cum sunt prevazute si pedepsite de dispozitiile art.215 alin.1 si 3 C.Pen.
         Fata de aceste considerente solicita admiterea plangerii, desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei la procuror, in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimati pentru savarsirea infractiunilor mentionate.
          Pentru o justa solutionare a cauzei a fost solicitat parchetului dosarul /P/2010 privind pe intimati.
          Examinand plangerea petentei si actele dosarului instanta retine urmatoarele:
          La data de 15.10.2010 a fost inregistrata la Parchetul de pe langa Judecatoria Oltenita plangerea penala formulata de SC U L C IFN SA impotriva SC A G SRL  si a numitului ML, administratorul acestei societati, acuzati de savarsirea infractiunilor prev. de art.215 al.1 si 3 C.p., art.26 C.p. rap. la art.215 al.1 si 3 C.p. si art.208 al.1 C.p.
          La data de 03.02.2011 a fost inceputa urmarirea penala fata de ML sub aspectul infractiunii de abuz de incredere prev. de art.213 C.pen.
          In fapt, se retine ca la data de 29.05.2008, intre SC U L C IFN SA, in calitate de finantator si SC A G, reprezentata de ML, in calitate de utilizator s-a incheiat contractul de leasing financiar nr_., avand ca obiect dreptul de folosinta in sistem leasing, asupra autoturismului marca BMW X5, cu nr. de inmatriculare _, pentru o perioada de 48 de luni.
          Conform clauzelor contractuale prevazute la capitolul 4 din contract, intarzierea la plata cu mai mult de 30 de zile a oricarei rate de leasing unilaterala a contractului, cu conditia transmiterii unei notificari, utilizatorul avand obligatia sa restituie bunul in 10 zile calendaristice de la data notificarii.
          De asemenea, raporturile contractuale incetau in situatia in care utilizatorul scotea obiectul leasingului in afara teritoriului Romaniei, fara autorizarea scrisa a finantatorului.
          Utilizatorul a achitat 13 rate conform graficului de rambursare, dupa care a incetat plata oricarei rate de leasing, figurand cu un debit de 56.749,99 lei.
          Drept urmare, finantatorul a dispus conform clauzelor contractuale rezilierea contractului de leasing si prin intermediul unui executor judecatoresc a notificat acest lucru utilizatorului la data de 09.02.2010, urmand ca autoturismul sa fie predat de catre utilizator pana la data de 19.02.2010.
          Din raportul de inchidere nr./31.08.2010, inaintat catre SC U C L SRL de catre societatea de recuperare SC O I SRL rezulta ca in perioada 15.03.2010 - 23.03.2010 au fost purtate mai multe convorbiri telefonice cu invinuitul ML, acesta afirmand ca va plati sumele restante, iar in caz contrar va restitui autoturismul.
          Martorul SD, contabil in cadrul SC AG SRL a declarat ca ML se afla in Italia, impreuna cu autoturismul ce a facut obiectul contractului de leasing.
          Pe cale de consecinta, prin rezolutia din 25.10.2011 pronuntata in dosarul /P/2010 procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale fata de SC A G SRL si ML sub aspectul savarsirii infractiunii de inselaciune prev. de art.215 al.1 si 3 C.p., respectiv complicitate la infractiunea de inselaciune prev. de art.26 C.p. rap. la art.215 al.1 si 3 C.p. si infractiunii de furt prev. de art.208 alin.1 C.p. intrucat nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunilor.
          Prin aceeasi rezolutie procurorul a dispus incetarea urmaririi penale fata de ML pentru savarsirea infractiunii de abuz de incredere prev. de art.213 C.p., intrucat lipseste plangerea prealabila.
          Pentru a pronunta aceasta solutie procurorul a retinut ca, in ceea ce priveste infractiunea de inselaciune si complicitate la infractiunea de inselaciune, refuzul faptuitoarei SC AG SRL de a plati ratele lunare la care s-a obligat reprezinta o neexecutare a obligatiei contractuale si atrage raspunderea sa contractuala, nu penala. Simpla neexecutare a unei obligatii civile asumate in baza unui contract nu poate avea consecinte de natura penala atata timp cat nu s-au folosit mijloace frauduloase.
         Referitor la infractiunea de furt prev. de art,208 al.1 C.p. savarsita de ML, procurorul a retinut ca, autoturismul marca BMW X 5 a intrat in posesia acestuia in baza unui raport juridic, respectiv contractul de leasing incheiat de societate al carui administrator este cu petenta, astfel ca nu se poate retine ca a fost luat din posesia sau detentia proprietarului fara consimtamantul acesteia.
          Cu privire la infractiunea de abuz de incredere, a retinut ca plangerea a fost formulata cu nerespectarea termenului de 2 luni prev. de art.284 C.pr.pen., potrivit caruia plangerea prealabila se introduce in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
           In speta, petenta a formulat plangerea la data de 25.10.2010 in conditiile in care rezilierea contractului de leasing a fost dispusa la data de 09.02.2010, aceasta fiind si data de la care incepe sa curga termenul de 2 luni pentru introducerea plangerii prealabile pentru infractiunea de abuz de incredere.
           Impotriva solutiei adoptate de procuror petenta a formulat plangere la primul procuror invocand nelegalitatea si netemeinicia acesteia.
           Prin rezolutia din 16.03.2012 pronuntata in dosarul nr./II/2/2012 prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Oltenita a respins plangerea petentei ca nefondata, apreciind solutia adoptata prin rezolutia nr./P/2010 din 25.10.2011 ca fiind legala si temeinica.
           Dupa respingerea plangerii facute conform art.275 - 278 C.pr.pen. impotriva rezolutiei de neincepere a urmaririi penale si respectiv incetarea urmaririi penale, petenta in termen legal a formulat plangere conform art.278/1 C.p.p.
      Verificand rezolutia atacata pe baza lucrarilor si materialului din dosarul cauzei, instanta constata ca aceasta este temeinica si legala.
        Din probele administrate rezulta ca intre petenta in calitate de finantator si SC AG reprezentata de ML in calitate de utilizator s-a incheiat contractul de leasing financiar nr_. avand ca obiect transmiterea dreptului de folosinta in sistem leasing asupra autoturismului marca BMW X5 cu nr. de inmatriculare _ pentru o perioada de 48 de luni. Conform clauzelor contractuale, intarzierea la plata cu mai mult de 30 de zile a oricarei rate de leasing scadente integral sau partial, sau a oricarei alte sume scadente in cadrul contractului de leasing financiar, desi a fost transmisa utilizatorului o notificare corespunzatoare de catre finantator, constituie o culpa a utilizatorului si finantatorul poate opta intre a cere executarea silita intocmai a obligatiilor ce-i revin utilizatorului prin contractul de leasing financiar cu plata de daune - interese, a rezilia de plin drept contractul de leasing financiar in conditiile prev. la 4.2. lit.B din contract fara a mai fi necesara punerea in intarziere si fara nici o alta formalitate prealabila, cu plata de daune interese de catre utilizator si a lua orice alta masura, separat de cele de mai sus sau cumulativ cu acestea, pe care o va considera necesara.  In speta, petenta, in calitate de finantator a optat pentru rezilierea unilaterala a contractului de leasing financiar la data de 09.02.2010, utilizatorul avand obligatia de a preda autoturismul pana la data de 19.02.2010.
          De asemenea, conform acelorasi clauze utilizatorul este in culpa si atunci cand scoate obiectul leasingului in afara teritoriului Romaniei fara autorizarea scrisa a finantatorului potrivit art.2.7.1. din conditiile generale.
          In cazul in care obiectul leasingului nu este restituit finantatorului in termenul de 10 zile mentionat in contract, finantatorul este indreptatit sa intre in posesia obiectului Leasingului fara nici o alta formalitate prealabila si fara a fi necesara interventia instantei de judecata, intrucat contractul de leasing financiar constituie titlu executoriu.
           In caz de neexecutare a obligatiei de restituire finantatorul poate folosi toate mijloacele proprii pentru luarea in posesie a obiectului leasingului.
           In speta intimata SC A G administrata de ML a achitat avansul si un numar de 13 rate lunare din cele 48, conform graficului de  rambursare, ramanand cu un debit de 56.749,99 lei.
            Din raportul de inchidere nr./31.08.2010 inaintat de SC O I SRL - societate de recuperare - catre petenta rezulta ca in perioada 15.03.2010 - 23.03.2010 au fost purtate mai multe convorbiri telefonice cu administratorul ML, acesta afirmand ca va plati sumele restante iar in caz contrar va restitui autoturismul, lucru care nu s-a intamplat pana in prezent. Conform declaratiei martorului SD, contabilul societatii, ML s-ar afla in Italia unde a plecat cu autoturismul ce face obiectul contractului de leasing.
           Rezulta din cele de mai sus ca, in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventii, respectiv complicitate la infractiunea de inselaciune in conventii, la incheierea contractului nefiind folosita nici o manopera dolosiva fata de petenta. Neexecutarea obligatiilor ce deriva dintr-un contract incheiat nu constituie infractiunea de inselaciune daca nu s-au folosit manopere dolosive.
             Inselaciunea in conventii poate fi realizata nu numai printr-o actiune de inducere in eroare, ci si printr-o actiune de mentinere in eroare. Mentinerea in eroare, spre deosebire de inducerea in eroare, presupune nu crearea ci pastrarea in mintea victimei a reprezentarii gresite a realitatii la care aceasta a ajuns independent de activitatea faptuitorului.
        Atat actiunea de inducere in eroare cat si actiunea de mentinere in eroare trebuie sa aiba loc cu prilejul incheierii sau executarii unui contract.
        In speta, neachitarea ratelor lunare la termenul scadent, de catre intimata SC AG SRL, reprezinta o neexecutare a obligatiei contractuale si atrage raspunderea civila conform clauzelor contractului de leasing financiar.
         In cazul in care partile au fost de buna - credinta cu ocazia incheierii contractului nu se poate vorbi de existenta unei actiuni frauduloase de inducere in eroare si, deci, nici ale savarsirii infractiunii de inselaciune in conventie. Faptul ca, ulterior, pe parcursul executarii contractului, una din parti nu-si indeplineste obligatia asumata, nu poate fi asimilat cu o activitate de inducere in eroare sau cu o manopera frauduloasa de felul celor incriminate in art.215 C.pen.
          In ceea ce priveste infractiunea de furt prev. de art.208 al.1 C.pen. in mod temeinic si legal procurorul a dispus neinceperea urmaririi penale intrucat in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, intimatii avand posesia autoturismului in baza contractului de leasing financiar incheiat cu petenta.
          Chiar daca acest contract a fost reziliat, si autoturismul trebuia restituit, lucru pe care nu l-au facut, nu se poate retine ca acesta a fost luat din posesia sau detentia petentei fara consimtamantul sau.
            Solutia este legala si in ceea ce priveste infractiunea de abuz de incredere prev. de art.213 C.pen. in cauza nefiind respectat termenul de 2 luni pentru introducerea plangerii prev. de art.284 C.pr.pen.
             In concluzie, intimata va respinge plangerea petentei ca nefondata si va mentine rezolutia atacata.