Condamnare

Dosar nr. 48842/3/2008
ROMANIA
TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA  a II-a  PENALA
SENTINTA PENALA NR. 632
Sedinta publica din data de 03 07 2009
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE -A.S.
GREFIER - V.R.P.

# # # # #

Ministerul Public, Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti, a fost reprezentat de procuror L.C.

Pe rol solutionarea cauzei penale privind pe inculpatul D.N., trimis in judecata sub aspectul savarsirii infractiunii de tentativa de omor calificat prevazuta  de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i C.pen.
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns inculpatul D. N., aflat in stare de arest preventiv, personal si asistat de aparator desemnat din oficiu, av.T.E., cu delegatie la dosar (fila 56), lipsa fiind partea vatamata S. I. G., partea civila S. U.U. si martorul G.A.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza faptul ca procedura de citare este legal indeplinita si faptul ca s-a depus procesul verbal de executare a mandatului de aducere privind pe martorul G. A., din care reiese ca acesta este plecat de la adresa de domiciliu, aflandu-se in tara, la munca, mama acestuia neputand comunica cand anume se intoarce, si aratand ca nu a mai luat legatura cu acesta.
Tribunalul pune in vedere participantilor faptul ca nu este primul proces-verbal de acest gen prin care se comunica imposibilitatea executarii, martorul G.A. nefiind gasit la domiciliu. Acesta nu a putut fi citat nici prin nota telefonica, la numarul de telefon comunicat de partea vatamata, nu este cunoscuta adresa la care locuieste efectiv. Pentru aceste motive, acorda cuvantul cu privire la imposibilitatea audierii acestui martor.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita aplicarea dispozitiilor art. 327 alin. 3 Cpp.
Aparatorul din oficiu al inculpatului, avand cuvantul, invedereaza ca este de acord cu aplicarea art. 327 alin. 3 Cpp.
Tribunalul constata imposibilitatea audierii martorului G. A., declaratiile date de acesta in faza urmaririi penale urmand sa fie avute in vedere la stabilirea situatiei de fapt.
Aparatorul din oficiu al inculpatului solicita schimbarea incadrarii juridice  din art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) Cp in art. 181 Cp, avand in vedere ca inculpatul a actionat pe fondul unui conflict spontan fara intentia de a suprima viata partii vatamate.
Tribunalul acorda cuvantul asupra cererii formulate de catre inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, invedereaza ca nu este de acord, mai ales avandu-se in vedere concluziile raportului de expertiza medico-legala, din care reiese faptul ca s-a pus in pericol viata partii vatamate.
Nemaifiind cereri de formulat sau exceptii de invocat, Tribunalul constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, dupa ce face o scurta prezentare a starii de fapt, solicita condamnarea inculpatului pentru infractiunea pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului, la o pedeaspa ce se va individualiza tinandu-se cont de disp. 72 C.p., sa se aiba in vedere faptul ca inculpatul nu este la prima abatere. Solicita si aplicarea de pedepse complimentare si accesorii, revocarea liberarii conditionate si contopirea restului neexecutat de 430 de zile, precum si obligarea inculpatului la plata despagubirilor catre partea civila si la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Aparatorul din oficiu al inculpatului, avand cuvantul, solicita, in principal, schimbarea incadrarii juridice in art. 181 C.p., iar, in subsidiar, aplicarea dispozitiilor referitoare la reducerea la jumatate a limitelor pedepsei in cazul tentativei precum si faptul ca trebuie sa se tina cont de la individualizarea pedepsei de faptul ca inculpatul a reactionat pe fondul unui conflict spontan si de faptul ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila in dosar.
Inculpatul D.N., avand ultimul cuvant, invedereaza instantei faptul ca nici macar nu o cunoaste pe partea vatamata si ca este de acord cu concluziile aparatorului sau.

TRIBUNALUL, Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti nr. 1213/P/2007 din data de 17.12.2008, s-a dispus trimiterea in judecata, in stare de arest preventiv, a inculpatului D.N., sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C.p.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti-Sectia aII-a Penala, in data de 18.12.2008, sub nr. 48842/3/2008.
In fapt, prin actul de sesizare a instantei, s-au retinut urmatoarele: in noaptea de 28/29.04.2007, pe fondul unui conflict spontan, in timp ce se afla pe strada Constantin Ghergu din sectorul 6 al mun. Bucuresti, inculpatul i-a aplicat victimei S. I.G., cu un briceag, 6 lovituri in zona toracica, lombara si pe fata interna a coapselor, provocandu-I leziuni traumatice care i-au pus acestuia viata in primejdie.
Pentru a se retine aceasta situatie de fapt, au fost avute in vedere urmatoarele mijloace de proba: procesul-verbal de cercetare la fata locului si plansa foto aferenta, declaratiile partii vatamate, declaratiile inculpatului, raport de expertiza medico-legala, foaie de observatie medicala, aport de constatare tehnico-stiintifica criminalistica traseologica, declaratii martori si procese-verbale de recunoastere a inculpatului de pe plansa foto, proces-verbal de ridicare haine parte vatamata.
In cadrul cercetarii judecatoresti a fost depus de catre partea civila S.P.U.B., decont al cheltuielilor de spitalizare, au fost adiati inculpatul, martorii C.A., P.V., I.C., S.M.A, B.S., C.R.,  au fost depuse copii ale sentintelor penale nr. 884/06.01.2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti si 1562/17.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia aII-a Penala,   
In urma analizei ansamblului materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele: in data de 21.04.2007, partea vatamata l si prietenul sau, martorul S.M.A. pe de o parte, si martorii C.A.si O.T, pe de alta parte, au fost implicati intr-un conflict in cadrul caruia martorul S.I.G i-a aplicat o lovitura peste fata martorului O.T. In ciuda diferentelor dintre declaratiile celor patru sub aspectul imprejurarilor care au generat, si modului in care s-a derulat acest conflict, acestea sunt concordante in privinta agresarii lui O.T. de catre S.M.A. Intr-adevar, din declaratia martorului C.A data in faza urmaririi penale, ar rezulta ca nu a perceput in mod personal momentul aplicarii loviturii, intrucat acesta se afla in autoturism, numita A.C. fiind cea care i-ar fi spus ca O.A ar fi fost lovit cu pumnul, declaratie putin credibila, in conditiile in care din declaratiile celorlalti trei rezulta ca martorul C.A a fost de fata. Cu atat mai putin credibila este declaratia martorului C.A. din faza judecatii, potrivit careia in data de 21.04.2007 el si prietenul sau ar fi fost fugariti, dar nu si loviti, ulterior afland de la acesta ca dupa cateva zile ar fi fost lovit de o persoana din grupul partii vatamate. Atragandu-i-se atentia asupra contradictiilor dintre declaratia data in fata instantei si cea data in faza urmaririi penale, martorul a invocat faptul ca timpul scurs a dus la stergerea unor detalii din memorie.
Din declaratiile de la dosar, chiar daca nu intru totul concordante, rezulta ca in noaptea de 28 spre 29 aprilie 2009, persoanele implicate in conflictul din data de 21.04.2009, cunosteau, daca nu faptul ca adversarii lor vor fi prezenti in discoteca “Manele" din Complexul Studentesc Regie, cel putin, faptul ca exista posibilitatea ca acestia sa isi faca aparitia in local. Astfel, partea vatamata a declarat ca dupa ora 22:00, A.C. l-a sunat pe A.S. si i-a spus sa vina la discoteca sa se impace. In ceea ce-l priveste pe numitul O.T., acesta a mentionat ca a povestit incidentul unui prieten care l-a sunat pe A.S., i-a reprosat faptul ca l-a lovit pe numitul O.T., l-a amenintat ca il va bate, replica lui A.S. fiind “Ne vedem in discoteca!". Martorul O.T. a mai adaugat ca in data de 28.04.2009 s-a hotarat sa mearga impreuna cu A.C. in discoteca, chemandu-si si alti prieteni, si anume, F.D., I.C. si R.C., explicatia fiind urmatoarea: “Sa fim mai multi daca vine A. si I. si fac scandal". In ceea ce-l priveste pe martorul S.A., acesta a mentionat in fata instantei ca in data de 28 aprilie, inainte de a merge la discoteca, a fost sunat de cel prezent la termenul din 16.01.2009 ( martorul C.A.), care l-a intrebat daca merge la discoteca in seara respectiva, iar cand martorul S. a spus ca da, martorul C. a spus ca il asteapta. Sustinerea martorului C., de la termenul din 16.01.2009, potrivit careia nu ar fi cunoscut numarul de telefon al vreuneia din persoanele implicate in primul incident, este contrazisa de propriile afirmatii facute de acesta in faza urmaririi penale, potrivit carora ar fi aflat de la numita A. ca baiatul care l-a lovit pe T. se numeste A., aceasta dandu-i si numarul de telefon al acestuia, pe care martorul C. l-a si apelat. Faptul ca numitii C. si O., dar si cei care i-au insotit, se asteptau sa aiba loc un conflict in discoteca, rezulta si din declaratia  martorului I.C.,  care, dupa ce a mentionat ca T. si G. i-au povestit ca au avut unele probleme cu niste moldoveni din cauza unor fete, T., care era lovit deasupra buzei, spunand si ca daca ii va prinde pe acestia se va razbuna, a precizat ca sambata, 28.04.2007, T. si cu .G l-au rugat pe el si pe R.C. sa vina cu ei la discoteca “Manele" din Complexul Studentesc Regie, pentru a fi mai multi “in caz ca se intampla ceva". A mai adaugat martorul ca si numitul F.N. s-a oferit sa mearga cu ei.   
Tribunalul apreciaza faptul ca probele de la dosar, si anume, declaratiile martorilor, sunt suficiente pentru a retine ca inculpatul a fost chemat la discoteca tocmai pentru a spori forta grupului fratelui sau in eventualitatea izbucnirii unui conflict cu grupul partii vatamate, inculpatul fiind intru totul constient de acest lucru. Astfel, declaratia martorului O.T. este neechivoca, acesta mentionand ca la discoteca i-au vazut pe A.S. si I.S. insotiti de alti patru-cinci baieti, “motiv pentru care F. l-a sunat pe fratele lui, N. care a venit impreuna cu B.F. in discoteca". In acelasi sens este si declaratia data de martorul C.R. in faza urmaririi penale, acesta afirmand: “ T. i-a spus lui F. ca s-ar putea sa avem scandal, iar F. l-a sunat pe fratele sau, N. si l-a chemat si pe acesta in discoteca. In jurul orelor 03:00-03:30, au sosit in discoteca N. si cumnatul lui despre care stiu ca i se spune C.".
Declaratia martorului I.C., data in faza urmaririi penale, confirma sustinerile celolalti doi martori. Astfel, potrivit acestuia, dupa ce au constatat ca grupul de moldoveni cautau scandal, F. l-a sunat pe fratele sau, N., acesta venind in discoteca impreuna cu cumnatul sau, C.. Tribunalul inlatura ca nesincera declaratia data de martor la termenul din 16.01.2009, in cuprinsul careia acesta revine asupra numeroase afirmatii pe care le facuse in faza urmaririi penale, prezentand lucrurile intr-o maniera evident favorabila inculpatului, si fara sa ofere nicio explicatie acceptabila a modului diferit in care a inteles sa prezinte in fata instantei derularea evenimentelor. Printre altele, desi mentine afirmatia potrivit careia inculpatul a venit mai tarziu impreuna cu C., acesta adauga ca nu stie cine l-a chemat pe inculpat, precizand ca ar fi aflat a doua zi ca acesta ar fi venit pentru ca i s-ar fi facut rau fratelui sau ( versiune sustinuta si de inculpat). Atragandu-i-se atentia asupra contradictiilor dintre propriile declaratii, martorul a mentionat ca nu poate face nicio precizare care sa justifice declaratiile anterioare. Nu poate fi neglijat faptul ca martorul este prieten cu inculpatul, cum, de altfel, si mentioneaza in inceputul declaratiei de la termenul din 16.01.2009, si ca aceasta declaratie a fost data in prezenta inculpatului, dupa suficient de mult timp de la incident pentru ca martorul sa nu se mai simta amenintat de perspectiva retinerii unei participatii a sa la comiterea infractiunii ce facea obiectul dosarului de urmarire penala, amenintare care, in faza de urmarire penala, a facut sa treaca in plan secund relatia de prietenie cu inculpatul.
Si martorul C.R. si-a modificat la termenul din 28.01.2009 declaratia data in faza urmaririi penale, mentionand, printre altele, ca nu stie daca l-a chemat cineva pe inculpat. Cu ocazia aceleiasi audieri, dupa ce instanta i-a atras atentia asupra continutului declaratiei sale din faza urmaririi penale, martorul a mentionat ca prezinta evenimentele asa cum si le aminteste, dar ca nu intentioneaza sa iti retracteze declaratia data in faza urmaririi penale, aceasta sustinere fiind valabila si in privinta afirmatiei potrivit careia F. este cel care l-a sunat pe fratele sau si l-a chemat dupa ce a ajuns la concluzia ca o sa iasa scandal.
Inculpatul, fratele acestuia, martorul N.F., dar si martorul B.F., au incercat sa acrediteze o cu totul alta explicatie a sosirii inculpatului insotit de C. la discoteca, explicatie pe care instanta nu o va retine ca fiind conforma cu realitatea nu numai datorita faptului ca este contrazisa de sustinerile martorilor O.T., C.R. si I.C. ( in cazul acestuia din urma, este vorba doar de declaratia data in faza urmaririi penale), dar si datorita numeroaselor neconcordante dintre declaratiile inculpatului si ale celor doi martori, N. si B., cu privire la acest aspect. Motivul pentru care inculpatul este interesat in a convinge ca venirea sa la discoteca nu a avut nicio legatura cu posibila izbucnire a unui incident intre grupul fratelui sau si cel al partii vatamate, este evident. Astfel, o deplasare a inculpatului la discoteca in scopul implicarii sale intr-un conflict presupune o anumita pregatire, chiar si numai psihologica, daca nu si prin dotarea cu mijloace corespunzatoare asigurarii superioritatii ( de exemplu, un cutit), in vederea acestui conflict, o acceptare constienta a participarii la savarsirea de acte de violenta, aspecte de natura sa agraveze situatia juridica a inculpatului, care a sustinut in mod constant ca incidentul a fost spontan. Astfel, se poate ajunge la aplicarea unei pedepse mai aspre, posibil chiar ca urmare a retinerii elementului circumstantial al premeditarii ( art. 175 alin. 1 lit. a C.p.). Subiectivismul martorilor N. si B. se explica prin relatia de rudenie ( frate) si, respectiv, de afinitate          ( cumnat), dintre acestia si inculpat.
Astfel, in data de 11.12.2008, inculpatul a declarat ca in data de 28.04.2008 a fost sunat de catre B.F., care i-a comunicat faptul ca, la randul sau, a fost sunat de catre fratele inculpatului, N.F., care i-ar fi cerut sa mearga impreuna sa il ia acasa din discoteca “Manele", intrucat ii este rau, avand epilepsie. Inculpatul a mai adaugat ca s-a intalnit cu B.F. la clubul de internet de pe str. Maica Domnului din cartierul Lacul Tei si, impreuna cu acesta si cu numitul D.S. a plecat pe jos catre discoteca “Manele", unde au ajuns dupa aproximativ 2 ore de mers pe jos. La termenul din 16.01.2009, inculpatul a declarat ca a fost sunat de fratele sau, nu de cumnat, cum declarase anterior, care l-a rugat sa vina sa il ia dintr-o discoteca. Atragandu-i-se atentia asupra contradictiei, inculpatul a aratat ca, de fapt, fratele sau l-a sunat pe el, dar avea telefonul inchis, dupa care l-a sunat pe B.F., acesta fiind cel care l-a sunat pe inculpat. Inculpatul a adaugat ca B.F. era impreuna cu inculpatul, afirmatie care apare ca fiind in contradictie cu cea potrivit careia martorul B. l-ar fi contactat telefonic, fapt nenecesar din moment ce se aflau in aceeasi casa. Atragandu-i-se atentia asupra acestui aspect, inculpatul a precizat ca, de fapt, el nu se mai afla acasa, ci la un internet-café, unde a fost contactat telefonic de martorul B. Fata de faptul ca anterior, la acelasi termen, inculpatul sustinuse ca avea telefonul inchis, fapt care ar fi facut imposibila contactarea sa telefonica, acesta a precizat ca nu a fost sunat de B. pe numarul sau de telefon, ci pe numarul de telefon al lui D.S., varul sau, care era cu el. Inculpatul a mai mentionat ca toti trei s-au deplasat pana la discoteca cu taxiul, D.S. intorcandu-se cu acel taxi. Intrucat, facand aceste afirmatii, inculpatul a contrazis cele mentionate in faza urmaririi penale, potrivit carora ar fi mers pe jos, timp de doua ore, pana la discoteca, la cererea Tribunalului de a explica aceasta contradictie, inculpatul a mentionat ca nu este adevarat ce a declarat in faza urmaririi penale, adevarul fiind ca a mers pe jos doar pana la floraria mamei lui D.S. de pe str. Teiul Doamnei, acesta luand de la mama sa bani pentru taxi.
In ceea ce-l priveste pe martorul N.F., acesta a declarat in faza urmaririi penale ( in faza judecatii acesta s-a prevalat de dispozitiile art. 80 alin. 1 C.p.p., care ii permit sa refuze sa dea declaratie, avand in vedere calitatea sa de frate al inculpatului) ca inculpatul este cel care l-ar fi sunat, in jurul orelor 02:00-02:30, si l-a intrebat unde este. Afland ca este la discoteca, inculpatul i-ar fi spus ca vine sa il ia de acolo, intrucat nu are voie sa bea.
Si versiunea prezentata de martorul B.F.V. in faza urmaririi penale ( in faza judecatii s-a constatat imposibilitatea audierii sale) este diferita de ambele versiuni prezentate de inculpat. Astfel, acesta a sustinut ca, in jurul orei 02:00, in timp ce se afla la domiciliu, a fost sunat de inculpat, care i-a spus sa il insoteasca la discoteca Manele din Regie, pentru ca fratele sau, F., care este diagnosticat cu epilepsie si, prin urmare, nu are voie sa consume alcool, se afla acolo si consuma bauturi alcoolice. Impreuna cu inculpatul s-ar fi deplasat la discoteca Manele cu un taxi, ajungand la orele 03:00.
Faptul, invocat de inculpat, ca fratelui sau i-ar fi fost rau, este contrazis de martorul C.R. care, intrebat in mod expres de instanta, a precizat ca in seara respectiva nu i-a fost rau niciunui baiat din grupul sau atat timp cat s-au aflat in discoteca. De altfel, daca martorului N.F. i-ar fi fost, cu adevarat, rau, iar inculpatul ar fi fost, asa cum pretinde, foarte preocupat de starea acestuia de sanatate, nu se explica de ce au mai ramas in discoteca timp de aproximativ 2 ore, in loc sa plece de indata cu fratele sau de acolo.
Tribunalul retine ca inculpatul, indiferent daca a avut sau nu asupra sa un cutit in momentul in care a intrat in discoteca ( acesta pretinde ca nu ar fi putut intra in discoteca avand un cutit asupra sa, deoarece la intrarea in discoteca clientii erau perchezitionati), se afla in posesia acestui cutit inca dinainte de a parasi incinta discotecii, si, mai mult decat atat, anterior infruntarii propriu-zise, si-a manifestat disponibilitatea de a-l folosi intr-un eventual conflict cu persoanele din grupul partii vatamate. Astfel, martorul O.T. a mentionat “ (..) anterior, cand eu eram afara, iar N. tocmai venea cu C., am vazut la N. un briceag pe care l-a pus pe lantul de la gat". La randul sau, martorul C.R. a precizat ca, dupa ce iesisera din discoteca, in timp ce se deplasau in spatele grupului partii vatamate, inculpatul le-a spus sa stea linistiti, pentru ca are briceagul la el. In continuare, martorul a relatat cum inculpatul a scos din buzunarul de la blugi un briceag caruia i-a desfacut lama si li l-a aratat. Martorul a aratat ca i-a spus inculpatului sa bage cutitul la loc, sa nu dea “de belea", sa nu-l foloseasca, inculpatul inchizand briceagul, martorul neobservand daca inculpatul a introdus acest briceag inapoi in buzunar. In plus, insasi declaratia martorului N.F. este in sensul ca nu era ceva neobisnuit ca inculpatul sa aiba un briceag asupra sa. Astfel, martorul a precizat ca inculpatul poarta un briceag la el dar ca, in seara respectiva, cand au vorbit la telefon, martorul i-ar fi spus sa nu vina cu briceagul pentru ca la intrarea in discoteca se mai fac controale.
Fata de declaratiile martorilor O. si C., instanta va inlatura ca neconforme cu realitatea sustinerile inculpatului potrivit carora cutitul ar fi ajuns la el dupa ce l-a deposedat de acest obiect pe cel care intentiona sa il loveasca.     
Tribunalul retine ca in interiorul discotecii grupul de baieti din care facea parte si partea vatamata ( S.A.M., P.V., G.A. si H.D., a avut un comportament perceput de baietii din grupul inculpatului ca fiind provocator la adresa acestora ( au dansat in apropierea mesei acestora, au spart sticle), totul culminand cu spargerea unei mese de sticla pe care acestia se urcasera, acest ultim incident atragand si evacuarea lor de catre personalul care asigura paza discotecii ( in faza urmaririi penale, martorul C. a mentionat chiar ca el a fost cel care a chemat bodyguarzii). In acest sens sunt numeroase declaratii ale persoanelor din grupul inculpatului, chiar si martorul S.M.A. recunoscand ca au fost evacuati de bodyguarzi pentru ca au spart o masa, fara, insa, sa recunoasca faptul ca intentia ar fi fost aceea de a-i sicana pe cei de la masa la care se afla si inculpatul.
La scurt timp dupa evacuarea partii vatamate si a celor care o insoteau, grupul inculpatului a parasit la randul sau discoteca, cu scopul de a se bate cu cei din grupul partii vatamate. Astfel, inculpatul a mentionat ca dupa ce persoanele necunoscute au fost evacuate, el impreuna cu prietenii sai a iesit din discoteca “la scurt timp". Si martorul C. a mentionat ca au plecat “dupa putin timp" de la evacuarea grupului advers. Martorul O.T. a mentionat ca “in momentul in care ei au iesit, am iesit si noi si am mers dupa ei". Desi martorul nu mentioneaza expres ca scopul pentru care i-au urmat a fost acela de a ii ataca, acest lucru rezulta din modul in care a prezentat derularea evenimentelor, dupa fraza sus-mentionata ( acel “dupa ei" este, in sine, suficient de sugestiv), acesta aratand cum, dupa ce, la intrebarea lui C.,  l-a indicat pe A.S. ca fiind cel care i-a dat un pumn,  C. l-a si lovit pe acesta. Si din declaratia martorului C.R. rezulta ca au iesit din discoteca imediat ce grupul partii vatamate a fost evacuat. Declaratia martorului I.C.  retractata, neconvingator, in fata instantei), este si mai elocventa, acesta mentionand expres “noi am iesit dupa ei cu gandul sa ne batem si am strigat la ei sa ne astepte".
Tribunalul retine, avand in vedere nu doar declaratiile martorilor din grupul partii vatamate, despre care s-ar putea sustine ca sunt subiective, dar si declaratii ale martorilor din grupul inculpatului, faptul ca initiativa de a agresa a apartinut persoanelor din grupul inculpatului.
In faza urmaririi penale, martorul Cazaciuc a mentionat: “Eu mergeam cu Robert si Aurel, iar in fata noastra se aflau Traian, Codita, Nicu si Florin. Am observat cum cei patru prieteni ai mei s-au indreptat in directia grupului lui Andrei, iar noi i-am urmat. Doi sau trei baieti din acel grup au fugit, iar eu, Robert si Aurel au fugit putin dupa ei. (..)"
Tot in faza urmaririi penale, martorul Orasanu Traian a mentionat: Pe strada cu discoteca R2 i-am vazut ca stateau in jurul unei masini. Codita m-a intrebat care este cel care m-a  lovit, eu l-am aratat pe Andrei, iar Codita i-a dat un pumn (_)".
Martorul Ionita Costel a declarat in data de 10.05.2007: " Noi am iesit dupa ei cu gandul sa ne batem si am strigat la ei sa ne astepte. Ei s-au oprit si Florin a intrebat care dintre ei l-a batut pe Traian. Cineva a indicat doi dintre moldoveni si a inceput bataia. O parte din ei au fugit ramanand trei sau patru sa se bata cu noi (_)".
In aceste conditii, instanta va inlatura ca nesincere declaratiile martorilor Bratu Florin si Nica Florin, date in faza urmaririi penale, al caror subiectivism evident a fost argumentat anterior. Astfel, cei doi au pretins ca ceilalti ar fi inceput sa ii injure, Nica Florin, care a incercat sa aplaneze conflictul, fiind lovit cu un pumn in zona fetei de persoanele din grupul advers. Instanta nu va retine nici versiunea prezentata de inculpat, potrivit careia, dupa ce o persoana din grupul advers l-ar fi recunoscut pe Traian, instantaneu, ceilalti ar fi sarit asupra lor incepand sa ii loveasca.
La dosar exista numeroase mijloace de proba care atesta faptul ca parti vatamate i-au fost aplicate mai multe lovituri cu cutitul de catre inculpat, fie ca este vorba despre declaratii ale martorilor care au perceput in mod nemijlocit momentul lovirii partii vatamate de catre inculpat ( martorul C.A.-filele 65-66 d.u.p.; martorul I.C. a mentionat ca l-a vazut pe N. cum il lovea pe cel de-al doilea moldovean care era cand fusese batut T. -fila 114 d.u.p.), fie ca este vorba de declaratii ale martorilor in prezenta carora inculpatul a recunoscut acest lucru ( martorul C.A. -fila 66 d.u.p.; martorul O.T. a relatat cum inculpatul le-a povestit ca “a dat cu cutitul pe la coaste si pe la picioare"-fila 81 d.u.p.; martorul C.R. a mentionat “ N. ne-a spus ca a lovit cu briceagul doi baieti, pe unul l-a lovit la picioare si, vazand ca nu cade, l-a lovit cu briceagul mai sus, fara masura" si ca N. le-ar mai fi spus ca are impresia ca l-a omorat pe respectivul- fila 98 d.u.p.; martorul I.C. a araatat ca in taxi, inculpatul le-a spus ca a dat in doi insi cu briceagul, in zona coastelor si picioarelor, precizand ca “le-a nenorocit picioarele"-fila 114 d.u.p.)), declaratii ce se coroboreaza cu raportul de expertiza medico-legala intocmit in cauza. Faptul nu este contestat nici chiar de catre inculpat. In ceea ce o priveste pe partea vatamata, aceasta l-a recunoscut din fotografie de numitul T.A. ca fiind cel care a lovit-o cu cutitul. Instanta va inlatura aceasta declaratie ca fiind neconforma cu realitatea, niciuna dintre persoanele care in mod necontestat au fost implicate in incident nesemnaland prezenta acestuia, care, de asemenea, a declarat ca nu s-a aflat in noaptea respectiva la locul comiterii faptei, ci acasa. Declaratia partii vatamate se poate explica prin faptul ca incidentul s-a petrecut noaptea, in conditiile in care partea vatamata consumase bauturi alcoolice, si este posibil ca la momentul recunoasterii, la cateva zile de la incident ( procesul-verbal de la fila 197 d.u.p. este datat 02.05.2007), sa se fi resimtit inca de pe urma agresiunii la care a fost supusa.
Se observa ca inculpatul incearca sa acrediteze ideea ca s-a folosit de cutit doar in scopul de a se apara si de a-l apara pe fratele sau cazut la pamant in urma unei lovituri, de atacurile unor persoane din grupul partii vatamate, si ca nu a facut decat sa fluture cutitul inspre aceste persoane, neurmarind vatamarea efectiva a acestora. Astfel, in cuprinsul declaratiei inculpatului din data de 11.12.2008, acesta a aratat ca a lovit o peroana cu piciorul, dupa ce a vazut cum fratele sau, N.F., a fost lovit cu pumnul in cap de catre o persoana necunoscuta. A adaugat ca a observat ca o persoana din grupul advers a incercat sa il loveasca cu un cutit sau cu un alt obiect taietor cu lama metalica, si ca a dezarmat persoana respectiva lovind-o cu piciorul peste mana in care tinea acel obiect, care a cazut. Inculpatul a mai aratat ca a luat briceagul de la pamant si a inceput sa fluture cu el in aer pentru a-i indeparta pe agresori de pe el si de pe fratele sau care era cazut la pamant. In aceste imprejurari l-ar fi lovit fara intentie pe cel pe care il dezarmase cu briceagul peste picioare. In acelasi timp, fluturand briceagul in aer a mai lovit cu cutitul o persoana pe care nu ocunoaste, dar fara sa poata preciza de cate ori si in ce parte a corpului.
Daca evenimentele s-ar fi derulat asa cum le-a prezentat inculpatul, s-ar pune problema intrunirii in cauza a conditiilor legitimei aparari, ca si cauza care inlatura caracterul penal al faptei, sau ale excesului scuzabil, circumstanta atenuanta legala prev. de art. 73 alin. 1) lit. a) C.p.  
Tribunalul nu poate retine, insa, aceasta situatie de fapt, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare: pe de o parte, avand in vedere probele invocate mai sus, inculpatul a avut asupra sa briceagul dinainte de inceperea infruntarii, nici pe departe acesta neintrand in posesia briceagului pentru a se apara, prin dezarmarea unui agresor. Pe de alta parte, din analiza ansamblului materialului probator rezulta ca martorul N.F. nu a cazut la pamant in urma unei lovituri, pentru a fi nevoie ca inculpatul sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala pentru a inlatura un atac direct, material, imediat si injust, care ii punea in pericol grav integritatea fizica sau chiar viata martorului. Este adevarat ca martorul B. confirma faptul ca un baiat din celalalt grup l-a lovit pe N.F. cu pumnul in zona fetei, iar acesta a cazut, moment in care inculpatul a inceput sa strige celor din grupul advers sa nu-l loveasca pe N.F., si s-a aruncat peste acesta. Martorul a relatat continuarea incidentului intr-o maniera identica celei prezentate de inculpat, dar mentionand ca are cunostinta despre aceste aspecte din spusele inculpatului. Concordanta este si declaratia martorului N.F. :" un baiat din celalalt grup (_) m-a lovit cu pumnul in fata. Eu am incercat sa-l lovesc dar nu am putut si m-am dezechilibrat si am cazut. Am inceput sa am o criza de epilepsie, iar N., fratele meu, a strigat sa nu fiu lovit, dupa care a sarit peste mine. Am observat cum N. dadea cu mana dreapta intr-o miscare liniara, de la stanga la dreapta, dar nu am observat daca avea ceva in mana. Eu mi-am pierdut cunostinta si mi-am revenit dupa un timp. Eram intr-un taxi (_)". Tribunalul inlatura aceste declaratii. Pe de o parte, martorii sunt cumnatul si, respectiv, fratele inculpatului, persoane cu privire la a caror obiectivitate, tocmai datorita acestei legaturi cu inculpatul, exista numeroase semne de intrebare. Intervalul de timp care a trecut de la momentul incidentului si pana la momentul audierii martorilor, a fost suficient de lung pentru ca inculpatul si martorii sa se puna de acord cu privire la modul de prezentare a derularii incidentului. Este neverosimila perceperea de catre martorul N.F., a unor detalii ale incidentului petrecut dupa debutul pretinsei crize de epilepsie. Pe de alta parte, se sesizeaza o serie de contradictii intre declaratia martorului N.F. si cea data de inculpat la termenul din 16.01.2009. Astfel, daca din declaratia martorului rezulta ca s-a trezit din criza de epilepsie in taxi, inculpatul a declarat ca martorul, in urma loviturii primite, a ramas o vreme jos, ametit, dupa care a reusit sa se ridice, neavand nevoie de sprijin pentru a pleca de la locul incidentului. Declaratile inculpatului si martorilor B. si N. nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor care faceau parte din acelasi grup cu acestia. Astfel, in faza urmaririi penale martorul C., nu numai ca nu mentioneaza ca martorul N.ar fi fost cazut, inconstient, in timp ce inculpatul lovea cu cutitul, ci, dimpotriva, dupa ce martorul C. a fost lovit din greseala de inculpat cu cutitul, tocmai martorul N.F. este cel care a venit si l-a luat pe martorul C. de la locul incidentului ( in faza judecatii, martorul a mentionat ca nu isi aminteste daca cel care l-a ajutat a fost N.F., dar instanta va avea in vedere declaratia data la scurt timp de la incident, fidelitatea cu care informatiile percepute sunt stocate fiind mult mai mare la momentul respectiv). Si declaratiile martorilor C.R. si I.C. contrazic sustinerea potrivit careia martorul N., in stare de inconstienta, ar fi trebuit sa fie urcat in autoturism. In faza judecatii, dupa ce a mentionat ca martorul N.F. ar fi fost lovit, dar ca nu stie in care parte a corpului si in ce mod, martorul I.C. a revenit, precizand ca, de fapt, nu a vazut cand martorul a fost lovit, doar a auzit ulterior ca acesta ar fi fost lovit.
Constatarile medicului legist, asa cum se regasesc acestea in cuprinsul raportului de expertiza medico-legala nr. A1/5937/2007, exclud posibilitatea ca ranirea partii vatamate sa se fi facut accidental, in urma unei agitari a cutitului de la staga la dreapta, asa cum sustinea martorul N.F., in conditiile in care s-a sesizat prezenta unor plagi injunghiate multiple in zona torace, coapse bilateral si abdomen. Hemotoraxul  ( acumularea de sange in cavitatea pleurala) bilateral nu se putea produce printr-o taiere superficiala a pielii, ci doar prin patrunderea obiectului vulnerant in profunzime.
  Tribunalul apreciaza ca fapta inculpatului care, in noaptea de 28 spre 29 aprilie 2007, in timp ce se afla intr-un loc public, a aplicat partii vatamate mai multe lovituri cu cutitul, producandu-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un numar de 14-16 zile de ingrijiri medicale, care i-au pus viata in pericol, decesul nesurvenind ca urmare a acordarii la scurt timp de ingrijiri medicale in cadrul S.U.U.B., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tentativa la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C.p.
Chiar daca nu exista probe indubitabile ca inculpatul a urmarit suprimarea vietii partii vatamate, exista argumente suficiente in sustinerea ideii ca acesta a prevazut posibilitatea survenirii decesului partii vatamate, si ca  a acceptat posibilitatea producerii acestei urmari, fiind astfel intrunite conditiile intentiei indirecte. Astfel, Tribunalul are in vedere faptul folosirii unui obiect taietor intepator, apt sa produca un astfel de rezultat, numarul ridicat al loviturilor aplicate cu acest obiect ( 6 mentionate in raportul de expertiza medico legala), zonele vizate ( zone in care se afla organe a caror lezare poate duce la deces, sau zone bogat vascularizate, este vorba de coapse, a caror lezare poate avea drept efect sectionarea unor vase importante de sange, cu consecinta unei hemoragii puternice, cu acelasi rezultat posibil), tipul loviturilor ( se constata existenta unor plagi injunghiate, chiar hemotorax bilateral), dar si atitudinea inculpatului dupa agresarea partii vatamate: acesta a parasit locul incidentului lasand-o pe partea vatamata zacand la pamant, avand o hemoragie puternica, care i-ar fi putut atrage decesul, in lipsa interventiei tertilor.
Exista, de altfel, si o declaratie a martorului C.R. data in faza urmaririi penale care atesta faptul ca inculpatul era constient, in timp ce parasea locul faptei, de consecintele posibile ale faptei sale.
Acestea sunt si argumentele pentru care instanta va respinge ca neintemeiata cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de catre inculpat la termenul din 03.07.2009, esentiala fiind pozitia subiectiva a inculpatului fata de fapta sa, Tribunalul apreciind, pentru argumentele de mai sus, ca acesta a acceptat posibilitatea survenirii decesului partii vatamate. Oricum, chiar in ipoteza in care s-ar fi retinut ca inculpatul nu a prevazut sau, desi a prevazut, nu a acceptat posibilitatea survenirii decesului partii vatamate, incadrarea juridica nu ar fi fost cea invocata de inculpate, art. 181 C.p., ci cea de vatamare corporala grava, prev. de art. 182 alin. 2) si, eventual, 3) C.p., fata de faptul ca, potrivit raportului de expertiza medico-legala, viata partii vatamate a fost pusa in pericol.
Retinerea formei tentate se datoreaza neproducerii urmarii imediate specifice infractiunii de omor in forma consumata, acest lucru datorandu-se nu inculpatului, ci acordarii in timp util de ingrijiri medicale corespunzatoare.
Retinerea formei calificate a infractiunii de omor se datoreaza savirsirii faptei in public, in sensul art. 152 lit. a) C.p., si anume, pe strada Constantin Ghergu, loc prin natura sa, permanent accesibil publicului.
La individualizarea pedepsei, instanta va avea in vedere, potrivit art. 21 alin. 2) C.p., un minim de 7 ani si 6 luni si un maxim de 12 ani si 6 luni. Tribunalul va aplica o pedeapsa orientata spre mediu, avand in vedere gravitatea concreta a faptei, periculozitatea inculpatului care, pornind de la un incident minor, a ajuns pana la a accepta posibilitatea provocarii decesului unei persoane, aceasta in conditiile in care in minoritate a mai fost de doua ori condamnat pentru infractiuni comise cu violenta.     
In baza art. 61 C.p., Tribunalul va revoca beneficiul liberarii conditionate din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1562/17.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia aII-a Penala in dosarul nr. 4249/2005, definitiva prin decizia penala nr. 15/13.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia aII-a Penala, infractiunea ce face obiectul prezentei cauze fiind savarsita dupa liberarea conditionata, in data de 26.12.2006, cu un rest neexecutat de 430 zile, dar inainte de considerarea ca executata a acestei pedepse. In consecinta, Tribunalul va contopi restul de 430 de zile ramas neexecutat din aceasta pedeapsa, cu pedeapsa aplicata prin prezenta, in pedeapsa cea mai grea, la care va adauga un spor de 3 luni.
Tribunalul apreciaza ca adaugarea unui spor conduce la aplicarea unei pedepse proportionale cu periculozitatea inculpatului ce rezulta din faptul ca acesta a savarsit noua infractiune dupa ce fusese liberat din executarea unei pedepse aplicate pentru o infractiune savarsita tot cu violenta, iar restul ramas neexecutat, raportat la pedepasa aplicata, este considerabil.
In baza art. 65 C.p., Tribunalul va interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a si lit. b) C.p., pe o perioada de 5 ani de la data executarii sau considerarii ca executate a pedepsei cu inchisoarea aplicata prin prezenta. Tribunalul apreciaza ca nu se impune interzicerea, ca pedeapsa complementara, a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1) lit. c), d) si e) C.p., intrucat prezenta infractiune nu a fost savarsita in exercitarea unei functii, profesii, sau in desfasurarea unei anumite activitati de care acesta s-ar fi folosit, iar savarsirea acestei infractiuni nu demonstraza faptul ca inculpatul ar fi incapabil sa exercite in mod corespunzator drepturile parintesti sau dreptul de a fi tutore sau curator. In ceea ce priveste dreptul de a alege, Tribunalul apreciaza, avand in vedere jurisprudenta CEDO dezvoltata pe marginea art. 3 al Protocolului 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ca o interzicere a acestuia, in cazul de fata, ar constitui o masura disproportionata. Astfel, in cuprinsul hotararii pronuntate in cauza Hirst c. Regatului Unit al Marii Britanii, se mentioneaza ca incalca prevederile articolului sus-mentionat o interzicere automata a dreptului de a alege in autoritatile legiuitoare, decurgand exclusiv din condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate, indiferent de natura infractiunii, de imprejurarile savarsirii acesteia. S-a apreciat ca proportionala o astfel de interdictie, in situatiile in care persoana in cauza a abuzat in mod grav de o functie publica detinuta, cand conduita infractorului a pus in pericol statul de drept, bazele democratiei. 
Pentru aceleasi motive, Tribunalul, in  baza art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a si lit. b) C.p., din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei cu inchisoare aplicata prin prezenta.
In baza art. 350 C.p.p., Tribunalul va mentine masura arestarii preventive luate fata de inculpat, apreciind ca temeiurile avute in vedere la luarea si mentinerea acestei masuri subzista.
In baza art. 88 C.p., Tribunalul va deduce din pedeapsa perioada retinerii si arestarii preventive, de la 24.11.2008 la zi.
Instanta va lua act ca partea vatamata S.I.G. nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 346 C.p.p. rap. la art. 313 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 si art. 998 si 999 C.civ, instanta va admite actiunea civila formulata de partea civila S.U.U.B. si il va obliga pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 3.698,88 lei reprezentand contravaloarea cheltuielilor ocazionate de spitalizarea partii vatamate in perioada 29.04.2007-04.05.2007, conform decontului depus la dosar.
In baza art. 191 alin. 1) C.p.p, Tribunalul il va obliga pe inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul doamnei avocat T.E. Simona, in cuantum de 200 lei, si onorariul doamnei avocat P.M.A., in cuantum de 100 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti. Tribunalul are in vedere cuantumul onorariului prevazut de Protocolul ( art. 2 alin. 1 lit. a si, respectiv, d), incheiat intre Ministerul Justitiei si U.N.B.R., in vigoare la data emiterii delegatiilor de asistenta judiciara obligatorie pentru cei doi avocati, delegatii aflate la filele 56 si 3 ale dosarului 48842/3/2008. PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

In baza art. 334 C.p.p., respinge ca neintemeiata cererea formulata de inculpatul D.N.,  de schimbare a incadrarii juridice din prev. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C.p., in prev. art. 181 C.p.
In baza art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. 1) lit. i) C.p. si 21 alin. 2) C.p., condamna pe inculpatul D.N.  la pedeapsa inchisorii de 10 ani, ca urmare a savarsirii infractiunii de tentativa la omor calificat.
In baza art. 61 C.p., revoca beneficiul liberarii conditionate din executarea pedepsei de 3 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 1562/17.11.2005 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia aII-a Penala in dosarul nr. 4249/2005, definitiva prin decizia penala nr. 15/13.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia aII-a Penala, si contopeste restul de 430 de zile ramas neexecutat din aceasta pedeapsa, cu pedeapsa aplicata prin prezenta, in pedeapsa cea mai grea, de 10 ani inchisoare, la care adauga un spor de 3 luni, inculpatul urmand sa execute o pedeapsa de 10 ani si 3 luni inchisoare.
In baza art. 65 C.p., interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a si lit. b) C.p., pe o perioada de 5 ani, de la data executarii sau considerarii ca executate a pedepsei de 10 ani si 3 luni inchisoare aplicata prin prezenta. 
In baza art. 71 C.p., interzice inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1) lit. a) teza aII-a si lit. b) C.p., din momentul ramanerii definitive a prezentei si pana la executarea sau considerarea ca executata a pedepsei de 10 ani si 3 luni inchisoare aplicata prin prezenta.
In baza art. 350 C.p.p., mentine masura arestarii preventive luate fata de inculpat.
In baza art. 88 C.p., deduce din pedeapsa perioada arestarii preventive, de la 24.11.2008 la zi.
Ia act ca partea vatamata S.I.G. nu s-a constituit parte civila in cauza.
In temeiul art. 346 C.p.p. rap. la art. 313 alin. 1) din Legea nr. 95/2006 si art. 998 si 999 C.civ, admite actiunea civila formulata de partea civila SS.U.U.B. si obliga inculpatul la plata catre aceasta a sumei de 3.698,88 lei reprezentand despagubiri civile.
In baza art. 191 alin. 1) C.p.p, obliga pe inculpat la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului, din care onorariul doamnei avocat T.E.S., in cuantum de 200 lei, si onorariul doamnei avocat P.M.A., in cuantum de 100 lei, vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.
Cu apel in 10 zile de la pronuntare pentru Ministerul Public, si de la comunicare pentru parti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 03.07.2009.

PRESEDINTE,                                                                     GREFIER,
   A.S.                                                                                 V.R.P.