Intrerupere executare pedeapsa. Instanta competenta.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA PENALA NR. 191/P DIN DATA DE 05.08.2008

Intrerupere executare pedeapsa. Instanta competenta.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia  la 11.07.2008 petentul B.D.I. a solicitat instantei de judecata sa dispuna intreruperea pedepsei de 16 ani inchisoare care i-a fost aplicata pentru savarsirea infractiunii de viol.
In motivarea cererii, petentul a aratat ca mama sa este bolnava, tatal sau este operat pe coloana, iar membrii familiei au nevoie de el pentru repararea acoperisului.
Cererea nu a fost motivata in drept.
La solicitarea instantei, prin adresa din 24.07.2008 (fila 9), Penitenciarul Poarta Alba a precizat ca petentul B.D.I. se afla in stare de detentie in executarea unei pedepse de 16 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de viol, care i-a fost aplicata prin sentinta penala nr. 207/2006 a Tribunalului Constanta.
Intrucat instanta care a pronuntat hotararea de condamnare este Tribunalul Constanta, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Mangalia.
Procedand la solutionarea exceptiei, instanta retine ca, prin sentinta penala nr. 207/2006 a Tribunalului Constanta, petentul B.D.I. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol.
Potrivit dispozitiilor art. 456 din Codul de procedura penala "instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este instanta de executare sau instanta in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere (_) corespunzatoare in grad instantei de executare".
In cauza, hotararea de condamnare a fost pronuntata de Tribunalul Constanta astfel ca, prin raportare la dispozitiile art. 418 alin. (1) din Codul de procedura penala, aceasta este instanta de executare care este competenta, din punct de vedere material si prin prisma dispozitiilor art. 456 din Codul de procedura penala, sa solutioneze sa solutioneze si cererea de intrerupere a executarii pedepsei, dar si orice alte cereri incidentale formulate in cadrul procesului.
Pentru considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 42 din Codul de procedura penala, instanta a admis exceptia invocata din oficiu si, pe cale de consecinta, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Constanta, instanta competenta urmand sa dea eficienta si manifestarii de vointa exprimate de petent in sedinta publica, in sensul retragerii cererii.
Totodata, in temeiul art. 189 din Codul de procedura penala, onorariul aparatorului din oficiu al petentului, in cuantum de 40 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul de avocati Constanta, iar in temeiul art. 192 alin. (3) din Codul de procedura penala,  cheltuielile judiciare avansate de stat  raman in sarcina acestuia.