Plangere intemeiata pe dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala. Aplicarea in timp a dispozitiilor legii penale.
(Sentinta penala nr. 65 din data de 26.02.2008 pronuntata de Judecatoria Mangalia)JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA PENALA NR. 65/P DIN DATA DE 26.02.2008 Plangere intemeiata pe dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala. Aplicarea in timp a dispozitiilor legii penale.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 50/254 din 16.01.2008 petentul V.D. a formulat plangere impotriva ordonantei din 08.11.2007 data in dosarul penal nr. _/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, precum si impotriva rezolutiei din 17.12.2007 data in dosarul nr. _/II/2/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca, profitand de lipsa sa din localitate in perioada 1982 - 2001, faptuitorul S.D., care este proprietar doar al unei suprafete de 250 mp si nu de 280 mp, a scos gardul din plasa de sarma existent pe hotar si a construit un alt gard din material lemnos pe care l-a amplasat mai spre exterior cu 0,83 m in partea dinspre nord si cu 158 m in partea dinspre sud.
La construirea acestui gard, a sustinut petentul, faptuitorul a constatat ca garajul nu incape in latime intre casa si gard, astfel ca a procedat la demolarea gardului si a construit garajul cu 0,20 m spre exteriorul gardului, lucru constatat si de organele de cercetare penala.
Petentul a mai aratat ca acoperisul garajului, care are latimea de 0,50 m si lungimea de 5,40 m, este pe proprietatea sa si ca, la data de 22.08.2001 si, respectiv, la data de 05.07.2007, s-a adresat Primariei comunei x, insa faptuitorul nu a vrut nici macar sa devieze scurgerea apei din precipitatii pe proprietatea lui.
Totodata, petentul a sustinut ca solutia parchetului de aplicare a dispozitiilor art. 10 lit. b1 din Codul de procedura penala nu este legala intrucat faptuitorul este la al doilea conflict cu legea penala, din fisa de cazier a acestuia rezultand ca a fost condamnat pentru furt din avutul statului
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarelor penale nr. _/P/2007 si nr. _/II/2/2007 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia.
Analizand plangerea dedusa judecatii, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului de urmarire penala si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta constata urmatoarele:
La data de 11.07.2007, petentul V.D. a formulat o plangere penala impotriva faptuitorului S.D. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie in care a aratat ca, in anul 2000, acesta a construit un garaj pe hotarul dintre proprietatile lor, iar acoperisul acestei constructii intra pe proprietatea sa si apa din precipitatii se scurge la el in curte.
A mai aratat petentul ca, la data de 11.09.2001, dupa ce a reclamat la Primaria x aceasta situatie, s-a deplasat la fata locului o comisie care a constatat ca, intr-adevar, garajul se afla pe proprietatea sa si a solicitat faptuitorului sa mute gardul in asa fel incat sa nu mai incalce proprietatea sa, dar acesta nu a luat nicio masura.
In faza urmaririi penale, au fost audiati petentul V.D. si faptuitorul S.D. si au fost depuse la dosar mai multe inscrisuri.
Prin rezolutia din 21.08.2007, procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale fata de faptuitorul S.D. pentru comiterea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 alin. (1) din Codul penal, iar, prin ordonanta din 08.11.2007 data in dosarul penal nr. _/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ (amenda de 150 de lei) pentru savarsirea infractiunii mentionate.
In motivarea solutiei s-a aratat ca, din probele administrate in cauza, reiese ca faptuitorul S.D., construind o anexa pe hotarul dintre proprietatile partilor, a ocupat fara drept o parte din dependintele imobilului petentului, iar o parte din acoperisul anexei se prelungeste in curtea acestuia, insa s-a apreciat ca, fata de imprejurarea ca prejudiciul cauzat este modic si fata de circumstantele personale ale faptuitorului (in varsta de 69 de ani, studii liceale, casatorit si fara antecedente penale), fapta de tulburare de posesie nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Impotriva acestei solutii, petentul V.D. a formulat plangere in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, insa, prin rezolutia nr_. /II/2/2007 din 17.12.2007 a prim - procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, plangerea acestuia a fost respinsa ca neintemeiata.
La data de 16.01.2008, petentul V.D. a formulat prezenta plangere impotriva solutiilor de netrimitere in judecata date de Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia, pentru motivele aratate anterior.
Examinand plangerea petentului, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului nr. _./P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, instanta constata ca, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat la 22.01.2001, faptuitorul S.D. a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 250 mp situat in intravilanul comunei x , jud. Constanta, inscris in cartea funciara a acestei localitati care se invecina la est cu proprietatea petentului V.D..
Acesta din urma a dobandit, la randul sau, dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 356,70 mp situat in intravilanul aceleiasi localitati, astfel cum rezulta din titlul de proprietate eliberat de Comisia judeteana Constanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
In cursul anului 2000, faptuitorul S.D. a construit un garaj pe linia de hotar dintre cele doua proprietati, insa zidul din spate al acestei constructii ocupa, pe toata lungimea lui (5,47 m), o portiune de 20 cm din terenul petentului V.D., iar streasina acoperisului garajului depaseste aceeasi linie de hotar cu 51 cm, astfel cum reiese din procesul - verbal de cercetare la fata locului, din schita intocmita de organele de cercetare si din plansele fotografice anexate acestora.
Fata de imprejurarile concrete ale cauzei, respectiv intinderea suprafetei de teren ocupate de faptuitorul S.D. din proprietatea petentului V.D. (circa 1 mp) si atingerea redusa a dreptului de proprietate al acestuia (si, implicit, a posesiei, ca si prerogativa a acestui drept), precum si fata de circumstantele personale ale faptuitorului (in varsta de 69 de ani, studii liceale, casatorit), instanta constata ca fapta de tulburare de posesie comisa de acesta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Imprejurarea ca, printr-o hotarare judecatoreasca din anul 1980 a Tribunalului Constanta, faptuitorul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de un an inchisoare cu aplicarea art. 86 alin. (1) din Codul penal, nu este de natura sa conduca la adoptarea altei solutii sub aspectul laturii penale cata vreme, pentru pedeapsa mentionata anterior, a intervenit reabilitarea.
Sustinerile petentului in sensul ca faptuitorul ar detine o suprafata de teren mai mare decat cea inscrisa in actul sau de proprietate, respectiv 280 mp fata de 250 mp, facute in cuprinsul plangerii adresate prim - procurorului si, ulterior, instantei, nu prezinta relevanta sub aspectul temeiniciei si legalitatii solutiei adoptate de procuror din moment ce plangerea impotriva acestei solutii trebuie sa vizeze doar critici in legatura cu fapta pentru care a fost cercetat faptuitorul si pentru care s-a dat solutia de catre organul de urmarire penala.
De altfel, afirmatia potrivit careia faptuitorul S.D. ar detine in fapt o suprafata de circa 280 mp, mai mare decat cea inscrisa in acte (250 mp), nu poate avea nicio influenta asupra solutiei procurorului cata vreme nici petentul insusi nu a pretins ca faptuitorul ar fi ocupat din terenul sau o alta portiune de teren decat cea aflata sub partea din spate a garajului edificat in anul 2000 (circa 1 mp).
Pentru aceste motive, apreciind ca nu se impunea emiterea rechizitoriului si trimiterea in judecata a faptuitorului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 220 alin. (1) din Codul penal si ca solutia de scoatere de sub urmarire penala si de aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ este temeinica, instanta constata ca plangerea petentului este neintemeiata sub acest aspect
Pe de alta parte, prin raportare la data savarsirii faptei (anul 2000), instanta constata ca, indiferent de gradul de pericol social al faptei comise, nu ar mai fi posibila tragerea la raspundere penala a faptuitorului S.D. (prin redeschiderea urmaririi penale ori prin retinerea cauzei spre judecare), existand un impediment in exercitarea in continuare a actiunii penale, si anume cel prevazut de art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
Astfel, la momentul savarsirii faptei, infractiunea de tulburare de posesie era reglementata de dispozitiile art. 220 din Codul penal, in varianta anterioara modificarii aduse prin Titlul IX al Legii nr. 247/2005, care, la aliniatul al patrulea, prevedea ca actiunea penala se punea in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
De asemenea, potrivit art. 279 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, in reglementarea de la acea data, punerea in miscare a actiunii penale se putea face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevedea ca este necesara o astfel de plangere (fapta de tulburare de posesie fiind una dintre acestea), iar, in conformitate cu art. 284 alin. (1) din acelasi act normativ, plangerea trebuia introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Or, petentul insusi a afirmat, in cuprinsul plangerii adresate organelor de cercetare penala, ca a avut cunostinta de existenta faptei si de persoana faptuitorului inca din anul 2001 (cand a facut o sesizare autoritatii locale), astfel ca plangerea este tardiva, aceasta fiind introdusa dupa expirarea termenului prevazut de art. 284 alin. (1) Codul de procedura penala.
Chiar daca, potrivit reglementarii actuale (dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005), in cazul infractiunii de tulburare de posesie, exercitarea actiunii penale nu mai este conditionata de introducerea plangerii de catre persoana vatamata, instanta apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile dispozitiile legale in vigoare la epoca savarsirii faptei, in raport de care, astfel cum a retinut anterior, plangerea ar fi tardiva.
Cum, insa, faptuitorul S.D. nu a formulat, la randul sau, plangere impotriva solutiei date de procuror, instanta constata ca nu poate modifica ordonanta din 08.11.2007 sub aspectul temeiului juridic al acesteia, fiind tinuta de limitele investirii sale facute doar prin plangerea petentului V.D..
Pentru toate considerentele expuse anterior, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din Codul de procedura penala, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea formulata de petentul V.D. impotriva ordonantei din 08.11.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia si va mentine ordonanta atacata.
In temeiul art. 192 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta il va obliga pe petent sa plateasca statului suma de 50 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta in cauza.
SENTINTA PENALA NR. 65/P DIN DATA DE 26.02.2008 Plangere intemeiata pe dispozitiile art. 2781 Cod procedura penala. Aplicarea in timp a dispozitiilor legii penale.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 50/254 din 16.01.2008 petentul V.D. a formulat plangere impotriva ordonantei din 08.11.2007 data in dosarul penal nr. _/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, precum si impotriva rezolutiei din 17.12.2007 data in dosarul nr. _/II/2/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia.
In motivarea plangerii, petentul a aratat ca, profitand de lipsa sa din localitate in perioada 1982 - 2001, faptuitorul S.D., care este proprietar doar al unei suprafete de 250 mp si nu de 280 mp, a scos gardul din plasa de sarma existent pe hotar si a construit un alt gard din material lemnos pe care l-a amplasat mai spre exterior cu 0,83 m in partea dinspre nord si cu 158 m in partea dinspre sud.
La construirea acestui gard, a sustinut petentul, faptuitorul a constatat ca garajul nu incape in latime intre casa si gard, astfel ca a procedat la demolarea gardului si a construit garajul cu 0,20 m spre exteriorul gardului, lucru constatat si de organele de cercetare penala.
Petentul a mai aratat ca acoperisul garajului, care are latimea de 0,50 m si lungimea de 5,40 m, este pe proprietatea sa si ca, la data de 22.08.2001 si, respectiv, la data de 05.07.2007, s-a adresat Primariei comunei x, insa faptuitorul nu a vrut nici macar sa devieze scurgerea apei din precipitatii pe proprietatea lui.
Totodata, petentul a sustinut ca solutia parchetului de aplicare a dispozitiilor art. 10 lit. b1 din Codul de procedura penala nu este legala intrucat faptuitorul este la al doilea conflict cu legea penala, din fisa de cazier a acestuia rezultand ca a fost condamnat pentru furt din avutul statului
Plangerea nu a fost motivata in drept.
Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarelor penale nr. _/P/2007 si nr. _/II/2/2007 ale Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia.
Analizand plangerea dedusa judecatii, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului de urmarire penala si a dispozitiilor legale aplicabile, instanta constata urmatoarele:
La data de 11.07.2007, petentul V.D. a formulat o plangere penala impotriva faptuitorului S.D. pentru savarsirea infractiunii de tulburare de posesie in care a aratat ca, in anul 2000, acesta a construit un garaj pe hotarul dintre proprietatile lor, iar acoperisul acestei constructii intra pe proprietatea sa si apa din precipitatii se scurge la el in curte.
A mai aratat petentul ca, la data de 11.09.2001, dupa ce a reclamat la Primaria x aceasta situatie, s-a deplasat la fata locului o comisie care a constatat ca, intr-adevar, garajul se afla pe proprietatea sa si a solicitat faptuitorului sa mute gardul in asa fel incat sa nu mai incalce proprietatea sa, dar acesta nu a luat nicio masura.
In faza urmaririi penale, au fost audiati petentul V.D. si faptuitorul S.D. si au fost depuse la dosar mai multe inscrisuri.
Prin rezolutia din 21.08.2007, procurorul a confirmat inceperea urmaririi penale fata de faptuitorul S.D. pentru comiterea infractiunii de tulburare de posesie prevazuta de art. 220 alin. (1) din Codul penal, iar, prin ordonanta din 08.11.2007 data in dosarul penal nr. _/P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a acestuia si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ (amenda de 150 de lei) pentru savarsirea infractiunii mentionate.
In motivarea solutiei s-a aratat ca, din probele administrate in cauza, reiese ca faptuitorul S.D., construind o anexa pe hotarul dintre proprietatile partilor, a ocupat fara drept o parte din dependintele imobilului petentului, iar o parte din acoperisul anexei se prelungeste in curtea acestuia, insa s-a apreciat ca, fata de imprejurarea ca prejudiciul cauzat este modic si fata de circumstantele personale ale faptuitorului (in varsta de 69 de ani, studii liceale, casatorit si fara antecedente penale), fapta de tulburare de posesie nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Impotriva acestei solutii, petentul V.D. a formulat plangere in temeiul art. 278 din Codul de procedura penala, insa, prin rezolutia nr_. /II/2/2007 din 17.12.2007 a prim - procurorului Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, plangerea acestuia a fost respinsa ca neintemeiata.
La data de 16.01.2008, petentul V.D. a formulat prezenta plangere impotriva solutiilor de netrimitere in judecata date de Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia, pentru motivele aratate anterior.
Examinand plangerea petentului, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului nr. _./P/2007 al Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia, instanta constata ca, prin contractul de vanzare - cumparare autentificat la 22.01.2001, faptuitorul S.D. a dobandit dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 250 mp situat in intravilanul comunei x , jud. Constanta, inscris in cartea funciara a acestei localitati care se invecina la est cu proprietatea petentului V.D..
Acesta din urma a dobandit, la randul sau, dreptul de proprietate asupra unui teren in suprafata de 356,70 mp situat in intravilanul aceleiasi localitati, astfel cum rezulta din titlul de proprietate eliberat de Comisia judeteana Constanta pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
In cursul anului 2000, faptuitorul S.D. a construit un garaj pe linia de hotar dintre cele doua proprietati, insa zidul din spate al acestei constructii ocupa, pe toata lungimea lui (5,47 m), o portiune de 20 cm din terenul petentului V.D., iar streasina acoperisului garajului depaseste aceeasi linie de hotar cu 51 cm, astfel cum reiese din procesul - verbal de cercetare la fata locului, din schita intocmita de organele de cercetare si din plansele fotografice anexate acestora.
Fata de imprejurarile concrete ale cauzei, respectiv intinderea suprafetei de teren ocupate de faptuitorul S.D. din proprietatea petentului V.D. (circa 1 mp) si atingerea redusa a dreptului de proprietate al acestuia (si, implicit, a posesiei, ca si prerogativa a acestui drept), precum si fata de circumstantele personale ale faptuitorului (in varsta de 69 de ani, studii liceale, casatorit), instanta constata ca fapta de tulburare de posesie comisa de acesta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Imprejurarea ca, printr-o hotarare judecatoreasca din anul 1980 a Tribunalului Constanta, faptuitorul S.D. a fost condamnat la pedeapsa de un an inchisoare cu aplicarea art. 86 alin. (1) din Codul penal, nu este de natura sa conduca la adoptarea altei solutii sub aspectul laturii penale cata vreme, pentru pedeapsa mentionata anterior, a intervenit reabilitarea.
Sustinerile petentului in sensul ca faptuitorul ar detine o suprafata de teren mai mare decat cea inscrisa in actul sau de proprietate, respectiv 280 mp fata de 250 mp, facute in cuprinsul plangerii adresate prim - procurorului si, ulterior, instantei, nu prezinta relevanta sub aspectul temeiniciei si legalitatii solutiei adoptate de procuror din moment ce plangerea impotriva acestei solutii trebuie sa vizeze doar critici in legatura cu fapta pentru care a fost cercetat faptuitorul si pentru care s-a dat solutia de catre organul de urmarire penala.
De altfel, afirmatia potrivit careia faptuitorul S.D. ar detine in fapt o suprafata de circa 280 mp, mai mare decat cea inscrisa in acte (250 mp), nu poate avea nicio influenta asupra solutiei procurorului cata vreme nici petentul insusi nu a pretins ca faptuitorul ar fi ocupat din terenul sau o alta portiune de teren decat cea aflata sub partea din spate a garajului edificat in anul 2000 (circa 1 mp).
Pentru aceste motive, apreciind ca nu se impunea emiterea rechizitoriului si trimiterea in judecata a faptuitorului pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 220 alin. (1) din Codul penal si ca solutia de scoatere de sub urmarire penala si de aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ este temeinica, instanta constata ca plangerea petentului este neintemeiata sub acest aspect
Pe de alta parte, prin raportare la data savarsirii faptei (anul 2000), instanta constata ca, indiferent de gradul de pericol social al faptei comise, nu ar mai fi posibila tragerea la raspundere penala a faptuitorului S.D. (prin redeschiderea urmaririi penale ori prin retinerea cauzei spre judecare), existand un impediment in exercitarea in continuare a actiunii penale, si anume cel prevazut de art. 10 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura penala.
Astfel, la momentul savarsirii faptei, infractiunea de tulburare de posesie era reglementata de dispozitiile art. 220 din Codul penal, in varianta anterioara modificarii aduse prin Titlul IX al Legii nr. 247/2005, care, la aliniatul al patrulea, prevedea ca actiunea penala se punea in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.
De asemenea, potrivit art. 279 alin. (1) si (2) din Codul de procedura penala, in reglementarea de la acea data, punerea in miscare a actiunii penale se putea face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevedea ca este necesara o astfel de plangere (fapta de tulburare de posesie fiind una dintre acestea), iar, in conformitate cu art. 284 alin. (1) din acelasi act normativ, plangerea trebuia introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Or, petentul insusi a afirmat, in cuprinsul plangerii adresate organelor de cercetare penala, ca a avut cunostinta de existenta faptei si de persoana faptuitorului inca din anul 2001 (cand a facut o sesizare autoritatii locale), astfel ca plangerea este tardiva, aceasta fiind introdusa dupa expirarea termenului prevazut de art. 284 alin. (1) Codul de procedura penala.
Chiar daca, potrivit reglementarii actuale (dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005), in cazul infractiunii de tulburare de posesie, exercitarea actiunii penale nu mai este conditionata de introducerea plangerii de catre persoana vatamata, instanta apreciaza ca, in cauza, sunt aplicabile dispozitiile legale in vigoare la epoca savarsirii faptei, in raport de care, astfel cum a retinut anterior, plangerea ar fi tardiva.
Cum, insa, faptuitorul S.D. nu a formulat, la randul sau, plangere impotriva solutiei date de procuror, instanta constata ca nu poate modifica ordonanta din 08.11.2007 sub aspectul temeiului juridic al acesteia, fiind tinuta de limitele investirii sale facute doar prin plangerea petentului V.D..
Pentru toate considerentele expuse anterior, in temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) din Codul de procedura penala, instanta va respinge ca neintemeiata plangerea formulata de petentul V.D. impotriva ordonantei din 08.11.2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia si va mentine ordonanta atacata.
In temeiul art. 192 alin. (2) din Codul de procedura penala, instanta il va obliga pe petent sa plateasca statului suma de 50 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta in cauza.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Plangeri prealabile
plangere impotriva procurorului - Hotarare nr. 3794 din data de 21.12.2017alte plangeri - Hotarare nr. 3792 din data de 13.12.2017
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale Competenta prim procurorului adjunct in solutionarea plangerii - Decizie nr. 141 din data de 19.04.2010
Plangere contra solutiei procurorului. Casare cu trimitere pentru nerespectarea dispozitiilor art.278/1 al.8 lit.b. Nemotivare. - Decizie nr. 298 din data de 18.12.2009
- Sentinta penala nr. 78 din data de 28.05.2008
abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art.246 C.pen. ?i favorizarea infractorului prev. de art.264 C.pen - Sentinta penala nr. 1 din data de 21.03.2012
Plangerea petentului vizeaza un act al procurorului, efectuat in cursul urmaririi penale, care nu poate fi atacat decat in fata procurorului ierarhic superior, nu si in fata instantei de judecata. Legea nu permite atacarea in fata instantei de judecata, d - Hotarare nr. 558/R din data de 07.06.2013
Santaj. Elemente constitutive. - Sentinta penala nr. 1/F din data de 16.03.2011
Santaj. Elemente constitutive. - Sentinta penala nr. 1/R din data de 16.03.2011
PLANGERE ORDONANTA PROCUROR, ADMITERE - Sentinta penala nr. Sedinta Camerei de Consiliu din data de 16.05.2013
Plangere contraventionala - Decizie nr. 188/R din data de 15.02.2013
Respins recurs plangere contaventionala OPC. - Decizie nr. 253/R din data de 18.02.2010
Recurs, infractiune urmaribila la plangerea prealabila a partii vatamate. - Decizie nr. 127 din data de 05.04.2012
Art. 2781 Cod Procedura Penala. - Sentinta penala nr. 332/S din data de 30.11.2011
Art. 2781 Cod Procedura Penala. - Sentinta penala nr. 337/S din data de 07.12.2011
Plangere prealabila, momentul in care incepe sa curga termenul prevazut de art. 284 alin. 1 Cod Procedura Penala. Cu opinie separata. - Sentinta penala nr. 577/R din data de 16.12.2011
Recurs plangere rezolutie procuror. Respins - Sentinta penala nr. 3 din data de 29.10.2009
Recurs plangere rezolutie procuror – respins - Sentinta penala nr. 1 din data de 29.10.2009
Plangere impotriva deciziei C.N.S.C. Inaplicabilitatea dispozitiilor O.U.G. nr.34/2006. Desfiintarea deciziei atacate si trimiterea contestatiei spre solutionare instantei competente. - Decizie nr. 2160 din data de 27.07.2011
Anularea din oficiu a procedurii de atribuire de catre C.N.S.C.Conditii. - Decizie nr. 1 din data de 05.01.2010