Furt calificat in forma continuata. Rezolutie infractionala unica. Pedepse accesorii : norma nationala-CEDO. Latura civila. Confiscare.

JUDECATORIA MANGALIA
SENTINTA PENALA NR. 13/P DIN DATA DE 16.01.2008

Furt calificat in forma continuata. Rezolutie infractionala unica. Pedepse accesorii :  norma nationala-CEDO. Latura civila. Confiscare.

Asupra actiunii penale de fata, constata:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Mangalia s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului M.E. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) si i) si alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, cauza fiind inregistrata pe rolul Judecatoriei Mangalia sub nr. 2247/254 din 31.08.2007.
In cuprinsul actului de sesizare s-a aratat ca, in perioada iunie - iulie 2007, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, inculpatul a sustras mai multe bunuri din camerele de hotel ale partilor vatamate P.M. si M.D. - Stefan, precum si din apartamentele partilor vatamate G.M. si M.M., in valoare totala de 7.450 lei.
Apreciind ca fapta inculpatului intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in forma continuata prevazuta de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) si i) si alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, Parchetul de pe langa Judecatoria Mangalia a dispus trimiterea in judecata a acestuia pentru savarsirea infractiunii mentionate.
In cursul judecatii, instanta a procedat la audierea inculpatului M.E. si a martorilor M.M. si D. C. si a dispus, din oficiu, atasarea la dosarul cauzei a unei copii de pe sentinta penala nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta prin care inculpatul M.E. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de trei ani si sase luni inchisoare pentru savarsirea, in concurs real, a doua fapte de talharie.
Coroborand probele administrate in cauza, atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul M.E. domiciliaza in municipiul Mangalia, a absolvit 3 clase, nu are ocupatie si loc de munca, traieste in concubinaj, are un copil minor si are antecedente penale, prin sentinta penala nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta, fiind condamnat la pedeapsa rezultanta de trei ani si sase luni inchisoare pentru savarsirea, in concurs real si in perioada minoritatii, a doua fapte de talharie.
Hotararea penala mentionata anterior a ramas definitiva la data de 10.05.2007, prin neapelare.
In vederea aducerii la indeplinire a acestui mandat, lucratorii Politiei municipiului Mangalia au efectuat activitati specifice de cautare a inculpatului M.E.. In acest scop, in ziua de 22.07.2007, s-au deplasat la locuinta sa, insa, constatand ca inculpatul a fugit pe geamul din spate, l-au urmarit pe acesta si l-au imobilizat in zona Baltii Mangalia, iar, cu ocazia perchezitiei corporale, au constatat ca inculpatul avea asupra sa un telefon mobil marca LG.
In urma cercetarilor efectuate de catre organele de politie, s-a stabilit ca, dupa ramanerea definitiva a sentintei penale nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta, insa mai inainte de a fi retinut in vederea executarii pedepsei aplicate prin aceasta, inculpatul a comis mai multe acte materiale de sustragere a unor bunuri din posesia partilor vatamate P.M., M.D., G.M. si M.M. si ca telefonul gasit asupra inculpatului apartinea acesteia din urma.
Astfel, in noaptea de 24/25.06.2007, inculpatul a patruns prin escaladarea balconului in camera hotelului x din Mangalia, aflata la parter, si a sustras un aparat foto digital marca Sony Cyber Shot si doua telefoane mobile marca Nokia 1110 si marca Motorola V 618, in valoare totala de 1.800 de lei, precum si suma de 280 lei, ce apartineau partii vatamate P.M., care era cazata in camera de hotel respectiva.
In baza aceleiasi rezolutii infractionale, in cursul noptii de 26/27.06.2007, inculpatul a patruns tot prin escaladarea balconului in camera a hotelului y din Mangalia de unde a luat mai multe bunuri (o pereche de pantaloni scurti, doua telefoane, o borseta, o poseta de dama, etc.), precum si suma de 70 de lei, care apartineau partii vatamate M.D. cazata in aceasta camera de hotel.
A doua zi, martorul M. M., agent de paza la hotelul y, a gasit abandonate, in spatele hotelului, o geanta de culoare neagra, o borseta de culoare rosie si o pereche de pantaloni, despre care s-a stabilit ca apartin partii vatamate M.D. -, motiv pentru care au fost restituite acesteia de catre organele de cercetare penala.
Ulterior, in noaptea de 18/19.07.2007, inculpatul a patruns prin escaladarea balconului in locuinta partii vatamate G.M., situata la parterul blocului _de pe strada Portului din Mangalia, si a sustras doua portofele ce contineau suma de 1.650 lei si acte de identitate.
In cursul noptii de 20/21.07.2007, inculpatul a patruns prin escaladarea ferestrei de la dormitor in locuinta partii vatamate M.M., aflata la parterul blocului _. de pe strada Sirenei din Mangalia, de unde si-a insusit o borseta de culoare neagra ce continea doua telefoane mobile marca Nokia si marca LG, acte de identitate si un portofel in care se gaseau bani, precum si o borseta de culoare rosie ce continea bani, un telefon mobil marca Siemens, acte de identitate si obiecte de imbracaminte, valoarea totala a bunurilor fiind de 3.990 lei.
Telefonul marca LG a fost gasit asupra inculpatului M.E. cu ocazia retinerii sale de catre lucratorii de politie in vederea executarii pedepsei aplicate prin sentinta penala nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta si a fost restituit partii vatamate M.M..
Cu prilejul cercetarilor efectuate la fata locului in cazul fiecareia dintre actiunile de sustragere, au fost ridicate mai multe fragmente de urme digitale de pe elementele de constructie ale celor doua camere de hotel in care au fost cazate partile vatamate P.M. si M.D. ori ale locuintelor partilor vatamate G.M. si M.M., precum si de pe bunurile aflate in aceste locuri.
Prin rapoartele de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica intocmite de IPJ Constanta - Serviciul Criminalistic s-a stabilit ca urma papilara ridicata de pe cardul din hotel  x din Mangalia, urma papilara ridicata de pe partea interioara a balustradei balconului camerei hotelului  y din Mangalia, urma papilara ridicata de pe partea interioara a pervazului ferestrei de la dormitorul locuintei partii vatamate M.M. si urmele papilare ridicate de pe pervazul interior al geamului de la balconul locuintei partii vatamate G.M. au fost create de catre inculpatul M.E..
Starea de fapt expusa anterior se fundamenteaza pe declaratiile partilor vatamate, pe declaratiile martorilor, pe rapoartele de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica intocmite de IPJ Constanta - Serviciul Criminalistic, si pe inscrisurile aflate la dosar (procese - verbale de cercetare la fata locului, procese - verbale de investigatie, procese - verbale de predare si primire, certificat de garantie, proces - verbal de depistare, sentinta penala nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta si fisa de cazier judiciar a inculpatului).
In toate declaratiile date in fata organelor judiciare, inculpatul M.E. a negat comiterea celor patru acte materiale ale infractiunii de furt retinute in sarcina sa, aratand, pe de o parte, ca nu a fost prezent in camerele de hotel ori in locuintele partilor vatamate si ca amprentele sale au fost prelevate de pe un recipient care i-a fost oferit la sediul politiei pentru a bea apa, iar, pe de alta parte, ca telefonul gasit asupra sa de catre lucratorii de politie, despre care s-a stabilit ulterior ca apartine partii vatamate M.M., l-ar fi castigat de la martorul DC in urma unui joc de barbut.
Sustinerile sale in sensul ca amprentele ar fi fost prelevate de pe un recipient care i-a fost oferit la sediul politiei pentru a bea apa nu pot fi retinute cata vreme, la intocmirea celor patru rapoarte de constatare tehnico - stiintifica dactiloscopica, au fost analizate urmele papilare ridicate de catre lucratorii de politie de pe cardul gasit in camera hotelului x din Mangalia, de pe partea interioara a balustradei balconului camerei  hotelului y din Mangalia, de pe partea interioara a pervazului ferestrei de la dormitorul locuintei partii vatamate M.M. si de pe pervazul interior al geamului de la balconul locuintei partii vatamate G.M..
Or, prin compararea acestor urme papilare cu fisa dactiloscopica decadactilara a inculpatului M.E., aflata in pastrare in sistemul AFIS 2000, s-a stabilit cu certitudine ca acestea apartin inculpatului imprejurare care il plaseaza pe acesta, fara putinta de tagada, in camerele de hotel si in locuintele partilor vatamate.
De asemenea, sunt lipsite de fundament si sustinerile inculpatului in sensul ca telefonul gasit asupra sa de catre lucratorii de politie, despre care s-a stabilit ulterior ca apartine partii vatamate M.M., l-ar fi castigat de la martorul D C in urma unui joc de barbut, din moment ce acesta din urma a negat ca ar fi jucat vreodata barbut cu inculpatul. 
Declaratiile partilor vatamate sunt concludente sub aspectul naturii bunurilor care le apartineau si care au fost luate de catre inculpat din camerele de hotel sau din locuintele acestora, iar declaratia martorului M M, care a gasit abandonate, in spatele hotelului y , bunurile sustrase din posesia partii vatamate M.D. cu exceptia sumei de 70 de lei, dovedeste, in mod indirect, ca scopul urmarit de inculpat la savarsirea faptei era obtinerea unor sume de bani sau a unor bunuri lesne de valorificat pentru asigurarea traiului zilnic.
Din examinarea fisei de cazier judiciar a inculpatului instanta retine ca, prin sentinta penala nr. 137 din data de 26.03.2007 a Tribunalului Constanta, acesta a mai fost condamnat la pedeapsa rezultanta de trei ani si sase luni inchisoare pentru savarsirea, in concurs real si in perioada minoritatii, a doua fapte de talharie.
Fapta inculpatului M.E. care, in perioada 24 iunie 2007 - 21 iulie 2007, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, la adapostul intunericului si prin escaladare sau efractie, a patruns in camera hotelului x din Mangalia, in care era cazata partea vatamata P.M., in camera hotelului y din Mangalia, in care era cazata partea vatamata M.D. si in locuintele partilor vatamate G.M. si M.M., situate in aceeasi localitate, de unde a sustras mai multe bunuri din posesia acestora, inclusiv acte de identitate, cu scopul insusirii pe nedrept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat in forma continuata prevazuta de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) si i) si alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al fiecaruia dintre actele care intra in componenta infractiunii continuate s-a realizat prin actiunea de luare a bunurilor din posesia partilor vatamate fara consimtamantul acestora, urmarea imediata a constat in lipsirea partilor vatamate de posesia si folosinta bunurilor, iar legatura de cauzalitate dintre acestea rezulta din insasi savarsirea faptei.
In ceea ce priveste latura subiectiva, inculpatul a actionat cu intentie directa intrucat acesta a prevazut rezultatul faptei sale (lipsirea partilor vatamate  de folosinta bunurilor prin luarea acestora fara drept din posesia lor) si a urmarit producerea acestui rezultat.
Rezolutia infractionala unica in baza careia a actionat inculpatul si care atrage incidenta dispozitiilor art. 41 alin. (2) din Codul penal rezulta din modul identic de operare (patrunderea, prin escaladare sau efractie, in camere de hotel sau in locuinte situate la parterul cladirilor de care apartin) si din imprejurarea ca faptele au fost comise la un interval scurt de timp si cu scopul obtinerii unor foloase materiale necesare asigurarii traiului inculpatului, in lipsa unui loc de munca stabil.
La stabilirea pedepsei fata de inculpat, instanta va avea in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 alin. (1) din Codul penal, respectiv dispozitiile partii generale a acestui act normativ, limitele de pedeapsa fixate in norma incriminatoare, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
Astfel, instanta constata ca legiuitorul insusi a conferit infractiunii de furt calificat un grad ridicat de pericol social generic, pe de o parte prin sanctionarea acesteia numai cu inchisoarea, iar, pe de alta parte, prin stabilirea limitelor pedepsei intre 3 si 15 ani inchisoare.
De asemenea, fata de valoarea ridicata a prejudiciului (7.450 lei), de modul de savarsire a faptei (pe timp de noapte, prin efractie sau prin escaladarea balconului camerelor de hotel sau locuintelor, existand pericolul surprinderii partilor vatamate in acestea) si de circumstantele personale ale inculpatului (acesta a mai fost condamnat anterior la o pedeapsa rezultanta de trei ani si sase luni inchisoare pentru savarsirea unor fapte de talharie, imprejurare ce denota perseverenta in activitatea infractionala), instanta apreciaza ca fapta savarsita de inculpat prezinta gradul de pericol social concret al unei infractiuni.
Pentru considerentele expuse, date fiind si varsta inculpatului si imprejurarea ca acesta are un copil minor in intretinere, instanta il va condamna la pedeapsa de trei ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat in forma continuata prevazuta de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. g) si i) si alin. (2) lit. b) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal.
Desi inculpatul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de sase luni si hotararea a ramas definitiva mai inainte de savarsirea faptelor pentru care este cercetat in prezenta cauza, instanta retine ca dispozitiile art. 37 lit. a) din Codul penal nu sunt aplicabile intrucat acesta a comis in timpul minoritatii faptele pentru care a fost condamnat, iar aceste fapte nu atrag starea de recidiva.
Cu toate acestea, instanta constata ca sunt incidente dispozitiile art. 40 alin. (1) din Codul penal, referitoare la pluralitatea intermediara de infractiuni, potrivit carora "cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni".
In aplicarea acestei dispozitii legale si a dispozitiilor art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal, instanta va contopi pedeapsa de trei ani si sase luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentinta penala nr. 137 din 26.03.2007 a Tribunalului Constanta cu pedeapsa de trei ani inchisoare din prezenta cauza si va aplica inculpatului M.E. pedeapsa cea mai grea de trei ani si sase luni inchisoare.
Totodata, in temeiul art. 36 alin. (3) din Codul penal, instanta va scadea din durata pedepsei aplicate inculpatului M.E. perioada executata cu incepere de la 22.07.2007 la zi, va anula mandatul de executare emis de Tribunalul Constanta si va dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de trei ani si sase luni inchisoare aplicata inculpatului M.E. in prezenta cauza.
Potrivit dispozitiilor art. 71 alin. (1) din Codul penal "pedeapsa accesorie consta in interzicerea drepturilor prevazute in art. 64", iar in conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiasi articol "condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. a) - c) din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei (_)".
Desi art. 71 alin. (2) din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constand in interzicerea tuturor drepturilor prevazute la art. 64 lit. a) - c) din acelasi act normativ, instanta constata ca, raportat la circumstantele spetei, interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii nu raspunde niciunuia dintre dezideratele enuntate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, in afara oricarei conexiuni cu faptele imputate inculpatului si fara a justifica o masura de corectare pe viitor a comportamentului acestuia, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii apare ca fiind o masura penala incidenta, prin automatismul legii, in domeniul vietii private a persoanei condamnate. Or, o atare ingerinta trebuie sa isi gaseasca justificarea in necesitatea interventiei, precum si in scopurile reclamate de o asemenea masura intr-o societate democratica.
Potrivit dispozitiilor art. 8 pct. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului "orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private (_)", iar punctul 2 prevede ca "nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora".
Avand de solutionat conflictul dintre norma nationala romana, reprezentata de art. 71 alin. (2) din Codul penal, si norma europeana, reprezentata de art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, instanta constata ca aplicarea automata a pedepsei accesorii constand in interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii, reglementata de dreptul penal roman, in absenta oricarui control exercitat de catre instantele judecatoresti, nu indeplineste cerintele enuntate de art. 8 pct. 2 din Conventie.
In speta, instanta constata ca, fata de natura infractiunii comise de inculpatul M.E., interzicerea dreptului de a alege si a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii nu constituie o masura necesara intr-o societate democratica, neavand nicio legatura cu securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora, singurele valori de natura a justifica ingerinta.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 71 alin. (1) si (2) din Codul penal, instanta va interzice inculpatului M.E. drepturile prevazute de art. 64 lit. a) teza a II-a si b) din Codul penal pe durata executarii pedepsei principale.
Partile vatamate P.M., G.M. si M.M. s-au constituit parti civile in procesul penal solicitand obligarea inculpatului la plata unor despagubiri civile reprezentand prejudiciul produs prin fapta acestuia si nerecuperat.
Astfel, partea vatamata P.M. a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 2.080 lei reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat partea vatamata G.M. s-a constituit parte civila cu suma de 1.650 lei reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase de, iar partea vatamata M.M. a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 3.610 lei reprezentand contravaloarea bunurilor insusite de inculpat  aratand ca i-a fost restituit in natura unul dintre cele trei telefoane sustrase.
La randul sau, partea vatamata M.D. a declarat ca se constituie parte civila cu suma de 110 lei reprezentand contravaloarea bunurilor sustrase de inculpat si nerecuperate in natura insa, la data de 24.10.2007, a depus la dosarul cauzei o cerere in care a aratat ca renunta la pretentiile civile.
Potrivit dispozitiilor art. 998 din Codul civil "orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara".
Aceste dispozitii legale reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie care angajeaza raspunderea autorului faptei ori de cate ori sunt indeplinite, cumulativ, conditiile acesteia si anume: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui ce a cauzat prejudiciul.
In speta, fapta inculpatului de a lua din posesia partilor civile P.M., G.M. si M.M. mai multe bunuri, fara consimtamantul acestora, constituie o fapta ilicita de natura sa atraga raspunderea sa civila delictuala, prejudiciul consta in contravaloarea bunurilor sustrase si nerecuperate in natura sau prin echivalent de catre partile civile, fapta ilicita a fost comisa de inculpat cu vinovatie, iar legatura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu rezulta din insasi savarsirea acesteia.
Pentru considerentele expuse, instanta va admite actiunea civila formulata de partile civile P.M., G.M. si M.M. si il va obliga pe inculpatul M.E. sa plateasca partii civile P.M. suma de 2.080 lei despagubiri civile, partii civile G.M. suma de 1.650 lei despagubiri civile, iar partii civile M.M. suma de 3.610 lei despagubiri civile.
Totodata, fata de imprejurarea ca actiunea civila in procesul penal este guvernata de principiul disponibilitatii si este supusa regulilor de procedura inscrise in legea procesual civila, instanta, in temeiul art. 246 din Codul de procedura civila, va lua act de renuntarea partii vatamate M.D. la pretentiile civile.
Pe de alta parte, insa, fata de imprejurarea ca partea vatamata M.D. - Stefan a renuntat la pretentiile civile, instanta constata ca, din valorificarea bunurilor sustrase de la aceasta, inculpatul a obtinut un beneficiu echivalent cu valoarea acestor bunuri, in cuantum de 110 lei. Or, intrucat aceasta suma de bani reprezinta un bun dobandit prin savarsirea faptei si nu a servit la despagubirea partii vatamate careia ii apartineau obiectele valorificate, in temeiul art. 118 alin. (1) lit. e) din Codul penal instanta va confisca de la inculpatul M.E. suma de 110 lei.
In temeiul art. 189 din Codul de procedura penala, onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului in faza urmaririi penale, precum si onorariul aparatorului din oficiu al inculpatului in cursul judecatii, se avanseaza din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul de avocati Constanta, iar in temeiul art. 191 alin. (1) din Codul de procedura penala, instanta il va obliga pe inculpat sa plateasca statului suma de 500 de lei cheltuieli judiciare avansate de acesta in cauza.