Raspunderea beneficiarului filei CEC. Aplicabilitatea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 39/1954 in concurs cu dispozitiile art. 994 din Codul civil in conditiile efectuarii de plati bancare in baza unei file CEC fara a exista disponibilul banesc in cont

In fapt, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta  B.R.  solicita obligarea paratei S.C. -- la plata sumei de 22658,13 lei reprezentand plata nedatorata precum si la plata dobanzii legale, calculata la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR, de la data platii si pana la data restituirii efective.
Ca motivare de fapt reclamanta sustine ca in baza filei CEC emisa de tragatorul S.C. A.B. S.R.L.  in folosul beneficiarului S.C. -- S.R.L.  ar fi decontat din conturile sale suma de 22658,13 lei in conditiile in care tragatorul nu avea in cont acest disponibil banesc si solicita obligarea paratei, in calitate de beneficiara a filei CEC la restituirea sumei virata in contul acesteia.
Reclamanta si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile dreptului comun, respectiv pe dispozitiile art. 994 din Codul civil.
Prin intampinarea formulata in cauza, parata a solicitat respingerea actiunii, cu urmatoarea argumentatie:
In  temeiul dispozitiilor art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 13 din Legea nr. 59/1934, a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei S.C. --S.R.L.
Conform celor statuate in doctrina juridica din interpretarea sistematica a dispozitiilor Legii nr. 59/1934 rezulta ca dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia incheiata intre client si banca, prin conventie banca autorizandu-l pe client (tragator) sa traga asupra ei cecuri, obligandu-se sa efectueze din disponibil platile, la ordinul tragatorului.
Potrivit dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 59/1934 "tragatorul raspunde de plata".
In considerarea acestui text de lege cu caracter special si derogatoriu de la dreptul comun, si avand in vedere dispozitiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a beneficiarului cecului, respectiv a S.C. ----S.R.L., calitatea procesuala pasiva revenind in acest caz doar tragatorului S.C. "A.C."S.R.L. 
Astfel in conditiile in care tragatorul nu avea in cont disponibilul necesar efectuarii platii iar banca in ciuda acestui aspect a efectuat plata singurul tinut la restituirea sumei astfel achitata catre institutia bancara este, potrivit art. 13 din Legea nr. 59/1934, tragatorul, nicidecum beneficiarul cecului.
 In ceea ce priveste temeiul de drept al actiunii reclamantei, respectiv actiunea intemeiata pe plata lucrului nedatorat,  parata a sustinut netemeinicia actiunii, pentru urmatoarele motive:
In doctrina juridica plata nedatorata a fost definita ca fiind executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta  si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.
Trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial fata de posesorul cecului, ci indeplineste exclusiv functia de platitor (solvens) pentru tragator astfel ca, din aceasta perspectiva, reclamanta platind suma inscrisa in cec a dobandit calitatea de solvens al tragatorului, respectiv al S.C. A.C.S.R.L., care astfel a dobandit  calitatea de accipiens al trasului, acestei societati revenindu-i obligatia de restituire a platii, intrucat prin operatiunea bancara efectuata trasul a achitat datoria tragatorului.
De asemenea, nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate pentru a exercita actiunea in restituirea platii in conditiile in care potrivit dispozitiilor art. 993 din Codul civil are dreptul de a cere restituirea "acela care, din eroare, crezandu-se debitor, a platit o datorie".
Conditia erorii nu este indeplinita, argumentatia fiind urmatoarea:
Pentru a face o plata valabila, trasul are obligatia instituita de dispozitiile Legii nr. 59/1934 de a verifica indeplinirea conditiilor de forma ale cecului precum si conditia existentei disponibilului banesc in contul tragatorului.
In cazul in care tragatorul si-ar fi indeplinit aceasta obligatie trebuia sa formuleze in conditii legale refuzul de plata, refuz care, potrivit dispozitiilor art. 43 din actul normativ antementionat, se putea constata fie printr-un act autentic (protest), fie printr-o declaratie a trasului, scrisa si datata pe cec, cuprinzand ziua cand a fost prezentat la plata, fie printr-o confirmare oficiala datata a unei case de compensatii.
Faptul ca reclamanta recurenta a acceptat efectuarea platii desi tragatorul nu avea disponibilul necesar in cont nu este de natura a atrage raspunderea noastra, sub forma obligatiei de a restitui suma incasata, in conditiile in care, data fiind necesitatea protejarii securitatii raporturilor juridice, este de neconceput ca o plata pe care am primit-o in temeiul unor facturi legal emise sa fie considerata ca fiind plata nedatorata, din vina exclusiva a institutiei bancare, institutia care avea obligatia legala de a verifica existenta sumelor necesare efectuarii platii in contul tragatorului.
In privinta cererii de obligare la plata dobanzii aferente debitului parata a sustinut ca aceasta cerere  este nelegala invederand in acest sens urmatoarele aspecte:.
Potrivit dispozitiilor de stricta interpretare ale art. 994 din Codul civil accipiensul de buna credinta are obligatia de a restitui doar lucrul (capitalul), pastrand insa fructele.
Desi nu avea calitatea de accipiens al trasului, buna credinta  a paratei rezulta din aspectele anteenuntate, respectiv din faptul ca institutia bancara avea obligatia de a efectua verificarile necesare anterioare platii, or daca a acceptat efectuarea platii acest aspect denota existenta disponibilului in cont la acel moment.
Instanta de fond, prin sentinta nr.989 din 17.11.2009 aplicand in cauza dispozitiile art. 137 alin. 1 din Codul de procedura civila a solutionat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, a admis aceasta exceptie si, pe cale de consecinta, a respins actiunea.
Pentru a admite exceptia amintita instanta a retinut aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 59/1934 "tragatorul raspunde de plata", retinand astfel ca reclamanta, in calitate de tras si-a indreptat in mod gresit actiunea in restituirea sumei virate impotriva paratei ca beneficiara a filei CEC in conditiile in care, raportat la textul legal anteenuntat, raspunzator pentru plata fiind tragatorul, actiunea in pretentii trebuia formulata in contradictoriu cu acesta.
Impotriva sentintei astfel pronuntate a formulat recurs reclamanta, in motivarea caii de atac reiterand motivele expuse in cuprinsul actiunii introductive, sustinand, in esenta, ca in cauza sunt indeplinite conditiile platii nedatorate solicitand admiterea recursului si modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii.
Deliberand asupra cauzei, Tribunalul Arad - sectia comerciala, prin decizia numarul 40/R/04.02.2010  a respins recursul formulat si a mentinut ca temeinica si legala sentinta pronuntata de Judecatoria Lipova, cauza fiind solutionata pe exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei, exceptie care, in opinia instantei de control judiciar, a fost admisa in mod legal de instanta de fond,  pe urmatoarele considerente:
         Potrivit art.3 din legea nr.59/1934, CEC-ul nu poate fi tras decat asupra unei societati  bancare si nu poate fi emis decat daca  tragatorul are disponibil la tras, disponibil asupra caruia are dreptul de a dispune prin cec pe baza unei conventii  exprese sau tacite.
           Tribunalul a constatat ca, potrivit sustinerilor recurentei, doar prima conditie prevazuta de textul legii  sus mentionat a fost indeplinita.
           De asemenea, Tribunalul a mai constatat ca, potrivit art.13 din Legea nr.59/1934 asupra cecului, tragatorul este acela care raspunde de  plata, iar orice clauza contrara se  socoteste nescrisa.
          Potrivit art.14 din acelasi act normativ, daca un cec necompletat la emitere a fost completat fara a tine seama de intelegerile intervenite, neobservarea acestor neintelegeri  nu poate fi opusa posesorului, afara numai daca acesta a dobandit CEC-ul  cu rea credinta sau a savarsit o greseala grava in dobandirea cecului. O astfel de chestiune nici nu a fost invocata si nici dovedita, mai mult, intimata a dovedit contrariul.
           Fiind vorba de o plata efectuata in baza unui cec, aceasta s-a facut in baza Legii nr.59/1934 care este o lege speciala cu caracter  derogatoriu fata de dreptul comun, astfel ca dispozitiile Codului civil se aplica numai in masura in care regulile speciale sunt compatibile cu cele generale.
            Analizand  dispozitiile  art.992 si urm.Cod civil, Tribunalul a constatat ca acestea sunt in perfecta compatibilitate cu disp. legii speciale asupra cecului, alin 2 al art.993 prevazand inclusiv faptul ca acela care a platit  are recurs in contra adevaratului debitor.
             Aceste dispozitii, coroborate cu cele ale legii speciale asupra caruia s-a facut referire, duc la o singura concluzie, si anume ca acela asupra caruia reclamanta, in calitate de tras, se putea indrepta, era doar tragatorul.
              Mai mult, Tribunalul a constatat, ca prin plata, nu s-a nascut un raport juridic intre reclamanta- recurenta si parata-intimata, plata facandu-se in temeiul raportului juridic intre tras si tragator, similar cu raportul existent in cazul popririi, la ordinul tragatorului.