solutionarea cauzei comerciale avand ca obiect pretentii

SENTINTA COMERCIALA 7

DOSAR Nr.443/249/C/2010            
                            SENTINTA  COMERCIALA  Nr.48 din data de 22.04.2010

Pe rol solutionarea cauzei comerciale avand ca obiect  pretentii, actiune formulata de reclamanta SC I SRL, impotriva paratilor C N si C F.
       La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit partile.
       Procedura legal indeplinita.
       S-a facut referatul cauzei de grefier, dupa care:
       Instanta ia act ca s-a solicitat de catre reclamanta judecarea cauzei in lipsa si o retine spre solutionare.

                I N S T A N T A

Deliberand asupra actiunii comerciale de fata:
La data de 23.02.2010, s-a inregistrat pe rolul Judecatoriei C, sub nr.1074/202/2010, cererea formulata de reclamanta SC I SRL, prin care a chemat in judecata pe paratii C N si C F, solicitand obligarea acestora in solidar la plata sumelor de 702,88 lei, reprezentand contravaloare marfa livrata, 364,75 lei, reprezentand penalitati de intarziere si 96,41 lei cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca in baza raporturilor comerciale si-a indeplinit obligatia de a livra marfuri catre C N, conform facturilor seria INF nr.236557/03.07.2009, seria INF nr.236556/03.07.2009, seria INF nr.240460/28.07.2009,  principala obligatie a paratei fiind aceea de a achita pretul in termen de 30 de zile de la data emiterii facturii, astfel ca neplata acestuia in termen, atrage dupa sine penalitati de intarziere de 0,15% pentru fiecare zi de intarziere.
  Se arata ca in speta existenta creantei certe rezulta din facturile fiscale, aceasta este lichida, acest aspect rezultand din catimea intregii datorii a debitorului constata prin fiecare factura fiscala si exigibila, intrucat termenul scadent s-a indeplinit.
       Parata a recunoscut tacit debitul, acceptand indirect facturile in litigiu, fapt care rezulta din atitudinea sa procesuala, care prin ramanerea in pasivitate pe tot parcursul derularii procedurii de recuperare a creantei nu a contestat cuantumul sumei datorate, desi s-au depus diligentele necesare in vederea rezolvarii litigiului pe cale amiabila, prin conciliere directa, insa la 07.11.2009, nu s-a prezentat nici un reprezentant din partea debitorului, acesta ignorand intentia de solutionare a acestui diferend financiar pe cale amiabila, indeplinindu-se pe aceasta cale procedura concilierii directe prev. de art. 7201 C.pr.civ.
       Contestatoarea arata ca potrivit art.7 pct.3 din contractul de vanzare cumparare incheiat intre parti, acestea au convenit ca in cazul neindeplinirii in termen a obligatiei de plata, debitorul sa achite in afara de suma datorata, penalitati pentru fiecare zi de intarziere, determinand anticipat echivalentul prejudiciului in cazul executarii cu intarziere a obligatiei de catre debitor, prevazand astfel in contract o clauza penala conform art.1066 C.civ.
       In temeiul acestei conventii creditorul este indreptatit sa pretinda debitorului atat executarea obligatiei principale, cat si clauza penala in conformitate cu prevederile art. 1069 alin.2 C.civ. potrivit caruia "nu poate dar creditorul cere deodata si penalitatea si obiectul obligatiei principale, afara daca penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla intarziere a executarii.
    Se mai arata ca exista o prezumtie de solidaritate si asupra fidejusorului avand in vedere prevederile art.10 alin.2 din contractul de vanzare cumparare coroborat cu prevederile art.1652 C.civ. conform caruia "cel ce garanteaza o obligatie se leaga catre creditor de a indeplini insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste" si art. 42 alin 2 C.com. conform caruia " prezumtia de solidaritate priveste nu numai pe fidejusorul care are calitatea de comerciant, ci si pe fidejusorul necomerciant.
       In drept, creditoarea si-a intemeiat actiunea pe disp. art.3,7, 56, 42 alin.2, art.43, si art.46 C.com., coroborat cu art.1073 si art.1652 C.civ.
       In dovedirea actiunii reclamanta a solicitat  proba cu inscrisuri si interogatoriu.
Actiunea este legal timbrata conform ordinului de plata nr.458/18.02.2010 si timbre judiciare in valoare de 1,50 lei.
Alaturat actiunii reclamanta a atasat, in xerocopie, urmatoarele acte: calculul penalitatilor de intarziere la data de 15.02.2010; contractul de vanzare cumparare nr.863/31.01.2008; facturii fiscale seria INF nr.236557/03.07.2009, seria INF nr.236556/03.07.2009, seria INF nr.240460/28.07.2009; angajament de plata din data de 14.01.2010; conciliere directa nr.6150/07.10.2009 privind pe C N; conciliere directa nr.6242/08.10.2009 privind pe C F; dovezile conformarilor de primire; procese-verbale de constatare a nerealizarii concilierii directe prin neonorarea convocarii.
       Prin sentinta civila nr.949/18.03.2010, Judecatoria C a dispus declinarea solutionarii cauzei, in favoarea Judecatoriei L G, motivat de faptul ca debitoarea are domiciliul in raza de competenta a acesteia.
       Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei L G la data de 01.04.2010 sub nr.443/249/2010.
       Paratii, desi legal citati, nu au formulat intampinare pentru a-si preciza apararile si nu s-au prezentat in fata instantei.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri la solicitarea reclamantei.
Analizand inscrisurile aflate la dosar se retine ca intre reclamanta si parata s-a incheiat contractul de vanzare cumparare nr.863/31.01.2008 avand ca obiect vanzarea de catre reclamanta si cumpararea de catre parata de produse comercializate de reclamanta in sistem de vanzare directa. Durata contractului este de un an (art. 4.1) si poate fi prelungit cu acordul scris al partilor.
Potrivit aceluiasi contract, livrarea produselor se face de vanzator pe baza comenzii cumparatorului fiind livrata in 48 de ore de la transmiterea comenzii, cu obligatia de plata a marfurilor la termenul mentionat pe factura (art.4.4, 4.5, 7.3). In vederea garantarii produselor achizitionate de cumparator, acesta a adus un fidejusor, in speta pe paratul C F, care se obliga sa-l garanteze pe cumparator in indeplinirea obligatiilor contractuale asumate, vanzatorul putand sa-l urmareasca pe acesta din urma care s-a obligat solidar cu cumparatorul (art.9.1, 9.2)
In speta reclamanta solicita obligarea paratilor in solidar la achitarea sumei de 702,88 lei, reprezentand contravaloare marfa livrata conform facturilor seria INF nr.236557/03.07.2009, seria INF nr.236556/03.07.2009, seria INF nr.240460/28.07.2009. Avand in vedere data emiterii facturilor, dupa ajungerea la termen a contractului se apreciaza ca relatiile contractuale dintre parti nu se determina in baza contractului, in lipsa dovezii cu privire la prelungirea contractului in scris, care a fost incheiat pentru o durata de 1 an incepand cu 31.01.2008, dovada care incumba reclamantei conform art. 1169 C.civ.
Prin urmare instanta concluzioneaza ca intre reclamanta si parata s-au incheiat raporturi contractuale in conditiile art. 36 C.com., respectiv prin executarea ofertei reclamantei de catre parata constand in vanzarea de catre reclamanta catre parata a unor marfuri in valoare totala de 702,88 lei, emitandu-se in acest sens facturile fiscale susmentionate.
       In consecinta marfurile prevazute in facturi fiind cumparate exclusiv de parata, in lipsa dovezii prelungirii contractului de vanzare cumparare nr.863/31.01.2008 contrar sustinerilor reclamantei in cauza nu opereaza solidaritatea pasiva a paratilor, intrucat fidejusorul C F s-a obligat sa garanteze obligatiile de plata asumate de cumparatoare derivand din contractul de vanzare cumparare. Cum marfurile prevazute in facturile pe care isi intemeiaza pretentiile reclamanta au fost cumparate de parata dupa ajungerea la termen a contractului incheiat cu reclamanta, raporturile dintre parti nu mai sunt guvernate de acest contract ale carui clauze au putere intre partile contractante doar pe perioada de valabilitate a acestuia. Cum obligatia principala de plata asumata de cumparator in baza contractului de vanzare cumparare s-a stins, pentru comenzile efectuate dupa ajungerea la termen a contractului si obligatia fidejusorului s-a stins pe cale de consecinta (art. 1681 C.civ.) conform principiului accesoriun sequitur principalae. In consecinta pretentiile invocate impotriva paratului sunt nefondate atat cu privire la debitul principal, cat si la penalitatile de intarziere si pentru considerentele ce succed cu privire la acestea din urma, urmand a fi respinse pe cale de consecinta.
       Insa se retine ca parata C N prin angajamentul de plata asumat la 14.01.2010 a recunoscut debitul datorat reclamantei in valoare de 702,88 lei conform facturilor fiscale invocate prin prezenta de catre reclamanta, debit scadent intrucat termenul de plata prevazut in facturi a fost depasit.
Din suma totala de plata de 702,88 lei, parata dupa introducerea actiunii a achitat suma de 400 lei astfel cum rezulta din cererea de reducere a catimii obiectului cererii (fila 7) .
       Pentru neachitarea sumei datorate reclamanta a calculat penalitati de intarziere la  suma datorata in cuantum de 364,75 lei, fara ca intre parti sa existe incheiat vreun contract (cel invocat de reclamanta fiind ajuns la termen).
       Potrivit art. 970 Cod civil conventiile trebuie executate cu buna-credinta, ele constituind legea partilor contractante (art.969 Cciv.).
In speta, din probele administrate rezulta ca parata nu si-a indeplinit obligatia de plata a facturii, decat partial in limita sumei de 400 lei, neexecutarea diferentei de plata in cuantum de 57,2 lei fiindu-i imputabila, rezultand culpa acesteia in neexecutarea ei, impunandu-se, astfel, repararea prejudiciului, sub aspectul debitului principal ramas de 302,88 lei.
    In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, acestea au valoarea unei clauze penale stabilite in mod arbitrar de catre reclamanta. Clauza penala (art. 1066 C.civ.) este o conventie accesorie, iar pentru a dobandi forta obligatorie trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale oricarei conventii, printre care se inscrie si acordul de vointa al partilor contractante - mutuus conssensus. Ea nu este o garantie pusa la indemana creditorului pentru realizarea creantei sale, ci o modalitate de evaluare a prejudiciului suferit de creditor in cazul intarzierii in executarea obligatiei, astfel ca privita ca sanctiune, aceasta conventie trebuie insusita fara echivoc de cel caruia i se adreseaza, respectiv debitorul obligatiei executata cu intarziere.
            Ori, in cauza reclamanta nu a facut dovada existentei unui acord de vointa al partilor contractante cu privire la plata penalitatilor de intarziere conform art. 1066 C.civ. si urm. intre parti neexistand un contract valabil prin care partile sa prevada o astfel de clauza, penalitatile fiind stabilite in faza de executare a contractului. Inserarea in facturi a penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,3% pe zi nu au valoarea unei clauze penale pentru considerentele aratate, acestea nefiind insusite de parata.
Fata de considerentele suaratate, instanta apreciaza intemeiata actiunea reclamantei in parte urmand in temeiul art. 969 C.civ. a obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 302,88 lei reprezentand debit restant si va respinge capatul de cerere privind penalitatile intarziere cat si pretentiile fata de parat.
       In temeiul art.274 C.p.civ. va obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 32,79 lei, cheltuieli de judecata reprezentand taxa de timbru 4,12 lei (conform admiterii in parte) .

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite in parte actiunea formulata de reclamanta SC I SRL, in contradictoriu cu parata C N.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 302,88 lei.
       Respinge capatul de cerere privind penalitatile de intarziere solicitate de reclamanta in contradictoriu cu parata.
Respinge actiunea formulata de reclamanta in contradictoriu cu paratul C F ca nefondata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 22.04.2010.
       PRESEDINTE   GREFIER
             (Sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare)
5