Neintrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de "abuz in serviciu", in contextul in care obligatia de serviciu a carei incalcare i se imputa inculpatului nu a fost stipulata expres in contractul de munca al acestuia. Neaducerea la cunostinta a d

Intimatul P. D. a fost angajat la  SC U.L. SRL Iasi la data de 05.04.2001 pe functia de director vanzari in baza contractului individual de munca inregistrat la ITM Iasi in data de 16.04.2001, sub nr. 22571 (filele 21-26 d.u.p.)
Societatea angajatoare avea ca obiect de activitate,,comertul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si a produselor derivate’’.
La data de 07.08.2008, inculpatul P.D., pe fondul unor conflicte cu administratorul SC U.L. SRL, si-a infiintat propria societate comerciala denumita SC T.L. cu numarul de ordine avand ca obiect de activitate ,,comertul cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi si gazosi si a produselor derivate’’, asadar obiect de activitate identic cu cel al societatii la care era angajat.
Inculpatul avea si calitatea de administrator la aceasta noua firma.
Pana la data de 15.12.2008 cand si-a depus cererea de demisie din calitatea de director de vanzari al SC U.L. SRL, inculpatul, desi avea in continuare calitatea de director de vanzari la SC U.L. SRL, a desfasurat in paralel activitate la firma concurenta pe care o infiintase, livrand uleiuri minerale in numele propriei firme SC T.L. SRL catre o parte din vechii clienti ai SC U.L. SRL.
In acest sens, in cauza a fost efectuata o expertiza contabila judiciara care a concluzionat ca au existat in aceasta perioada 13 din fostii clienti ai societatii petente carora inculpatul le-a furnizat produse in noua calitate de administrator la SC T.L. SRL. Valoarea acestor produse vandute a fost de 109.336,79 lei.
In conformitate cu dispozitiile art. 246 Cod penal, constituie infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, fapta functionarului public care, in exercitiul atributiilor sale de serviciu, nu indeplineste un act sau il indeplineste in mod defectuos si cauzeaza prin aceasta o vatamare intereselor legale ale unei persoane.
Prin urmare, pentru a se putea retine intrunirea elementelor constitutive ale acestei infractiuni este necesara stabilirea, in mod neindoielnic, a imprejurarii ca inculpatul avea anumite atributii de serviciu, stabilite in mod clar de angajator, atributii pe care si le-a incalcat si a determinat producerea consecintei cerute de textul de incriminare.
Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat infractiunea pentru care s-a pus in miscare actiunea penala impotriva inculpatului este o infractiune de serviciu sau in legatura cu serviciul, ratiunea incriminarii unor astfel de fapte fiind tocmai aceea de a asigura corectitudinea functionarilor in indeplinirea raporturilor de munca.
In cauza se pune problema daca inculpatul avea stabilita expres obligatia de fidelitate fata de angajator, obligatie ce presupune ca, in cadrul atributiilor de serviciu stabilite acestuia sa actioneze in asa maniera incat sa nu-l concureze pe angajatorul sau.
In acest sens, instanta retine in prealabil ca inculpatul P.D. isi desfasura activitatea in beneficiul angajatului in temeiul unui contract individual de munca, iar trasatura determinanta a raportului de munca este reprezentata de relatia de subordonare existenta intre subiectele acestui raport, subordonare ce consta in esenta in dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, in conditiile legii, munca salariatului in colectivul sau.
Corelativ acestui drept, angajatorul are obligatia de a preciza in mod expres si neindoielnic care sunt obligatiile angajatului in ceea ce priveste exercitarea concreta a muncii prestate si, doar in cazul nerespectarii acestora, se poate angaja raspunderea angajatului, iar cadrul in care se poate manifesta concretizarea acestor obligatii este reprezentat de contractul individual de munca, dar si de dispozitiile regulamentului de ordine interioara.
Din analiza obligatiilor impuse in contractul individual de munca se poate observa ca nu se regaseste expres stipulata aceasta obligatie a angajatului.
Instanta retine ca regula de baza care guverneaza in general incheierea unui contract este libertatea de negociere a partilor, adica,  posibilitatea partilor de a stabili intr-un contract ce clauze vor si de a le redacta in ce maniera vor.
Totusi, dat fiind specificul contractului individual de munca care imbraca un raport juridic intre doua parti ce se afla pe pozitii inegale de forta (respectiv, salariatul se subordoneaza angajatorului), acest tip de contract este, intr-o anumita masura, standardizat prin reglementarile legale, partile putand recurge la depasiri sau la ajustari ale acestor standarde numai in cadrul unor limite sau cu respectarea unor cerinte legale minim obligatorii.
Prin urmare, in Codul Muncii sunt stipulate o serie de clauze obligatorii pe care trebuie sa le contina contractul de munca, cum sunt cele privitoare la identitatea partilor, obiectul contractului, functia, locul munci, etc, dar si o serie de clauze facultative, precum cele privind formarea profesionala, neconcurenta, mobilitatea, exclusivitatea etc.
Desi Codul muncii reglementeaza, in dispozitiile art. 39 alin. 2, drept obligatie principala a angajatilor, "obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea obligatiilor de serviciu", nu prevede expres caracterul obligatoriu al acesteia, rezultand astfel ca, desi o astfel de clauza este de natura raporturilor de munca, nu este insa si de esenta acestora, partile putand, prin propria manifestare de vointa, expresa sau tacita, sa deroge de la dispozitiile legale care impun angajatului astfel de obligatii.
Prin urmare, in conditiile in care, in contractul individual de munca incheiat intre inculpat si partea vatamata nu era stipulata expres o astfel de obligatie a angajatului, nu se poate retine, in sarcina acestuia, existenta unei infractiuni care ar presupune o desconsiderare a unor obligatii de serviciu expres si neechivoc stabilite de angajator.
O astfel de obligatie se regaseste insa stipulata in Regulamentul de Ordine Interioara intocmit de partea vatamata in cursul anului 2007, dar, analiza coroborata a mijloacelor de proba administrate in cauza nu au dus la concluzia ca dispozitiile acestuia au fost aduse la cunostinta inculpatului, simpla existenta a acestui document si pastrarea acestuia in mapa cu acte oficiale ale societatii neputand echivala cu respectarea de catre angajator a obligatiei (impusa de altfel si prin procesul-verbal de control intocmit de inspectorii ITM) de a aduce la cunostinta angajatilor clauzele acestuia.
Prin urmare, din moment ce inculpatul nu a fost incunostintat expres cu privire la obligatiile suplimentare stabilite in sarcina lui prin ROI nu se poate retine incalcarea acestor obligatii de serviciu, neexistand certitudinea necesara ca inculpatul a cunoscut existenta obligatiei de fidelitate impusa expres de angajator si ca, nerespectarea acestei obligatii, cu consecinta producerii unui prejudiciu patrimonial partii vatamate, ar duce la intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii de "abuz in serviciu contra intereselor persoanelor".