Arhivare documente societati in insolventa

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi in data de 05.09.2012, sub nr. de dosar 8076/99/2012, reclamanta S.C. S Iasi S.A. (prin Lichidator XYZ) a solicitat instantei sa pronunte o hotarare in contradictoriu cu paratele Arhivele Nationale ale Romaniei si Arhivele Nationale - Serviciul Judetean Iasi, prin care sa le oblige pe acestea sa procedeze la preluarea de urgenta a documentelor cu valoare practica si anume statele de plata  a salariilor, a sporurilor si a unui numar de 108 carti de munca, documente ce sunt arhivate in 151 dosare cu 9.593 file , in perioada 1980-2005.
Prin sentinta civila nr.117/16.01.2013, Tribunalul a declinat competenta catre Judecatoria Iasi, pe rolul careia actiunea a fost inregistrata la 25.03.2013, cu numarul mai sus mentionat, in antet.
In motivare, a aratat urmatoarele:
Fata de S.C. S Iasi S.A. s-a deschis procedura falimentului prin incheierea nr. 214/28.10.2013.
La data de 05.06.2006 a intrat in vigoare OUG nr. 39/2006 pentru modificarea si completarea Legii Arhivelor Nationale nr. 16/1996, care prevede ca arhivele firmelor aflate in faliment se preiau de catre Arhivele Nationale  prin Directiile Judetene, in prezent, Serviciile Judetene.
Prin adresele nr. 2581/02.09.2010, nr. 3579/05.11.2010, nr. 4911/12.10.2011, nr. 1085/07.03.2012 si la care a primit raspunsuri prin adresele nr. 89370/08.09.2010, nr. 89775/09.11.2010, nr. 89557/07.11.2011, nr. 88082/26.03.2012, a solicitat Serviciului Judetean Iasi al Arhivelor Nationale sa stabileasca o data pentru operatiunea de predare - preluare a statelor de plata a urmatoarelor societati comerciale:
1. S.C. D S.A. - 197 dosare  din 1990-2006 =6.612 file;
2. S.C. S S.A. - 151 dosare din 1980-2005 = 9.593 file;
3. S.C. MP S.A. - 24 dosare din 1996-2005 = 5.032 file;
4. S.C. MLD S.A. - 7 dosare din 2000-2004 = 1.314 file;
5. S.C. MBX S.A. 125 dosare din 1992-2005 = 13.188 file.
Insa, in mod sistematic, sub diverse pretexte, precum ca "nu detine spatiu suficient de depozitare", ca "noul proiect  de Lege al Arhivelor, precum si Ordonanta de Guvern din 07.04.2010 dau posibilitatea operatorilor privati sa gestioneze arhiva institutiilor fara spatiu de depozitare", au refuzat sa dea curs solicitarii sale.
Societatea profesionala "XYZ" SPRL, in calitate de lichidator judiciar, prin adresa nr. 2.614/09.06.2012, a convocat la conciliere directa Arhivele Nationale ale Romaniei Bucuresti  si Serviciul Judetean Iasi al Arhivelor Nationale, prin reprezentantii legali, in vederea rezolvarii acestei probleme.
Deoarece institutiile mai sus mentionate, prin reprezentantii legali, nu au inteles sa dea curs acestei solicitari, asa cum reiese din Procesul - verbal din data de 25.06.2012, lichidatorul judiciar a promovat prezenta actiune.
In drept, a invocat prevederile mentionate.
In dovedirea celor afirmate, a solicitat administrarea probelor cu inscrisuri si cu interogatoriu, anexand copii de pe corespondenta cu paratele (f.9 si urm. - ds.Tribunal).
Paratele au depus intampinare, inregistrata la 16.01.2013 (f.57 - ds.Tribunal), prin care au invocat exceptia necompetentei materiale si au solicitat respingerea cererii ca netemeinica, aratand urmatoarele aspecte pe fond:
Pentru a fi exercitat, un drept trebuie sa fie actual, sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive, adica sa fie corespunzator unei obligatii exigibile. Exceptie de la aceasta regula sunt de stricta interpretare (ele fiind prevazute de art.110 C.pr.civ.).
Verificand art.18 din legea 16/1996, in forma data de OUG 39/2006, din perspectiva Legii 24/2000, rezulta ca din text decurg mai multe ipoteze, fiind indicate momentul de la care opereaza obligatia de preluare documetele care stau a baza preluarii si modalitatile in care se asigura structurile specializate prevazute la alin.2.
In privinta momentului, alin.2 prevede clar ca documentele “se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare".
Prin urmare, se impunea cu necesitate asigurarea prealabila, la nivelul Arhivelor Nationale, a cadrului si conditiilor corespunzatoare, care sa faca posibila aceasta preluare, avand in vedere ca institutia parata se confrunta déjà cu probleme legate de lipsa spatiilor de depozitare, a dotarilor corespunzatoare si personalului necesar indeplinirii menirii sale administrative.
Infiintarea unor structuri specializate, prin coroborare cu alin.4, se realizeaza cu incadrarea in numarul de posturi si credite bugetare aprobate Ministerului Administratiei si Internelor, prin legile bugetare anuale.
Legiuitorul a omis sa stabileasca un termen in care trebuie sa fie infiintate structurile respective, ceea ce a dus la prelungirea sine die a aplicarii actului normativ, fara culpa paratei.
De asemenea, prin modificarile si completarile aduse legii, nu s-a prevazut care sunt competentele de administrare si gestionare a documentelor.
Conform prevederilor OUG 39/2006, parata ar trebui sa preia aproximativ 164000 metri liniari de documente cu valoare practica, ceea ce ar duce la necesitatea de a administra inca 561000 metri liniari de documente. Pe langa lipsa spatiilor, se adauga si conditiile improprii de depozitare.
Desi parata a depus diligente pentru aplicarea legii, prin legile bugetare din 2006 - 2010, nu s-au prevazut fonduri pentru acest lucru. De asemenea, nu a fost bugetata suplimentarea cu 700 de posturi a institutiei.
Trebuie avute in vedere si prevederile art.137 alin.1 si 138 alin.5 din Constitutie sau 14 alin.3 si art.17 din legea 500/2002, privind finantele publice.
Situatia paratei a fost complicata si de legea 329/2009, care a reorganizat institutia.
Nu a invocat alte temeiuri de drept.
Dupa declinare, reclamanta a depus un raspuns la intampinare, la data de 30.04.2013 (f.14), prin care a aratat urmatoarele:
Arhivele Nationale sunt o institutie aflata in subordinea MAI, fiind finantata integral de la bugetul de stat, iar lipsa de resurse este raspunderea Guvernului.
Singurul impediment al predarii arhivei reclamantei este refuzul constant al paratei sa stabileasca o data pentru preluarea documentantiei. S-a incercat predarea si unor societati particulare de arhivare, insa propunerea s-a lovit de refuzul creditorilor, care au considerat ca acest lucru ar general cheltuieli suplimentare inutile.
Imprejurarea ca cei abilitati nu au facut demersurile pentru infiintarea structurilor respective nu prezinta relevanta in speta. Parata se prevaleaza de propria culpa, invocand incoerenta legislativa si necorelarea dispozitiilor din domeniu, ceea ce nu poate fi acceptat.
Legea a prevazut obligatia paratei de a prelua documentele indicate, ca obligatie de a face, care a fost ulterior supusa unei conditii suspensive a carei indeplinire depinde exclusiv de vointa debitorului obligat, din punct de vedere juridic aceasta fiind o conditie pur potestativa, care este nula pentru ca evidentiaza lipsa vointei de a se obliga.
Prin notele scrise depuse de parate la 30.05.2013, aceasta a relevat ca legea relebvanta a fost modificata de legea 138/30.04.2013, modificandu-se decisiv alineatele 2 si 4 ale acesteia.
Actiunea este scutita de la plata taxei de timbru.
Prin incheierea de la ultimul termen, instanta a incuviintat proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, dar si legislatia incidenta, instanta retine urmatoarele:
Prezentul litigiu tine exclusiv de interpretarea dispozitiilor legale, fiind inutila descrierea unei situatii de fapt relevante, deoarece aceasta consta in detinerea unor documente despre care reclamanta pretinde ca sunt vizate de lege, aspect pe care paratele nu l-au contrazis.
Art.18 din legea 16/1996, asa cum a fost modificata de OUG nr. 39/2006, prevedea urmatoarele la momentul sesizarii instantei:
“In cazul desfiintarii, in conditiile legii, a unui creator de documente, persoana juridica, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, cat si cele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurari sociale ale cetatenilor, vor fi preluate de Arhivele Nationale sau de directiile judetene ale Arhivelor Nationale.
Documentele cu valoare practica prevazute la alin.1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare.
Documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile cetatenilor referitoare la stagiile de cotizare in sistemul public de pensii, aflate la casele teritoriale de pensii, se preiau, in conditiile alin. 2, pe baza de inventar si proces-verbal de predare-preluare, intocmite potrivit modelelor prevazute in anexele nr. 2 si 3.
Asigurarea structurilor specializate prevazute la alin. 2 se realizeaza cu incadrarea in numarul de posturi si credite bugetare aprobate Ministerului Administratiei si Internelor, prin legile bugetare anuale.".
Chiar inainte de pronuntare, art.18 din legea 16/1996 a fost modificat de legea 138/30.04.2013, in sensul in care acum prevede ca “in cazul declararii falimentului, in conditiile legii, a unui creator de documente, fara ca activitatea acestuia sa fie continuata de altul, documentele cu valoare istorica, in sensul prevederilor art. 2, se preiau de Arhivele Nationale sau de serviciile judetene/Serviciul Municipiului Bucuresti ale/al Arhivelor Nationale, iar documentele cu valoare practica, in baza carora se elibereaza copii, certificate si extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurarile sociale ale cetatenilor, se predau, pe baza de contract, operatorilor economici autorizati in prestarea de servicii arhivistice."
Dupa modificare, alin.4 prevede ca "in cazul persoanelor juridice pentru care s-a declarat falimentul, finantarea transferului arhivei catre un operator economic autorizat sa presteze servicii arhivistice se va face, cu prioritate, de catre lichidator, din fondul de lichidare, in conditiile art. 4 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificarile si completarile ulterioare, sau, dupa caz, din averea debitorului."
Este evident ca, in temeiul legii modificate, actiunea reclamantei nu ar mai putea fi admisa, modalitatea de prelucrare si preluare a documentelor cu valoare practica fiind schimbata complet.
Cu toate acestea, instanta considera ca legea aplicabila in speta nu este cea care a intervenit pe parcursul procesului, chiar daca ea ar putea avea aparenta unei legi de procedura.
Astfel, daca pe baza legii in forma anterioara ultimei modificari, s-ar putea stabili dreptul reclamantei de a beneficia de obligatia paratelor de a prelua documentele, atunci acestea ar trebui sa le preia, noua lege urmand sa se aplice raporturilor juridice viitoare.
Paratele insa au pretins ca nici potrivit vechii legi nu putea fi obligata, dreptul reclamantei fiind unul conditionat. Desi nu au folosit expres aceasta terminologie, practic paratele au invocat exceptia prematuritatii, iar reclamanta a argumentat in sensul netemeiniciei acestei aparari.
In general, este adevarat ca nimeni nu se poate prevala de propria culpa si ca, odata ce legiuitorul acorda un drept conditionat de actiunea institutiilor publice, acestea sunt obligate sa faca demersurile necesare pentru executarea prerogativelor conferite de acel drept.
Acest lucru nu este insa valabil si in speta, deoarece textul de lege a prevazut in chiar alineatul urmator stabilirii dreptului si conditia suspensiva implicita: "documentele cu valoare practica prevazute la alin.1 se preiau dupa infiintarea in cadrul Arhivelor Nationale si al directiilor judetene ale Arhivelor Nationale a unor structuri specializate, cu asigurarea, in conditiile legii, a resurselor umane si logistico-financiare necesare".
Conditionarea este neechivoca.
Indiferent daca aceasta modalitate de a stabili drepturi poate conduce sau nu doar la conferirea unor prerogative teoretice si iluzorii (avand in vedere ca nici nu s-a stabilit un termen pentru infiintarea acestor structuri), conform unei expresii jurisprudentiale consacrate a Curtii EDO, dreptul invocat de reclamanta nu poate fi incadrat intr-unul dintre cele ocrotite de Constitutie sau de Conventia EDO.
Daca s-ar fi prevazut cel putin obligatia de a infiinta structurile respective, atunci reclamanta ar fi putut reclama un drept mai usor de protejat. Cu toate acestea, este evident ca infiintarea lor nu s-ar putea face decat prin alte acte normative.
In fine, fara a fi de acord cu faptul ca respectiva conditie este una pur potestativa, asa cum a aratat reclamanta, poate fi subliniat faptul ca, daca lucrurile ar sta in acest fel, nu o astfel de conditie ar fi nula, cu consecinta transformarii obligatiei intr-una neconditionata, ci insasi obligatia asumata sub o astfel de conditie ar fi nula, consecinta pentru actiunea reclamantei fiind evidenta.
In concluzie, tinand cont ca obligatia corelativa dreptului invocat de reclamanta este conditionata de petrecerea unui eveniment care nu s-a produs, actiunea acesteia va fi respinsa ca prematura.