Contestatie la executare. Nerecunoasterea de catre autoritatile judiciare straine a unei hotarari de condamnare pronuntate de instantele nationale. Dreptul statului roman de a solicita executarea hotararii de condamnare nationala

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 06.08.2012, sub nr. 24321/245/2012, judecatorul delegat la Compartimentul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Iasi a formulat contestatie la executare contra executarii sentintei penale nr. 5820 din 16.02.2005 nr. 5820 din 16.12.2005 a Judecatoriei Iasi, mentinuta prin decizia penala nr. 256 din 04.04.2006 a Tribunalului Iasi, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 27 din 16.01.2007 a Curtii de Apel Iasi.
In motivare, acesta a aratat in esenta ca prin sentinta penala sus-mentionata s-a dispus condamnarea inculpatei MC la o pedeapsa rezultanta de 5 (cinci) ani si 6 (sase) luni inchisoare, retinandu-se, in sarcina acesteia comiterea mai multor infractiuni de "furt calificat".
Conform sentintei  nr. 23/11 din 23.06.2011, ramasa definitiva la 05.07.2011 a Curtii de Apel Napoli - Sectia Penala, pronuntata in cadrul procedurii de extradare a condamnatei MC, s-a dispus recunoasterea sentintei penale nr. 5820 din 16.12.2005 a Judecatoriei Iasi, mentinuta prin decizia penala nr. 256 din 04.04.2006 a Tribunalului Iasi, modificata si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 27 din 16.01.2007 a Curtii de Apel Iasi, prin care a fost condamnata la pedeapsa de 4 (patru) ani si 6 (sase) luni inchisoare, refuzand recunoasterea pedepsei de 1 (un) an inchisoare aplicata prin aceeasi sentinta penala cu privire la infractiunea de furt intre soti savarsita la data de 20.07.1997, motivat de imprejurarea ca fapta nu este prevazuta de legea penala italiana.
Fata de modalitatea de executare a sentintei penale recunoscuta de statul italian, judecatorul delegat a apreciat ca s-a ivit un impediment la executarea acestei sentinte, in sensul ca aceasta pedeapsa nu mai poate fiu executata, cu exceptia statului italian, pe teritoriul altui stat, inclusiv pe teritoriul statului roman.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In prezenta cauza a intervenit un impediment in ceea ce priveste executarea hotararii de condamnare pronuntate de Judecatoria Iasi, intrucat o parte din aceasta executare, a fost preluata de autoritatile italiene, in considerarea situatiei personale a condamnatei.
In acest sens, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, reglementari ce vizeaza aplicarea principiului dublei incriminari "extradarea poate fi admisa numai daca fapta pentru care este invinuita sau a fost condamnata persoana a carei extradare se solicita este prevazuta ca infractiune atat de legea statului solicitant, cat si de legea romana ", dispozitii care au fost intocmai aplicate de instanta italiana, care a constatat ca infractiunea de "furt intre soti", infractiune inclusa in cuantumul pedepsei rezultante pentru care a fost condamnata intimata Cepariu Corneliu.
De asemenea, trebuie avute in vedere efectele recunoasterii de catre statul italian a hotararii de condamnare pronuntate de statul roman, efecte reglementate in legislatia romana prin art. 139 alin. 1 din Legea nr. 302/2004, in conformitate cu care "recunoasterea si executarea de catre statul strain a cererii de recunoastere formulata de instantele romane are drept efect renuntarea de catre statul roman la executarea hotararii pe teritoriul Romaniei".
Instanta apreciaza ca aceste efecte ale recunoasterii reglementate expres doar in ceea ce priveste solicitarea de recunoastere formulata de statul roman, nu se produc in aceeasi masura in ipoteza in care statul strain, din proprie initiativa, ca efect al refuzului extradarii solicitate de autoritatile romane, procedeaza la recunoasterea hotararii de condamnare pronuntata de instantele din Romania si substituie pedeapsa aplicata cu o pedeapsa corespunzatoare, potrivit legii statului italian.
Mai exact, daca recunoasterea si, corelativ, executarea pe teritoriul statului italian nu vizeaza toate infractiunile mentionate in hotararea de condamnare romana, mai mult, fiind mentionat expres ca nu este recunoscuta hotararea de condamnare aplicata intimatei  pentru savarsirea infractiunii de "furt intre soti", nu se poate considera ca statul roman, in exercitarea atributiilor de suveranitate, ar fi renuntat la executarea acestei hotarari. Singurul efect posibil consta in imposibilitatea executarii condamnarii pentru aceasta infractiune pe teritoriul statului italian.
Aceasta concluzie se impune, in opinia instantei, in lipsa unei reglementari exprese in materia cooperarii in materie penala cu privire la aceasta ipoteza, tinand cont tocmai de principiile de ordin general care reglementeaza aceasta forma de cooperare.
In acest sens, pot fi amintite dispozitiile art. 3 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, in conformitate cu care "Aplicarea dispozitiilor prezentei legi este subordonata protectiei intereselor de suveranitate, securitate, ordine publica si a altor interese ale Romaniei, definite prin Constitutie".
In plus, cooperarea internationala are drept obiectiv conlucrarea statelor pentru a putea fi instrumentate in cele mai bune conditii cauzele penale, prin aplicarea mecanismelor reglementate expres de Legea nr. 302/2004, cat si, daca este cazul, a tratatelor si conventiilor internationale, precum si, in baza curtoaziei internationale si a reciprocitatii, intrucat combaterea infractionalitatii reprezinta un obiectiv comun al tuturor statelor.
Acest obiectiv comun nu se impune principiului suveranitatii fiecarui stat, care presupune reglementarea, potrivit propriei politici penale,  a faptelor ce constituie infractiuni.
Or, in conditiile in care un stat strain nu incrimineaza drept infractiuni anumite fapte ce au acest caracter potrivit legii romane se produc doua consecinte:
1. statul strain nu-si poate da concursul in ceea ce priveste asigurarea cooperarii pentru urmarirea penala, judecata sau executarea unei eventuale hotarari de condamnare cu privire la aceasta fapta, intrucat s-ar aduce incalcari ordinii publice a acelui stat;
2. statul roman, care incrimineaza aceeasi fapta ca infractiune, pentru apararea propriei ordini de drept, desi nu poate beneficia de concursul celuilalt stat pastreaza, pe teritoriul sau si, eventual, pe teritoriul unor state ce au reglementari similare, dreptul de a declansa proceduri penale impotriva unei persoane invinuite sau chiar condamnate definitiv pentru savarsirea aceleiasi infractiuni.
Ar fi inacceptabil, fata de datele ce caracterizeaza prezenta cauza, ca prin simplul refuz de recunoastere a condamnarii pentru infractiunea de  "furt intre soti", sa fie paralizata integral executarea hotararii penale pronuntate impotriva condamnatei Cepariu Cornelia.
De altfel, instanta retine si ca acea parte din hotararea de condamnare aplicata prin sentinta penala nr. 5820 din 16.12.2005 a Judecatoriei Iasi a fost in mod expres determinata datorita tehnicii de rezolvare a situatiei juridice a condamnatei, tehnica ce a presupus mai intai contopirea pedepselor aplicate pentru faptele concurente retinute in sarcina condamnatei si apoi, rezultand pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare si apoi, aditionarea la aceasta, a pedepsei de 1 an inchisoare, ce i-a fost aplicata condamnatei Cepariu Cornelia prin sentinta penala nr. 1218/29.09.1998 a Judecatoriei Pascani, definitiva prin nerecurare, pentru savarsirea la 20 iulie 1997 a infractiunii de furt intre soti, prev.de art. 210 Cod penal raportat la art. 208 Cod penal, ca urmare a aplicarii dispozitiilor art. 83 Cod penal, ce vizau revocarea suspendarii conditionate, dispunandu-se executarea in intregime a acestei pedepse alaturi de pedeapsa aplicata prin prezenta sentinta.
Or, autoritatile italiene, ca efect al nerecunoasterii acestei condamnari, au inlaturat din totalul pedepsei de 5 ani si 6 luni din hotararea de condamnare aplicata prin sentinta Judecatoriei Iasi, pedeapsa de un an, rezultand o pedeapsa recunoscuta de 4 ani si 6 luni inchisoare, pedeapsa pe care, potrivit propriei legislatii, au aditionata cu pedeapsa de 3 ani si 6 luni inchisoare, la care aceiasi intimata fusese condamnata prin sentinta penala 316 din 24.03.2005 a Judecatoriei Suceava, rezultand o pedeapsa totala de 8 ani inchisoare.
Din pedeapsa totala astfel stabilita, au fost scazute toate perioadele de detentie ale condamnatei, mai exact, atat detentia suferita pe teritoriul statului roman, cat si detentia suferita in Italia, ca urmare a arestarii provizorii, rezultand o pedeapsa de executat de (cinci) ani, 10 (zece) luni si 26 (douazeci si sase) zile, pedeapsa cu privire s-a rezervat posibilitatea ca judecatorul competent cu executarea sa aplice o eventuala gratiere in baza Legii 241/2006.
Avand in vedere ca perioada deja executata de condamnata a fost scazuta efectiv de autoritatile italiene, care, tocmai in considerarea perioadei computate, au considerat necesar sa aprecieze cu privire la oportunitatea acordarii gratierii nu exista, rezulta ca una si aceiasi imprejurare nu poate fi valorificata si de catre statul roman, stat care-si pastreaza dreptul de a cere executarea pedepsei de un an inchisoare in integralitatea ei.