E. Plangere impotriva solutiilor procurorului de netrimitere in judecata. Rolul activ al organului de urmarire penala. Obligatia organului de urmarire penala de a strange probele necesare pentru aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspect...

Prin plangerea inregistrata sub numarul 16455/245/2012, petenta DGFP a contestat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala dispusa la data de 02.04.2012 in dosarul nr.3088/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi referitoare la intimatul A.B. administrator la SC X SRL Iasi, care a fost cercetat sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, rezolutie pe care o considera nelegala si netemeinica.
Petenta a aratat in motivarea plangerii ca fost facuta o sesizare penala privind intimatul din prezenta cauza motivat de faptul ca in perioada aprilie 2005-iunie 2007 a retinut si nu a virat impozite sau contributii cu retinere la sursa in termenul maxim de 30 de zile de la scadenta prevazut de lege.
Prin rezolutia atacata s-a dispus incetarea urmaririi penale fata de intimat in temeiul dispozitiilor art. 10 lit.d Cod procedura penala (nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii).
Petenta a invocat faptul ca din aceste evidente fiscale nu se rezulta aspectele retinute de organele de urmarire penala, intrucat intimatul nu a achitat suma de 23.573 lei reprezentand debite la care au fost calculate accesorii in suma de 23.290 lei. De asemenea, peenta a aratat ca nu exista vreuna din cauzele de nepedepsire prevazute de lege si ca intimatul nu a achitat nicio parte din contributiile cu retinere la sursa datorate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
Impotriva intimatului A.B., administrator la SC X SRL Iasi, a fost formulata o sesizare pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 6 din Legea 241/2005, constand prin aceea ca in perioada martie 2005-iunie 2007 , in calitate de administrator al societatii comerciale sus-mentionate, a retinut si nu a virat catre bugetul consolidat al statului obligatiile fiscale retinute de la angajatii societatii, inregistrand un debit restant in suma de 46.863 lei, din care suma de 23.573 lei reprezentand debit efectiv retinut si nevirat, iar diferenta reprezentand accesoriile (dobanzi si penalitati de intarziere).
Sesizarea a facut obiectul dosarului Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi nr.3088/P/2010.
Prin rezolutia procurorului din data de 12.04.2011 a fost confirmata inceperea urmaririi penale fata de intimatul A.B. pentru savarsirea infractiunii de evaziune fiscala prev. si ped. de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constand prin aceia ca in perioada august 2005-iunie 2007 (perioada ulterioara intrarii in vigoare a Legii nr.241/2005), in calitate de administrator al societatii comerciale sus-mentionate nu a virat contributiile cu retinere la sursa in cuantum total de 22.415 lei (impozit pe venituri din salarii, CAS, fond de somaj, CASS)
Prin ordonanta din 02.04.2012 data in dosarul nr.3088/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a intimatului pentru savarsirea infractiunii de retinere si nevarsare, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa, prevazuta de art. 6 din Legea 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, retinandu-se ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii mentionate.
Prin ordonanta atacata s-au retinut urmatoarele:
"In fapt, la data de 29.04.2009 D.G.F.P. Iasi a inaintat o plangere penala, prin care solicita angajarea raspunderii penale a numitului A.B., administrator al S.C. X S.R.L. Iasi, sub aspectul comiterii infractiunii de "evaziune fiscala" prevazuta de art. 6 din Legea nr. 241/2005,  aratandu-se ca in perioada august 2005-apriiie 2007, acesta nu a virat catre bugetul consolidat al statului impozite si taxe ce constituie stopaj la sursa (impozitul pe venituri din salarii, contributia ce asigurari sociale, contributia pentru fondul de somaj si cea pentru asigurarile de sanatate - toate retinute de la angajati), prejudiciul creat fiind de 22.415 lei.
Invinuitul nu a putut fi niciodata audiat, in cauza fiind efectuate numeroase demersuri in vederea audierii sale. Lucratorii de politie s-au deplasat in repetate randuri la domiciliul acestuia, unde nu a fost gasita nici o persoana. De asemenea, imobilul unde se afla sediul social al firmei administrate de inculpat a fost vandut, iar noul proprietar nu cunoaste nimic despre noua  locatie.
In lipsa declaratiilor invinuitului, se observa ca materialul probator administrat in cauza nu face dovada certa a comiterii faptei de catre invinuit. Astfel, prezenta cercetare penala a pornii de la sesizarea D.G.F.P. - Iasi, sesizare care nu are la baza un raport de inspectie fiscala intocmit de catre organele de control, ci doar declaratiile intocmite de contribuabil. Nu poate reprezenta unica baza de raspundere penala insasi declaratia completata de invinuit, care poate contine erori. In masura in care nu se coroboreaza cu alte mijloace de proba simpla recunoastere nu are valoare probatorie absoluta. Toata documentatia cauzei are la baza asadar aceste declaratii fiscale, iar fisa sintetica pe care A.N.A.F.- ul isi intemeiaza sustinerea cum ca sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 6 din Legea 241/2005, rezida in mod automat din aceleasi declaratii, fiind generata de programul de calculator. De altfel, este bine cunoscut faptul ca stabilirea penalitatilor scapa posibilitatii de control a contribuabilului, in cele mai multe dintre cazuri.  Ministerul Finantelor si A.N.A.F. folosesc un program informatic denumit Sistem Integrat de Administrare a Creantelor Fiscale (prescurtat SIACF) prin care sunt automat calculate majorarile de intarziere, dobanzile si penalitatile de intarziere (deci accesoriile fiscale), totodata, fiind automat repartizate sumele platite de contribuabil in contul unic, functie de destinatia data acestora de program.
Specialistii in domeniu sunt de acord ca acest program este deficitar deoarece nu tine cont de destinatia stabilita de contribuabil pentru sumele platite voluntar, astfel incat acestea sunt directionate automat in contul altor datorii mai vechi, incalcandu-se evident art. 115 alin. 1) din Codul de procedura fiscala. De asemenea, programul nu a putut tine pasul cu permanentele modificari ale normelor fiscale, astfel incat nu tine cont de mai multi factori care trebuie avuti in vedere pentru emiterea unei decizii corecte de impunere, (compensari, inlesniri, esalonari, redistribuiri, suspendari la plata, etc.), iar datele furnizate de el sunt deseori eronate, pentru debitorul obligatiilor sau expertii independenti angajati de el fiind un mister modul in care s-a ajuns la calcularea unor sume datorate.
Toate actele existente la dosar sunt in format electronic si nici unul nu poarta semnatura invinuitului. Codul fiscal prezuma ca declaratiile depuse la ANAF emana de la administrator, ceea ce este suficient in materie fiscala, dar nu neaparat si in materie penala. in lipsa audierii persoanei reclamate, care sa recunoasca sau nu calitatea sa de administrator, debitele si realitatea declaratiilor depuse, realitatea activitatii comerciale derulate pe respectiva societate, faptul ca au fost sau nu angajati si pentru ce perioada anume, se observa ca nu poate fi probata intrunirea elementelor constitutive ale infractiunii pentru care s-a inceput urmarirea penala.
Nu exista depuse la dosar nici un fel de balante lunare de verificare, astfel incat nu se poate sti daca invinuitul a efectuat plati in contul datoriilor catre bugetul de stat cu stopaj la sursa.
Daca in procedura de contencios civil aceste erori pot fi remediate pe calea unor actiuni si mijloace de proba specifice procesului civil, in penal acest lucru nu mai este la indemana contribuabilului devenit invinuit sau inculpat, sau la costuri mult mai mari, astfel incat sumele reprezentand accesorii fiscale si considerate exacte de catre procuror sau instanta, se pot dovedi nereale, dar cu implicatii grave asupra patrimoniului si chiar a severitatii pedepsei aplicate persoanei.
In ceea ce priveste latura subiectiva, infractiunea de stopaj la sursa se savarseste cu vinovatie in forma intentiei. Acest fapt presupune ca, in luna termen de plata, societatea sa fi dispus de resurse financiare sub forma de lichiditati pe care invinuitul, in calitatea lui de administrator, sa le fi dirijat pentru alte plati, cu exceptia stopajului la sursa. Nici acest aspect nu poate fi probat cu certitudine, intrucat nu se poate intocmi un raport de constatare tehnico stiintifica si nu se pot stabili care au fost efectiv lichiditatile de care au dispus invinuitul.
Nu exista decizie de impunere, care trebuie intocmita de ANAF la momentul formularii sesizarii, singurul document ce reflecta situatia contribuabilului (doar aici taxele si impozitele apar defalcate pe categorii, doar aici sunt evidentiate si compensarile care au intervenit sau ar ti trebuit sa intervina intre stat si contribuabil), fiind de notorietate si faptul ca functionarii ANAF intarzie si nu respecta termenele prevazute pentru operarea unor astfel de modificari si nici nu emit deciziile de impunere la timp.
Din analiza conturilor de profit si pierderi se observa ca sumele existente in conturile societatii la sfarsitul exercitiului financiar erau infime, in vreme ce datoriile acumulate depaseau cu mult incasarile.
Un aspect esential pentru conturarea vinovatiei in cazul infractiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, consta in stabilirea relei-credinte a autorului, care cu intentie, retine sumele datorate cu titlu de contributii la bugetul de stat, respectiv detine efectiv banii necesari pentru plata acestora. Din cele aratate mai sus nu rezulta cu certitudine faptul ca invinuitul a detinut sumele necesare pentru plata impozitelor, neputandu-se stabili comiterea faptei cu vinovatie."
Analizand actele dosarului de urmarire penala instanta a retinut ca SC X SRL Iasi a fost administrata de intimatul A.B. incepand cu data de 20.05.2004 pana in luna decembrie 2007, cand a fost desemnat un administrator judiciar. Intimatul a avut si calitatea de asociat alaturi de numitul C.D..
Petenta Directia Generala a Finantelor Publice Iasi a formulat o plangere penala  impotriva intimatului sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.6 din Legea nr.241/2005 constand in aceea ca, in calitate de administrator al societatii comerciale sus-mentionate, a retinut si nu a virat catre bugetul consolidat al statului obligatiile fiscale retinute de la angajatii societatii, inregistrand un debit restant in suma de 46.863 lei, din care suma de 23.573 lei reprezentand debit efectiv retinut si nevirat, iar diferenta reprezentand accesoriile (dobanzi si penalitati de intarziere).
Petenta a anexat plangerii formulate "Fisa sintetica"  editata la data de 17.03.2009 si declaratia 100 pentru perioada  martie 2005 - iunie 2007 din care rezulta ca, intr-adevar, conform evidentelor fiscale detinute de Directia Generala a Finantelor Publice Iasi, la data sesizarii organelor de urmarire penala societatea administrata de intimat figura cu obligatii fiscale reprezentand contributii cu retinere la sursa in cuantumul mentionat prin plangerea penala formulata. De asemenea, din inscrisurile inaintate la dosarul de urmarire penala (ex.f.100, f.109 etc.), rezulta ca intimatul A.B. a recunoscut existenta datoriilor catre bugetul de stat.
Instanta a apreciat ca plangerea adresata de petenta instantei este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Solutia dispusa de catre procuror, respectiv aceea de scoatere de sub urmarire penala a intimatului pe motiv ca petenta nu a depus la dosar suficiente inscrisuri pentru a dovedi vinovatia intimatului ( de ex. s-a retinut: "prezenta cercetare penala a pornit de la sesizarea D.G.F.P. - Iasi, sesizare care nu are la baza un raport de inspectie fiscala intocmit de catre organele de control, ci doar declaratiile intocmite de contribuabli", "programul informatic nu a putut tine pasul cu permanentele modificari ale normelor fiscale, astfel incat nu tine cont de mai multi factori care trebuie avuti in vedere pentru emiterea unei decizii corecte de impunere, (compensari, inlesniri, esalonari, redistribuiri, suspendari la plata, etc.), iar datele furnizate de el sunt deseori eronate, pentru debitorul obligatiilor sau expertii independenti angajati de el fiind un mister modul in care s-a ajuns la calcularea unor sume datorate",  "nu exista depuse la dosar nici un fel de balante lunare de verificare, astfel incat nu se poate sti daca invinuitul a efectuat plati in contul datoriilor catre bugetul de stat cu stopaj la sursa" etc.), este contrara principiilor ce reglementeaza procesul penal si dispozitiilor privind desfasurarea urmaririi penale, dar este si contrara actelor aflate la dosarul de urmarire penala.
Astfel:
Potrivit art.2 alin.2 Cod procedura penala ( Legalitatea si oficialitatea procesului penal): "Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel"
Potrivit art.3 Cod procedura penala (Aflarea adevarului): "In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului"
Potrivit art.4 Cod procedura penala (Rolul activ): "Organele de urmarire penala si instanta de judecata trebuie sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal".
Potrivit art.202 Cod procedura penala (Rolul activ al organului de urmarire penala): "Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire penala aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului".
Conform dispozitiilor legale mentionate, revenea organelor de urmarire penala sarcina strangerii tuturor probelor necesare pentru aflarea adevarului si lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organelor judiciare, iar nu partilor.
Instanta mai retine ca o solutie de netrimitere in judecata intemeiata pe anumite dubii referitoare la fapta penala cercetata nu este exclusa, insa aceste dubii trebuie sa aiba la baza o imposibilitate obiectiva de dovedire a faptei si a celorlalte conditii necesare stabilirii raspunderii penale, nu lipsa de rol activ a organelor judiciare.
Pe de alta parte, sustinerile din ordonanta atacata privind lipsa de la dosar a unor acte financiar-contabile necesare stabilirii vinovatiei intimatului nu sunt adevarate.
Pe de alta parte, instanta a retinut, contrar celor mentionate in ordonanta, ca la dosarul de urmarire penala se afla, fie depuse de catre petenta, fie inaintate ca urmare a solicitarii organelor de cercetare penala, inscrisurile pe baza carora sa se poata stabili existenta faptei de retinere si nevarsare a contributiilor cu retinere la sursa. Aceste inscrisuri, respectiv bilanturi contabile, balante de verificare, state de plata, rulajul conturilor bancare, balante lunare de verificare sunt mentionate inclusiv in referatul de terminare a urmaririi penale intocmit cu propunere de trimitere in judecata.
Totodata, din inscrisurile aflate la dosarul de urmarire penala rezulta ca societatea a avut 52 de salariati, o cifra de afaceri semnificativa (de ex., in anul 2006 a inregistrat venituri de 492.007 lei) si a dispus de sumele necesare pentru plata contributiilor catre bugetul de stat, insa au fost efectuate plati catre alti creditori,  incalcandu-se ordinea de preferinta potrivit careia creantele statului au prioritate.
De asemenea, intimatul A.B. a recunoscut existenta datoriilor catre bugetul de stat in cuprinsul inscrisurilor inaintate de organele financiare la dosarul de urmarire penala de catre (ex.f.100, f.109 etc.).
In cazul in care procurorul ar fi considerat ca inscrisurile in baza carora organul de cercetare penala a formulat propunerea de trimitere in judecata a intimatului nu sunt suficiente pentru lamurirea completa a cauzei, ar fi trebuit sa dispuna completarea cercetarilor si efectuarea unei expertize contabile in acest sens.
Pentru toate aceste considerente, in baza art.2781 al.8 lit.b Cod procedura penala, instanta a admis plangerea formulata de petenta impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala dispusa la data de 02.04.2012 in dosarul nr.3088/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, a desfiintat ordonanta atacata si a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de intimatul A.B. sub aspectul savarsirii infractiunii prevazute de art.6 din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
instanta a mai dispus ca in cursul cercetarilor ce vor fi efectuate:
1. Sa se stabileasca cuantumul contributiilor cu retinere la sursa reprezentand:
- impozit pe salarii ;
- C.A.S;
- contributii pentru fondul de somaj;
- C.A.S.S
datorate de S.C. X SRL Iasi si neachitate catre buget pentru perioada august 2005 - decembrie 2007 ( cand a fost numit un administrator judiciar).
2. Sa se stabileasca cuantumul accesoriilor (dobanda  si penalitati/majorari de intarziere) pentru sumele stabilite conform pct. 1, cuantum calculat pana la data deschiderii procedurii insolventei.
3. Sa se stabileasca rulajul (situatia platilor si incasarilor) pentru perioada mentionata la punctul 1 si sa se precizeze daca a existat disponibil in cont pentru plata sumelor datorate.
4. Sa se stabileasca motivul pentru care nu au fost achitate contributiile cu retinere la sursa datorate.