Respingere cerere revocare suspendare sub supraveghere. Stabilirea relei-credinte a condamnatului in cazul nerespectarii obligatiilor prevazute de art.863 alin.(1) din Codul penal .

Prin sent. pen. nr.1256 din 12.04.2011 a Judecatoriei Iasi a fost respinsa, ca nefondata, in baza dispozitiilor art. 447 din Codul de procedura penala rap. la art. 864 alin.2 din Codul penal, cererea formulata de Compartimentul executari penale din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat, privind revocarea suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 4(patru) ani inchisoare aplicata condamnatului S.I., prin sentinta penala nr.2313 din 26.08.2010 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva - pentru condamnat - prin neapelare la data de 15.09.2010.
           Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a avut in vedere faptul ca la data de 07.12.2010, a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub numarul de dosar mai sus-mentionat, sesizarea formulata de catre Compartimentul Executari Penale din cadrul Judecatoriei Iasi, prin judecatorul delegat, prin care s-a solicitat, in temeiul dispozitiilor art. 447 din Codul de procedura penala si a art.864 alin.(1) si (2) din Codul penal, revocarea suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei de 4 (patru) ani inchisoare ce i-a fost aplicata condamnatului S.I. prin sentinta penala nr.2313 din 26.08.2010 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva - pentru condamnat - prin neapelare la data de 15.09.2010, motivat de faptul ca nu s-a prezentat, in vederea supravegherii, la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi, desi i-au fost aduse la cunostinta masurile de supraveghere si obligatiile impuse prin sentinta penala mai sus-mentionata, cererea fiind insotita de documentatia depusa de Serviciul de Probatiune Iasi.
In vederea solutionarii cererii de revocare, la prezenta cauza s-au atasat din dispozitia instantei, dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi si referatul intocmit de Compartimentul Executari Penale, din care rezulta modalitatea de ramanere definitiva a sentintei penale nr.2313 din data de 26.08.2010, precum si faptul ca executarea pedepsei nu a fost revocata.
Instanta a dispus citarea condamnatului S.I. la adresa mentionata in dosarul de fond nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi si emiterea unui mandat de aducere pe numele acestuia. Din mentiunile cuprinse in procesul-verbal de executare al mandatului de aducere emis pe numele condamnatului, rezulta ca acesta nu mai locuieste la adresa de aproximativ un an, bunica acestuia, numita P.E. declarand ca nu cunoaste locul unde condamnatul poate fi gasit. Instanta a dispus efectuarea de verificari la S.E.I.P. Iasi, din adresa comunicata de aceasta institutie rezultand ca adresa la care instanta a dispus citarea condamnarea este corecta.
Fiind legal citat, condamnatul nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele stabilite in vederea solutionarii prezentei cauze.  
La dosarul cauzei au fost atasate si adresele de raspuns ale Administratiei Nationale a Penitenciarelor si Inspectoratului General al Politiei Romane, in care se precizeaza ca in niciuna dintre unitatile subordonate acestora, condamnatul S.I. nu figureaza ca fiind incarcerat. 
Instanta a retinut faptul ca, prin sentinta penala nr.2313 din 26.08.2010 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva - pentru condamnat - prin neapelare la data de 15.09.2010, s-a dispus condamnarea inculpatului S.I. la pedeapsa de 4(patru) ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de "talharie", prev. si ped. de art.211 alin.1, alin. 2lit.b) si c) si alin.2 ind.1 lit.a) din Codul penal, cu aplicarea disp. art.74 alin.1 lit.c) din Codul penal rap. la art.76 alin.1 lit.b) din Codul penal.
In baza dispozitiilor art.861 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de incercare de 6(sase) ani, iar in baza art.863 alin.(1) din Codul penal, inculpatul a fost obligat sa se supuna urmatoarelor masuri de supraveghere:        
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi, conform programului ce va fi intocmit de Serviciu;
b) sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile;
c) sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d) sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta. 
Analizand actele existente in dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, instanta a constatat ca la solutionarea cauzei in fond, inculpatul S.I. a fost prezent la trei termene de judecata, cand s-a dispus amanarea cauzei la cererea inculpatilor si aparatorilor; ulterior inculpatul S.I. nu s-a mai prezentat in vederea audierii sau pentru propunerea probelor, asistenta juridica a inculpatului fiind asigurata pana la finalizarea procesului de catre un aparator desemnat din oficiu.
Referitor la modalitatea de instiintare a condamnatului cu privire la obligatia respectarii masurilor de supraveghere, instanta constata ca Judecatoria Iasi a comunicat un extras de pe minuta sentintei penale nr.2313 din 26.08.2010, prin afisarea acesteia in data de 03.09.2010 la domiciliul condamnatului.
De asemenea, instanta a constat ca si in cazul adresei de instiintare a Compartimentului Executari Penale din cadrul Judecatoriei Iasi din data de 24.09.2010, prin care i-a fost adusa la cunostinta condamnatului obligatia respectarii masurilor de supraveghere, comunicarea s-a realizat prin afisarea la data de 01.10.2010 la domiciliul acestuia.
Din cererea inaintata de catre Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Iasi la Compartimentul executari penale, rezulta ca numitul S.I. a fost luat in evidenta Serviciului de Probatiune Iasi, deschizandu-se dosarul de supraveghere nr.123 din 30.09.2010, fiind emisa comunicarea nr.3284 din 04.10.2010 catre condamnat, stabilindu-se o prima intrevedere la data de 11.10.2010. Condamnatul S.I. nu s-a prezentat la data fixata, Serviciul de Probatiune  solicitand astfel Politiei Municipiului Iasi  - Sectia a V-a localizarea si contactarea condamnatului, iar un voluntar din cadrul Serviciului s-a deplasat la domiciliul numitului S.I. pentru a constata situatia de fapt. Mai rezulta din cererea formulata si din actele depuse alaturat acesteia faptul ca, la domiciliul condamnatului a fost gasita bunica acestuia, care a declarat ca nu are nicio informatie despre S.I. de aproximativ un an, asa cum rezulta din procesul-verbal din data de 28.10.2010 aflat, in copie, la sesizarea formulata. Se mai arata faptul ca, desi s-au intreprins demersuri si la organele de politie, numitul S.I. nu s-a prezentat in vederea supravegherii.
Analizand dispozitiile art.864 alin.(2) din Codul penal, care reglementeaza revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere in cazul neindeplinirii, cu rea-credinta, a masurilor de supraveghere prevazute de lege ori a obligatiilor stabilite de instanta, s-a retinut ca legiuitorul a impus drept conditie de baza a revocarii in aceasta situatie, constatarea existentei relei-credinte a condamnatului, care nu a respectat masurile de supraveghere ori obligatiile dispuse de instanta.
Fiind vorba de o revocare obligatorie a suspendarii executarii pedepsei, prin instituirea careia s-a urmarit o crestere a rolului instructiv-educativ al masurilor de supraveghere, legiuitorul a limitat puterea de apreciere a instantei doar la constatarea indeplinirii sau nu a conditiilor de revocare, astfel cum rezulta acestea din dispozitiile art.864 alin.(2) din Codul penal, fara a-i conferi acesteia posibilitatea de a se pronunta cu privire la oportunitatea dispunerii revocarii.
In raport de textul de lege mai sus-mentionat si de consideratiile facute pe marginea acestuia, se poate observa ca stabilirea existentei relei-credinte a condamnatului care nu s-a prezentat la organul insarcinat cu supravegherea lui, nu poate fi realizata fara o cercetare prealabila a motivelor neprezentarii.
Astfel, pentru a se retine reaua-credinta in neindeplinirea masurilor de supraveghere este necesar sa se constate ca persoana in cauza avut o atitudine in mod voit contrara dispozitiilor legale, fiind pe deplin constienta atat cu privire la nerespectarea obligatiei de prezentare la organul insarcinat cu supravegherea, cat si cu privire la consecintele conduitei sale.
Fata de aceste considerente, se poate observa ca legiuitorul a conditionat dovedirea relei-credinte a condamnatului care nu s-a prezentat la organul insarcinat cu supravegherea lui, de cunoasterea in fapt sau, altfel spus, de cunoasterea efectiva de catre acesta a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor dispuse de instanta.
In acest sens, instanta a retinut ca interpretarea dispozitiilor art.864 alin.(2) din Codul penal trebuie sa se realizeze si prin raportarea la prevederile art.8 alin.(1) din Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, precum si a Regulamentului de aplicare a O.G. nr.92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, adoptat prin Hotararea Guvernului nr.1239/2000, republicata.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art.8 alin.(1) din Legea nr.275/2006, controlul executarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor dispuse de instanta se asigura de judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instanta de executare, direct sau prin intermediul consilierilor serviciului de probatiune in circumscriptia caruia se afla domiciliul, resedinta sau locuinta persoanei condamnate. 
Analizand dispozitiile Regulamentului de aplicare a O.G. nr.92/2000, care reglementeaza modul in care se realizeaza in concret activitatea de supraveghere, instanta a constatat ca unul din documentele pe care trebuie sa il contina dosarul de supraveghere este procesul-verbal de luare la cunostinta a masurilor si obligatiilor impuse de instanta fata de persoana condamnata, dispozitiile art.21  prevazand in mod expres obligatia de aducere la cunostinta si de intocmire a unui proces-verbal, care sa fie semnat in acest sens de catre persoana condamnata.
Asadar, dispozitiile legale in materie de supraveghere prevad in mod expres necesitatea cunoasterii efective de catre condamnat a masurilor sau a obligatiilor dispuse de instanta, considerandu-se astfel ca simpla comunicare a unor documente, continand referiri la obligatia respectarii acestora, nu ofera certitudinea luarii la cunostinta.
Faptul ca aceasta prevedere este cuprinsa intr-un act normativ care reglementeaza supravegherea exercitata de catre serviciile de probatiune, nu este de natura sa impuna o alta concluzie, in cazul in care controlul se realizeaza si in mod direct de judecatorul delegat la biroul executari penale din cadrul instantei de executare, atata timp cat aplicarea acelorasi dispozitii ale Codului penal nu trebuie sa conduca la aparitia unor situatii de discriminare a persoanelor supravegheate.
Fata de aceste considerente, instanta a retinut ca stabilirea, in mod aprioric, a faptului cunoasterii de catre condamnat a continutului masurilor de supraveghere, doar prin prisma dovezilor care atesta indeplinirea unor simple formalitati de comunicare, nu raspunde exigentelor impuse de dispozitiile actelor normative mai sus invocate si nici scopului instituirii masurilor respective.
Analizand documentele existente la dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, instanta a constatat ca dovezile de comunicare prin posta au fost afisate la domiciliul condamnatului, unde s-a dovedit - pe baza cautarilor intreprinse de catre Serviciul de probatiune si de catre instanta de judecata - ca numitul S.I. nu mai locuia efectiv, neavand astfel posibilitatea concreta de a lua cunostinta de obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata prin hotarare de condamnare.
Fata de acestea, instanta a retinut ca reaua-credinta a condamnatului S.I. nu a fost dovedita, neprezentarea acestuia la Serviciul de Probatiune, in vederea verificarii modului de executare a masurilor de supraveghere, datorandu-se faptului ca acesta nu a avut posibilitatea sa ia cunostinta efectiv de masurile de supraveghere la care a fost obligat.
Pe de alta parte, nici lipsa condamnatului de la judecata cauzei in fond nu poate fi adusa ca argument in sustinerea relei-credinte a acestuia, deoarece, potrivit jurisprudentei CEDO, sarcina probei renuntarii la dreptul de a participa la judecata nu revine inculpatului (care nu trebuie sa dovedeasca ca nu a incercat sa se sustraga procedurilor judiciare sau ca neprezentarea sa a fost determinata de un caz de forta majora, Cauza Collozza contra Italiei, parag.30), ci instantei, care ar trebui sa stabileasca daca inculpatul a avut un motiv intemeiat sa nu se prezinte sau daca neprezentarea se datoreaza unui motiv care excede vointei sale (Cauza Demebukov contra Bulgariei, parag.49; Cauza Sejdovic contra Italiei, parag.88).  
Fata de aceste considerente, instanta, in baza dispozitiilor art.447 din Codul de procedura penala raportate la art.864 alin.(2) din Codul penal, a respins ca nefondata cererea prin care se solicita revocarea suspendarii executarii sub supraveghere a pedepsei de 4(patru) ani inchisoare, aplicata condamnatului S.I. prin sentinta penala nr.2313 din 26.08.2010 a Judecatoriei Iasi, pronuntata in dosarul penal nr.7889/245/2009 al Judecatoriei Iasi, ramasa definitiva - pentru condamnat - prin neapelare la data de 15.09.2010.