Neincluderea in calculul pensiei de intretinere a unor prestatii sociale cu afectatiune speciala

Neincluderea in calculul pensiei de intretinere a unor prestatii sociale cu afectatiune speciala

Prin sentinta civila nr. 911/13.05.2010, pronuntata de Judecatoria Gaesti, a fost respinsa ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata invocata de parata si s-a admis in parte cererea de chemare in judecata  formulata de reclamanta CDA, in contradictoriu cu parata VI, fiind obligata parata la plata unei pensii de intretinere catre reclamanta, in cuantum de 200 de lei lunar, incepand cu data introducerii actiunii si pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de 26 de ani.
Pentru a hotari astfel, in ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata invocata de parata, instanta a retinut ca:
Prin sentinta civila nr. 1468/23.12.2005 a Tribunalului Dambovita, s-a mentinut plasamentul minorei CDA - reclamanta din prezenta speta, la familia CN si CV, cu acordarea unei alocatii in suma de 780.000 lei lunar, exercitiul drepturilor parintesti fiind delegat presedintelui Consiliului Judetean Dambovita.   
Aceasta masura de protectie a fost mentinuta prin sentinta civila nr. 2176/02.12.2009 a Tribunalului Dambovita.
In motivarea exceptiei inadmisibilitatii cererii, parata a invocat dispozitiile art. 63 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si a aratat ca numai Tribunalul Dambovita putea dispune obligarea parintilor la plata pensiei de intretinere, in dosarele in care s-a dispus masura plasamentului fiicei sale (reclamanta CDA) la bunicii paterni, pana la terminarea studiilor, dar nu mai tarziu de 26 de ani.
Analizand aceste argumente, instanta de fond a apreciat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 63 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, deoarece in situatia in care instanta stabileste plasamentul, ea stabileste si cuantumul contributiei lunare a parintilor la intretinerea copilului, iar sumele astfel incasate se constituie venit la bugetul judetului de unde provine copilul si nu se cuvin in mod direct copilului. Astfel, a conchis instanta, raporturile dintre parti sunt guvernate de art. 86 si art. 102 din Codul familiei.
In ceea ce priveste fondul cauzei, instanta a apreciat ca reclamanta, desi in prezent majora, se afla in continuarea studiilor, fiind studenta in anul I la cursuri de zi. Din interpretarea art. 86 alin. 1 si 2 si a art. 101 Cod familiei, reiese ca in categoria persoanelor aflate in nevoie se include si copilul major aflat in continuarea studiilor, prezumandu-se ca acesta se afla in imposibilitate obiectiva de a munci si realiza venituri. De asemenea, conform art. 101 Cod familiei, parintii sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia.
In ceea ce priveste cuantumul obligatiei de intretinere, la fixarea acestuia, instanta a facut aplicarea cumulativa a criteriilor legale prevazute de art. 94 alin. 1 din Codul Familiei, apreciate la momentul judecarii cererii. Astfel, instanta a avut in vedere atat dreptul copilului de a se bucura de conditii corespunzatoare nevoilor sale, cat si posibilitatile materiale ale paratei. Din inscrisurile depuse la dosar a reiesit ca parata beneficiaza de pensie de la CNPAS in suma de 689 lei, precum si de indemnizatie de handicap gradul II in cuantum de 166 lei si de bugetul complementar de 68 lei.
In ce priveste sustinerea paratei in sensul ca in calculul pensiei de intretinere nu ar trebui incluse indemnizatia de handicap gradul II si bugetul complementar, instanta de fond a retinut ca nu exista nicio dispozitie legala care sa prevada aceasta. Art. 409 alin. 7 Cod procedura civila invocat de parata se refera la faptul ca indemnizatiile cu destinatie speciala nu pot fi urmarite silit, in sensul ca nu se poate institui asupra lor poprirea, nu inseamna ca ele nu pot fi avute in vedere de instanta la stabilirea obligatiei de intretinere.
Totusi instanta a tinut cont de starea de sanatate a paratei si nu a stabilit pensia de intretinere orientata spre maximul prevazut de lege, ci intr-un cuantum mai mic, de 200 lei.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate, pe considerentul ca instanta de fond nu trebuia sa includa indemnizatia de handicap gradul II si bugetul complementar in calculul pensiei de intretinere.
In motivarea recursului, recurenta-parata a invocat dispozitiile art. 409 alin. 7 Cod procedura civila, potrivit carora indemnizatiile cu destinatie speciala nu pot fi urmarite pentru niciun fel de datorii. De asemenea, recurenta-parata a aratat ca aceste venituri nu au caracter permanent, ci temporar, anume pe 12 luni, putand fi supuse revizuirii. A solicitat astfel recurenta-parata ca la stabilirea pensiei de intretinere sa fie avuta in vedere numai pensia de la CNPAS in suma de 689 lei.
Prin decizia nr. 764 din 26 august 2010, Tribunalul Dambovita a admis recursul si a modificat sentinta atacata, in sensul ca a obligat parata la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 170 de lei lunar catre reclamanta-intimata.
In motivarea deciziei, Tribunalul a aratat ca la stabilirea pensiei de intretinere trebuia avuta in vedere numai pensia de la CNPAS in suma de 689 lei, nu si indemnizatia de handicap gradul II si bugetul complementar. Acestea din urma, a precizat Tribunalul, sunt prestatii sociale cu afectatiune speciala, care nu pot fi urmarite pentru niciun fel de datorii, intrucat nu au caracter permanent, ci temporar si anume pe o perioada de 12 luni, dupa care recurenta e revizuibila, conform certificatului de incadrare in grad de handicap aflat la dosarul de fond.