Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen, dobanzi si penalitati de intarziere.

Prin cererea inregistrata la instanta, reclamanta X, in contradictoriu cu parata Y, a formulat contestatie la executare impotriva titlului executoriu si a somatiei solicitand anularea acestora precum si a tuturor actelor care au stat la baza emiterii lor, in ceea ce priveste cuantumul majorarilor.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca prin actele de executare mentionate s-a stabilit ca are de achitat suma de 3780,25 lei reprezentand 1962,99 lei contributie si 1817,26 lei majorari. Reclamanta sustine ca parata nu a respectat dispozitiile art.15 din Legea nr.571/2003 (!), titlul executoriu fiind emis cu nerespectarea prevederilor art.85 din OG 92/2003, art.216 din Legea nr.95/2006 si Ordinul 617/2007. Nu i s-a comunicat decizia de impunere echivalenta cu instiintarea de plata iar pentru creantele datorate pe anii 2005-2006 s-a implinit termenul de prescriptie, a mai aratat contestatoarea. Prezinta dispozitiile172 alin.1 si 4 din Codul de procedura fiscala mentionand ca in materie fiscala regula o constituie stabilirea obligatiilor printr-o decizie de impunere, exceptia o constituie stabilirea prin declaratii fiscale iar comunicarea deciziilor trebuie sa se faca cu respectarea exigentelor art.43 C proc. fiscala..
Parata a formulat si depus la dosar intampinare la data de 11.10.2011 prin care solicita respingerea cererii.
Prezentand prevederile art. 15 si ale art. 53 alin.(2) din OUG 150/2002 arata ca petenta contestatoare avea obligatia sa depuna declaratii de constituire si plata a contributiei la Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate incepand cu anul 2005, obligatie pe care nu si-a indeplinit-o depunand aceste declaratii pentru anii 2005-2010, abia in data de 24.01.2011. De asemenea la aceeasi data contestatoarea a prezentat adeverintele de venit de la ANAF DGFP, C.A.S., calculand valoarea contributiei la nivelul unui salariu de baza minim pe tara lunar deoarece venitul lunar a fost inregistrat sub salariu minim brut pe tara lunar deoarece venitul lunar a fost inregistrat sub salariul minim.
C.A.S. a informat asiguratii prin mass - media, prin afisare de anunturi la sediul institutiei asupra serviciilor de care pot beneficia, asupra cotei de contributie asupra modalitatilor de declarare si plata a contributiei precum si a drepturilor si obligatiilor pe care acestia le au acestia.
Cu privire la obligatiile accesorii de plata, mai arata intimata, au fost aplicate dispozitiile art. 55 din OUG 150/2002 si au avut in vedere  prevederile art. 119 alin. 1 si art. 120 alin. 1 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala.
Avand in vedere termenul de prescriptie al dreptului institutiilor publice de a recupera creante in maxim 5 ani de la nasterea acestora conform art. 131 alin. 1 din OG 92/2003, in anul 2010, se mai arata in intimpinare, a emis somatii si titluri executorii pentru persoanele care au inregistrat venituri in anul 2005, iar in anul 2011 au fost emise decizii pentru anii 2006-2010.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin titlul executoriu parata a stabilit in sarcina contestatoarei obligatia de plata a sumei de 3.780,26 lei din care 1.962,99 lei reprezentand contributia la fondul de sanatate pentru perioada 03.01.2006 - 03.01.2011 si 1.817,26 lei reprezentand majorari de intarziere calculate la debitul amintit.
Odata cu titlul s-a emis si somatia de plata a debitului .
  Art. 53 alin. 2 teza 1 din OUG nr. 150/2002 (in prezent abrogat prin art.317 din legea nr.95/2006) impunea ca  "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa isi asigure sanatatea potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgenta, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile, pe baza declaratiei de asigurare, in vederea stabilirii si achitarii contributiei de 6,5%" . Dispozitiile privitoare la colectarea contributiilor de catre casele de asigurari de sanatate pentru persoanele fizice, altele decat cele care au calitatea de asigurat, se aplica pana la 1 ianuarie 2007, se arata in art.317 alin.4 din Legea nr.95/2006.
Potrivit art.215 alin.3 din Legea nr.95/2006 "Persoanele fizice care realizeaza venituri din activitati independente, venituri din agricultura si silvicultura, venituri din cedarea folosintei bunurilor, din dividende si dobanzi, din drepturi de proprietate intelectuala sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate sa depuna la casele de asigurari de sanatate cu care au incheiat contractul de asigurare declaratii privind obligatiile fata de fond" iar potrivit art.259 alin.4 "Persoanele care nu sunt salariate, dar au obligatia sa isi asigure sanatatea potrivit prevederilor prezentei legi, sunt obligate sa comunice direct casei de asigurari alese veniturile, pe baza contractului de asigurare, in vederea stabilirii si achitarii contributiei de 6,5%."
In cazul neachitarii la termen se procedeaza la executare silita potrivit Codului de procedura fiscala, stipuleaza art.216 din lege.
Coroborand dispozitiile amintite se constata existenta obligatiei de plata a contributiei de catre petenta, obligatie pe care de altfel aceasta nu o contesta.
Din continutul cererii si pozitia contestatoarei exprimata in dezbateri (a precizat ca nu contesta creanta) reiese ca partea critica in esenta titlul executoriu si somatia in ce priveste majorarile de intarziere.
In raport de dispozitiile art.53 alin.2 din OUG 150/2002 (pentru perioada cat a fost in vigoare) si ale art.259 alin.4 din Legea nr.95/2006 contestatoarea avea obligatia de a comunica veniturile in vederea stabilirii si achitarii contributiei.
In situatia unei omisiuni sunt aplicabile dispozitiile art.15 din OG 92/2003 rep. (In cazul in care, eludandu-se scopul legii fiscale, obligatia fiscala nu a fost stabilita ori nu a fost raportata la baza de impunere reala, obligatia datorata si, respectiv, creanta fiscala corelativa sunt cele legal determinate") cu referire la art.23 potrivit caruia “_dreptul de creanta fiscala si obligatia fiscala corelativa se nasc in momentul in care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le genereaza".
Cum contestatoarea nu a indeplinit obligatia de comunicare a fost stabilit cuantumul obligatiei fiscale pentru perioada in discutie.
Critica vizand nelegala comunicare a actelor administrativ fiscale este neintemeiata, aceasta s-a efectuat in temeiul art.44 alin.3 din ordonanta, intimata depunand dovezi potrivit carora nu s-a putut realiza comunicarea prin posta cu confirmare de primire.
Asa cum prevede art.119 alin. 1 din OG 92/2003 "Pentru neachitarea la termenul de scadenta de catre debitor a obligatiilor de plata, se datoreaza dupa acest termen, dobanzi si penalitati de intarziere", iar potrivit art. 120 alin. 1 din OG 92/2003 , privind codul de procedura fiscala "Majorarile de intarziere se calculeaza pentru fiecare zi de intarziere incepand cu ziua imediat urmatoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate, inclusiv".
Cum obligatia fiscala nu a fost indeplinita au fost calculate in temeiul acestor prevederi majorari de intarziere.
Dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in termen de 5 ani care curge de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui in care s-a nascut creanta fiscala, potrivit art.91 din OG 92/2003.