Drept penal. Furtul

Drept penal.  Furtul

-Art. 208 alin.1 -209 alin. 1 lit. e, g, i din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin.2 si art. 99 alin.2 din Codul penal

In raport de circumstantele comiterii faptei, de perseverenta infractionala dar si de curajul de care da dovada inculpatul, aplicarea unei masuri educative nu ar fi suficienta si nu poate constitui un mijloc de reeducare eficient conform dezideratelor inscrise in art. 52 Cod penal.

SENTINTA PENALA NR. 157 DIN 14.09.2010

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Fetesti a fost trimis in judecata inculpatul X pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g si i din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 alin. 2 din Codul penal .
In fapt, s-a retinut in sarcina inculpatului ca in perioada februarie - iunie 2009, in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale, a sustras pe strada, pe timp de zi si de noapte din posesia partilor vatamate posete si portofele, creand astfel un prejudiciu total de 1500 lei, faptele acestuia intrunind elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat mentionata mai sus .
Fapta a fost retinuta in sarcina inculpatului in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale.
Prin  declaratia data in fata instantei, partea vatamata a precizat ca se constituie parte civila in cauza cu suma de 200 lei ce reprezinta suma de bani sustrasa de inculpat si ramasa nerecuperata.
In termenul prevazut de lege partea vatamata a comunicat la solicitarea instantei ca nu formuleaza pretentii civile impotriva inculpatului in cadrul procesului penal.
In faza cercetarii judecatoresti a fost audiat inculpatul, care a declarat in esenta ca mentine declaratiile date in cauza intrucat corespund adevarului si recunoaste comiterea infractiunii retinuta in sarcina sa prin rechizitoriu.
Analizand materialul probator administrat pe parcursul urmaririi penale si cercetarii judecatoresti, instanta constata vinovatia inculpatului dovedita cu privire la savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g si i din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 alin. 2 C.pen. si a retinut urmatoarea situatie de fapt :
In seara zilei de 23.02.2009, inculpatul minor a observat-o pe partea vatamata avea o poseta pe umar, dar care ii cazuse in timp ce era aplecata catre fiul ei in varsta de circa 3 ani.
Spontan, inculpatul s-a hotarat sa-i sustraga geanta, astfel ca a profitat de neatentia victimei a tras geanta de pe mana acesteia si a fugit.
Partea vatamata avea in geanta mai multe bunuri, un telefon mobil, carduri bancare, chei si acte de identitate. Inculpatul a examinat continutul gentii si a oprit doar telefonul mobil ( pe care l-a pierdut ulterior) si apoi a aruncat geanta cu restul bunurilor care se aflau inauntru.
Geanta a fost gasita de martorul A care a predat-o politiei, fiind apoi restituita partii vatamate. Aceasta a precizat ca nu formuleaza pretentii civile impotriva inculpatului in cadrul procesului penal desi nu a mai recuperat telefonul mobil.
Desi inculpatul a recunoscut ca a sustras geanta partii vatamate a tagaduit existenta telefonului mobil, sustinere pe care instanta o va inlatura ca nesincera intrucat este contrazisa de declaratia partii vatamate si celelalte probe, ori in conditiile in care partea vatamata nu a mai pretins contravaloarea acestui bun aceasta nu ar fi avut nici un interes sa denatureze adevarul iar la dosar nu exista date din care sa rezulte vreo indoiala cu privire la sinceritatea acesteia. Pe de alta parte este de notorietate ca persoanele de sex feminin pastreaza de obicei in posete telefoanele mobile iar inculpatul avea interes sa nu recunoasca sustragere acestui bun de o valoare mai mare pentru a-si crea o situatie mai usoara.
In ziua de 23.05.2009 inculpatul se afla prin oras, imprejurare in care a observat-o pe partea vatamata B in timp ce aceasta se deplasa cu o punga cu gunoi menajer catre tomberoanele de colectare a gunoiului, dar care mai avea sub brat si o geanta.
Inculpatul s-a apropiat in fuga de aceasta, i-a sustras geanta de sub brat si a fugit, cheltuind ulterior banii gasiti in geanta, iar pe aceasta a aruncat-o. Prejudiciul cauzat partii vatamate a fost in valoare de 200 lei  si nu a mai fost recuperat, partea vatamata constituindu-se parte civila impotriva inculpatului cu aceasta suma.
In ziua de 19.06.2009 inculpatul a observat-o pe partea vatamata C in timp ce se indrepta catre un magazin si tinea in mana un portofel, conditii in care s-a apropiat in fuga de aceasta si i-a luat portofelul din mana. In portofel se gaseau actele de identitate ale partii vatamate si suma de 345 lei.
  Inculpatul a fugit cu portofelul, dar a fost vazut de martorul care a plecat in urmarirea lui si a reusit sa il prinda in scurt timp, recuperandu-se si portofelul care a fost restituit partii vatamate.
La fata locului a venit rapid si un politist care se afla in zona si l-a condus pe inculpat la sediul politiei pentru cercetari.
Acesta a fost supus si unei expertize medico-legale psihiatrice, rezultand ca a avut discernamant la momentul savarsirii faptelor. In raportul de expertiza medico-legala sunt amintite si alte fapte pentru care inculpatul este cercetat, dar acestea fac obiectul altor dosare aflate in lucru.
Avand in vedere considerentele mai sus expuse, in raport de intregul ansamblu probatoriu administrat in cadrul procesului penal, instanta a apreciat ca inculpatul se face vinovat de comiterea infractiunii retinute in sarcina sa prin rechizitoriu.
In drept, fapta inculpatului care in perioada februarie - iunie 2009, in realizarea aceleiasi rezolutiuni infractionale, a sustras pe strada, pe timp de zi si de noapte din posesia partilor vatamate A, B si C posete si portofele, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g si i din C.pen.
In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 99 alin. 2 din C.pen, fapta fiind comisa in stare de minoritate si disp. art. 41 alin. 2 din C.pen. intrucat infractiunea a fost savarsita in baza aceleiasi rezolutii infractionale in forma continuata .
Sub aspectul laturii obiective a infractiunii, se retine ca inculpatul a actionat in scopul insusirii pe nedrept a bunurilor respective, actele comise de acesta intrand in continutul elementului material al infractiunii de furt calificat.
Din analiza probelor administrate in cauza si a imprejurarilor in care a fost savarsita fapta rezulta ca s-a adus o atingere suficient de grava valorilor sociale aparate prin legea penala.
De asemenea, instanta constata in baza probelor mentionate mai sus ca subzista legatura de cauzalitate necesara pentru existenta infractiunii, intre fapta comisa si urmarea socialmente periculoasa produsa de catre inculpat, constand in paguba cauzata partilor vatamate.
In ceea ce priveste vinovatia inculpatului, instanta retine ca acesta a savarsit fapta cu intentia directa definita in cadrul art.19 alin.1 pct.1 lit. a C.pen, intrucat asa cum rezulta din probatoriul existent la dosar, acesta a prevazut rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea infractiunii respective.
Avand in vedere considerentele expuse mai sus, instanta, constata ca fapta exista, a fost savarsita de catre inculpat si constituie infractiune in sensul art. 17 C. pen., astfel ca in baza art. 345 alin. 2 C.proc.pen., urmeaza sa il condamne pe inculpat pentru savarsirea infractiunii de furt calificat prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g si i din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 alin. 2 C.pen.
La individualizarea cuantumului pedepsei, instanta a avut in vedere portivit art. 72 C.pen., imprejurarile in care a fost savarsita fapta corelativ cu gradul de pericol social concret al acesteia, natura si limitele pedepsei stabilite pentru infractiunea comisa, dispozitiile partii generale a codului penal, imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala si aspectele legate de persoana inculpatului, inclusiv starea de minoritate a acestuia.
In acest sens, instanta va retine, in temeiul articolului 74, literele a si c din Codul penal, cu titlul de circumstante atenuante judiciare, pe de o parte conduita buna a inculpatului inainte de savarsirea acestor infractiuni iar pe de alta parte atitudinea acestuia dupa savarsirea faptei. Conduita anterioara a inculpatului se va raporta la lipsa de antecedente penale a acestuia, fapt ce reiese din fisa sa de cazier judiciar existenta la dosar.
       In perioada care a urmat savarsirii infractiunii, inculpatul a recunoscut savarsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata, de fiecare data cand a fost audiat de catre organele judiciare penale, si-a exprimat in mod real regretul ca a comis aceasta fapta si a raspuns solicitarilor organelor judiciare penale, dovedind astfel o conduita procesuala adecvata.
Odata retinute circumstantele atenuante judiciare, instanta a dat eficienta legala si de aceea in temeiul articolului 76 alin. 1, litera d din Codul penal, conform caruia, cand minimul special al pedepsei inchisorii este de 1 an sau mai mare, pedeapsa se coboara sub acest minim, pana la minimul general, instanta a redus pedeapsa ce va fi aplicata sub minimul special .
Se apreciaza de catre instanta in raport de circumstantele comiterii faptei, de perseverenta infractionala dar si de curajul de care a dat dovada inculpatul ca aplicarea unei masuri educative nu ar fi suficienta si nu poate constitui un mijloc de reeducare eficient conform dezideratelor inscrise in art. 52 Cod penal.
In consecinta, instanta in baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, g si i din C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. si art. 99 alin. 2 C.pen si art. 74 alin. 1 lit. a si c din C.pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. d din C.pen. a condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
Avand totusi in vedere varsta inculpatului, faptul ca nu are antecedente penale, a avut o comportare buna in societate pana la savarsirea acestei fapte si a avut o atitudine sincera, de recunoastere si regret pe toata durata procesului penal,  instanta apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia in regim de detentie si constatand indeplinite celelalte doua conditii impuse de articolul 81, literele a si b din Codul penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei inchisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de incercare de 1 an si 6 luni, stabilit in conditiile art. 110 C.pen.
Sentinta a ramas definitiva la data de 27.09.2010 prin neapelare.