STABILIRE PROGRAM VIZITA MINOR. RESTRANGEREA DREPTULUI PARINTELUI DE A AVEA LEGATURI PERSONALE CU MINORUL.

In cadrul ocrotirii parintesti, deplina egalitate in drepturi a parintilor in ceea ce priveste exercitarea drepturilor si indatoririlor fata de copiii minori reprezinta unul dintre principiile de baza ale Codului familiei, prevazut in art.97 al.1, iar ca o expresie a acestuia art.98 al.1 C.fam. dispune ca "masurile privitoare la persoana copilului (...) se iau de catre parinti de comun acord". Nu trebuie insa pierdut din vedere aspectul ca exercitarea drepturilor parintesti se realizeaza exclusiv in interesul copiilor minori.
In ceea ce priveste dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu minorul, art.43 al.3 C.fam. contine o dispozitie de principiu, potrivit careia parintelui divortat, caruia nu i-a fost incredintat copilul spre crestere si educare, pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala.
Astfel, in situatia in care parintele caruia i s-a incredintat copilul impiedica celalat parinte in exercitarea drepturilor sale, prin interzicerea, impiedicarea sau prin impunerea unui program de vizitare necorespunzator, de natura a reduce pastrarea legaturii cu minorul la un minim care practic o face ineficienta, se pot lua de catre instanta masuri ca parintele caruia nu i-a fost incredintat copilul sa aiba posibilitatea de a avea legaturi personale cu acesta in mod firesc. Acest drept urmeaza a fi exercitat insa in asa fel incat sa nu se influenteze negativ dezvoltarea minorului, urmand a se stabili un program prin care sa fie respectate conditiile normale in privinta intretinerii acestor legaturi.
      In cauza de fata, instanta retine ca din casatoria partilor a rezultat minorul O.R.R.I., nascuta la 24.06.2000. Odata cu desfacerea casatoriei partilor, a fost incredintat minorul spre crestere, educare si supraveghere mamei sale, parata in cauza.
      Din probele administrate in dosar, respectiv declaratiile martorilor M. L. ( f.39) si si B. S. ( f.41), instanta retine ca reclamantul ca s-a preocupat sa ia legatura cu minorul, prin vizitarea acestuia atat la scoala, cat si la domiciliul paratei.
Acelasi aspect este confirmat si de declaratiile martorilor B. C.( f.40) B. I. ( f.42), care arata ca reclamantul l-a vizitat pe minor la scoala. Din declaratiile celor doi martori reiese insa si faptul ca reclamantul consuma in mod excesiv bauturi alcoolice, minorul plangandu-se ca era luat de tatal sau in baruri, la biliard si uneori era agresiv fata de acesta, odata minorul fiind batut cu furtunul. Aceste declaratii sunt concordante cu cele retinute in considerentele Deciziei nr.365/R a Tribunalului Mehedinti (f.27), intrate in puterea lucrului judecat, din care rezulta ca reclamantul il batea pe minor si-l punea sa doarma pe jos.
      Cele retinute de instanta nu se coroboreaza cu declaratiile martorilor M. L. ( f.39) si si B. S. ( f.41), care arata ca nu l-au vazut pe reclamant si nu au auzit ca acesta sa fie agresiv fata de copil, motiv pentru instanta le va inlatura din ansamblul materialului probator. Faptul ca cei doi martori nu l-au vazut pe reclamant si nu au auzit despre acesta sa se manifeste violent fata de minor nu exclude posibilitatea ca aceste acte de violenta sa fi avut loc.
Dispozitiile Legii nr.272/2004, privind protectia si promovarea drepturilor copilului, care au caracter de prevederi speciale promoveaza aceeasi idee a mentinerii relatiilor personale ale copilului cu parintii, rudele, realizate prin intalniri, vizite. Dreptul mentionat se mentine pentru copil si cand este separat de un  parinte (cum este cazul in speta prin incredintarea minorului mamei, in temeiul sentintei de divort)- art.14, 15, 16 din legea mentionata.
Se arata insa, in art.16 alin.2 din Legea nr.272/2004 ca, luand in considerare cu prioritate interesul superior al copilului se poate limita exercitarea acestui drept, cand exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala morala_ a copilului.
Interesul superior al minorului O.R.R.I. este evitarea starii de pericol, asigurarea unei "stari de bine" in contextul in care probatoriul administrat a dovedit ca a fost "victima" agresiunilor exercitate de tatal sau asupra sa. Relatiile tensionate dintre tata si minor se concretizeaza in efectele negative pe care le marcheaza in stabilitatea emotionala a copilului, astfel ca se impune ca derularea relatiilor dintre copil si tata, tinand seama si de varsta copilului, de preocuparile si activitatile specifice acestei etape a dezvoltarii sale, sa aiba loc gradual.
    Avand in vedere aceasta situatie de fapt, raportata la considerentele expuse mai sus, instanta considera adecvat atat interesului minorului, cat si dreptului parintesc al reclamantului, un program de vizitare, pentru inceput, intr-o forma mai restransa decat cea solicitata de reclamant in cererea de chemare in judecata, astfel: de doua ori pe luna, in prima si a patra saptamana a fiecarei luni, sambata intre orele 10,00 si 18,00, minorul urmand a fi luat de reclamant si adus la domiciliul paratei. Instanta considera ca nu se impune ca legaturile personale cu minorul sa aiba loc numai in localitatea in care domiciliaza minorul, avand in vedere ca, dispunand astfel, s-ar restrange in mod nejustificat dreptul reclamantului, iar aceasta obligatie ar putea deveni chiar impovaratoare prin repetitie si monotonia mediului ambiant, ceea ce ar produce un efect contrar celui scontat, respectiv stabilirea unei apropieri reale intre tata si fiu. La stabilirea acestui program de vizitare a minorului, urmeaza a fi avute in vedere si imprejur?rile relevate de ancheta social? la domiciliul reclamantului cu privire la conditiile locative pe care acesta le poate oferi.
    Instanta apreciaza de asemenea ca se impune luarea si aducerea minorului la domiciliul paratei in timpul programului stabilit, parintelui reclamant trebuind sa i se creeze posibilitatea de a avea legaturi personale cu copilul sau in mod firesc.
    Stabilirea unui astfel de program nu constituie o masura cu caracter definitiv, deoarece, asa cum se prevede in art.44 C.fam., in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea oricaruia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta judecatoreasca va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale dintre parinti si copii. In consecinta, acest program este modificabil oricand, daca starea de fapt se modifica.
      Instanta considera ca nu se impune obligarea paratei de a-i furniza reclamantului informatii referitoare la minor, avand in vedere ca reclamantul beneficiaza, in virtutea art.97 al.1 C.fam.,  de aceleasi drepturi ca si parata in ceea ce priveste minorul, printre care si dreptul de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala, iar in virtutea acestui drept reclamantul poate culege singur toate informatiile referitoare la persoana minorului.
      Pentru considerentele expuse, instanta urmeaza a admite in parte cererea formulata de reclamant si a incuviinta acestuia sa aiba legaturi personale cu minorul O.R.R.I.,, dupa urmatorul program: de doua ori pe luna, in prima si a patra saptamana a fiecarei luni, sambata intre orele 10,00 si 18,00, minorul urmand a fi luat de reclamant si adus la domiciliul paratei.