PLANGERE IMPOTRIVA ORDONANTEI PROCURORULUI

JUDECATORIA CURTEA DE ARGES
PRACTICA RELEVANTA

PENAL

PLANGERE IMPOTRIVA ORDONANTEI PROCURORULUI
Art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedura penala
     
     "Admiterea plangerii formulata de petenta impotriva ordonantei  numarul
Parchetului de pe langa  Judecatoria Curtea de Arges.
Desfiintarea ordonantei Parchetului de pe langa  Judecatoria Curtea de
Arges si trimiterea cauzei procurorului, in vederea inceperii urmaririi penale fata
de intimati sub aspectul infractiunilor de violare de domiciliu si distrugere 
prevazute de art. 192 alin. 1 si 2 Cod penal si 217 alin. 1 Cod penal  si a
redeschiderii urmaririi penale fata de o intimata, sub aspectul acelorasi
infractiuni.
Stabilirea ca organele de urmarire penala sa efectueze urmatoarele acte:
- stabilirea cu exactitate a imobilului unde locuia efectiv petenta si a
imobilelor unde locuiau efectiv intimatii la data de 12 decembrie 2005 si daca
gardul deteriorat delimita locuinta petentei de locuinta vreunui intimat.
     - confruntarea  intimatilor, pentru a se stabili daca invinuitul a intrat in
curtea locuintei intimatei si daca i-a distrus gardul.
     - efectuarea de cercetari suplimentare(reaudierea martorilor si audierea
altor martori, daca este cazul), pentru a se stabili daca invinuitul a patruns si
acesta in curtea locuintei intimatei si a distrus gardul.
- motivarea in fapt a rezolutiei procurorului de confirmare a inceperii
urmaririi penale, daca este cazul.
     - motivarea in fapt a actului prin care procurorul pronunta solutia finala in
cauza".

(sentinta penala nr. 69/6.03.2008 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges)

La data de 20 ianuarie 2007, pe rolul Judecatoriei Curtea de Arges a fost
inregistrata, adresa nr. 2962/216/2006 insotita de dosarul cu acelasi numar al
Tribunalului Arges, in care s-a pronuntat decizia penala nr. 494/R/14.05.2007 in
urma careia s-a dispus admiterea recursului declarat de Parchetul de pe langa
Judecatoria Curtea de Arges, casarea sentintei penale nr. 20/16.11.2007 a
Judecatoriei Curtea de Arges si trimiterea cauzei spre rejudecare catre aceasta
din urma instanta de fond.
In motivare, tribunalul a aratat ca instanta de fond a incalcat dreptul la
aparare al intimatilor care au fost cercetati sub aspectul savarsirii infractiunilor
prev. de art. 192 alin. 2 C.pen. si art. 217 alin. 1 C.pen., infractiune pentru care
apararea era obligatorie intrucat pedeapsa prevazuta pentru cea din urma
infractiune (sic !, credem ca prima infractiune) este mai mare de 5 ani
inchisoare.
Consideram ca motivul de casare ales de tribunal este eronat. Potrivit art.
171 alin. 3 C.p.p. in cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in
cazurile in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa (...)
inchisorii de 5 ani sau mai mare . In mod clar, procedura reglementata de art.
278 ind. 1 C.p.p. nu apartine fazei judecatii, iar aceasta concluzie se desprinde
din constatarea ca articolul mentionat este cuprins in cap. VII. al titlului I din
partea speciala a Codului de procedura penala care reglementeaza urmarirea
penala, din faptul ca in faza judecatii partile in proces se numesc inculpat, parte
vatamata, etc. si nu petent si intimat, dar si din faptul ca organul judiciar care
solutioneaza plangerea formulata in conditiile art. 278 ind. 1 C.p.p. este
judecatorul si nu instanta de judecata, acest judecator avand atributii apropiate
unui judecator de instructie, cum era numit in reglementarea anterioara (Codul
de procedura penala Carol al II-lea). Toate acestea conduc la convingerea
judecatorului ca tribunalul a pronuntat o decizie gresita aplicand reglementarea
cuprinsa in art. 171 alin. 3 C.p.p. care se refera la situatia inculpatului ajuns in
fata judecatii, la procedura cuprinsa in art. 278 ind. 1 C.p.p. De fapt, dupa
pronuntarea acestei decizii a tribunalului, Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a
pronuntat intr-un recurs in interesul legii si a statuat, prin decizia nr. LXIV din
15 octombrie 2007 ( inca  nepublicata) ca dispozitiile art. 171 alin. 3 C.p.p. se
interpreteaza in sensul ca asistenta juridica nu este obligatorie, pentru petenti si
intimati, in cauzele ce au ca obiect plangeri formulate in conditiile art. 278 ind. 1
C.p.p.
Desi instanta de control judiciar nu a luat in considerare motivul invocat
de parchet cum ca prima instanta a solutionat cauza fara ca procedura de citare a
intimatei petente N.E. sa fie legal indeplinita cu aceasta, vom face pe aceasta
cale unele precizari pentru a evita alte solutii de casare cu trimitere spre
rejudecare, solutii care duc la tergiversarea judecatii. In mai multe decizii de
speta Inalta Curte de Casatie si Justitie a precizat ca nerespectarea dispozitiilor
privitoare la procedura de citare este sanctionata cu nulitatea relativa care
opereaza exclusiv in interesul partii in raport de care judecata s-a desfasurat cu
incalcarea dispozitiilor art. 291 alin. 1 C.p.p. si  careia i s-a adus o vatamare ce
nu poate fi  inlaturata prin anularea actului procesual, iar pe cale de consecinta
acest caz de casare poate fi invocat exclusiv de partea care a fost lipsa la
judecata din acest motiv.
Revenind la speta de fata, se observa ca reprezentantul Ministerului Public
este intr-o grava eroare cand invoca acest motiv de casare, mai ales ca prin
sentinta de fond a fost admisa plangerea formulata de petenta fata de care
procurorul de sedinta a afirmat ca procedura de citare este nelegal indeplinita,
lipsind astfel conditia vatamarii intereselor acesteia. Din pacate nu este prima
oara cand procurorul de sedinta apeleaza la asemenea demersuri (ca sa folosim
un eufemism). Desi in cursul solutionarii cauzei pe fond procurorul de sedinta
nu invoca nici o nelegalitate cu privire la procedura de citare sau cu privire la
orice alt aspect, asemenea motive sunt invocate direct in caile de atac, dar numai
atunci cand solutia instantei de fond este nefavorabila parchetului, ceea ce duce
la tergiversarea judecarii cauzelor (pentru ca din pacate, instantele superioare
sunt destul de receptive la asemenea motive), cu consecinte destul de neplacute
asupra a ceea ce inseamna celeritate in judecarea cauzelor, principiu aplicabil cu
mai mare masura in cauzele penale unde se cere o reactie prompta a autoritatilor
fata de savarsirea de infractiuni. Prin asemenea atitudine procurorul de sedinta
ne aminteste de o epoca apusa, o epoca in care solutiile erau stabilite de parchet
si nu de instantele de judecata. De asemenea, prin aceasta atitudine procurorul
de sedinta dovedeste ca nu apara interesul public, care cere ca dosarele penale sa
fie solutionate cu celeritate pentru a da o rezolvare cat mai rapida dar si corecta a
conflictelor de drept penal, asa cum ii cer obligatiile stabilite de lege, ci interesul
unei institutii si anume parchetul.
La dosarul cauzei au mai fost depuse copii de pe unele inscrisuri: sentinta
civila nr. 259/13.03.2007 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges), un raport
de expertiza tehnica judiciara, declaratia martorei G.J. audiata in dosarul nr.
191/2006 al Judecatoriei Curtea de Arges, sentinta civila nr. 442/9.05.2006
pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges, decizia civila nr. 1086/R/09.11.2006
pronuntata de Tribunalul Arges, declaratiile martorului P.V. audiat in dosarul
2154/2006 al Judecatoriei Curtea de Arges si in dosarul nr. 2039/2005 al
Judecatoriei Curtea de Arges.
Analizand actele si lucrarile dosarului, judecatorul retine urmatoarele:
Petenta este fiica intimatilor N.V. si N.Gh. In anul 2005, intre N.E. si
bunica acesteia, Gh.I., s-a incheiat un contract de vanzare-cumparare cu clauza
de intretinere autentificat sub nr. 4075/5 octombrie 2005 de catre BNP D. D.F.,
prin care Gh.I. i-a vandut nepoatei sale suprafata de 1613 m.p. teren impreuna
cu o locuinta din caramida, situate in pct.,,Acasa", din intravilanul comunei
Musatesti, satul Rotaresti, judetul Arges, cu obligatia pentru cea din urma sa-i
acorde intretinere si ingrijire pe toata durata vietii si sa-i faca ulterior toate
obiceiurile crestinesti. Vanzatoarea si-a pastrat uzufructul viager asupra
imobilului vandut, cumparatoarea urmand a intra in posesie dupa decesul
primeia.
Datorita unor neintelegeri cu privire la  acest contract, intre membrii
familiei N. au intervenit certuri, ajungandu-se pana la introducerea unei actiuni
civile in instanta pentru rezolutiunea contractului, contract care a si fost
desfiintat prin sentinta civila nr. 422/9 mai 2006 a Judecatoriei Curtea de Arges,
ramasa irevocabila, partile fiind repuse in situatia anterioara incheierii actului.
Pana la intentarea acestei actiuni civile, petenta a sustinut ca in seara zilei
de 12 decembrie 2005, desi nu era acasa, parintii sai ( actualmente divortati)
impreuna cu numitul P.V., concubinul lui N.V. au patruns in curtea locuintei
sale si i-au distrus un gard.
Pentru aceste fapte, N.E. a sesizat organele de cercetare penala. Dupa
audierea partilor si a martorilor B.St., B.A. si C.F., prin rezolutia nr. 3570003/2
martie 2006, Politia comunei Musatesti a inceput urmarirea penala impotriva
invinuitei N.V. pentru infractiunile de distrugere si violare de domiciliu prev. si
ped. de art. 192 C.p. si 217 C.p., cu aplic. art. 75 lit. a) C.p.
Prin  aceasta rezolutie nu s-a inceput si urmarirea penala impotriva
celorlalti doi invinuiti, insa procurorul, prin rezolutia nr. 9/P/2 martie 2006, a
confirmat inceperea urmaririi penale dispusa de organele de cercetare penala din
cadrul Postului de politie Musatesti impotriva invinuitilor N.V., N. Gh. si P.V.,
pentru infractiunile prev. si ped. de art. 192 alin. 2 C.p. si 217 alin. 1 C.p., cu
aplic. art. 75 lit. a) C.p., cu toate ca nu se incepuse urmarirea penala decat
impotriva lui N.V.
Potrivit art. 228 alin.1 C.p.p., organul de urmarire penala sesizat prin
plangere dispune, prin rezolutie, inceperea urmaririi penale cand, din cuprinsul
actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate, nu rezulta vreunul din
cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute de art.
10 C.p.p. In cazurile in care rezulta ca fapta nu prezinta gradul de pericol social
al unei infractiuni, organul de urmarire penala incepe urmarirea penala si
inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de a se dispune scoaterea de sub
urmarire penala ( art. 228 alin. 2 C.p.p).
Potrivit art. 228 alin. 3 ind. 1 C.p.p., rezolutia de incepere a urmaririi
penale este supusa confirmarii motivate a procurorului.
Asadar, inceperea urmaririi penale, in situatia in care urmarirea penala nu
se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror ( cum este si cazul in speta),
se dispune numai prin rezolutia organelor de cercetare penala, care efectueaza
cercetari dupa ce au fost sesizate.
Chiar daca dispozitiile art. 209 alin. 2 si 218 alin. 3 C.p.p. permit
procurorului sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe care le
supravegheaza, in speta nu s-a dispus inceperea urmaririi penale si impotriva
invinuitilor N.Gh. si P.V., desi acestia erau cunoscuti, ci procurorul a confirmat
doar inceperea urmaririi penale dispusa de organele de cercetare penala,
urmarire penala care a fost insa inceputa doar impotriva invinuitei N. V.
Nu se poate sustine ca urmarirea penala s-a inceput in mod legal pentru ca
aceasta are loc ,,in rem", deoarece aceasta situatie se intalneste doar cand autorii
unor fapte penale sunt necunoscuti, insa cand acestia sunt cunoscuti trebuie sa se
dispuna fata de ei inceperea urmaririi penale.
Daca procurorul aprecia ca in cauza trebuia inceputa urmarirea penala si
impotriva celorlalti doi invinuiti pentru cele doua infractiuni, acesta urma sa
trimita cauza la organele de cercetare penala pentru a se dispune in consecinta.
Procurorul a confirmat o rezolutie prin care nu se incepuse urmarirea
penala impotriva tuturor invinuitilor, procedand astfel in mod nelegal .
     Nu se poate retine ca prin rezolutia procurorului s-a dispus inceperea
urmaririi penale si impotriva invinuitilor N.Gh. si P.V., de vreme ce prin acel act
s-a confirmat doar, in baza art. 228 alin. 3 ind. 1 C.p.p., inceperea urmaririi
penale dispusa de organele de cercetare penala.
     Rezolutia procurorului din 2 martie 2006 este nelegala si prin prisma
faptului ca nu este motivata in fapt, asa cum cer dispozitiile art. 228 alin.3 ind. 1
C.p.p.
Analizand continutul foarte sumar sau chiar lipsa de continut al acestui
inscris, care, in opinia procurorului, ar reprezenta o rezolutie in sensul cerut de
art. 228 alin.3 ind. 1 C.p.p., dar nu si in acceptiunea instantei, se observa ca
aceasta nu este motivata in fapt in nici macar o fraza. Procurorul s-a rezumat sa
foloseasca doar formularul tipizat al acestui act si sa-l completeze incadrandu-se
exact in randurile lasate libere in acel formular initial, care, probabil, este folosit
in fiecare situatie de acest fel. In rezolutie nu s-a mentionat situatia de fapt care a
condus la inceperea urmaririi penale in cauza, asa cum, de altfel, acest lucru nu
rezulta nici din rezolutia de incepere a urmaririi penale intocmita de organele de
politie.
Potrivit dispozitiilor art. 6 din Conventia Europeana pentru Apararea
Drepturilor Omului  si a Libertatilor Fundamentale, orice persoana are dreptul la
un proces echitabil, indiferent de calitatea procesuala a acesteia, astfel incat sa-si
poata exercita toate drepturile si sa beneficieze de toate garantiile procesuale
conferite de lege pentru a-si sustine cauza.
Drepturile stabilite prin Conventie trebuie aplicate de Statul Roman si au
prioritate fata de dreptul intern, ele trebuind respectate pe tot parcursul
procesului, in speta si in faza de urmarire penala, mai ales ca aceasta faza este
caracterizata printr-un formalism excesiv.
Un alt aspect de nelegalitate intalnit in dosarul de urmarire penala este
acela ca, desi nu s-a dispus, potrivit legii, inceperea urmaririi penale impotriva
invinuitilor P.V. si N.Gh. (confirmandu-se doar de catre procuror inceperea
urmaririi penale, care, de fapt, nu s-a dispus si cu privire la cei doi intimati, asa
cum s-a aratat mai sus), aceste doua persoane au fost sanctionate cu amenda
administrativa in baza art. 10 lit. b ind. 1 C.p.p., si art. 18 ind. 1 C.p., ca urmare
a scoaterilor de sub urmarirea penala neinceputa insa conform legii.
In alta ordine de idei, desi s-a retinut ca si P.V. ar fi comis cele doua fapte
reclamate in plangere ( violarea de domiciliu si distrugerea gardului petentei),
din probele administrate nu rezulta in niciun mod ca acesta ar fi patruns in
interiorul locuintei lui N.E. Niciunul dintre martori nu au relatat acest aspect, iar
declaratiile lui N.Gh. si a lui N.V. in acest sens sunt contradictorii.
Singurul care a sustinut ca a intrat in curtea locuintei petentei, a luat o
ranga si s-a apucat impreuna cu N.V. si P.V. sa darame gardul este N. Gh., insa
din acea declaratie nu se poate desprinde cu claritate concluzia ca P. V. a patruns
si el in interiorul curtii lui N.E., mai ales ca acesta nu a recunoscut savarsirea
faptelor.
N.V. a declarat ca P.V. nu a participat nici macar la distrugerea gardului,
acesta aflandu-se in drumul public. Cei doi intimati N. au mai declarat la data de
3 ianuarie 2006 ca numai acestia ar participat la daramarea gardului,
nepomenind nimic despre prezenta lui P.V. la locuinta petentei.
Fata de cele de mai sus, lucrurile sunt foarte neclare in privinta participarii
si a lui P.V. la daramarea gardului, dar mai ales in privinta patrunderii acestuia
in curtea locuintei petentei, aspecte care trebuie clarificate de organul de
urmarire penala, fara a exista indoieli, dupa care urmeaza a se dispune in
consecinta. Din probele existente la dosarul de urmarire penala rezulta cel putin
ca P.V. a fost invinuit pe nedrept pentru savarsirea infractiunii de violare de
domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 C.p., nerezultand acea fapta in niciun mod .
Organul de urmarire penala va mai trebui sa stabileasca unde locuiau
efectiv fiecare dintre parti, daca petenta locuia in aceeasi gospodarie cu N. V. si
daca gardul deteriorat delimita locuinta petentei de cea a vreunui intimat.
Schita aflata la fila 24 a dosarului de urmarire penala nu lamureste in
niciun fel acest aspect, care are inrauriri asupra individualizarii unei eventuale
sanctiuni aplicate vreunuia dintre intimati.
Un alt aspect care este in neconcordanta cu dispozitiile legale interne si cu
prevederile Conventiei Europene pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale il reprezinta nemotivarea in fapt a ordonantei
procurorului prin care s-a dispus scoaterea invinuitilor de sub urmarire penala si
aplicarea pentru fiecare dintre acestia a unei sanctiuni administrative de 150 lei
amenda.
Astfel, in primul paragraf al acelei ordonante se mentioneaza ca s-a depus
o plangere penala la Postul de politie Musatesti de catre partea vatamata N.E.
impotriva intimatilor, preluandu-se expunerea situatiei de fapt relatate de
petenta.
In urmatorul paragraf se arata ca s-a inceput urmarirea penala in cauza
impotriva celor trei invinuiti pentru infractiunile prev. si ped. de art. 192 alin. 2
C.p. si 217 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 75 lit. a) C.p. la data de 2 martie 2006 de
catre organele de cercetare penala ( desi rezolutia de incepere a urmaririi penale
nu cuprinde intocmai aceste mentiuni-n.n.). Se mai arata ca in cauza sunt
incidente dispozitiile art. 18 ind. 1 C.p., deoarece faptele savarsite de intimati nu
prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, pentru patru motive
prezentate in mod foarte succint.
Procurorul nu retine nimic personal in legatura cu situatia de fapt din
seara zilei de 12 decembrie 2005, rezumandu-se sa arate doar criteriile de
individualizare a sanctiunilor aplicate si nici organele de cercetare penala nu au
facut acest lucru in actele pe care le-au intocmit, respectiv in rezolutia de
incepere a urmaririi penale si in referatul cu propunerea de scoaterea de sub
urmarire penala si aplicarea art. 18 ind. 1 C.p., singurul aspect retinut doar in
acest din urma referat fiind acela ca invinuitii au mers la locuinta petentei, unde
au desfacut un gard, rupand trei uluci, sase lati si doua balamale in valoare totala
de 45,58 lei.
In toate aceste acte de urmarire penala nu se mentioneaza nimic in
legatura cu patrunderea celor trei intimati in interiorul curtii locuintei lui N. E.
( aspect esential in solutionarea cauzei), in legatura cu locul unde era construit
gardul rupt de acestia, care au fost motivele pentru care intimatii au facut
asemenea gesturi etc.
Neprocedandu-se in  sensul celor de mai sus, instanta de judecata nu poate
aprecia daca solutia procurorului este legala si temeinica, daca ea a tinut seama
de toate aspectele si imprejurarile de fapt concrete si de persoanele si conduitele
participantilor la savarsirea faptelor reclamate.
Potrivit art. 278 ind. 1 alin. 7 C.p.p., judecatorul, solutionand plangerea,
verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din
dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate.
Nemotivarea, sub toate aspectele, a solutiei prin care se finalizeaza
activitatea de urmarire penala lipseste in speta si partile interesate de a se plange
impotriva acestei solutii-drept recunoscut de lege-nu pot sa-si formuleze aparari
corespunzatoare, iar judecatorul nu are cum sa verifice legalitatea si temeinicia
actului procurorului, de vreme ce acesta nu este motivat.
Acest lucru incalca, asa cum s-a aratat mai sus, dispozitiile art. 6 din
Conventia Europeana Pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor
Fundamentale cu privire la garantarea unui proces echitabil.
Instanta de judecata nu se poate transpune si in activitatea de urmarire
penala si sa acopere - prin motivarea solutiei sale in baza probelor existente la
dosarul de urmarire penala - nelegalitatile procurorului, acesta fiind cel care
trebuie sa-si repare neregulile facute prin nerespectarea cu strictete a obligatiilor
pe care i le stabileste legea procesuala romana si conventiile internationale la
care Romania este parte.
Daca instantele de judecata ar confirma si actele de urmarire penala
intocmite in mod nelegal de catre procuror sau de catre organele de cercetare
penala,  organele de urmarire penala ar putea incalca oricand legea, prin
intocmirea nelegala a unor acte sau neintocmirea lor. Daca s-ar trece peste toate
aceste aspecte analizate pe larg de catre instanta si nu s-ar lua masuri in
conformitate cu legea, s-ar incuraja faptul ca organele de urmarire penala sa
trateze instrumentarea unui dosar cu oarecare indiferenta, mergand pe ideea ca
daca efectueaza unele acte nelegale, acestea pot fi indreptate de catre instanta,
daca mai este cazul. O ancheta penala trebuie sa fie serioasa si efectiva, nu
superficiala si care sa incalce drepturile si garantiile procesuale ale partilor.
Asa cum instantele de control judiciar manifesta o rigurozitate deosebita
cu privire la elementele de fapt si de drept pe care trebuie sa le cuprinda o
hotarare judecatoreasca data de judecatorii fondului, aspecte sesizate fara crutare
tocmai de reprezentantii parchetului in motivele de apel sau de recurs, in situatia
in care hotararea judecatoreasca nu le cuprinde intocmai, tot astfel instantele
judecatoresti trebuie sa manifeste aceeasi exigenta si fata de actele emise de
organele de urmarire penala, procurorul roman fiind si el considerat un magistrat
si avand aceleasi drepturi si obligatii ca si judecatorul.
Toate aspectele de nelegalitate semnalate mai sus nu au fost remediate
nici de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de
Arges, cu ocazia solutionarii plangerii impotriva ordonantei procurorului
formulata de petenta in baza art. 278 C.p.p.
Fata de cele de mai sus, judecatorul, in baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b
Cod procedura penala, va admite plangerea formulata de petenta N.E., impotriva
ordonantei  numarul 9/P/2006 din  30 martie 2006 a Parchetului de pe langa 
Judecatoria Curtea de Arges.
Va desfiinta ordonanta numarul 9/P/2006 din 30 martie 2006 a
Parchetului de pe langa  Judecatoria Curtea de Arges si va trimite cauza
procurorului, in vederea inceperii urmaririi penale fata de intimatii N. Gh. si
P.V., sub aspectul infractiunilor de violare de domiciliu si distrugere  prevazute
de art. 192 alin. 1 si 2 Cod penal si 217 alin. 1 Cod penal  si a redeschiderii
urmaririi penale fata de intimata Gh.V. (fosta N.), sub aspectul acelorasi
infractiuni.
Organele de urmarire penala vor efectua urmatoarele acte:
- stabilirea cu exactitate a imobilului unde locuia efectiv petenta N. E. si a
imobilelor unde locuiau efectiv intimatii la data de 12 decembrie 2005 si daca
gardul deteriorat delimita locuinta petentei de locuinta vreunui intimat.
     - confruntarea  intimatilor Gh.V. si N.Gh., pentru a se stabili daca P.V. a
intrat in curtea locuintei lui N.E. si daca i-a distrus gardul.
     - efectuarea de cercetari suplimentare(reaudierea martorilor si audierea
altor martori, daca este cazul), pentru a se stabili daca P.V. a patruns si acesta in
curtea locuintei lui N.E. si a distrus gardul.
- motivarea in fapt a rezolutiei procurorului de confirmare a inceperii
urmaririi penale, daca este cazul.
     - motivarea in fapt a actului prin care procurorul pronunta solutia finala in
cauza.
     In baza art. 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare
avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia, din care 450 lei onorariu
aparator din oficiu vor fi avansate din fondurile Ministerului Justitiei.