PLANGERE CONTRAVENTIONALA.APLICAREA PREZUMTIEI DE LEGALITATE SI TEMEINICIE A PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENTIE

Sentinta civila nr.18996/ 17 decembrie 2007

PLANGERE CONTRAVENTIONALA.APLICAREA PREZUMTIEI DE LEGALITATE SI TEMEINICIE A PROCESULUI-VERBAL DE CONTRAVENTIE
     Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu incalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. In prezenta cauza, atat miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 1000 lei) cat si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

******
Prin adresa inregistrata pe rolul acestei instante la data de 05.07.2007 sub nr. 15412/215/2007, Autoritatea Rutiera Romana ARR a inaintat spre solutionare, conform art. 32-33 din O.G. nr. 2/2001, plangerea formulata de petenta SC  E. T. SRL impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor seria AIR nr. XXX incheiat la data de 12.01.2007 de catre un agent constatator din cadrul ARR AGENTIA Dolj.
     In motivarea plangerii, petenta a aratat ca, intrucat diagrama pentru care s-a aplicat contraventia a fost utilizata de conducatorul auto V. F. pe parcursul zilelor de 10.01.2007 si 11.01.2007 ( patru zeci si opt ore ),  contraventia aplicata este gresit directionata firmei S.C. E. T.  SRL. A mai precizat ca V.F.  poseda atestat profesional pentru conducatori auto  valabil pe 5 ani si, in traseu, era de datoria sa sa schimbe diagrama la perioada normala de 24 h si nu a societatii, care nu se afla efectiv pe traseu.
     Petenta  nu  a indicat temeiurile in drept ale plangerii sale.
     Conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001, art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, plangerea impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei este  scutita de taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
     Intimata a formulat intampinare, invederand instantei dispozitiile art. 15 lit. e, art. 16 si art.9 din Legea nr. 466/2003, art. 6 din OG nr.17/2002  si  art. 4 si 5 din OMCT nr. 1061/2003. A solicitat respingerea plangerii ca netemeinica si nelegala si a mai solicitat citarea la urmatoarea adresa: Autoritatea Rutiera Romana ARR - Agentia Olt, str. Toamnei, nr. 5, bl. 3, sc. A, ap. 2, Slatina, jud Olt. In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 115-118 Cod proc. civ., OG nr. 2/2001, Legii nr. 180/2002, Legii nr. 466/2003, OMCT nr. 1061/2003.
     In cauza s-au administrat urmatoarele inscrisuri:  procesul verbal seria AIR nr. 0040000 incheiat la data 12.01. 2007 de Autoritatea Rutiera Romana ARR in original ( fila 5 bis), in fotocopie : proces verbal ( fila 5),  atestat profesional( fila 6),  diagrama tahograf ( fila 4), buletin de control seria AETR nr. 0034627 (fila 21).
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria AIR nr. XXX incheiat la data 12.01. 2007, petenta  a fost sanctionata contraventional  cu amenda in cuantum de 1000 lei,  pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 15 lit. e din OG nr. 17/2002 aprobata si modificata prin Legea nr. 466/2003. S-a retinut ca, in data de 12.01.2007, la ora 09:45, la controlul efectuat in trafic a fost gasit conducatorul auto V. F., cu auto X-09-XXX, tractand semiremorca X-17-XXX, proprietatea SC E.T. SRL, efectuand transport rutier public de marfa. Analizandu-se activitatea de transport a conucatorului auto, in baza diagramei din 10.01.2007, s-a constatat nerespectarea perioadei zilnice de odihna, conducatorul auto avand cea mai mare perioada de odihna de 4 ore.
     Procesul-verbal a fost semnat de un martor-asistent, mentionandu-se faptul ca, nefiind de fata, contravenientul nu a putut formula obiectiuni, iar conducatorul auto a refuzat sa semneze de primire si luare la cunostinta.
     Conform art. 34 din O.G. nr. 2 /2001, instanta investita cu solutionarea plangerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii.
     Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu incalca dreptul petentei la un proces echitabil, nefiind de natura a incalca prezumtia de nevinovatie. Dupa cum a constatat si Curtea EDO (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no 33501/96, § 16, 20 mart. 2001; Anghel c. Romaniei, no 28183/03, § 60, 4 oct. 2007),  prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute in toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si in materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt indeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinandu-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. In prezenta cauza, atat miza litigiului (aplicarea unei amenzi in cuantum de 1000 lei) cat si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.
     Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 16, 17 si 19 din O.G. nr. 2 /2001 cuprinzand toate mentiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
     In ceea ce priveste starea de fapt retinuta in procesul-verbal, instanta retine ca aceasta a fost confirmata prin probele administrate in cauza, diagrama de la fila 4 si  buletinul de control seria AETR nr. 0034627.
     De altfel, petenta nu a contestat starea de fapt retinuta, aratand insa ca, in mod gresit, ea a fost cea sanctionata, vinovat fiind conducatorul auto. Sustinerile petentei nu sunt intemeiate. Conform art. 15 lit e din O.G. nr. 17/2002, nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor si a perioadelor de odihna si de repaus ale conducatorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de munca al lucratorilor mobili constituie contraventie. Fapta descrisa in procesul-verbal contestat intruneste elementele constitutive ale acestei contraventii. Conform art. 16 lit e din O.G. nr. 17/2002, contraventia prevazuta de art. 15 lit e se sanctioneaza cu amenda de la 1.000 lei (RON) la 1.500 lei (RON), in cazul controlului de trafic sau la sediu, aplicabila intreprinderii, si imobilizarea vehiculului aflat in trafic, pana la indeplinirea conditiilor privind timpul de conducere, pauzele si perioadele de odihna, dupa caz, sau cu amenda de la 3.500 lei (RON) la 4.000 lei (RON), aplicabila intreprinderii, in cazul controlului la sediu, daca nu i-a sanctionat pe conducatorii auto care nu au respectat prevederile prezentei ordonante. Din acest text legal rezulta fara dubiu faptul ca subiectul activ al contraventiei  prevazute de art. 15 lit e este reprezentat de intreprindere, in cazul de fata petenta, careia ii revine obligatia de a se asigura ca toti conducatorii auto ce lucreaza pentru ea respecta dispozitiile O.G. nr. 17/2002.
     Cu privire la sanctiune, instanta retine ca aceasta s-a aplicat, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, in limitele prevazute de actul normativ, fiind proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si de mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa precum si de circumstantele personale ale contravenientului. Amenda in cuantum de 1000 de lei aplicata  reprezinta minimul prevazut de lege, corespunzand unui pericol social suficient pentru a se aplica sanctiunea amenzii, decurgand din importanta pe care o are obligatia respectarii normelor legale privind perioadele de conducere si perioadele de odihna ale conducatorilor auto care efectueaza transporturi rutiere.
     Avand in vedere aceste considerente,  instanta urmeaza sa respinga plangerea ca neintemeiata.