Actiunea in revendicare.Paralizarea ei prin invocarea de catre parat a uzucapiunii, pe cale de exceptie

Sentinta civila nr. 3446/11.03.2008
     
     
     
     Actiunea in revendicare.Paralizarea ei prin invocarea de catre parat a uzucapiunii, pe cale de exceptie
     
     Uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.
     Uzucapiunea poate fi invocata atat pe cale de actiune, cat si pe cale de exceptie, iar in acest din urma caz are ca efect paralizarea actiunii in revendicare.
     In cazul uzucapiunii de lunga durata, reglementata de art. 1890 Cod civil, pentru a se ajunge la dobandirea proprietatii este necesar ca posesorul sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani si posesia sa fie utila, neafectata de niciun viciu.
     Regularitatea posesiei este prezumata, astfel ca reclamantii aveau obligatia de a dovedi ca posesia  paratei B.M. nu a fost una utila.
     
     ######
     
La data de 12.09.2002, reclamantii B. I. si B. F. au chemat in judecata pe parata B. M., solicitand ca instanta sa o oblige sa le lase in deplina proprietate si linistita posesie, terenul in suprafata de 300 mp, situat in  Craiova, str. Bariera Vilcii nr.X .
In motivarea cererii au aratat ca au dobandit terenul prin cumparare de la mostenitorii defunctului U. R., respectiv M .E., U .D. si U. I., cu contractele autentificate sub nr. 1510/27.10.2001 si nr. 1518/30.10.2001, iar in prezent parata ocupa fara drept terenul proprietatea lor.
La termenul din data de 22.04.2003, reclamantii si-au completat cererea solicitand si constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare nr. 746/22.05.2002 si radierea din cartea funciara provizorie nr. 22772 a dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 300 mp, avand ca proprietari pe paratii B.I. si B. A..
Paratii au depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii, invocand pe cale de exceptie, uzucapiunea.
Au aratat ca parata ocupa terenul de peste 38 de ani, iar casa a fost construita cu mai mult de 30 ani in urma, fiind indeplinite conditiile uzucapiunii de mult timp.
Prin sentinta civila nr. 12389 din 18.11.2003, Judecatoria Craiova a respins actiunea in revendicare formulata de reclamantii B. I. si B. F. impotriva paratei B.M..
Prima instanta a retinut ca reclamantii au cumparat de la numita U. E.cota de 1/3 din imobilul din Craiova, str. Bariera Vilcii nr. X, prin inscris sub semnatura privata in 1968, iar in anul 1971 au incheiat contract de vanzare cumparare autentificat sub nr. 8620/25.08.1971.
S-a retinut ca in 2001, reclamantii au cumparat de la U. D. Si U. I. cotele de 1/3 ale acestora din terenul de 1080 mp situat in Craiova, str. Bariera Vilcii, nr.X, Jud. Dolj, iar parata B.M. a dobandit cu fostul sot, de la U.I., in 1967, cu chitanta de mana, un imobil compus din teren si casa in Craiova, Bariera Vilcii nr. XB, Jud. Dolj.
S-a constatat ca la data de 22.05.2002 cu contractul nr. 746/2002 , parata B.A.  a vandut paratilor B. I. Si B. A. terenul in litigiu, rezervandu-si dreptul de uzufruct. Parata a posedat terenul in litigiu din anul 1967, fiind indeplinite conditiile art. 1890 Cod civil, termenul prescriptiei implinindu-se la 31.12.1997, motiv pentru care a admis exceptia uzucapiunii, cu consecinta respingerii actiunii in revendicare.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii sustinand ca solutia primei instante este rezultatul unei aprecieri eronate a probelor administrate, acceptand ca probe inscrisuri false si inlaturand probele adevarat materializate prin inscrisuri; au sustinut ca instanta nu a lamurit problema despagubirilor, a cheltuielilor de judecata si a anularii contractului de vanzare cumparare nr. 746/2002, precum si a radierii din cartea funciara a dreptului paratilor.
Intimatii B. I. si A. au formulat cerere de completare a dispozitivului sentintei civile, in sensul respingerii si radierii din cartea funciara a contractului de vanzare cumparare nr. 746/22.05.2002.
Prin incheierea din data de 13.07.2004, instanta a admis cererea, dispunand completarea dispozitivului sentintei civile nr. 12389/2003 a Judecatoriei Craiova, in sensul ca  la paragraful 1 randul 1 dupa “respinge cererea in revendicare" se va completa  “si in constatarea nulitatii absolute partiale a contractului nr. 746/2002 si radierea inscrierii in Cartea Funciara".
     Impotriva acestei incheieri au formulat apel reclamantii, apel respins prin decizia civila nr. 432/09.02.2005 a Curtii de Apel Craiova, cu motivarea ca este posibila completarea dispozitivului sentintei civile in baza art. 281 C.p.c.
     Prin decizia civila nr. 3/10.01.2006, Tribunalul Dolj a admis apelul declarat de reclamanti, a desfiintat sentinta si a trimis cauza pentru rejudecare la aceeasi instanta, retinand ca reclamantii si-au completat cererea de chemare in judecata cu un nou capat de cerere prin care au solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr. 746/2002 iar din considerente rezulta ca instanta nu a analizat acest capat de cerere.
     A motivat ca, desi prin incheiere s-a dispus completarea dispozitivului, in considerentele sentintei nu sunt evidentiate motivele care au stat la baza solutiei date, apreciind acest lucru ca o necercetare a fondului cauzei, ce atrage incidenta art. 297 C.p.c.
     Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata B. M., criticand motivarea deciziei pe motiv ca solutionarea capatului doi de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulitatii contractului ar avea inraurire asupra capatului principal- privind revendicarea- conduce obligatoriu la respingerea capetelor accesorii conform regulii: accesorium sequitur principale.
     A mai aratat ca motivarea instantei de apel in sensul ca admiterea capatului doi de cerere privitor la nulitatea contractului ar duce la admiterea revendicarii este contrara oricarei logici. A apreciat ca in conditiile concrete ale cauzei, doar in cazul admiterii revendicarii ar prezenta interes solutionarea capetelor accesorii, nu si in cazul respingerii revendicarii. Ori fiind respins capatul actiunii in revendicare, pentru ca s-a admis exceptia invocata de parati, capetele accesorii ale actiunii urmau sa fie respinse ca lipsite de interes, nefiind indeplinita una din conditiile esentiale de exercitiu ale actiunii civile, interesul, reclamantii fiind terti in raport de actul juridic a carui nulitate au cerut sa fie constatata.
     Referitor la capatul de cerere privind radierea inscrierii in Cartea Funciara au aratat ca trebuie anulat ca netimbrat.
     Prin decizia civila nr. 1575/17.04.2006, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 896/civ/2006, s-a admis recursul declarat de parati, s-a casat decizia si s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
     Pentru a se pronunta astfel, Curtea a retinut ca actiunea in revendicare s-a rezolvat pe fond si nu pe cale de exceptie, instanta retinand ca in privinta paratei a operat uzucapiunea, asupra terenului in litigiu.
     Pentru solutionarea capatului secundar al actiunii, nu se mai impunea o noua analiza a dreptului vanzatoarei asupra terenului instrainat, atata timp cat acest teren se identifica cu cel revendicat si in privinta caruia s-a stabilit ca a operat prescriptia achizitiva in beneficiul paratei.
     S-a considerat ca sunt incidente in cauza disp. art. 297 C.p.c. si art. 312 alin.5 C.p.c.
     Prin decizia civila nr. 1151/28.06.2006 Tribunalul Dolj a admis recursul declarat de reclamantii B.I.si B. F., a casat sentinta civila si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
     Pentru a se pronunta asrfel, s-a retinut ca, prin expertiza efectuata in cauza, nu a fost clarificat amplasamentul real al terenului in litigiu de 300 mp, instanta de fond nu a stabilit implicit nici daca acesta este sau nu ocupat de catre parati, in conditiile in care martorii audiati nu au facut referire la aceasta suprafata, afirmand generic ca parata a posedat o suprafata de teren de mai multi ani in str. Bariera Vilcii nr. 14, iar pe de alta parte, nu exista nici din partea paratilor o recunoastere a ocuparii in totalitate sau in parte a suprafetei de 300 mp.
     Prin urmare, retinerea primei instante in sensul ca parata a dobandit prin uzucapiune suprafata de 568 mp, nu este suficienta pentru respingerea in totalitate  a actiunii sub aspectul ambelor capete de cerere, fiind necesara efectuarea unei expertize topografice pentru lamurirea aspectelor mentionate.
     In rejudecare cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova sub nr. 4396/215/2006.
     In scop probator, au fost incuviintate probele cu martori  si cu expertiza tehnica in specialitatea topografie.
     In baza art. 196-198 C.p.c. au fost audiati artori si a  fost depusa copia certificatului de deces privind pe B. M.
     Raportul de expertiza intocmit de expertul Cirpici Viorel a fost depus la dosar la data de 19.02.2008.
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     Exceptia lipsei de interes invocata de parati in privinta cererilor ce vizeaza nulitatea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 746/2002 si radierea inscrierii in cartea funciara este apreciata  neintemeiata si instanta urmeaza a o respinge, deoarece reclamantii justifica un folos material si direct, avand in vedere ca invoca existenta unui drept de proprietate asupra terenului ce a facut obiectul acestui contract.          
     Pe fond, se retin urmatoarele:
     Conform raportului de expertiza intocmit in cauza de expertul Cirpici Viorel, suprafata de teren revendicata de reclamanti cu vecinatatile: la nord - Mirea Marin, la est - Nita Rosca, la sud - Balan Gheorghe, la vest - str. Bariera Valcii masoara in realitate 566 mp si este terenul ce a format obiectul contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 746/22.05.2002.
     Reclamantii au dobandit dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 1080 mp situat in Craiova, str. Bariera Vilcii nr. X prin trei contracte de vanzare-cumparare, astfel: prin contractul autentificat sub nr. 8620/25.08.1971, au cumparat de la numita Militaru Elena (fosta Untaru), cota de 1/3 din acest teren; prin contractul nr. 1510/27.10.2001 au cumparat de la Untaru Iulian cota de 1/3, iar prin contractul nr. 1518/30.10.2001 au cumparat de la Untaru Dumitru si cealalta cota de 1/3.
     Parata B. M. (in prezent decedata) a cumparat, impreuna cu fostul sau sot, G. I., prin actul sub semnatura privata incheiat la data de 30.12.1967  cu numitul Untaru Ilie - fratele lui Untaru Radu, tatal numitilor Militaru Elena, Untaru Iulian si Untaru Dumitru (  act aflat la fila 69 din dosarul 20549/1996 al Judecatoriei Craiova - atasat), imobilul situat in Craiova, str. Bariera Vilcii nr. X, compus din teren si casa de locuit.
     Acest imobil i-a fost atribuit paratei prin sentinta civila de partaj nr. 2354/09.09.1971 a Judecatoriei Slatina.
     Prin procesul-verbal 982/72/11.04.1972, B M a fost pusa in posesie asupra imobilului atribuit prin sentinta de partaj.
     Din cuprinsul acestui proces verbal, instanta retine ca, la momentul intocmirii acestuia, in imobil se gasea numita Piturca Ioana, aceasta declarand ca locuia cu chirie in imobil, fiind introdusa de fostul sot al paratei, Gigiu Ion.
     In baza autorizatiei pentru executare lucrari nr. 1484/30.10.1973, B.M. a executat o casa cu doua camere, o bucatarie, o veranda construita din paianta si acoperita cu tabla.
     Prin sentinta civila nr. 8340/09.04.2002 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 7359/2002, s-a admis actiunea in constatare formulata de reclamanta B. M. in contradictoriu cu parata Primaria Municipiului Craiova si s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului in suprafata de 568 mp, situat in Craiova, str. Bariera Vilcii nr. XB, Jud. Dolj, avand ca vecinatati: la N-Mirea Ion, la E-Paun Mugur, la S-camine vane apa si Bloju Ion, la V-str. Bariera Vilcii.
     Prin contractul autentificat sub nr. 746/2002, B. M. a vandut paratilor B. I. si B. A. suprafata de teren mentionata anterior impreuna cu constructiile realizate pe aceasta, rezervandu-si dreptul de uzufruct.
     Uzucapiunea reprezinta un mod de dobandire a proprietatii sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neintrerupta a acestui lucru in tot timpul fixat de lege.
     Uzucapiunea poate fi invocata atat pe cale de actiune, cat si pe cale de exceptie, iar in acest din urma caz are ca efect paralizarea actiunii in revendicare.
     In cazul uzucapiunii de lunga durata, reglementata de art. 1890 Cod civil, pentru a se ajunge la dobandirea proprietatii este necesar ca posesorul sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa posede bunul in tot timpul prevazut de lege, adica 30 de ani si posesia sa fie utila, neafectata de niciun viciu.
     Regularitatea posesiei este prezumata, astfel ca reclamantii aveau obligatia de a dovedi ca posesia  paratei B.M. nu a fost una utila.
     Dispozitiile art. 1847 Cod civil dispun ca, pentru a se putea prescrie, se cere o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
     Din declaratiile martorilor audiati in cauza, instanta retine ca parata a exercitat posesia asupra imobilului revendicat din momentul incheierii chitantei de mana cu numitul Untaru Ilie, respectiv 30 decembrie 1967, o perioada alaturi de sotul ei, apoi singura.
     Nu se poate retine ca termenul posesiei a inceput la data de 11.04.1972 la incheierea procesului-verbal de punere in posesie, anterior posesia fiind exercitata prin intermediul altei persoane, conform art. 1846 alin.2 Cod civil (dispozitii care permit ca posesia sa fie exercitata si de alta persoana in numele posesorului), respectiv prin intermediul numitei Piturca Ioana, cu care fostul sot al paratei Bradescu Maria a incheiat contract de inchiriere in timpul casatoriei cu aceasta.
     Sustinerea reclamantilor in sensul ca parata B. M. nu avea calitatea de a invoca uzucapiunea ca urmare a faptului ca a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului paratilor B I si A., nu poate fi retinuta pentru urmatoarele considerente:
     In primul rand, in speta de fata, s-a invocat uzucapiunea, pe cale de exceptie, pentru a se paraliza actiunea in revendicare formulata de reclamanti, si nu s-a solicitat “dobandirea dreptului de proprietate", cum in mod gresit sustin reclamantii.
     In al doilea rand, instanta constata ca parata B.M. (decedata la data de 27.01.2007) a locuit in continuare in imobilul in litigiu, chiar si dupa incheierea actului autentic prin care a instrainat celorlalti parati imobilul, fiind autoarea acestora.
     Este neintemeiata si sustinerea reclamantilor in sensul inadmisibilitatii cererii de constatare a intervenirii prescriptiei achizitive, in realitate paratii invocand exceptia uzucapiunii, asa cum s-a mai aratat si neformuland o cerere reconventionala prin care sa solicite constatarea dreptului lor de proprietate.
     In privinta sustinerii reclamantilor in sensul ca paratii nu aveau posibilitatea de a invoca uzucapiunea, ci jonctiunea posesiilor, instanta retine ca aceasta din urma reprezinta o facultate pe care, potrivit disp. art. 1860 Cod civil, o are posesorul de a uni posesia sa cu posesia autorului sau pentru a putea prescrie.
     Deci, jonctiunea posesiilor nu este obligatorie, iar in speta nici nu era necesara, avand in vedere ca s-a invocat exceptia prescriptiei achizitive, ca urmare a posesiei paratei B. M. pe o perioada mai mare de 30 de ani.
     S-a invocat de catre reclamanti ca posesia paratei a fost tulburata de viciile precaritatii si al echivocului, parata exercitand posesia o perioada de timp numai prin ingaduinta autorilor reclamantilor si a acestora din urma, sustinere care nu poate fi retinuta de instanta.
     Astfel, este evident ca posesia exercitata de parata a fost sub nume de proprietar, aceasta intelegand sa solicite prin actiunea de partaj introdusa la data de 19.04.1969 impotriva fostului sot impartirea bunurilor comune, in care a inclus si imobilul in litigiu.
     De asemenea, parata s-a comportat ca un proprietar, inregistrandu-se in evidentele fiscale, platind impozitele, executand pe terenul in cauza o constructie, in baza autorizatiei nr. 1484/30.10.1973.
     Si din considerentele incheierii de admitere in principiu pronuntata la data de 05.09.1969 de Judecatoria Slatina in dosarul nr. 1091/1969, se observa ca s-a retinut ca imobilul a fost dobandit de parata B. M. si fostul sot, in timpul casatoriei, acestia luand in posesie acest bun si comportandu-se ca adevarati proprietari.
     Pe de alta parte, instanta retine ca in cadrul litigiului cu obiectul “obligatia de a face" pe care reclamantii l-au avut in 1996-1997 cu parata Bradescu Maria, nu s-a contestat niciodata dreptul de proprietate al acesteia din urma, iar notificarea din data de 14.02.2002 si actiunea posesorie si in evacuare promovata de reclamanti la data de 22.03.2002 au intervenit dupa implinirea termenului de prescriptie achizitiva pentru parata.
     Tot dupa acest moment a intervenit si contractul de vanzare-cumparare a carui nulitate absoluta s-a solicitat de catre reclamanti a se constata.
     In ceea ce priveste sustinerea reclamantilor in sensul ca posesia paratei a fost tulburata prin violenta, instanta retine ca potrivit art. 1851 Cod civil “posesia este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului."
     Deci posesia nu numai ca trebuie sa fie inceputa in mod pasnic, dar ea trebuie sa fie conservata tot in acest fel.
     Acest viciu prezinta insa un caracter relativ, putand fi invocat numai de catre cel impotriva caruia s-a exercitat violenta, fata de celelalte persoane posesia nefiind afectata cu acest viciu.
     Prin urmare, chiar daca s-ar retine ca posesia paratei B. M. ar fi fost tulburata prin violenta exercitata impotriva numitilor Dumitrescu (fosta Untaru) Elena, Untaru Dumitru si Untaru Iulian (acestia fiind frati si fostii proprietari ai imobilului, cu care reclamantii au incheiat acte autentice de vanzare-cumparare), numai acestia ar fi putut invoca acest viciu, fata de reclamanti posesia fiind utila.
     Oricum instanta nu va retine existenta acestui viciu nici fata de proprietarii anteriori, avand in vedere declaratiile contradictorii pe care Dumitrescu Elena si Untaru Iulian, audiati in cauza ca martori la propunerea reclamantilor, le-au dat in cauza.
       Astfel, Dumitrescu Elena a aratat ca prin anii 1980, mama sa si unul dintre fratii sai au mers in imobil si au fost izgoniti de catre parata, care s-a luat dupa acestia cu un topor.
     Martorul U I a declarat ca stie de la mama sa ca a fost in imobil pe cand martorul se afla in clasa a  III-a, deci in jurul anului 1972.
     Pe de alta parte, aceste declaratii sunt singulare, contrazicand chiar sentinta irevocabila de partaj (care a retinut ca parata Bradescu Maria si fostul sot au posedat inca din 1967 imobilul) neputand retine astfel declaratia martorei Dumitrescu Elena nici cu privire la faptul ca aceasta a locuit in imobil pana in anul 1972, an in care parata a fost pusa in posesie prin procesul verbal de executare a sentintei de partaj si in care s-a retinut ca imobilul era ocupat de o alta persoana in baza unui contract de inchiriere incheiat cu fostul sot.
     Declaratiile acestor martori nu vor fi retinute de instanta si datorita faptului ca acestia, fiind fostii proprietari ai imobilului, au un interes material, direct in cauza in mentinerea situatiei juridice create prin actele de vanzare-cumparare prin care si-au instrainat cotele indivize, pentru evitarea angajarii raspunderii lor pentru evictiune.
     Instanta va inlatura si declaratia martorului B. Gh., ca nesincera, deoarece acesta nu-si aminteste aspecte importante (ca acela ca parata locuia in imobil in urma cu 20 de ani, cand martorul s-a mutat in vecinatatea acestuia sau cand a construit casa parata), astfel ca este greu de crezut ca isi aminteste o discutie pe care reclamanta si o alta persoana, Untaru, au purtat-o cu parata si cand s-a purtat aceasta discutie.
     Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca este intemeiata exceptia uzucapiunii (termenul prescriptiei achizitive implinindu-se la 30.12.1997), urmand a o admite si, pe cale de consecinta, a respinge cererea in revendicare.
     Pentru aceleasi motive, instanta va respinge si cererea avand ca obiect constatare nulitate contract ( incheiat de parata dupa implinirea termenului de 30 de ani si dupa consolidarea dreptului) si cererea privind radierea inscrierii in cartea funciara, cereri accesorii celei in revendicare si urmand deci soarta cererii principale.   
     In baza art. 274 C.p.c., instanta va oblige reclamantii, aflati in culpa procesuala, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de catre parati, in cuantum de 900 lei.
      
1