Divort. Incredintarea spre crestere si educare a minorului.Analizarea probelor

Divort. Incredintarea spre crestere si educare a minorului.Analizarea probelor
                         
          
     Potrivit dispozitiilor art. 30 - 33 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai; acestia sunt responsabili pentru cresterea copiilor, iar copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege.
     De asemenea, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede expres ca raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine, in primul rand, parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.
     Reclamanta ii poate oferi copilului conditii bune de crestere si educare, asa cum rezulta din ancheta sociala efectuata la actualul domiciliu al reclamantei, iar schimbarea mediului in care locuieste minorul nu ar influenta negativ dezvoltarea minorului, in cauza neputandu-se ignora importanta afectiunii si ingrijirii materne.
     Lasarea copilului in grija bunicii paterne nu ii este imputabila reclamantei si nici nu poate fi considerata drept un gest de "abandon" al copilului, ci, dimpotriva, un act de asumare a raspunderii pe care o are, ca parinte, pentru asigurarea conditiilor corespunzatoare unei bune ingrijiri si cresteri a copilului sau. Prin actiunea civila inregistrata la nr. 26.10.2006,   pe rolul Judecatoriei Craiova, reclamanta O. I. a chemat in judecata pe paratul O. A., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti la data de 23.09.2000, din vina paratului, sa-i fie incredintat reclamantei spre crestere si educare minorul O. A.D., nascut la data de 18.11.2000 si sa fie obligat paratul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca s-a casatorit cu paratul la data de 23.09.2000 si din relatia de casatorie a rezultat minorul O.A.D., nascut la data de 18.11.2000.
Reclamanta a aratat ca, in prezent, este despartita in fapt de parat, acesta avand viciul betiei, in repetate randuri fiind violent atat fata de ea, cat si fata de minor si ca, in seara zilei de 10.09.2006, paratul a venit acasa in stare de ebrietate, a lovit-o si a izgonit-o din locuinta comuna oprind copilul minor, pe care apoi l-a dus la mama lui intr-o comuna.
     Reclamanta a mai aratat ca, de la aceasta data, nu a mai putut lua legatura cu minorul, fiindu-i interzis de parat si de parintii paratului.
     Reclamanta a aratat ca minorul este puternic atasat de reclamanta, iar paratul nu se ocupa de minor, abandonandu-l parintilor acestuia.
     In drept, reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 37 alin. 2, art. 38, art. 42 si art. 94 C.fam.
     La data de 29.01.2007 reclamanta a precizat actiunea, solicitand desfacerea casatoriei din vina exclusiva a paratului, reclamanta sa-si reia numele avut anterior incheierii casatoriei,  incredintarea minorului rezultat din casatorie, obligarea paratului la plata pensiei de intretinere, sa-i fie atribuit reclamantei si minorului beneficiul spatiului de locuit
     In motivarea cererii precizata, reclamanta a aratat ca initial a locuit impreuna cu paratul in comuna  parintilor paratului, iar dupa nasterea minorului au fost obligati sa plece din cauza gravelor neintelegeri si lipsa conditiilor de locuit.
     Reclamanta a aratat ca o perioada au locuit la parintii sai in Craiova, apoi la o sora a tatalui sau, iar cand minorul avea 3 ani, paratul l-a dus la mama sa in comuna Bulzesti, moment din care au aparut neintelegerile dintre parti, reclamanta nefiind de acord sa stea departe de copilul sau.
     Reclamanta a mai aratat ca, in fiecare week-end sau cand avea liber de la serviciu, mergea sa stea cu copilul, ocupandu-se de gospodarie si de ingrijirea copilului.
     A mai aratat ca, in anul 2005, partile au inchiriat o camera de camin si, deoarece a insistat sa aduca copilul in noul domiciliu, paratul a batut-o foarte tare incat a fost nevoita sa cheme salvarea pentru a o transporta la spital.
     Reclamanta a precizat ca paratul consuma mari cantitati de alcool, moment in care comportamentul sau devine extrem de agresiv si, mai mult, intretine si relatii extraconjugale.
     La data de 29.01.2007, paratul O. A. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat desfacerea casatoriei din culpa comuna si sa-i fie incredintat paratului spre crestere si educare minorul rezultat din casatorie.
     In motivarea cererii reconventionale, paratul a aratat ca reclamanta se face vinovata in mai mare masura decat el de destramarea relatiilor de casatorie intrucat era extrem de geloasa, gelozie care a transformat-o, devenind suspicioasa si reprosandu-i relatii cu rude apropiate.
     Paratul a aratat ca este in interesul minorului sa creasca acolo unde exista stabilitate si armonie, intrucat minorul s-a nascut si a crescut in domiciliul parintilor sai din comuna Bulzesti, unde exista conditii materiale foarte bune pentru cresterea minorului.
     Paratul a aratat ca minorul refuza sa mearga la reclamanta, chiar si atunci cand aceasta il viziteaza, de frica sa nu-l ia cu ea si considera ca minorul a fost traumatizat de reclamanta, pentru ca, intr-o noapte, reclamanta a venit insotita de mai multe persoane, incercand sa-l ia, copilul avand nevoie de tratament pentru a-si reveni.
     Paratul a mai aratat ca minorul frecventeaza gradinita din Bulzesti, iar reclamanta s-a mutat intr-o garsoniera, impreuna cu mama si sora sa mai mica si inca un frate si unde nu exista conditii pentru cresterea minorului.
     Reclamanta a solicitat in dovedirea cererii si in aparare proba cu acte si cu martorii T.O. si P. I., iar paratul a solicitat in dovedirea cererii reconventionale si in aparare proba cu martorii O. P. si I. P, probe care au fost incuviintate de instanta.
     In cauza, s-a dispus efectuarea anchetelor sociale la domiciliile  partilor, conform art. 42 alin. 1 C.fam., acestea fiind depuse la dosar cu adresa cu nr. 30510/04.05.2007 a Consiliului Local al  mun. Craiova - Serviciul Autoritate Tutelara si cu nr. 1120/07.05.2007 a Consiliului Local al comunei Bulzesti - Serviciul Autoritate Tutelara.
     Din probele administrate in cauza, instanta constata ca actiunea civila precizata si cererea reconventionala sunt intemeiate in parte si urmeaza a fi admise in parte pentru urmatoarele considerente:
     Reclamanta si paratul s-au casatorit la data de 23.09.2000, iar din relatia de casatorie a partilor a rezultat minorul O. A.D., nascut la data de 18.11.2000.
     Ultimul domiciliul comun al sotilor a fost in Craiova, domiciliu din care reclamanta a fost nevoita sa plece, deoarece a fost batuta si gonita de parat.
Relatiile dintre soti s-au deteriorat pe parcursul casatoriei din vina ambelor parti, paratul consuma bauturi alcoolice si avea o atitudine violenta fizica si verbala fata de reclamanta, intretinea relatii extraconjugale, iar reclamanta era excesiv de geloasa, partile se certau si manifestau unul fata de celalalt o atitudine necorespunzatoare. Sotii s-a despartit in fapt din luna septembrie 2006, data de la care nici unul dintre soti nu a mai incercat reluarea relatiilor ce casatorie si nici unul dintre soti nu mai doreste mentinerea casatoriei.
     Relatiile dintre soti sunt grav si iremediabil vatamate, intre parti nu mai exista sentimente de afectiune si devotament, continuarea casatoriei a devenit imposibila, ceea ce se datoreaza ambilor soti si, deci, mentinerea casatoriei ar fi pur formala. 
     Minorul se afla in grija bunicii paterne de la varsta de 3 ani, insa reclamanta mergea la minor la sfarsit de saptamana si ori de cate ori minorul a avut probleme medicale s-a dus cu acesta la medic, a fost internata cu minorul in spital si s-a preocupat de sanatatea si cresterea minorului.
     Pe parcursul procesului de divort, reclamanta a incercat sa ia legatura cu minorul, insa paratul si bunica paterna nu i-au permis sa-l viziteze, asa cum rezulta din proba testimoniala, reclamanta cerand si ajutorul organelor de politie sa vada minorul.
     Din adeverinta cu nr. 161823/17.06.2007 emisa de Postul de Politie Bulzesti, rezulta ca reclamanta s-a deplasat de mai multe ori la Postul de Politie si a solicitat verbal sprijinul organelor de politie pentru a-l chema pe parat impreuna cu fiul lor, pentru a-l vedea pe minor si pentru a-i oferi minorului diverse cadouri, insa paratul a venit doar o data cu copilul, in rest precizand ca nu poate veni intrucat lucreaza si nu are timp.
          S-a dovedit ca despartirea in fapt a sotilor are caracter definitiv, relatiile de casatorie nemaiputand fi reluate din vina ambelor parti, astfel ca, fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 38 alin. 1 C.fam., instanta va desface casatoria, din vina ambelor parti.
          Potrivit art. 40 alin. 3 C. fam., reclamanta urmeaza sa-si reia numele avut anterior incheierii casatoriei, acela de  P..
Potrivit art. 42 alin. 1 C.fam, instanta va incredinta mamei reclamante spre crestere si educare pe minorul O. A.D., nascut in 2000, apreciind ca este in interesul minorului sa fie alaturi de mama.
     Din probele administrate in cauza, rezulta ca mama manifesta interes si afectiune fata de copil, s-a ocupat de cresterea si ingrijirea acestuia, chiar si in perioada in care minorul a locuit la bunica paterna.
      Potrivit dispozitiilor art. 30 - 33 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai; acestia sunt responsabili pentru cresterea copiilor, iar copilul nu poate fi separat de parintii sai sau de unul dintre ei, impotriva vointei acestora, cu exceptia cazurilor expres si limitativ prevazute de lege.
     De asemenea, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede expres ca raspunderea pentru cresterea si asigurarea dezvoltarii copilului revine, in primul rand, parintilor, acestia avand obligatia de a-si exercita drepturile si de a-si indeplini obligatiile fata de copil tinand seama, cu prioritate, de interesul superior al acestuia.
     Reclamanta ii poate oferi copilului conditii bune de crestere si educare, asa cum rezulta din ancheta sociala efectuata la actualul domiciliu al reclamantei, iar schimbarea mediului in care locuieste minorul nu ar influenta negativ dezvoltarea minorului, in cauza neputandu-se ignora importanta afectiunii si ingrijirii materne.
     Lasarea copilului in grija bunicii paterne nu ii este imputabila reclamantei si nici nu poate fi considerata drept un gest de "abandon" al copilului, ci, dimpotriva, un act de asumare a raspunderii pe care o are, ca parinte, pentru asigurarea conditiilor corespunzatoare unei bune ingrijiri si cresteri a copilului sau.
Reclamanta a continuat sa se intereseze de copil, mergand in domiciliul bunicii paterne, luand legatura cu minorul, insa, pe perioada divortului, nu i-a fost permis de parat si de bunica paterna.
De altfel, paratul nu locuieste cu minorul, acesta mergand in domiciliul minorului doar la sfarsit de saptamana, sau cand este liber, desi in luna martie 2007   si-a stabilit resedinta in comuna Bulzesti.
Este evident ca minorul a locuit si a fost ingrijit de bunica paterna, care i-a oferit conditii optime pentru dezvoltarea sa fizica si psihica, dar si reclamanta ar putea oferi conditii minorului, fie in domiciliul mamei sale, fie in camera de camin care a constituit ultimul domiciliul comun.
     Ambii parinti manifesta afectiune fata de minor, dar varsta actuala a copilului si nevoile specifice acestuia impun cu necesitate prezenta si afectiunea materna, absolut necesare pentru o buna dezvoltare fizica si psihica, mai ales in conditiile in care si mama doreste sa fie alaturi de copil, ii poate oferi conditii materiale corespunzatoare, manifesta afectiune, grija si interes pentru cresterea si ingrijirea lui.
     In acest context, nu se poate sustine ca schimbarea mediului in care a crescut pana in prezent si incredintarea sa la mama ar putea sa ii influenteze negativ procesul de crestere si dezvoltare, dupa cum a sustinut paratul si nici nu se poate sustine ca reclamanta ar fi manifestat  dezinteres si lipsa de preocupare pentru copil.
     Instanta apreciaza ca interesul superior al copilului impune incredintarea copilului la mama, in cauza nefiind vorba despre un copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea familiei sale, pentru ca minorul sa fie crescut de o persoana din familia extinsa, respectiv de bunica paterna.
     Nu se poate sustine ca incredintarea copilului la mama ar putea afecta puternic cresterea si educatia acestuia ci, dimpotriva, despartirea acestuia de mama sa, impiedicarea acesteia sa ia legatura cu el, se constituie intr-o grava incalcare a drepturilor copilului.
     Nu se contesta atasamentul minorului fata de bunica paterna si nici conditiile materiale si morale bune ale acesteia, insa mama poate oferi conditii materiale si morale cresterii si educarii copilului, astfel ca este in interesul superior al copilului sa fie incredintat mamei sale.
     Instanta are in vedere si dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, referitor la protectia vietii private, intime si de familie, apreciind ca doar alaturi de mama, minorul poate dezvolta o adevarata viata de familie, de natura sa-i asigure o dezvoltare fizica si psihica propice.
     Avand in vedere dispozitiile art. 42 alin. 3, art. 86 alin. 3, art. 94, art. 97 alin. 1, art. 101 si art. 107 alin. 1 C.fam, instanta va obliga paratul la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 93 lunar, incepand cu data ramanerii defintive a prezentei hotarari si pana la intervenirea unei cauze legale de modificare sau stingere a acestei obligatii, la stabilirea cuantumului pensiei de intretinere instanta avand in vedere veniturile obtinute de parat rezultate din adeverinta aflata la dosar.
     Din adeverinta cu nr. 275/09.03.2007 emisa de SC X SA Craiova,  rezulta ca imobilul camera de camin  face obiectul unui contract de inchiriere, calitatea de locatar revenind lui O. A. si membrilor familiei acestuia.
     Reclamanta, careia i s-a incredintat copilul spre crestere si educare, are dreptul la beneficiul contractului de inchiriere, in cazul divortului, urmand a-i fi atribuit beneficiul spatiului de locuit, chiar daca reclamanta nu mai locuieste in acest spatiu, ce este folosit in continuare de parat.
5