servitute

Dosar nr. 671/214/2010

SENTINTA CIVILA Nr. 791
Judecator :M R I Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii N F, N F, M L, M G, N M, C E si pe parata N S, avand ca obiect servitute.
Dezbaterile in fond asupra cauzei si sustinerile partilor au avut loc in sedinta publica de la data de 25 iunie 2010, fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, incheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta, cand instanta avand nevoie de timp pentru deliberare a amanat pronuntarea asupra cauzei la data de 02 iulie 2010, cand deliberand a pronuntat urmatoarele.

INSTANTA

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 01.09.2009, sub nr. de dosar 1410/214/2009, reclamantii-parati N F, NF, M L, MG, N M, CE, N S, M D F si M A I au solicitat instantei, in contradictoriu cu parata-reclamanta N S, instituirea unei servituti de trecere cu privire la constructiile aflate pe terenul de 1000 mp, proprietatea paratei-reclamante si suprafata de 4.000 mp aflata in comuna Stolnici, cu urmatoarele vecinatati: N- R G; E- calea ferata; S- N I si N F si la V- rest proprietate.
In motivare, reclamantii-parati au aratat ca dupa mai multe procese ce au avut loc intre parti, finalizate prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001, constructiile au ramas in proprietatea reclamantilor, iar terenul de 1000 mp pe care sunt amplasate, a fost atribuit paratei. Pe de alta parte, terenul de 4000 mp apartine reclamantilor, conform titlului de proprietate nr. 98.935/25.06.1997. Acest teren nu are acces la calea publica decat trecand pe cei 1000 mp ce apartin paratei. Este un teren productiv, pentru care este necesara o servitute lata pe care sa poata trece mijloace de transport.
In drept, au invocat dispozitiile art. 576 si urm. Cod civil.
In probatiune, reclamantii au solicitat incuviintarea probei cu interogatoriu, inscrisuri, martori si expertiza. Au anexat, in copie, o schita a imobilelor; decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001; decizia Tribunalului Arges - Sectia Civila nr. 1336/02.07.2001; titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997.
In termen legal, parata-reclamanta N S a formulat intampinare, prin care a aratat, in esenta, ca potrivit actului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 403/02.11.1964, este proprietara suprafetei de 1000 mp si a unei case. In mod gresit, prin decizia nr. 2957/R/13.11.2001 a Curtii de Apel s-a retinut ca reclamantii sunt proprietari ai constructiilor, deoarece acestia nu au nici un titlu, nici macar o chitanta de mana.
De asemenea, a sustinut ca reclamantii nu au introdus niciodata utilajele prin gospodarie.
In probatiune, a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu.
La data de 11.12.2009, printr-un inscris tehnoredactat si intitulat "note de sedinta", parata-reclamanta a invocat exceptia prematuritatii cererii si exceptia lipsei de interes, aratand, in esenta, ca desi este proprietara de drept a terenului de 1000 mp, posesia si folosinta acestuia sunt exercitate chiar de catre reclamanti. Desi a incercat de nenumarate ori sa intre in stapinirea terenului, chiar apeland la executorul judecatoresc, nu a reusit acest lucru datorita opozitiei reclamantilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii deoarece terenul de 4000 mp nu este un "loc infundat" in sensul art. 616 Cod civil, deoarece pe latura de vest, au iesire la calea publica. In prezent, reclamantii folosesc o alta cale de acces la drumul public. Pe de alta parte, acestia nu sunt straini de crearea unei eventuale infundari, deoarece atunci cand au solicitat sa se constate ca sunt proprietarii cladirilor prin uzucapiune, au cunoscut ca nu sunt si proprietarii terenului.
Nu in ultimul rand, potrivit art. 618 Cod civil, servitutea de trecere nu poate crea o situatie impovaratoare pentru proprietarul terenului aservit, iar in cauza, prin recunoasterea unei servituti, s-ar micsora substantial dreptul sau de proprietate.
In drept, a invocat dispozitiile art. 115 si urm Cpciv; art. 616 si urm Cod civil.
La aceeasi data, printr-un alt inscris intitulat "note de sedinta"(scris de mana), parata N S a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului N S, care era decedat la data formularii actiunii; exceptia lipsei capacitatii de exercitiu pentru reclamantii M D F si M (M ) A I; exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor mentionati in cererea de chemare in judecata, avand in vedere ca titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997 a fost emis pe numele autorului N St si nu s-a facut dovada deschiderii succesiunii si nici a calitatii de mostenitori ai defunctului.
La data de 22.01.2010, reclamantii au depus la dosar un inscris intitulat "raspuns" prin care au precizat ca N S a fost sotul reclamantei NF si tatal celorlalti reclamanti. Acesta a decedat in timpul procesului anterior, cu privire la dreptul de proprietate, actiunea fiind continuata de mostenitorii sai, reclamantii din prezenta cauza. Referitor la exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M (Mihai ) A I, a aratat ca acestia au figurat in procesul anterior, astfel ca in mod normal, trebuie sa figureze si in prezentul litigiu.
Reclamantii au reiterat ca in litigiul anterior, terenul de 1000 mp a fost atribuit paratei, iar constructiile le-au fost atribuite lor.
Au anexat, in copie, certificatul de deces al reclamantului N S si actele de stare civila ale celorlalti reclamanti.
Prin incheierea de sedinta din data de 26 februarie 2010, pentru considerentele aratate in cuprinsul acesteia, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului N S a respins exceptia prematuritatii cererii si a lipsei de interes, a prorogat discutarea exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M (Mihai ) A I, percum si asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, dupa depunerea actelor de stare civila si precizarea pozitiei reprezentantului legal al reclamantilor minori, respectiv reclamanta N F.
La data de 02.03.2010, parata N S a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat ca, in cazul instituirii unei servituti de trecere, reclamantii sa fie obligati la plata unei despagubiri reprezentand lipsa de folosinta a terenului obiect al servitutii.
In drept, a invocat dispozitiile art. 616 si art. 619 Cod civil.
Prin sentinta civila nr. 347/26.03.2010, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M A I, a anulat cererea de chemare in judecata formulata de acesti reclamanti si a dispus disjungerea cererii de chemare in judecata formulata de ceilalti reclamanti si formarea unui nou dosar. Cererea disjunsa a fost inregistrata sub nr. 671/214/2010.
Instanta a incuviintat si a administrat pentru reclamantii-parati proba cu inscrisuri, interogatoriul paratei, expertiza tehnica si proba cu martorul Voicu Nicolae, iar pentru parata-reclamanta, proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantilor-parati, proba cu acelasi martor, V N.
Din oficiu, instanta a procedat la efectuarea unei cercetari la fata locului, ocazie cu care a fost incheiat procesul-verbal din 24.03.2010 (fila 149, dosar conexat).
Prin incheierea de sedinta din data de 11 iunie 2010, instanta a luat act de renuntarea reclamantului M L la judecata prezentei cauze, cerere depusa la fila 125 din dosar.
Analizand cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor-parati N F, N F, M G, N M si  C E, potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc civila, instanta constata ca, prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001 s-a stabilit ca acestia sunt proprietarii constructiilor aflate pe terenul de 1000 mp. Din titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997, reiese ca terenul de 4.000 mp a fost reconstituit in beneficiul defunctului N S, iar potrivit actelor de stare civila depuse la dosar (filele 87-98, dosar conexat), reclamanta-parata N F are calitatea de sotie supravietuitoare, iar celelalte reclamante-parate sunt fiicele acestuia.
Avand in vedere aceste inscrisuri, precum si opinia exprimata in parctica judecatoreasca si doctrina, potrivit careia titularul actiunii in stabilire de servitute nu trebuie sa fie neaparat titularul dreptului de proprietate al terenului dominant, ci poate fi si detentorul precar al acestuia sau doar posesorul terenului, instanta urmeaza a respinge aceasta exceptie ca nefondata.
Asupra fondului cauzei, instanta retine ca prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001 (filele 6-8) s-a stabilit in mod irevocabil ca reclamantii-parati sunt proprietarii imobilelor situate pe terenul de 1000 mp, situat in comuna Stolnici, teren cu privire la care s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 98.235/05.06.1997 si s-a recunoscut, astfel, dreptul de proprietate al paratei-reclamante, N S.
Prin titlul de proprietate nr. 98.935/25.06.1997 (fila 15), autorului reclamantilor-parati, N S, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil situat in intravilanul satului Stolnici, tarlaua 16, parcela 1874/1, avand ca vecini: la N- R C; la E - Dc CFR , S- N I si la V - rest proprietate, aceasta din urma vecinatate avand in vedere terenul de 1000 mp - tarlaua 16, parcela 1874, cu privire la care s-a constatat nulitatea titlului, prin decizia sus-mentionata.
Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
In acord cu dispozitiile sus-citate, prin "loc infundat" se intelege un loc ce este inconjurat de alte proprietati diferite, fara ca proprietarul sa aiba iesire la calea publica. In practica indelungata si constanta a instantelor de judecata, s-a stabilit ca ori de cate ori locul are iesire la calea publica pe un drum care in anumite imprejurari este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, dispozitiile art. 616 Cod civil nu-si gasesc aplicarea.
Avand in vedere ca reclamantii-parati solicita stabilirea unei servituti de trecere atat pentru utilizarea imobilelor-constructii, cat si in vederea exploatarii terenului agricol de 4000 mp, instanta va analiza separat indeplinirea conditiei de "loc infundat" cu privire la fiecare din aceste imobile.
Referitor la imobilele-constructii, din raportul de expertiza efectuat de dna expert P I (filele 113-119, dosar conexat), reiese ca acestea sunt amplasate pe terenul de 1000 mp, proprietatea paratei-reclamante N S, ocupand o suprafata totala de 169,91 mp.
Din schita anexa la raport reiese ca pentru folosirea si efectuarea reparatiilor asupra acestor constructii, reclamantii-parati sunt nevoiti sa treaca pe terenul paratei-reclamante, singura cale catre drumul public (drumul comunal Stolnici, aflat in partea de vest a terenului) fiind marcata cu indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S7, S8, S9, S10, avand in total o suprafata de 280,82 mp.
Deoarece cu privire la constructii, instanta constata indeplinita conditia ca acestea sa nu aiba acces la calea publica (loc infundat), iar pe de alta parte, trecerea pe terenul paratei-reclamante - pe traseul indicat de expert in raportul efectuat - respecta exigentele art. 617 si art 618 Cod civil cu privire la trecerea cea mai putin impovaratoare pentru fondul aservit, in temeiul art. 616 Cod civil, instanta va admite acest capat de cerere si va constitui in favoarea reclamantilor-parati un drept de servitute de trecere pentru exploatarea constructiilor situate pe terenul paratei-reclamante, pe traseul hasurat de catre expert Popa Ileana, in schita anexa la raportul de expertiza si identificat cu suprafetele avand indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S7, S8, S9, S10, in suprafata totala de 280,82 mp, raport ce va face parte integranta din prezenta hotarare.
Asupra capatului de cerere privind constituirea unei servituti de trecere pentru exploatarea terenului de 4000 mp, instanta constata ca prin raportul de expertiza efectuat in cauza (filele 113-119, dosar conexat), expertul desemnat a concluzionat (in paragraful penultim al raportului), pe baza titlului de proprietate nr. 98935/1997, ca terenul de 4000 mp este teren infundat, avand in vedere ca in partea de est a terenului se afla calea ferata, astfel cum se mentioneaza si in titlu . Drept urmare, a stabilit o servitute de trecere pe traseul evidentiat cu indicativele S1, S2 si S3.
Aceasta concluzie, desi corecta din punct de vedere scriptic (astfel cum reiese si din adresa nr. 1072/24.03.2010 a Primariei comunei Stolnici) nu corespunde situatiei de fapt existenta la fata locului.
Astfel, cu ocazia cercetarii la fata locului (fila 149) s-a constatat ca inspre latura estica a terenului exista un drum in latime de 2,5 -3m, iar intre marginea terenului si calea ferata exista o portiune de teren pe care se afla salcami. De asemenea, s-a constatat ca terenul de 4.000 mp a fost arat in toamna anului 2009. La intrebarea instantei cu privire la modul in care s-a realizat accesul tractorului pentru a ara terenul, reclamantii-parati prezenti, M G, C E, N F si numitul M L, au declarat initial ca tractorul a intrat prin curtea vecinilor; ulterior, reclamanta N F a declarat ca acesta a intrat prin curtea sa (terenul de 1000 mp apartinand paratei), printre cladiri si ca a demontat cele doua garduri ce exista pe acest teren. Ulterior, a declarat ca toti proprietarii parcelelor din aceasta parcela au arat impreuna si ca nu stie pe unde anume a intrat tractorul.
Referitor la acest aspect controversat, martorul comun, V N (fila 113) a declarat ca de sapte ani face toate operatiunile agricole cu privire la terenul reclamantilor, la care merge cu utilajele agricole pe un drum de langa calea ferata. Datorita salcamilor pusi de vecinii reclamantilor, drumul se infunda inainte de a ajunge la terenul acestora, la o distanta de trei terenuri fata de cel care le apartine lor, iar pentru a se ajunge la reclamanti, este necesar sa treaca pe terenul altor doi proprietari, inclusiv al sau.
Totodata, martorul a precizat ca de sapte ani, a arat in fiecare an intreaga parcela de teren agricol  din care face parte si terenul reclamantilor, arand in ordine parcelele diversilor proprietari, incepand cu al sau. Nu a trecut niciodata cu tractorul prin curtea reclamantilor, in scopul lucrarii terenului arabil.
Ulterior, martorul a declarat ca acest drum de langa calea ferata este in fapt o "poteca" folosita de ceferisti, pe care el si vecinii din zona in care stau si reclamantii o folosesc abuziv, taind unii salcami pentru a avea loc cu utilajele agricole, deoarece nu exista alt drum pentru a se ajunge la terenurile lor. De la limita araturii si pana unde incepe panta acoperita de salcami din aproprierea caii ferate, exista numai aceasta poteca. Pana in locul unde aceasta poteca se infunda, la trei vecini distanta de terenul reclamantilor, poteca are o latime de patru metri, deoarece proprietarii de terenuri au fost de acord sa mai taie salcamii pentru a o lati. Aceasta poteca se infunda inainte de a se ajunge la terenul reclamantilor deoarece un vecin al acestora, B S, refuza sa-si taie salcamii. In final, martorul a aratat ca salcamii din dreptul terenului reclamantilor apartin CFR-ului. A apreciat ca s-ar putea amenaja un drum, cu acordul CFR-ului, dar cu cheltuiala mare.
Avand in vedere aceasta declaratie, ce se coroboreaza cu procesul-verbal de cercetare la fata locului, instanta constata ca in ultimii sapte ani, terenul de 4.000 mp a fost lucrat si cultivat in fiecare an, accesul utilajelor agricole realizandu-se pe drumul amenajat de majoritatea proprietarilor de terenuri din aceasta parcela, pe langa calea ferata.
Pe de alta parte, constata ca accesul utilajelor la teren nu s-a facut niciodata  pe traseul indicat de expert, prin curtea reclamantilor-parati ce ocupa terenul de 1000 mp al paratei-reclamante. Chiar martorul a aratat ca semanatoarea are o latime de 4,80 m, iar pe o latime de 4,3 m - distanta masurata  cu ocazia cercetarii la fata locului ca existand intre cladirile reclamantilor-parati - se poate intra numai cu un tractor mai mic, cu calul si caruta, insa nu se poate intra cu semanatoarea.
Prin prima completare la raportul de expertiza (filele 150-151, dosar conexat), ce a avut ca scop reverificarea vecinatatii estice a terenului in litigiu, dna expert a precizat ca potrivit titlului de proprietate nr. 98935/1997, terenul are ca vecin la E calea ferata si nu poate modifica aceasta vecinatate. Conform actelor, nu exista drum de acces. Este adevarat ca exista o liziera de cca. 1,5 m, dar aceasta este zona de protectie a caii ferate.
Prin cea de-a doua completare la raportul de expertiza (filele 129-130), ce a avut ca obiectiv stabilirea concreta a distantei dintre terenul reclamantilor si calea ferata din vecinatatea estica, precum si daca drumul se afla in zona de siguranta a caii ferate, dna expert a stabilit ca fata de calea ferata veche - aceasta distanta este de 15 ml, iar fata de calea ferata noua - distanta este de 34 ml, cu o diferenta de nivel de 4 ml. A precizat ca suprafata de teren existenta intre proprietatile cetatenilor si calea ferata este zona de siguranta a CFR. A concluzionat ca spre calea ferata nu se poate crea drum de acces, acesta fiind posibil numai prin proprietatea paratei-reclamante.
Pe baza relatarilor verbale luate de la Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA, dna expert a precizat ca zona de protectie a infrastructurii feroviare o reprezinta fasia de teren cu o latime de 100 mp, situata de o parte si de alta a caii ferate, indiferent de proprietar. Astfel, a consluzionat ca "poteca" de la limita terenului proprietatea reclamantilor se suprapune cu zona de protectie a caii ferate. Aceasta nu este inscrisa in harta cadastrala.
Referitor la stabilirea caracterului de "loc infundat" al terenului de 4000 mp, instanta constata ca trebuie analizate doua aspecte: daca drumul existent faptic, dar nu scriptic, justifica inlaturarea acestui caracter si daca acest drum contravine regimului juridic al cailor ferate.
Cu privire la primul aspect, instanta constata ca in titlul de proprietate al autorilor reclamantilor-parati si in harta cadastrala a comunei Stolnici, intre limita terenurilor agricole si calea ferata nu figureaza niciun drum. Insa, pentru stabilirea caracterului infundat al unui teren, instanta are in vedere situatia de fapt, iar nu pe cea scriptica. A considera altfel, ar insemna sa se aprecieze ca inutile probe precum expertiza tehnica si cercetarea la fata locului, ce au ca scop stabilirea situatiei de fapt, fiind suficienta numai verificarea vecinatatilor inscrise in titlul de proprietate si a faptului daca printre acestea exista sau nu un drum public. Astfel, instanta nu va lua in considerare aprecierea subiectiva a dnei expert cu privire la faptul ca terenul in litigiu este infundat deoarece in titlul de proprietate nr. 98935/1997, terenul are ca vecin la E calea ferata si nu poate modifica aceasta vecinatate.
 In fapt, astfel cum se precizeaza prin completarile la expertiza, pe latura estica a terenului exista un drum, care potrivit martorului, a fost amenajat de proprietarii terenurilor agricole, care au taiat salcamii de la capatul araturii, pentru a lati "poteca" si a avea astfel acces cu utilajele la terenurile lor, ce nu au iesire la drumul comunal Stolnici datorita caselor si curtilor din jurul acestora. Acest drum a fost folosit in ultimii sapte ani pentru a se lucra terenul in litigiu, apartinand reclamantilor-parati.
Cat priveste imposibilitatea recunoasterii acestui drum datorita suprapunerii sale cu zona de siguranta/de protectie a caii ferate si a incompatibilitatii sale cu regimul juridic al acestor zone, instanta constata ca potrivit art. 29 alin. 1 din OUG nr. 12/1998 privind transportul pe caile ferate romane si reorganizarea S.N.C.F.R., zona de siguranta a infrastructurii feroviare publice cuprinde fasiile de teren, in limita de 20 m fiecare, situate de o parte si de alta a axei caii ferate, necesare pentru amplasarea instalatiilor de semnalizare si de siguranta circulatiei si a celorlalte instalatii de conducere operativa a circulatiei trenurilor, precum si a instalatiilor si lucrarilorde protectie a mediului. Conform alin. 4 al aceluiasi articol, zona de protectie a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurile limitrofe, situate de o parte si de alta a axei caii ferate, indiferent de proprietar, in limita a maximum 100 m de la axa caii ferate, precum si terenurile destinate sau care servesc, sub orice forma, la asigurarea functionarii acesteia. Limitele concrete ale zonelor de protectie se stabilesc pe baza normativelor emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu informarea scrisa a proprietarilor terenurilor in termen de 30 de zile.
Potrivit completarii la raportul de expertiza, drumul se afla la o distanta de 34 ml de calea ferata (noua), astfel ca nu se suprapune cu zona de siguranta, ci cu zona de protectie a caii ferate, al carei regim juridic este reglementat de art. 30 din acelasi act normativ, ce prevede lucarile interzise a fi efectuate in aceasta zona (amplasarea oricaror constructii, fie si cu caracter temporar, depozitarea de materiale sau infiintarea de plantatii care impiedica vizibilitatea liniei si a semnalelor feroviare; utilizarea indicatoarelor si a luminilor de culoare rosie, galbena, verde sau albastra, care ar putea creaconfuzie cu semnalizarea feroviara; efectuarea oricaror lucrari, care, prin natura lor, ar putea provoca alunecari de teren, surpari sau afectarea stabilitatii solului, inclusiv prin taierea copacilor, arbustilor, extragerea de materiale de constructii sau prin modificarea echilibrului freatic; depozitarea necorespunzatoare de materiale, substante sau deseuri care contravin normelor de protectie a mediului sau care ar putea provoca degradarea infrastructurii feroviare a zonei de protectie a acesteia, precum si aconditiilor de desfasurare normala a traficului feroviar.)
Luand in considerare ca in ultimii sapte ani, terenul in litigiu a fost exploatat ca urmare a realizarii accesului utilajelor agricole pe un drum ce nu se suprapune cu proprietatea paratei-reclamante si nici cu zona de siguranta a caii ferate; faptul ca, potrivit martorului, configuratia actuala a constructiilor existente pe terenul paratei-reclamante, nu permite accesul tuturor utilajelor agricole necesare si acest acces nu s-a realizat niciodata pe acest teren (de ex: semanatoare); precum si dispozitiile art. 617 si 618 Cod civil, ce impun ca servitutea sa se stabileasca pe calea cea mai scurta si mai putin impovaratoare; in temeiul art. 616 Cod civil, instanta va respinge ca neintemeiata pretentia reclamantilor-parati cu privire la constituirea unei servituti de trecere pe terenul curti-constructii al paratei-reclamante, pentru exploatarea terenului agricol de 4.000 mp.
Aceasta concluzie este valabila chiar daca se retine ca drumul, folosit in prezent pentru a se ajunge la calea publica, se infunda cu doua proprietati inainte de a se ajunge la terenul in litigiu. In temeiul art. 617 si 618 Cod civil, instanta apreciaza ca servitutea de trecere ar trebui ceruta proprietarilor acestor terenuri (fiind calea cea mai scurta), iar nu paratei-reclamante. Sub acest aspect, instanta este de acord cu opinia acesteia privind situatia impovaratoare ce i s-ar crea in calitate de proprietar al fondului dominant, daca s-ar recunoaste in favoarea reclamantilor-parati o servitute de trecere ce ar afecta mai mult de jumatate din terenul sau (587,23 mp).
Referitor la cererea reconventionala avand ca obiect obligarea reclamantilor-parati la plata de despagubiri pentru terenul afectat de servitute, instanta constata ca, potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul terenului aservit poate cere despagubiri pentru pagubele ce i s-ar ocaziona ca urmare a servitutii. Prin raportul de expertiza efectuat in cauza, valoarea despagubirilor a fost stabilita la suma de 1 euro/mp/an, valoare necontestata de parti. Astfel, instanta va admite cererea reconventionala si va obliga reclamantii-parati la plata catre parata-reclamanta a sumei de 280,82 euro/an, echivalent in lei la data platii, cu titlu de despagubire pentru lipsa de folosinta a terenului afferent exercitarii servitutii.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, avand in vedere culpa procesuala a partilor si masura in care au cazut in pretentii, instanta va admite in parte cererea reclamantilor-parati de obligare a paratei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, pentru suma de 1760 lei (1/2),  si in totalitate cererea acesteia, pentru suma de 900 lei. Va compensa aceste cheltuieli si va obliga parata-reclamanta la plata catre reclamantii-parati a diferentei de 860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE

Admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului-parat N S, invocata de parata-reclamanta.
Respinge cererea acestuia ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.
Respinge exceptia prematuritatii cererii principale, exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor N F, N F, M G, N M si C E, invocate de parata-reclamanta.
Admite in parte cererea de chemare in judecata, formulata de reclamantii-parati N F, N F, M G, N M si C E, domiciliati in Pitesti, cart. Craiovei, bl.22, sc. C, ap.19, jud. Arges, in contradictoriu cu parata-reclamanta N S, domiciliata in comuna Stolnici, jud. Arges, avand ca obiect constituirea unui drept de servitute de trece in favoarea reclamantilor, pentru exploatarea constructiilor si a terenului arabil in suprafata de 4.000 mp.
Constituie in favoarea reclamantilor-parati un drept de servitute de trecere pentru exploatarea constructiilor situate pe terenul paratei-reclamante, pe traseul hasurat de catre expert P I, in schita anexa la raportul de expertiza si identificat cu suprafetele avand indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S 7, S8, S9, S10, in suprafata totala de 280,82 mp, raport ce face parte integranta din prezenta hotarare.
Respinge capatul de cerere privind constituirea unui drept de servitute de trecere pentru exploatarea terenului arabil de 4000 mp, mentionat in titlul de proprietate nr. 98935/1997, tarlaua 16, parcela 1874/1.
Admite cererea reconventionala.
Obliga reclamantii-parati la plata catre parata-reclamanta a sumei de 280,82 euro/an, echivalent in lei la data platii, cu titlu de despagubire pentru lipsa de folosinta a terenului aferent exercitarii servitutii.
Admite in parte cererea reclamantilor-parati de obligare a paratei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, pentru suma de 1760 lei si in totalitate cererea acesteia, pentru suma de 900 lei. Compenseaza aceste cheltuieli si obliga parata-reclamanta la plata catre reclamantii-parati a diferentei de 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica de la 02 Iulie 2010.
C.N. 09 Iulie 2010