plangere contraventionala

R O M A N I A
JUDECATORIA COSTESTI

DOSAR NR. 473/214/2009

SENTINTA CIVILA NR. 1195
Sedinta publica din 18 noiembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE judecator
Grefier

     Pe rol solutionarea cauzei civile privind pe petentul T A,  in contradictoriu cu intimatul I.P.J. A- S P R avand ca obiect - plangere contraventionala.
     La apelul nominal facut in sedinta publica, partile au lipsit.
     Procedura de citare este legal indeplinita.
     S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
     Instanta depune la dosarul cauzei, in copie, adresa Biroului Roman de Metrologie Legala nr. 11865 din 23.10.2009.
     Nemaifiind alte cereri de formulat, alte exceptii de invocat si alte probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si o retine spre solutionare.

INSTANTA

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la 25.03.2009, sub nr. 473/214/2009, petentul T A a solicitat, in contradictoriu cu intimatul I.P.J. A - S P R, anularea procesului-verbal seria CC nr. 2839291 din 11.03.2009, exonerarea de la plata amenzii si inapoierea permisului de conducere si, in subsidiar, inlocuirea amenzii contraventionale cu una inspre minimul special sau cu avertisment.
In motivarea cererii, petentul a aratat, in esenta, ca, la data de 11.03.2009, ora 16.30. se deplasa dinspre C spre B, cu viteza adecvata drumurilor europene. Inainte de a intra in localitatea L:C:, s-a angajat intr-o depasire, dupa care a redus viteza la limita legala. Potrivit petentului, la intrarea in localitate nu exista limitator de viteza.
Petentul a mai aratat ca nu avea cum sa aiba viteza retinuta in procesul-verbal contestat, iar agentul de politie a refuzat sa-i prezinte inregistrarea aparatului radar, desi persoanei acuzate de savarsirea unei contraventii trebuie sa i se aduca la cunostinta toate probele, in caz contrar prezumtia de nevinovatie este golita de continut, transformandu-se in sarcina de a sesiza instanta, pentru a determina agentul constatator sa iasa din pasivitate si sa arate motivul sanctionarii.
Petentul a mai invederat ca in cauza este aplicabil principiul in dubio pro reo, avand in vedere erorile maxime tolerate prevazute de punctul 3.5.1. din NML 021-05, viteza reala fiind de fapt cel mult 98,94 km/h, ceea ce atrage alta incadrare si alta sanctiune complementara.
Petentul a precizat ca sanctiunea aplicata de agentul constatator este mult prea aspra, raportat la gravitatea faptei savarsite.
In drept, petentul a invocat dispozitiile O.G. nr. 2 din 2001.
     Plangerea este scutita de plata taxei judiciare de timbru in temeiul art. 15, lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru si al art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In dovedirea cererii, petentul a depus la dosarul cauzei, in copie: procesul-verbal seria CC nr. 2839291 din 11.03.2009 (fila 4).
     La data de 17.04.2009, intimatul a depus la dosarul cauzei intampinare (fila 11), prin care a aratat, in esenta, ca petentul a fost depistat in timp ce conducea pe DN 65, pe raza localitatii L C, autoturismul marca S, cu nr. de inmatriculare ___, cu viteza de 102 km/h, depasind cu 52 km/h viteza legala admisa pe acel sector de drum, fapt pentru care a fost sanctionat contraventional cu amenda in valoare de 9 puncte si i s-a retinut permisul de conducere in vederea suspendarii, conform art. 111, alin. 1, litera c) din O.U.G. nr. 195 din 2002, republicata.
     In drept, intimatul si-a intemeiat sustinerile pe art. 115-118 din Codul de procedura civila, pe Legea nr. 180/2002, art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, art. 109, alin. 2 si 3 si art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata si pe art. 19, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001.
     Intimatul a solicitat judecarea cauzei in lipsa si a depus la dosarul cauzei, in copie: plangere contraventionala (filele 12-15), procesul-verbal seria CC nr. 2839291 din 11.03.2009 (fila 16), planse fotografice (filele 17, 18), registru cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din data de 11.03.2009 (fila 19), atestat (fila 20) si buletin de verificare metrologica nr. 0163826/08.09.2008 (fila 21).
La termenul de judecata din data de 03.06.2009, in temeiul art. 167 din Codul de procedura civila si al art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001, instanta a incuviintat pentru petent proba cu inscrisurile aflate la dosar si proba testimoniala cu martorul P C, pe teza probatorie a aflarii petentului in afara localitatii la momentul inregistrarii vitezei. In baza art. 129, alin. 5 din Codul de procedura civila, instanta a dispus emiterea unei adrese la Sectia de D N P pentru a se comunica daca pozitia km 95+700 m, de pe DN 65 P-S se afla sau nu pe raza localitatii L C si la ce distanta de limita teritoriala a acestei localitati. Raspunsul la adresa instantei a fost depus la dosar la data de 22.06.2009 (adresa S de D N P nr. 3865/22.06.2009, fila 34).
La acelasi termen de judecata, instanta a dispus emiterea uneia adrese catre  B R M L pentru a se comunica daca cinemometrul de control rutier corespunzator buletinului de verificare metrologica aflat la dosar a inregistrat erori la masurarea vitezei in conditii normale de trafic, cu referire la punctul 3.1.1. din NML 021-05. Raspunsul la adresa instantei a fost primit la dosar la data de 22.06.2009 (adresa B:R:M:L: nr. 6090 din 17.06.2009, fila 35).
La termenul de judecata din data de 22.07.2009, instanta a procedat la audierea martorului pentru petent P C, declaratia acestuia fiind consemnata si atasata la dosar (fila 39). Avand in vedere critica formulata de petent, prin aparator, privind expirarea aprobarii de model pentru aparatul radar in cauza, instanta a cerut relatii intimatului. Raspunsul a fost primit la dosar la data de 30.09.2009 (adresa nr. 119787 din 01.09.2009, fila 46).
La data de 06.10.2009, petentul a depus concluzii scrise (filele 49-53), in care a reiterat argumentele din plangere, aratand, in plus, ca nu a putut anticipa intrarea in localitate deoarece bornele kilometrice nu sunt inscriptionate si nu exista limitator de viteza, iar radarul era amplasat imediat dupa intrarea in localitate. De asemenea, agentul care a incheiat procesul-verbal este altul decat operatorul radarului, care a constatat contraventia, iar atestatul depus la dosar nu precizeaza pentru ce sisteme este atestat operatorul.
Potrivit petentului, nu s-a facut dovada ca aplicarii sigiliului si existentei intacte a acestuia la momentul masuratorii, nu s-a facut dovada ca agentul se afla in exercitarea atributiilor de serviciu, prin depunerea ordinului de serviciu. Nu s-au respectat prevederile punctului 3.5.1. din NML 021-05, nefiind surprinse de inregistrarea efectuata sensul de deplasare si faptul ca a fost efectuata autotestarea, iar autoturismul pe care a fost montat radarul este altul decat cel din buletinul de verificare metrologica (B23AJB), si nume Dacia cu nr. MAI 24972, ceea ce sugereaza ca inregistrarea a fost efectuata de alt cinemometru decat cel trecut in procesul-verbal contestat.
Petentul a mai invederat ca litera “T" semnifica faptul ca aparatul radar efectua autotestarea si nu era reglat in momentul folosirii sau agentii au inchis radarul pentru a nu fi depistati de sofer si l-au pornit imediat la aparitia unei masini cu viteza mai mare, contrar nomelor legale.
Petentul a subliniat ca aprobarea de model a aparatului radar a expirat in urma cu trei ani.
La termenul de judecata din data de 07.10.2009, in temeiul art. 129, alin. 5 din Codul de procedura civila, instanta a dispus emiterea unei adrese catre intimat pentru a se face dovada autotestarii, pentru a se depune si alte cadre fotografice si a se preciza numarul autovehiculului pe care a fost montat aparatul radar utilizat.
Intimatul a depus la dosarul cauzei adresa nr. 123753 din 27.10.2009 (fila 56), planse fotografice (filele 57, 58), copie registru cu evidenta constatarilor aparatului radar din data de 11.03.2009 (fila 59).

Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine:

In fapt, prin procesul-verbal seria CC nr. 2839291, incheiat de intimat la data de 11.03.2009 (fila 5), petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda in cuantum de 540 lei (9 puncte amenda) si retinerea permisului de conducere, in temeiul art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 raportat la art. 102, alin. 3, litera e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, retinandu-se in fapt ca, la data de 11.03.2009, ora 16.22, petentul a fost depistat conducand autoturismul marca S cu nr. de inmatriculare B - 31 - EDW, pe DN 65, km 95+700 m, pe raza localitatii L.C., in interiorul localitatii, sensul de mers catre P, cu viteza de 102 km/h, inregistrata si filmata cu aparatul radar marca PYTHON cu seria 673000060, verificat metrologic, adica cu 52 km/h peste viteza legala admisa in localitate.
     La rubrica "Alte mentiuni" s-a notat "Nu am de facut obiectiuni“, iar procesul-verbal este semnat de petent atat in dreptul acestei mentiuni, cat si la rubrica destinata semnaturii contravenientului.
     
     In drept, conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta verifica legalitatea si temeinicia procesului verbal de contraventie, pronuntandu-se, de asemenea, si cu privire la sanctiunea aplicata de catre agentul constatator prin acesta.
     
     Sub aspectul legalitatii procesului-verbal contestat, verificand indeplinirea conditiilor de forma, instanta retine ca acesta cuprinde mentiunile obligatorii prevazute de art. 16, alin. 7 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, precum si seria aparatului radar cu care a fost inregistrata viteza, fiind respectate astfel dispozitiile art. 181, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
     
     Referitor la indeplinirea conditiilor de fond, prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus. Potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h.
     Instanta constata ca, in mod corect, fapta contraventionala retinuta in sarcina petentului a fost incadrata in dispozitiile art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, care stabileste ca reprezinta contraventie depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum, respectiv pentru categoria din care face parte vehiculul condus.
     Cat priveste legalitate sanctiunilor aplicate, instanta constata ca acestea se incadreaza in limitele prevazute de textele incriminatoare, prin raportare la art. 98, alin. 4, lit. d) si la art. 111, alin. 1, lit. c) din OUG nr. 195/2002 republicata.
     Instanta nu poate retine argumentul petentului ca agentul de politie care a incheiat procesul-verbal contestat nu are calitatea de agent constatator, nefiind si operatorul radarului, deoarece, potrivit art. 15, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 privind regimul juridic al contraventiilor, contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza fapta, denumite in mod generic agenti constatatori.
     Din aceasta dispozitie reiese ca agentul constatator nu este, astfel cum sugereaza petentul, persoana care percepe fapta contraventionala prin propriile simturi, ci persoana care constata contraventia prin incheierea procesului-verbal - verbul "a constata“ avand intelesul de stabilire si descriere a faptei contraventionale in cuprinsul procesului-verbal.
     De altfel, art. 21, alin. 1 din O.G. nr. 2 din 2001 instituie regula ca agentul constatator decide si asupra sanctiunii, insa, nu conditioneaza calitatea de agent constatator de perceperea faptei prin propriile simturi.
     O interpretare contrara, ce ar impune identitate intre persoana care percepe in mod nemijlocit fapta si persoana care incheie procesul-verbal, ar avea drept consecinta imposibilitatea agentului constatator de a proceda la incheierea procesului-verbal in toate acele situatii in care nu a fost de fata la savarsirea faptei contraventionale. Daca ne referim numai la circulatia pe drumurile publice, aceasta concluzie ar duce, spre exemplu, la imposibilitatea incheierii procesului-verbal si a sanctionarii conducatorului auto vinovat de producerea unui accident rutier, avand in vedere ca, in regula generala, agentul de politie nu este de fata la momentul producerii accidentului si deci, nu constata (percepe) prin propriile simturi faptele contraventionale.
     Pe de alta parte, chiar daca s-ar impartasi opinia petentului, instanta constata ca, potrivit art. 180, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006, in cazul in care constata incalcari ale normelor rutiere, agentul constatator incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei. Cand insa fapta a fost constatata cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, potrivit dispozitiilor art. 181, alin. 1, politistul rutier este cel care incheie un proces-verbal de constatare a contraventiei.
     Din interpretarea gramaticala si coroborata a celor doua texte reiese ca, in situatia in care fapta contraventionala a fost constatata cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic, legiuitorul nu a mai prevazut expres ca procesul-verbal va fi incheiat de agentul constatator, ci de politistul rutier, deci o persoana care are competenta de a proceda potrivit art. 177 din H.G. nr. 1391/2006.
     In cauza, agentul care a efectuat inregistrarea radar este atestat sa desfasoare activitati cu sistemul de supraveghere a traficului si masurare a vitezei (atestat fila 20), iar procesul-verbal a fost intocmit de un agent de politie folosit la oprire, mentionat si el in registrul cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din data de 11.03.2009 (fila 19 din dosar), dupa ce i s-a comunicat prin statie viteza inregistrata, fiind respectate, deci, dispozitiile legale amintite mai sus.
     Contrar sustinerii petentului, in atestatul depus la dosar este specificat tipul sistemului de supraveghere, respectiv TRAFFIPAX - PYTHON, acelasi tip (PYTHON) fiind mentionat si in buletinul de verificare metrologica (fila 21), si in aprobarea de model depusa la dosar de petent (fila 37).
     Depunerea ordinului de serviciu al agentilor care au actionat cu aparatul radar este inutila, cata vreme calitatea de politist rutier si faptul ca agentii se aflau in exercitarea atributiilor de serviciu, pentru acel loc si in acel moment, rezulta din celelalte inscrisuri depuse la dosar, respectiv registrul cu evidenta constatarilor aparatului radar, in care este mentionata componenta echipajului si atestatul de operator radar. Astfel, nu se poate retine sustinerea petentului ca nu s-a depus nici un inscris care sa dovedeasca aceste aspecte.
     Instanta nu poate primi nici critica petentului ca, la momentul incheierii procesului-verbal contestat, agentul de politie nu i-a aratat inregistrarea video, intrucat agentul constatator nu are o obligatie legala in acest sens, la acel moment si, in concret, aceasta proba nu putea fi administrata la momentul opririi, dat fiind ca petentul a fost oprit la o oarecare distanta de aparatul radar, echipajul continua sa foloseasca radarul si nu se putea realiza pe loc prelucrarea imaginilor. Totodata, intimatul a depus la dosarul cauzei probele pe care intelege sa le administreze in dovedirea savarsirii contraventiei de catre petent, inclusiv planse foto.
De altfel, petentul nu a indicat temeiul legal al obligatiei de a se prezenta toate probele contravenientului, la momentul constatarii contraventiei. Imposibilitatea faptica de a le prezenta nu goleste de continut prezumtia de nevinovatie, cu obligarea petentului sa se adreseze instantei pentru a afla motivul sanctionarii, asa cum a invederat acesta prin plangere deoarece, in cauza, petentului i-a fost comunicat motivul sanctionarii, motiv mentionat in procesul-verbal contestat, pe care petentul l-a semnat de luare la cunostinta.

     Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contraventie contestat, instanta retine ca petentul a contestat valoarea vitezei inregistrate.
     Potrivit art. 102, alin. 3, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, depasirea vitezei legale cu mai mult de 50 km/h se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege.
     Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta C.E.D.O. in interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, in conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia Romaniei), in care s-a aratat ca, si in materie contraventionala, in cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum retinerea permisului de conducere, sarcina probei savarsirii faptei apartine acuzarii (cauza Anghel contra Romaniei, hotararea C.E.D.O. din 4 oct. 2007, cauza N contra R. decizia C.E.D.O. referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar indoiala ii profita celui acuzat (in dubio pro reo).
     Sub acest aspect, instanta constata ca intimatul a depus la dosarul cauzei: planse fotografice (filele 17, 18, 57, 58), registru cu evidenta constatarilor privind depasirea vitezei legale din data de 11.03.2009 (fila 19), atestat (fila 20) si buletin de verificare metrologica nr. 0163826/08.09.2008 (fila 21).
     Faptul ca petentul nu a respectat viteza legala este probat cu inregistrarea efectuata cu aparatul radar marca PYTHON II, cu seria antenei de emisie-receptie PYT 672000060 si seria modulului de prelucrare-afisare PYT 673000060, omologat si verificat metrologic (buletin de verificare metrologica nr. 0163826/08.09.2008 in termen de valabilitate, fila 21) si utilizat de un operator atestat (atestat, fila 20), care a indicat ca autoturismul cu nr. de inmatriculare B - 31 - EDW, se deplasa cu o viteza de 102 km/h in data de 11.03.2009, ora 16.22 (planse foto, filele 17, 18, 57, 58).
     Din plansele foto depuse la dosar se distinge clar nr. de inmatriculare al autovehiculului, se vede data si ora inregistrarii, precum si valoarea vitezei masurate.
     In legatura cu argumentul ce vizeaza autotestarea si semnificatia literei “T", instanta constata ca intimatul a precizat in cuprinsul intampinarii ca litera “T" inseamna viteza de deplasare a autoturismului, provenind din limba engleza (targhet=tinta). De asemenea, in adresa nr. 123753 din 27.10.2009 (fila 56) se mentioneaza ca autotestarea se efectueaza automat, la pornire, iar operatorul radar nu o poate influenta.
     Mai mult, in adresa B.R.M.L. nr. 11865 din 23.10.2009 (relatii primite in alt dosar, dar pe care instanta nu le poate ignora), se arata ca, in timpul autotestarii, functionarea aparatului este blocata si nu pot fi generate inregistrari. Or, in cauza, se distinge viteza de deplasare, precum si imaginea autoturismului.
     Prin urmare, instanta nu poate retine sustinerea petentului, care nu este confirmata de nici un alte element, in sensul ca aparatul radar efectua autotestarea, iar semnificatia literei T este aceea de testare.
     Instanta nu poate primi nici argumentul ca aprobarea de model este expirata de 3 ani, ceea ce afecteaza valabilitatea inregistrarilor. In primul rand, cinemometrul utilizat are un buletin de verificare metrologica in termen de valabilitate, emis de Biroul roman de Metrologie Legala (care tine si evidenta aprobarilor de model), ulterior expirarii aprobarii de model.
     In al doilea rand, valabilitatea aprobarii de model are relevanta numai pentru cei care fabrica sau importa aceste sisteme de supraveghere a traficului rutier, fiind perioada in care aceste mijloace tehnice pot fi comercializate. Ea nu este necesara si pentru utilizarea in continuare a cinemometrelor, cata vreme acestea au fost admise la verificarile metrologice periodice (adresa B.R.M.L.nr. 11865 din 23.10.2009, fila 61).
     Instanta constata ca numarul autoturismului pe care este montat aparatul radar, trecut in buletinul de verificare metrologica este B 23 AJB. Intimatul a precizat ca autoturismul respectiv, cu seria caroseriei mentionate in adresa nr. 123753 din 27.10.2009 (adresa ce poarta semnatura si stampila reprezentantilor I.P.J. A - S.R.), a fost achizitionat in sistem leasing, fiind inmatriculat initial sub numarul trecut in buletinul de verificare metrologica si, de la 29.01.2009, sub nr. AG 09 UAM.
     Instanta nu regaseste in cuprinsul inscrisurilor indicate de petent (fila 51: procesul-verbal, intampinarea, buletinul de verificare metrologica) numerele MAI 24972 sau B 52 KXZ. De asemenea, nu poate retine declaratia martorului ca autoturismul pe care era montat aparatul radar continea particula MAI, avand in vedere timpul foarte scurt pe care acesta l-a avut la dispozitie pentru a observa autoturismul pe care a presupus ca era montat radarul si posibilitatea ca acesta sa fi facut o confuzie.
     Cu privire la surprinderea sensului de deplasare, instanta constata ca punctul 3.5.1. din NML 021-05 (in forma in vigoare la data constatarii faptei) nu cuprinde si cerinta ca inregistrarea efectuata de aparatul radar sa evidentieze sensul de deplasare a autovehiculului, asa cum a sustinut petentul in cuprinsul concluziilor scrise. Mai mult, nu exista nici un dubiu cu privire la sensul de deplasare, care a fost mentionat in cuprinsul procesului-verbal contestat si confirmat de petent, in cuprinsul plangerii.
     Asupra necesitatii ca aparatul radar sa fie sigilat, iar sigiliul intact, instanta constata ca punctele 3.2, 3.7 si 4.3 din NML 021-05 prevad ca blocurile functionale ale cinemometrului trebuie sa fie prevazute cu posibilitati de sigilare, atat pentru sigiliile producatorului cat si pentru sigiliile metrologice, iar cinemometrele pot fi utilizate numai daca au fost verificate metrologic, au fost marcate si sigilate in conformitate cu prevederile normei si sunt insotite de buletine de verificare metrologica in termen de valabilitate.
     Deci, cerinte privitoare la sigilare sunt verificate la momentul efectuarii verificarii periodice a cinemometrelor, de catre peroanele competente din cadrul B.R.M.L. (conform art. 4 din Ordinul 301 din 2005), iar nu de catre politistii rutieri. Ele nu trebuie probate distinct, pentru fiecare fapta contraventionala inregistrata, fiind suficient sa se depuna buletinul de verificare metrologica in termen de valabilitate, buletin care atesta faptul ca s-a efectuat verificarea metrologica si ca au fost verificate toate cerintele metrologice prevazute de NML 021-05, inclusiv cele privitoare la sigilare.
     Avand in vedere considerentele expuse, rezulta ca au fost respectate toate cerintele punctului 3.5.1 din Norma de metrologie legala nr. 021 - 05 Aparate pentru masurarea vitezei de circulatie a autovehiculelor, aprobata prin Ordinul directorului general al Biroului Roman de Metrologie Legala nr. 301 din 2005, modificat prin Ordinul nr. 153 din 2007, in forma in vigoare la data constatarii faptei si nu exista nici un element care sa sprijine sustinerea petentului ca, probabil, aparatul radar nu era reglat in momentul folosirii.
     Instanta nu poate primi nici argumentul petentului ca nu a fost luata in considerare eroarea maxima tolerata de aparatul radar intrucat, din adresa B.R.M.L. nr. 6090 din 17.06.2009 (fila 35) reiese ca verificarea cerintelor Normei de Metrologie Legala 021-05, aprobata prin Ordinul nr. 301 din 2005, printre care se numara si erorile tolerate conform punctului 3.1.1., se realizeaza numai cu ocazia evaluarilor in vederea acordarii aprobarilor de model si cu ocazia verificarilor periodice la care sunt supuse cinemometrele. Aceste cerinte nu se aplica in functionarea propriu-zisa a cinemometrelor. Astfel, daca cinemometrul afiseaza viteza de 100 km/h, asta inseamna ca autovehiculul are aceasta viteza si nu se mai fac alte ajustari, iar operatorul nu face decat sa constate valoarea masurata si afisata de cinemometru.
     In procesul-verbal contestat s-a retinut ca autoturismul condus de petent a fost inregistrat pe DN 65, pe raza localitatii L.C., pozitia kilometrica 95+700 m, aspect ce se coroboreaza cu mentiunea din registrul de evidenta a constatarilor privind depasirea vitezei legale din 11.03.2009 (fila 17), in care este trecut ca loc al inregistrarii DN 65, localitatea L.C., pozitia kilometrica 95+700 m.
     Aceste mentiuni sunt sustinute si de adresa S.D.N.P. nr. 3865 din 22.06.2009 (fila 34), in care se arata ca pozitia kilometrica 95+700 m, pe DN 65 P-S se afla pe raza localitatii L.C., la 500 m de limita de intrare in localitate, aspect relevat si de martorul propus de petent, care a declarat ca petentul a fost surprins de aparatul radar dupa intrarea in localitatea L.C. (fila 39).
     Este lipsit de relevanta daca exista sau nu la intrarea in localitate un indicator care sa precizeze limita de viteza, deoarece, potrivit art. 49, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maxima de viteza in localitati este de 50 km/h. Astfel, chiar in lipsa unui indicator, orice conducator auto trebuie sa cunoasca si sa respecte aceasta regula.
     Coroborand toate probele mentionate mai sus, instanta retine temeinicia contraventiei imputate petentului prin procesul-verbal in cauza.
     
     In privinta sanctiunilor, pentru depasirea vitezei legale cu 52 km/h, agentul constatator i-a aplicat petentului 9 puncte amenda (540 lei), ceea ce reprezinta minimul prevazut de art. 98, alin. 4, lit. d) din O.U.G. nr. 195/2002 republicata si masura complementara a retinerii permisului de conducere in vederea suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 90 de zile.
     Potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2 din 2001, sanctiunea aplicata trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, tinandu-se seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
     Fapta imputata petentului este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, in primul rand, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale (intre 9 si 20 de puncte amenda), cele mai mari ce pot fi aplicate persoanei fizice, denota un pericol social ridicat.
     Argumentul petentului ca s-a angajat in efectuarea unei depasiri si nu a observat intrarea in localitate, chiar daca ar fi apreciat drept verosimil, nu este de natura a imprima faptei un pericol social scazut, conducatorul auto avand obligatia de a se asigura ca realizeaza toate manevrele in conditii de siguranta, cu respectarea tuturor normelor rutiere si neputand invoca propria culpa pentru a justifica neindeplinirea unei obligatii legale.
     Intrucat petentul a depasit viteza legala in localitate cu 52 de km/h, reducand cu mult posibilitatea de franare, in caz de nevoie si punandu-i in pericol pe ceilalti participanti la trafic, instanta apreciaza ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gravitatea faptei savarsite, iar agentul constatator a procedat la o corecta individualizarea a acestora.
     Prin urmare, nu se impune inlocuirea sanctiunii aplicate cu sanctiunea avertismentului, nici reducerea amenzii (amenda ce a fost aplicata in cuantum minim) si nici inlaturarea masurii complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce autovehicule.
     
     In consecinta, constatand legalitatea si temeinicia procesului-verbal contestat, in temeiul art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, instanta va respinge ca nefondata plangerea formulata de petentul TA. impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 2839291, incheiat de intimat la data de 11.03.2009 si va mentine procesul-verbal contestat ca fiind legal si temeinic intocmit.

PENTRU TOATE ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:

     Respinge ca nefondata plangerea contraventionala formulata de petentul T.A., cu domiciliul in B.in contradictoriu cu intimatul I.P.J. A - SPR, cu sediul in P., impotriva procesului-verbal seria CC nr. 2839291, incheiat de intimat la data de 11.03.2009.
     Mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 2839291 din 11.03.2009 ca fiind legal si temeinic intocmit.
     Cu drept de recurs in termen de 15 de zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 18 noiembrie 2009.

Presedinte,

Grefier,