Validare poprire

     
     Validare poprire
     
      Instanta a respins cererea creditoarei de validare a popririi si de amendare a tertului poprit, avand in vedere ca executarea silita a fost efectuata cu incalcarea disp. OG nr. 22/2002 si Legii nr.10/2007, iar potrivit art. 391 C. pr. civ., lipsa somatiei de executare ,,atrage anularea executarii". Art. 460 alin. 2 din Codul de procedura civila obliga instanta, in cazul in care nu valideaza poprirea, sa hotarasca asupra desfiintarii acesteia.
     S-a retinut ca legea speciala in materia executarii silite a obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, respectiv OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110//2007, deroga de la dispozitiile comune reglementate prin art. 454 din Codul de procedura civila, conform carora poprirea se infiinteaza fara somatie.
     Se instituie astfel, prin norma speciala, obligatia organului de executare de a comunica debitorului somatia de plata, obligatie legala ce nu a fost respectata, nefiind emisa o somatie de executare.
     Somatia prev. de art. 387 Cod procedura civila, respectiv art. 2 OG nr. 22/2002, modificata se emite anterior infiintarii popririi si este distincta de adresa de instiintare a debitoarei asupra infiintarii popririi, reglementata de art. 454 alin. 1 Cod procedura civila, adresa ce se emite de executorul judecatoresc dupa infiintarea popririi si nu trebuie confundata cu somatia de executare silita.
     Creditoarea a invocat in motivarea cererii sale Directiva nr. 2000/35/CE, iar potrivit art. 249 alin. 3 TCE "directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lasand autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste forma si mijloacele".
     Directiva impune astfel statelor membre rezultatul care trebuie atins, lasand autoritatilor nationale competentele legate de forma si mijloacele utilizate in acest scop. Directiva impune o obligatie de rezultat, lasand statelor o marja de apreciere si contine, de regula, data pana la care trebuie implementata.
     Art. 6 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29.06.2000 privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale prevede ca statele membre sa implementeze directiva pana la 8.08.2002, neputandu-se imputa neimplementarea acesteia, avand in vedere adoptarea OG nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007. Statul a stabilit astfel competentele legate de forma si mijloacele obligatiei de rezultat, ce nu contravin prev. art. 2 alin. 5 si art. 5 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE, invocate in cererea creditoarei, prevederi ce definesc titlul executoriu (art. 2 pct. 5) si prevad obligatia statelor membre de a garanta ca, in mod normal, se poate obtine un titlu executoriu, indiferent de suma datorata, in termen de 90 de zile calendaristice de la inaintarea actiunii creditorului sau de la solicitarea adresata instantei, cu conditia ca datoria sau aspecte ale procedurii sa nu fie contestate (art. 5 alin. 1).
     Statul a stabilit astfel competentele legate de forma si mijloacele obligatiei de rezultat, ce nu contravin prev. art. 2 alin. 5 si art. 5 alin. 1 din Directiva nr. 2000/35/CE, invocate in cererea creditoarei, prevederi ce definesc titlul executoriu (art. 2 pct. 5) si prevad obligatia statelor membre de a garanta ca, in mod normal, se poate obtine un titlu executoriu, indiferent de suma datorata, in termen de 90 de zile calendaristice de la inaintarea actiunii creditorului sau de la solicitarea adresata instantei, cu conditia ca datoria sau aspecte ale procedurii sa nu fie contestate (art. 5 alin. 1).
     Nu se contesta existenta titlului executoriu detinut de creditoare, reprezentat de hotararea judecatoreasca, dupa cum nu se contesta nici principiul preeminentei normelor internationale, recunoscandu-se suprematia dreptului comunitar in solutionarea conflictului dintre legea nationala si dreptul comunitar, precum si obligatia de interpretare a normei nationale conform celei comunitare, atat in raporturile dintre particulari, cat si in raporturile dintre acestia si autoritatile nationale.
     Se apreciaza ca nu exista o contradictie intre normele comunitare si dreptul intern, statul avand o marja de apreciere in implementarea dreptului comunitar, avand in vedere si scopul stabilirii modalitatii de executare a creantelor bugetare.
     Dispozitiile art. 1 din Primul Protocol aditional al Conventiei, potrivit carora creditoarea are dreptul la respectarea bunurilor sale, nu interzic adoptarea unor norme interne pentru a asigura folosinta bunurilor conform interesului general si pentru a nu paraliza activitatea institutiilor publice, creditoarea avand posibilitatea de a-si satisface creanta, cu respectarea prevederilor OG nr. 22/2007, modificata prin Legea nr. 110/2007.
     Desi executarea silita s-a facut cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare, respectiv fara emiterea somatiei reglementate de norma speciala, debitoarea a efectuat plati anterior formularii cererii de validare a popririi. A fost achitat partial debitul cu ordinele de plata nr. 274/27.11.2009, nr. 298/7.12.2009, nr. 10/26.01.2010,  neputandu-se retine astfel sustragerea de la plata a debitoarei. Mai mult, aceasta a solicitat esalonarea platii debitului,  rezultand astfel intentia debitoarei de a achita integral debitul constatat prin titlul executoriu, avand in vedere si disp. art. 452 alin. 2 din Codul de procedura civila.