Constatare nulitate absoluta contractului de intretinere, rezilierea contractului de intretinere

     
     Reclamanta a investit instanta, in principal, cu o actiune de constatare a nulitatii absolute partiale a contractului de intretinere, solicitand sa se constate nulitatea contractului si nu anularea acestuia, constatarea nulitatii absolute partiale fiind solicitata si prin calea de atac declarata impotriva sentintei civile nr. 1815/22.09.2008, cat si prin concluziile scrise depuse la data de 22.02.2010, invocand disp. art. 948 pct. 1 si 2, art. 960, respectiv lipsa discernamantului in momentul incheierii contractului de intretinere. In subsidiar, a solicitat rezilierea contractului de intretinere mentionat, pentru cota indiviza a reclamantei, invocand neexecutarea obligatiei de intretinere.
     Obligatia de intretinere fiind indivizibila atat activ, cat si pasiv, neexecutarea fata de unul dintre creditori poate determina rezolutiunea intregului contract, iar in pro parte, pentru cota parte din bun ce a apartinut creditorului fata de care obligatia nu a fost executata sau proportional cu numarul debitorilor neintretinuti.
     Instanta a respins actiunea reclamantei ce a beneficiat de aparare calificata, cererea de constatare a  nulitatii absolute a contractului fiind apreciata ca inadmisibila, lipsa discernamantului in momentul incheierii contractului de intretinere fiind sanctionata cu nulitatea relativa.
     Fata de indivizibilitatea obligatiei de intretinere, retinuta si prin decizia de casare si cererea reclamantei de reziliere a contractului  doar pentru cota parte ce i-a apartinut, principiul disponibilitatii, si faptul ca instanta nu poate acorda mai mult decat s-a cerut (plus petita) a fost respins si acest petit, cu consecinta respingerii cererii de interventie formulata in interesul reclamantei  si s-a luat act de renuntarea paratilor-reconventionali la judecarea cererii reconventionale.