Revendicare

Prin cererea inregistrata la Judecatoria Caracal sub nr. 6420/207/2012  reclamantii FM, FVI, FAG, FL, FCau chemat in judecata paratii  MUNICIPIUL CARACAL-PRIN PRIMAR, CLC, COOPERATIVA UM, COOPERATIVA UM- LA LM, MF, CVR, SC C SRL, SC C SRL-LA CF, SC G SRL-LA SI, SC G SRL, SL, SC MG SNC, SC MG SNC-LA  GM, BP IG, ISV, MI, MV, DD, solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta sa constate ca titlurile paratilor asupra spatiilor comerciale numerotate in evidenta Municipiului Caracal de la _, nu produc efecte juridice in nici un fel, sa fie obligati paratii sa lase in deplina proprietate si linistita posesie spatiile ocupate de acestia in imobilul situat in Caracal,  ..., identificate ca spatii comerciale, numerotate in evidentele mun. Caracal de la ....
In motivarea actiunii, arata reclamantii ca imobilul teren si constructie situat in Caracal, ..., a apartinut autorului acestora FAsi fusese transmis acestuia de la tatal sau FI, astfel cum rezulta din  cuprinsul testamentului facut in Slatina, in  baza testamentului din l. apr. l933 facut la Slatina.
Titlul autorului a fost inscris in Registrul de transcriptiuni al Tribunalului Olt cu nr. 21 din 29. ian. l935, iar in baza Decretului nr. 92/l9s0, autorul acestora a pierdut posesia imobilului sau.
Mai arata reclamantii, ca paratii au dobandit proprietatea asupra imobilelor  individualizate ca atare - parti ale imobilului (teren si constructie), situat in ..., prin contractele de vanzare cumparare nr. 7976/14 aprilie 2000,7975/l4 aprilie 2000, 7973/l4 aprilie 2000, 8806/l8. aprilie 2000, 8999/9 mai 2000, 7021/l4 apr. 2000, 7977/l4. aprilie 2000 si 7980/l4. aprilie 2000.
Contractele de vanzare cumparare, au fost incheiate in temeiul hotararii Cons. Local Caracal nr. l4 din 29. febr. 2000, fiind mentionat expres ca "imobilul situat la_apartine Domeniului Prival al Consiliului Local al mun. Caracal, in baza documentelor legal doveditoare ce fac parte integranta din prezentul contract".
Se mai arata de catre reclamanti ca, nici un document apt a configura in persoana Consiliului Local Caracal, calitatea de proprietar asupra imobilului nu este anexat contractelor de vanzare cumparare, iar contractele au fost incheiate in anul 2000, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 213/1998, act normativ care stabileste asupra obligatiei ambelor parti contractante de a depune diligente in aflarea situatiei juridice reale a imobilului care urmeaza a fi instrainat. Astfel ca, nu poate fi invocata preeminenta inscrisului  care constituie titlul paratilor, deoarece dispozitiile legii speciale -Legea nr. 10/2001- privesc exclusiv contractele de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/199s, iar spatiile inchiriate, parte a imobilului din Caracal, str. _, au destinatia de spatii comerciale si nu au facut obiectul Legii nr. 112/199s. Ele nu au iesit niciodata din patrimoniul autorilor lor, ci s-a pierdut doar atributul posesiei prin abuzul savarsit de statul roman in anul 19s0. Deci, titlurile paratilor nu produc efecte juridice pentru ca ele vizeaza frauda la lege potrivit principiului "frauda corupe totul".
Mai arata reclamanti ca, ei sunt mostenitori cu titlu universal ai lui FA, care a fost proprietarul imobilului, iar efectul relativ al dobandirii imobilului - prin preluare abuziva, potrivit Decretului nr. 92/19s0 - face ca actele de vanzare cumparare incheiate ulterior, in mod succesiv, sa fie lovite de aceeasi ineficienta juridica ca si actul insusi al autorului in cadrul actiunii in revendicare imobiliara, potrivit criteriilor privind opozabilitatea titlurilor care sunt opuse in pricina. Imobilul se afla in posesia paratilor care invoca dreptul de proprietate asupra spatiilor, determinat de incheierea contractelor de vanzare cumparare cu Primaria Caracal, dar niciodata imobilul nu a apartinut altcuiva decat autorului lor, iar preluarea abuziva a a acestuia in anul 1950, nu constituie titlu valabil.
Ipoteza aparentei imobilului la domeniul privat al Consiliului Local Caracal nu poate fi validata juridic pentru ca imobilul a fost intotdeauna in proprietatea autorului lor, titlurile paratilor nu exista, inscrisurile care atesta in contra sunt in frauda legii, astfel ca se impune compararea titlurilor si sa se dea eficienta titlului care provine de la autorul al carui titlu este preferabil.
In cadrul acestei comparatii, considera reclamantii ca titlul lor este preferabil pentru ca provine de la adevaratul proprietar, titlul statului nu a existat si nici nu exista, deoarece nu exista o modalitate legala in care acesta sa fi fost dobandit, deci titlul paratilor nu exista, deoarece imobilele nu puteau fi instrainate valabil, determinat de destinatia lor concreta, asumata de catre toti paratii: spatii comerciale.
In drept, reclamantii isi intemeiaza cererea pe disp. art. 111 C.p.civ., art. 480 - 481 vechiul C. civ., art. s63 C. civ..
In dovedire, reclamanti au depus la dosar copii de pe registrul de transcrip?iuni, matricola nr. 2, certificatul de mostenitor nr. 14/20.01.2004, certificat de mostenitor nr. 45/12.04.200s, buletinul oficial nr. 50/20.04.1950, adresa nr. 77/A/24.02.200s emisa de Guvernul Romaniei, adresa nr. 578/4.05.2005 emisa de Directia Judeteana Olt, adresa nr. 2287/28.05.2008 emisa de OCPI Olt, dispozitia nr. 3569/26.09.200s, raport de specialitate nr. 13475/23.09.2005, proces verbal de predare primire nr. 19.450/22.12.2005, H.C.L. nr. 14/29.02.2000 si adresa la HCL.
La termenul din data de 27.11.2012, parata mun. Caracal, prin primar a depus la dosar intampinare prin care a invocat: exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la cele doua capete invocate de reclamanti raportat la decizia civila nr. 1348/16.11.2009 a Curtii de Apel Craiova si a prevederilor art. 163 C.p.civ. si exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor deoarece imobilele ce fac obiectul prezentei cauze au facut obiectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6.03.194s - 22.12.1989.
Pe fond, paratul solicita respingerea cererii reclamantilor ca netemeinica si nelegala.
In dovedire, reclamanti au depus la dosar copia sentintei civile nr. 4755/18.11.2008 a Judecatoriei Caracal, decizia civila nr. 103/19.03.2009 a Tribunalului Olt, decizia civila nr. 1348/16.11.2009 a Curtii de Apel Craiova, sentinta civila nr. 115/8.02.2010 a Tribunalului Olt, sentinta civila nr. 153/31.03.2010 a Tribunalului Olt, decizia civila nr. 112/15.04.2010 a Curtii de Apel Craiova, decizia civila nr. 1644/23.02.2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, incheierea din 12.09.2011 a Curtii de Apel Craiova, decizia civila nr. 304/13.09.2011 a Curtii de Apel Craiova.
La termenul din data de 8.01.2013, paratii ISV si MF au depus intampinare prin care au ridicat exceptia inadmisibilitatii cererii reclamantilor si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
Reclamantii, desi legali citati in instanta cu mentiunea de a achita provizoriu taxa de timbru in cuantum de 2.965,80 lei, pentru termenele din data de 27.11.2012 si 8.01.2013, acestia nu s-au conformat obligatiei legale ce le revenea.
La termenul din data de 8.01.2013, instanta a invocat din oficiu, in baza art. 129 alin. s si art. 137 al. 1 C.p.civ, raportat la art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptia nelegalei timbrari a actiunii.
Prin sentinta civila nr. 122 din data de 15 ianuarie 2013, pronuntata de Judecatoria Caracal, in dosar nr. 6420/207/2012, s-a admis exceptia nelegalei timbrari invocata de instanta din oficiu.
S-a anulata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii ca netimbrata si au fost  obligati acestia in solidar, la plata catre: parata MF a sumei de 500 lei, catre paratul ISVa sumei de 500 lei, catre paratul DD a sumei de 1500 lei si catre parata SC C SRL a sumei de 1500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificarile ulterioare, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor de timbru, iar prezenta cerere fiind evaluabila in bani se taxeaza conform art. 2 al. 1 lit. f cu suma de 2.965,80 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
In temeiul art. 20 al. 2 din Legea nr. 146/1997, constatand ca la primirea dosarului cererea de chemare in judecata nu a fost timbrata, instanta a pus in vedere reclamantilor sa achite taxa judiciara de timbru in cuantum de 2.965,80 lei, sub sanctiunea anularii cererii, fiind acordate in acest sens doua termene de judecata, dar reclamantii nu au facut dovada achitarii acestei taxe invocand in cauza disp. art.1 lir. r din Legea nr. 146/1997.
Instanta nu a retinut incidenta in cauza a disp. art. 1 lit. r din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit carora " actiunile si cererile, introduse de proprietari sau de mostenitorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6.03.1945 - 22.1.21989, sunt scutite de la plata taxei de timbru" asa cum sustin reclamantii, deoarece acestia revendica imobilele in cauza de la persoane fizice, imobile pe care acestea le-au cumparat de la stat dupa decembrie 1989.
Ori,  art. 1 lit. r din Legea nr. 146/1997, nu distinge intre temeiul juridic al revendicarii, ci are in vedere doar calitatea reclamantului de proprietar sau de mostenitor al proprietarului, precum si imprejurarea ca imobilul in litigiu sa fi fost preluat de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6.03.194 - 22.1.21989.
Ca atare, legiuitorul a intentionat sa scuteasca de la plata taxei de timbru numai actiunile in revendicarea imobilelor care indeplinesc cele doua conditii, ori in cauza de fata, imobilele sunt revendicare de la persoane fizice, care le-au cumparat de la stat dupa anul 1989, astfel ca actiunea in revendicare intemeiata pe disp. dreptului comun, asa cum este cazul in speta, se timbreaza la valoare.
Instanta a  retinut ca, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se platesc anticipat, iar potrivit al. 3 al aceluiasi articol, neindeplinirea obligatiei de plata se sanctioneaza cu anularea cererii.
Fata de aceste considerente, retinand ca pana la termenul din data de 8.01.2013, stabilit in acest sens, reclamantii, desi citati cu mentiunea sa achite taxa de timbru sub sanctiunea anularii cererii, nu si-au indeplinit aceasta obligatie, in temeiul art. 20 al. 3 din Legea nr. 146/1997 a admis exceptia nelegalei timbrari, invocata de instanta din oficiu si a  anulat cererea ca netimbrata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii FM, FVI, FAG, FL si FC, solicitand admiterea recursului si retinerea cauzei pentru solutionare in prima instanta la Tribunalul Olt.
In motivare au aratat ca hotararea este nelegala pentru ca a fost pronuntata de o instanta care nu a fost investita cu judecarea pricinii; motivul de recurs tine atat de incalcarea competentei altei instante (dispozitiile art. 304 pct. 3 C.proc.civ.), cat si de aceea ca prin judecarea unei cereri cu care instanta nu a fost investita au fost depasite atributiile puterii judecatoresti (dispozitiile art. 304 pct. 4 C.proc.civ.);
S-a  mai mentionat ca hotararea este nelegala pentru ca legea (speciala) a fost gresit interpretata si aplicata, neexistand practic o motivare a hotararii, iar modalitatea de judecata vadeste preconceptii grave in legatura cu o categorie de cereri care au creat practica si a caror modalitate de solutionare este deja statornicita (dispozitiile art. 304 pct. 7 pct. 9 C.proc.civ.);
S-a mai precizat ca hotararea este nelegala: pentru ca au fost gresit interpretate si aplicate dispozitiile art. 274 C.proc.civ. (dispozitii art. 304 pct. 9 C.proc.civ).
In motivare au aratat ca au sesizat Tribunalul Olt cu o cerere in revendicare, cererea a fost trimisa prin posta, adresa mentionata pe plic este cea a Tribunalului Olt, destinatarul mentionat pe plic fiind aceeasi instanta si mentiunea de pe prima pagina. este "Catre, Tribunalul Olt — Sectia civila.
S-a mai precizat ca din eroare cererea a fost inregistrata  pe rolul Judecatoriei Caracal desi demersul lor a fost unul determinat intrucat   au incercat inregistrarea cererii la Tribunal, prin serviciul Registratura, insa au fost refuzati.
S-a mai precizat ca aceasta a fost pozitia lor in legatura cu aceasta chestiune inca de la primul termen fixat in vederea judecarii pricinii, prin care a  trimis in mod repetat note de sedinta in care a aratat in mod expres si explicit intentia de a sesiza Tribunalul Olt.
S-a mai aratat ca hotararea recurata a fost pronuntata  de o instanta care nu a fost investita cu judecarea pricinii; motivul de recurs tinand atat de incalcarea competentei altei instante (dispozitiile art. 304 pct. 3 C.proc.civ.), cat si de aceea ca prin judecarea unei cereri cu care instanta nu a fost investita au fost depasite atributiile puterii judecatoresti (dispozitiile art. 304 pct. 4 C.proc.civ.),
S-au mai invocat si prevederile art. 93, 94 si art. 95 din Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti aprobat prin Hotararea nr. 387 din 22 septembrie 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit cu care cererea urma sa fie inaintata pentru a fi inregistrata la instanta careia i-a fost adresata, respectiv Tribunalului Olt.
Au mai  aratat si  s-a sustinut ca orice actiune in contra constituie o incalcare a dreptului expres consacrat de dispozitiile de procedura si de prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului,
Cererea este adresata Tribunalului Olt, iar inregistrarea sa pe rolul Judecatoriei Caracal nu poate produce efecte, regula generala a instantelor este in sensul ca judecatorul asteapta procesul, nu il provoaca. Asa fiind, cata vreme instanta nu este sesizata, instanta nu poate pasi la judecata.
Dispozitiile art. 159 indice 1 al. (4) C.proc.civ. impun judecatorului verificarea competentei sale, "consemnand in cuprinsul incheierii de sedinta temeiurile de drept pentru care constata competenta instantei  sesizate" (subl.sbs.).
In speta nu exista nici demersul impus de dispozitia (de procedura) si nici incheierea care sa cuprinda elementele indicate in mod expres ca obligatorii.
Incalcarea regulilor imperative care tin de investirea instantei se sanctioneaza — in conditiile art. 105 C.proc.civ. (in forma sa in vigoare la data formularii cererii) — cu nulitatea actului.
S-a mai aratat ca instanta de fond a  interpretat si aplicat gresit legea,  neexistand o motivare a hotararii, iar modalitatea de judecata vadeste preconceptii grave in legatura cu o categorie de cereri care au creat practici si a caror modalitate de solutionare este deja statornicita (dispozitiile art. 304 pct. 7 si pct. 9 C.proc.civ.);
In legatura cu timbrajul s-a mentionat ca in temeiul art.15 lit. r din Legea nr.146/1997 sunt scutite de plata taxei de timbru actiunile si cererile, inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac, introduse de proprietarii sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum si cererile accesorii si incidente.
Asadar, textul legii nu distinge dupa cum cererea este indreptata  impotriva statului sau impotriva unor persoane fizice, ci are in vedere: calitatea reclamantului de proprietar sau de mostenitor al proprietarului, precum si imprejurarea ca imobilul in litigiu sa fi fost preluat de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
S-a mai aratat ca stabilirea  taxei judiciare de timbru s-a dispus fara un criteriu (reclamantii  nedeterminand nicio valoare a obiectului pretentiei lor, ci, exclusiv pentru ratiuni care tin de stabilirea competentei instantie au aratat ca valoarea — art. 112 al. (1) pct. 3 C.proc.civ. — este una de peste 500.000 lei.
S-a mai precizat ca in mod gresit s-a dispus obligarea lor catre intimati la plata cheltuielilor de judecata.
La data de 01.04.2013 intimata MCprin primar a formulat intampinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivarea cererii a aratat ca  potrivit prevederilor art. 2 pct.1 1it. b C.pr.civ., Tribunalul judeca. " procesele si cererile in materie civila al caror obiect are o valoare de peste 500 000 lei (RON), cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau, dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar".
Avand in vedere faptul ca obiectul cererii de chemare in judecata este revendicare imobiliara intemeiata in drept pe dispozitiile art. 480-481 C civ. si actiune in constatare intemeiata in drept pe dispozitiile art. 111 C.pr.civ, considera ca sunt incidente prevederile art.1 pct.1 si art.13 C pr.civ., iar solutionarea celor doua actiuni sunt de competenta teritoriala si materiala a Judecatoriei Caracal si nu a Tribunalului Olt.
In continutul Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru se stipuleaza, la art. 20 alin.1 s i alin. 3 ca. ,,taxele judiciare de timbru se platesc anticipat", iar" neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu anularea actiunii sau a cererii "
Stabilindu-se competenta ca instanta de fond a Judecatoriei Caracal, tinand cont de prevederile art. 129 alin. 5 C.pr.civ., li s-a pus in vedere recurentilor reclamanti, la termenul din 27.11.2012, sub sanctiunea anularii cererii, de a achita taxa de timbru.
La termenul din data de 08.01.2013, nefacandu-se dovada achitarii taxei judiciare de timbru, instanta de fond, a invocat, din oficiu, exceptia nelegalei timbrari a actiunii, drept pentru care, tinand cont de art. 20 alin. 1 Si alin. 3 din Legea nr. 146/1997 precum s i a art. 137 al.1 C pr.civ a admis exceptia nelegalei timbrari si a anulat cererea de chemare in judecata, conform Sentintei civile nr. 122 din 15.01.2013.
 In ceea ce priveste punctul II din recurs, considera ca mentiunea cu privire la lipsa motivarii sentintei sunt eronate, intrucat, asa cum rezulta din sentinta civila recurata, motivarea acesteia este cu privire la neindeplinirea obligatiei de a achita taxa judiciara de timbru, instanta nu a luat in calcul solutionarea fondului.
Cu privire la punctul III din motivele de recurs, considera ca instanta a interpretat si a aplicat in mod legal dispozitiile art. 274 C.pr.civ. care prevede la alin. 1 ca ,,Partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata".
In drept, isi intemeiaza actiunea pe prevederile art. 115 — 118 C.pr.civ.
Intimatul  CLC, reprezentat prin BV— presedinte, a formulat intampinare prin care a solicitat sa se constate ca titlurile paratilor asupra spatiilor situate in Caracal, _ -identificate ca spatii comerciale, numerotate in evidentele municipiului Caracal de la 1 la 8 nu produc efecte juridice de nici un fel, invocand aceleasi aparari ca si cele expuse de primar prin intampinarea formulata de acesta, nemaipunandu-se reluarea argumentelor.
La data de 10.04.2013, au formulat intampinare intimatii parati ISV si MI, solicitand respingerea recursului, ca nefondat.
In motivarea cererii au aratat ca au cumparat spatiile comerciale, revendicate, iar sentinta a fost pronuntata de o instanta competenta potrivit art. 2 pct.1 lit. b C.p.c
S-a mai invederat ca potrivit art. 92 pct.1 si 2 din Regulamentul de ordine interioara, Tribunalul Olt a primit cererea transmisa prin posta si stabilind obiectul acesteia ca fiind revendicare imobiliara, a inaintat cauza spre solutionare Judecatoriei Caracal, unde a fost inregistrata potrivit dispozitiilor art. 95 si urmatoarele din Regulament.
S-a mai precizat ca in mod corect a interpretat instanta de fond dispozitiile art.15 lit. r din legea 146/1997 raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, apreciind ca cererea recurentilor nu este scutita de plata taxei de timbru in baza acestui temei, recurentii beneficiind de aceasta scutire in alte litigii care au vizat nulitatea contractelor de vanzare cumparare incheiate intre ei si autoritatea publica.
Au mai invederat ca in mod corect s-a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
Tribunalul analizand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate in conformitate cu dispozitiile art. 304 pct.3, 4 7 si 9 Cod procedura civila retine urmatoarele:
O prima critica priveste competenta instantei de fond privind solutionarea cererii deduse judecatii, in raport de faptul ca a fost sesizata ca instanta competenta Tribunalul Olt, fata de care instanta retine urmatoarele:
Recurenti reclamanti au formulat actiune in revendicare, avand ca obiect spatiile comerciale situate in Municipiul Caracal, strada _. judetul Olt, cererea de chemare in judecata fiind adresata Tribunalului Olt, prin corespondenta.
Analizand actele dosarului se constata ca aceasta cererea a fost inaintata pe cale administrativa, in temeiul dispozitiilor art. 26 alin.1 lit. l din Regulamentul de Ordine Interioara si a competentelor pe care Presedintele sectiei civile, le are de a organiza activitatea administrativ-judiciara a sectiei, spre competenta solutionare Judecatoriei Caracal, retinandu-se ca aceasta a fost din eroare indreptata catre Tribunalul Olt.
Se mai retine ca odata primita aceasta cerere de Judecatoria Caracal a fost repartizata aleatoriu in sistem ecris, primind un numar de inregistrare, unui complet de judecata, care functioneaza in cadrul acestei instante.
Odata ce a fost inregistrata cererea de chemare in judecata se constata ca aceasta instanta este cea care a fost investita sa solutioneze litigiu, iar singura modalitatea in care instanta se poate dezinvesti este hotararea de declinare a competentei si nu pe cale administrativa asa cum au solicitat recurentii reclamanti.
Astfel ca prin prisma celor mai sus expuse apare ca neintemeiata aceasta critica, avand in vedere ca singurul argument pe care recurentii l-au adus in privinta competentei, este acela ca au adresat cererea Tribunalului Olt si nu Judecatoriei Caracal, fara a face trimitere la dispozitiile legale care reglementeaza competenta materiala a instantelor judecatoresti.
O alta critica este aceea a faptului ca instanta de fond a interpretat in mod gresit dispozitiile art.15 alin.1 lit. r Legea 146/1997, fata de care tribunalul retine urmatoarele:
Din analiza actelor dosarului tribunalul constata ca la data primirii cererii de chemare in judecata instanta de fond a stabilit in sarcina recurentilor obligatia de plata a taxei de timbru "provizorie" in cuantum de 2965,80 lei si timbru judiciar in cuantum de 5 lei, punandu-le in vedere recurentilor reclamanti prin citatie sa achite aceasta taxa.
Insa la data de 26.11.2012 reclamantii recurenti au formulat o cerere prin care au invederat ca obiectul cererii nu este unul evaluabil, fiind incidente dispozitiile art.15 lit. r din legea 146/1997.
Instanta a solutionat problema incidentei dispozitiilor legale mai sus mentionate prin incheierea de amanare a pronuntarii din data de 08.01.2013, cand a acordat cuvantul asupra "exceptiei nelegalei timbrari", fara insa a pune in discutie calificarea cererii formulate de recurentii reclamanti, calificare de care depindea modalitatea in care urma sa procedeze instanta de fond in privinta solutionarii incidentei dispozitiilor legale mai sus mentionate.
In lumina celor mai sus expuse tribunalul a constatat ca prin cererea  formulata de reclamantii recurenti la data de 26.11.2012, s-au formulat critici in legatura cu stabilirea taxei de timbru, specifice unei cereri de reexaminare a taxei de timbru, cerere a carei solutionare este supusa dispozitiilor art. 18 alin.2 din legea 146/2997, potrivit cu care impotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeasi instanta, in termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicarii sumei datorate. Cererea se solutioneaza in camera de consiliu de un alt complet, fara citarea partilor, prin incheiere irevocabila.
Neprocedand in acest sens tribunalul a constatat ca instanta de fond a pronuntat o hotarare nelegala, astfel ca nu se mai impune analizarea celorlalte motive de nelegalitate.
In conformitate cu dispozitiile art. 312 pct. 5 Cod procedura civila, tribunalul la data de 22.05.2013 a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza la  instanta de fond, pentru rejudecare.
In rejudecare instanta de fond urmeaza sa puna in discutia partilor calificarea cererii formulate la data de 26.11.2012, prin prisma motivelor invocate de recurentii, reclamanti, urmand totodata sa analizeze incidenta dispozitiilor art.15 alin.1 lit. r legea 146/1997 prin prisma calitatii reclamantului de proprietar sau mostenitor al imobilului, precum si al imprejurarii daca acest imobil a facut obiectul preluarii de catre stat sau alte persoane juridice in perioada mentionata, neavand relevanta in aceasta problema, calitatea  actualilor detinatori a imobilului revendicat.
Totodata tribunalul  a mai retinut ca pentru verificarea competentei materiale in temeiul art.159 indice 1 C.p.c, care se impune dupa solutionarea problemei  timbrajului, intrucat competenta nu se poate analiza decat in privinta unei cereri regulat introduse, ceea ce in speta presupune analizarea cu intaietate a timbrajului, instanta de fond va pune in vedere reclamantilor recurenti sa precizeze valoarea obiectului dedus judecatii, criteriu fata de care urmeaza sa se stabileasca si competenta materiala, si care trebuie sa fie avut in vedere si in stabilirea timbrajului, in situatia in care instanta de fond ar ajunge la concluzia ca o astfel de cerere se timbreaza.
Dosarul a fost inregistrat la data de 11.09.2013 pe rolul Judecatoriei Caracal, sub nr. 6420/207/2012*.
La data de 30.09.2013, reclamantii FM, FVI, FAG, FL si FC, au depus la dosar o cerere - nota, prin care au mentionat ca estimeaza dupa putinta in conditiile art.112 pct. 3 Cpc, (in forma sa incidenta, anterioara datei de 15.02.2013), valoarea obiectului cererii la suma de 500.001 lei.
Totodata, raportat la disp. art. 2 pct.1 lit. b Cpc, au solicitat sa se constate ca este competent sa judece prezenta cerere Tribunalul Olt.
  Prin incheierea de sedinta din data de 1.10.2013, s-a dispus citarea reclamantilor  cu mentiunea sa se prezinte la instanta sau sa comunice daca cererea depusa cu ocazia primului ciclu procesual, din data de 27.11.2012, in care se invoca dispoz. art.15 lit. r din Legea nr.146/1997, are caracterul unei cereri de reexaminare sau nu, iar in caz afirmativ, sa inainteze precizare scrisa in acest sens.
La data de 22.10.2013,  FM, FVI, FAG, FL si FCau depus prin serviciul registratura o cerere prin care au solicitat reexaminarea taxei de timbru formulata prin cererea  din data de 27.11.2012 in dosarul nr. 6420/207/2012, motiv pentru care in temeiul disp. art.18 alin. 2 din Legea nr.146/1997, Hotararii C.S.M. nr.143/2012 si Hotararii Colegiului de Conducere nr.4/15.03.2012, instanta  a inainta spre solutionare aceasta cerere la completul C 6.
Prin incheierea de sedinta din data de 29.10.2013, instanta a admis cererea de reexaminare formulata de reclamantii  FM, FVI,  FAG, FL si FC, drept pentru care s-a dispus scutirea acestora de la plata taxei judiciare de timbru in suma de 2965,80 lei stabilita de catre instanta, in sarcina acestora si s-a constat conf. art.15 alin.1 lit.r din Legea nr.146/1997 ca cererea formulata este scutita de taxa judiciara de timbru.
La termenul din data de 12.11.2013, instanta a pus in discutia partilor exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Caracal, exceptie ridicata atat de reclamanti, cat si de paratii MF, ISVsi MI.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma exceptiei ridicate instanta retine ca:
Reclamantii au formulat actiune in revendicare, avand ca obiect spatiile comerciale situate in Municipiul Caracal, strada _. judetul Olt, iar la termenul din data de 1.10.2013 au comunicat instantei ca estimeaza valoarea obiectului cererii la suma de 500.001 lei.
Conform disp art. l37 alin. l din vechiul C.p.c. instanta este obligata sa se  pronunte mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b din vechiul C.p.civ., in materie civila tribunalele judeca in prima instanta procesele si cererile al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei.
Deoarece in speta este vorba de o actiune in revendicare a unui imobil pe calea dreptului comun, a carui valoare este estimata de reclamanti la peste plafonul de 500.000 lei, competenta de solutionare a cauzei in prima instanta revine tribunalului.
In raport de dispozitii legale mai sus mentionate, instanta constata ca competent sa solutioneze cererea de revendicare, este Tribunalul Olt - Sectia I Civila, deoarece reclamantii si-au estimat valoarea obiectului cereri la peste 500.000 lei, plafon pana la care cererea putea fi solutionata de judecatorie.
Avand in vedere aceste considerente si disp. art. 158 al. 1, art. 159 al. 2, raportat la art. 2 pct. 1 lit. b din vechiul C.p.civ., instanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta materiale a Judecatoriei Caracal si sa decline competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalul Olt - Sectia I Civila.
Deoarece Judecatoria Caracal nu este instanta competenta din punct de vedere material sa solutioneze cauza in prima instanta, urmeaza ca exceptia inadmisibilitatii si cea a autoritatii de lucru judecat sa fie solutionate de tribunal, care este instanta competenta sa solutioneze cauza pe fond.
Postat 30.11.2013