Societati comercile - Somatie de plata

Prin cererea inregistrata sub nr_./207/2013 pe rolul Judecatoriei Caracal, creditorul S.C. CVS.A.( succesoare in calitate de furnizor de energie electrica a fostei E.A.), prin mandatar EKRomania S.R.L., a chemat in judecata pe debitorul SS, solicitand instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin care paratul - debitor sa fie obligat la plata sumei totale de 435,48 lei (RON), compusa din 424,54 lei,  reprezentand consum energie si 10,94 lei, reprezentand penalitati de intarziere (dobanda).
Precizeaza creditorul ca suma datorata de debitor reprezinta o datorie certa, lichida si exigibila, asa cum reiese din fisa de situatie a creantelor, anexata la prezenta cerere.
In fapt, motivand actiunea, creditorul arata ca intre S.C. CVS.A. ( fosta E. O.) si debitorul SS, s-au derulat raporturi contractuale, in baza carora s-a livrat energie electrica debitorului, corelativ nascandu-se obligatia de plata a beneficiarului, conform facturilor emise de catre societatea CVS.A.
Astfel, inceperea derularii relatiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a inceput sa consume energie electrica, insusindu-si totodata toate obligatiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar in dovedirea recunoasterii si insusirii derularii contractului dintre debitor si societatea creditoare, sta si faptul ca acesta a efectuat o serie de plati, asa cum rezulta din situatia financiara a debitorului.
Mai arata creditorul prin mandatar ca, in conformitate cu contractul semnat, care este standard si aplicabil la nivel national, reglementat prin act normativ, S.C.  CVS.A. avea obligatia sa furnizeze energie electrica, iar debitorul SS avea obligatia sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise, in termen de 7 zile calendaristice de la data inregistrarii facturilor la consumator( art.11 din Contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadentei facturilor.
 De asemenea a aratat ca intre parti este incheiat un contract de adeziune, avand in vedere ca prin decizia ANRE nr.57/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrica.
Precizeaza creditorul prin mandatar ca, intrucat acest act normativ a fost publicat in forma initiala in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.623/1999, nimeni nu poate invoca necunoasterea acestuia si neinsusirea  clauzelor prevazute in acesta, mai ales ca prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul, iar pe cale de consecinta rezulta ca acel consum care nu este realizat in baza unui contract intra sub incidenta Codului penal.
A mai mentionat creditorul ca si-a onorat obligatia de a furniza debitorului SS, energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi indeplinit intocmai obligatia corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tagaduit existenta raportului juridic obligational invocat de creditor ca izvor al pretentiilor si nici nu a opus imprejurarea neexecutarii culpabile de catre aceasta a obligatiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodata vreo obiectie cu privire la obligatia de plata a debitului restant si a penalitatilor.
Creditorul solicita a se acorda valoare probatorie inscrisurilor produse de catre aceasta, facturile fiscale subsecvente avand natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata, apte de a face dovada pretentiilor banesti deduse prezentei actiuni, conform art.46 C.com., in conditiile in care debitorul nu a contestat facturile produse in cauza, facturi acceptate implicit si in acest mod.
Arata creditorul prin mandatar ca, in dovedirea sustinerii ca aceste facturi sunt acceptate la plata, sta si faptul ca nu au fost contestate de catre debitor, conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004 si care stabileste ca debitorul avea obligatia ca in cazul in care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primire.
Mentioneaza creditorul ca expedierea facturilor de energie electrica se realizeaza cu operatorul national din domeniul serviciilor postale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul Romaniei, iar in cazul in care se considera necesar se poate depune dovada depunerii facturilor la ghiseele acestei institutii (prin borderouri de trimitere), avand in vedere ca societatea creditor respecta intreaga legislatie in domeniu si, astfel ca debitorului i s-a comunicat obligatia de plata si, implicit acesta a recunoscut-o.
A mai precizat creditorul prin mandatar ca furnizorul S.C. CVS.A. are autorizarea de a emite facturile doar intr-un singur exemplar pe suport de hartie, potrivit ordinului 1077/2001, autorizare care se acorda furnizorilor cu un nr. mare de clienti, iar ratiunea acestei autorizari exclude obtinerea acceptului de plata a facturii in varianta clasica a semnarii  de catre client pe exemplarul doi si remiterea facturii cu semnatura acestuia catre furnizor.
Arata reclamanta ca pentru serviciile prestate si neachitate la termen s-au calculat penalitati conform contractului, respectiv art.11, iar tariful aplicat este reglementat de catre ANRE si publicat in Monitorul Oficial.
S.C.  CVS.A. a emis facturi pentru plata penalitatilor de intarziere, valoarea totala a acestora fiind de 10,94 lei.
Sustine creditorul prin mandatar ca a incercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificari si apeluri telefonice adresate debitorului, insa demersurile nu au avut nici un rezultat, de asemenea, in temeiul  art.720/1 C.pr.civ. s-a incercat stingerea litigiului si prin conciliere directa.
In drept, creditorul invoca dispozitiile OG nr.5/2001, art.969 si art.1073 C.civ., art.43 si art.46 C.com., solicitand si judecarea in lipsa in conformitate cu dispozitiile art. 242 C.pr.civ..
S-au solicitat cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar, in temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ..
Creditorul prin mandatar, in sustinerea cererii, a depus la dosar imputernicire de reprezentare juridica, procura speciala nr.51/26.01.2011 incheiata intre creditor si mandatar, fisa cont, facturi, ordin de plata privind achitarea taxei judiciare de timbru, timbru judiciar.
Pentru termenul de judecata din data de 5.03.2013, instanta a dispus citarea creditorului cu mentiunea de a depune la dosar contractul de furnizare a energiei electrice incheiat intre acesta si debitorul SS.
Creditorul nu a depus la dosar inscrisul solicitat.
Debitorul SS, desi legal citat, nu a formulat intampinare.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
            Prin cererea formulata, creditorul S.C. CVS.A.( succesoare in calitate de  furnizor de energie electrica a fostei E.A.), prin mandatar EK Romania S.R.L., a chemat in judecata pe debitorul SS, solicitand instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin care debitorul sa fie obligat la plata sumei totale de 435,48 lei (RON), compusa din 424,54 lei, reprezentand consum energie si 10,94 lei (RON), reprezentand penalitati de intarziere (dobanda), sustinand ca sunt neachitate pana in prezent.
 Potrivit dispozitiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printru-un inscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori prin alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
 Conform art.379, alin.3 C.pr.civ. constituie creanta certa, acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau, si din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit art. 379, alin.4 creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor,  fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta.
               In cauza, creditorul, prin actele depuse la dosar, nu a facut dovada existentei raporturilor contractuale in perioada cu privire la care sustine ca a fost calculat debitul si penalitatile, nedepunandu-se la dosar contractul de furnizare incheiat intre parti, iar facturile emise de catre creditor nu au fost insusite pentru suma solicitata de acesta de catre debitor expres sau tacit pentru a constitui un mijloc de proba in dovedirea creantei conform art. 46 C. com..
Potrivit art.46 C.com., factura acceptata de catre debitor probeaza obligatiile comerciale, astfel ca in acceptiunea dispozitiei legale factura este inteleasa ca un inscris sub semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata.
Retine instanta ca, factura pentru a avea forta probanta pentru persoana care nu a redactat-o, in speta fata de debitor, trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre acesta, iar fata de emitentul creditor factura este asimilata prin continut unei marturisiri judiciare, dar fata de destinatarul debitor numai daca este acceptata, insa factura poate fi acceptata expres, in scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente.
Instanta constata astfel ca, facturile anexate la dosarul cauzei emise pe numele debitorului, nu sunt acceptate la plata prin semnatura de catre debitor si nu fac dovada impotriva acestuia, atat cu privire la executarea prestatiei de catre creditor, cat si cu privire la termenul de plata.
Totodata, conform art.43 C.com., datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile, iar potrivit art.4, se socotesc ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau, daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Spre dEebire de dreptul comun,  afirmarea dreptului reclamantului poate fi dovedita numai prin inscrisuri care constata creantele insusite de parti, prin semnatura ori prin alt mod admis de lege.
Intrucat creanta creditorului nu indeplineste conditiile pentru a fi certa, lichida si exigibila, avand in vedere si dispozitiile art.43 C.com., urmeaza sa respinga si capatul de cerere privind obligarea debitorului la plata penalitatilor de intarziere facturate.
In conformitate cu prevederile art.274 alin.1 C.pr.civ., partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata.
Prin urmare, instanta apreciaza ca somatia de plata formulata de creditor este neintemeiata si pe cale de consecinta urmeaza sa o respinga.
Postat 31.03.2013