Plata

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin actiunea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 18.07.2012, sub nr.4118/207/2012, reclamanta-creditoare  S.C. C. V. S.A.( succesoare in calitate de  furnizor de energie electrica a fostei E. O. S.A.), prin mandatar E. K. R. S.R.L., a chemat in judecata pe paratul debitor K.G., solicitand instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin sa fie obligat acesta la plata sumei totale de  599,69  lei (RON), compusa din  510,4 lei,  reprezentand consum energie si  89,29 lei, reprezentand penalitati de intarziere( dobanda), neachitate  pana in prezent.
Precizeaza reclamanta-creditoare ca suma datorata de paratul-debitor reprezinta o datorie certa, lichida si exigibila, asa cum reiese din fisa de situatie a creantelor, anexata la prezenta cerere.
In fapt, motivand actiunea, reclamanta arata ca intre S.C. C. V. S.A ( fosta E. O.) si parat , s-au derulat raporturi contractuale, in baza carora s-a livrat energie electrica acestuia, corelativ nascandu-se obligatia de plata a beneficiarului, conform facturilor emise de catre societatea S.C. C. V. S.A
Astfel, inceperea derularii relatiilor contractuale s-a realizat la data in care debitorul a inceput sa consume energie electrica, insusindu-si totodata toate obligatiile contractului cadru de furnizare a energiei electrice, iar in dovedirea recunoasterii si insusirii derularii contractului dintre debitor si societatea creditoare, sta si faptul ca acesta a efectuat o serie de plati, asa cum rezulta din situatia financiara a debitorului.
Mai arata reclamanta prin mandatar ca, in conformitate cu contractul semnat, care este standard si aplicabil la nivel national, reglementat prin act normativ, S.C. C. V. S.A. avea obligatia sa furnizeze energie electrica, iar debitorul G. S. avea obligatia sa achite contravaloarea serviciilor prestate in baza facturilor emise, in termen de 7 zile calendaristice de la data inregistrarii facturilor la consumator( art.11 din Contractul cadru de furnizare a energiei), aceasta fiind data scadentei facturilor.
 De asemenea a aratat ca intre parti este incheiat un contract de adeziune, avand in vedere ca prin decizia ANRE nr.57/1999, cu modificarile si completarile ulterioare, au fost aprobate contractele cadru pentru consumatorii de energie electrica.
Precizeaza reclamanta prin mandatar ca, intrucat acest act normativ a fost publicat in forma initiala in Monitorul Oficial al Romaniei Partea I nr.623/1999, nimeni nu poate invoca necunoasterea acestuia si neinsusirea  clauzelor prevazute in acesta, mai ales ca prin art.33 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004, se prevede ca furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul, iar pe cale de consecinta rezulta ca acel consum care nu este realizat in baza unui contract intra sub incidenta Codului penal.
A mai mentionat reclamanta-creditoare ca, si-a onorat obligatia de a furniza debitorului parat, energie electrica, fara ca acesta din urma sa-si fi indeplinit intocmai obligatia corelativa de achitare a facturilor, in contextul in care nu a tagaduit existenta raportului juridic obligational invocat de creditoare ca izvor al pretentiilor si nici nu a opus imprejurarea neexecutarii culpabile de catre aceasta a obligatiilor contractuale, dupa cum nu a formulat niciodata vreo obiectie cu privire la obligatia de plata a debitului restant si a penalitatilor.
Reclamanta-creditoare solicita a se acorda valoare probatorie inscrisurilor produse de catre aceasta, facturile fiscale subsecvente avand natura juridica a unor inscrisuri sub semnatura privata, apte de a face dovada pretentiilor banesti deduse prezentei actiuni, conform art.46 C.com., in conditiile in care debitorul nu a contestat facturile produse in cauza, facturi acceptate implicit si in acest mod.
Arata reclamanta-creditoare ca, in dovedirea sustinerii ca aceste facturi sunt acceptate la plata sta si faptul ca nu au fost contestate de catre debitor, conform prevederilor art.156 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice, aprobat prin HG nr.1007/2004 si care stabileste ca debitorul avea obligatia ca in cazul in care contesta valoarea facturii sa comunice acest fapt furnizorului in termen de 15 zile de la primire.
Mentioneaza reclamanta ca expedierea facturilor de energie electrica se realizeaza cu operatorul national din domeniul serviciilor postale si care se afla in proprietatea statului roman, acesta fiind furnizor unic al acestui serviciu universal in orice punct de pe teritoriul Romaniei, iar in cazul in care se considera necesar se poate depune dovada depunerii facturilor la ghiseele acestei institutii (prin borderouri de trimitere), avand in vedere ca societatea creditoare respecta intreaga legislatie in domeniu si, astfel ca debitorului i s-a comunicat obligatia de plata si, implicit acesta a recunoscut-o.
Arata reclamanta ca pentru serviciile prestate si neachitate la termen s-au calculat penalitati conform contractului, respectiv art.11, iar tariful aplicat este reglementat de catre ANRE si publicat in Monitorul Oficial.
S.C. C. V. S.A a emis facturi pentru plata penalitatilor de intarziere, valoarea totala a acestora fiind de 89,92 lei.
Sustine reclamanta-creditoare ca a incercat rezolvarea pe cale amiabila a litigiului, prin notificari si apeluri telefonice adresate debitorului, insa demersurile nu au avut nici un rezultat, de asemenea, in temeiul  art.720/1 C.pr.civ. s-a incercat stingerea litigiului si prin conciliere directa.
In drept, reclamanta-creditoare invoca dispozitiile OG nr.5/2001, art.969 si art.1073 C.civ., art.43 si art.46 C.com., solicitand si judecarea in lipsa in conformitate cu dispozitiile art. 242 C.pr.civ..
S-au solicitat cheltuieli de judecata, constand in taxa de timbru si timbru judiciar, in temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ..
In sprijinul si dovedirea cererii reclamanta-creditoare a  atasat la dosar urmatoarele acte in copii: mandatul de reprezentare incheiat intre creditor si mandatar, situatia centralizata a soldului, facturi fiscale si anexele acestora (filele 11-27), fisa cont la data de 31.05.2012.
Instanta a dispus pentru termenul din data de 6.09.2012 citarea reclamantei-creditoare cu mentiunea de a depune la dosar contractul de furnizare a energiei electrice incheiat intre aceasta si debitorul parat K. G.           Reclamanta-creditoare nu a depus la dosar inscrisurile solicitate.
Paratul-debitor, fiind legal citat, nu s-a prezentat in instanta, nu a formulat intampinare si nu a solicitat probe in aparare.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
  Prin cererea formulata, reclamanta-creditoare  S.C. C. V. S.A succesoare in calitate de  furnizor de energie electrica a fostei E. O. S.A.), prin mandatar E. K. R. S.R.L., a chemat in judecata pe  paratul K. G. solicitand instantei sa emita o ordonanta care sa contina somatie de plata prin care acesta sa fie obligat la plata sumei totale de 599,69  lei (RON), compusa din  510,4 lei,  reprezentand consum energie si  89,29 lei, reprezentand penalitati de intarziere( dobanda), neachitate  pana in prezent.
Potrivit dispozitiilor art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printru-un inscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori prin alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
 Conform art.379, alin.3 C.pr.civ. constituie creanta certa, acea creanta a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau, si din alte acte chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit art. 379, alin.4 creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor,  fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta.
   In cauza, instanta constata ca reclamanta prin actele depuse la dosar nu a facut dovada existentei acestor raporturi contractuale, nedepunandu-se la dosar contractul de furnizare incheiat intre parti, iar facturile emise de catre creditoare nu au fost insusite pentru suma solicitata de aceasta de catre debitor expres sau tacit pentru a constitui un mijloc de proba in dovedirea creantei conform art. 46 C. com
Potrivit art.46 C.com., factura acceptata de catre debitor probeaza obligatiile comerciale, astfel ca in acceptiunea dispozitiei legale factura este inteleasa ca un inscris sub semnatura privata ce face proba contractului pe care il constata.
Retine instanta ca, factura pentru a avea forta probanta pentru persoana care nu a redactat-o, in speta fata de paratul-debitor, trebuie sa fie semnata sau acceptata de catre aceasta, iar fata de emitenta creditoare factura este asimilata prin continut unei marturisiri judiciare, dar fata de destinatarul debitor numai daca este acceptata, insa factura poate fi acceptata expres, in scris sau verbal sau tacit prin fapte concludente. Instanta apreciaza ca nu poate fi asimilata unei acceptari tacite necontestarea facturilor anterior mentionate deoarece nu s-a facut de catre creditoare dovada faptului ca debitoare a primit facturile. Astfel desi creditoarea a fost citata cu mentiunea de a propune probe in sustinerea cererii formulate aceasta nu a depus la dosarul cauzei inscrisuri respectiv confirmare de primire din care sa reiasa faptul ca debitorul a intrat in posesia facturilor mentionate, pentru a lua cunostinta de continutul acestora si pentru a avea posibilitatea de a le contesta.     
Instanta constata astfel ca, facturile anexate la dosarul cauzei emise pe numele debitoarei, nu sunt acceptate la plata prin semnatura de catre debitor si nu fac dovada impotriva acestuia, atat cu privire la executarea prestatiei de catre creditoare, cat si cu privire la termenul de plata.
Totodata, conform art.43 C.com., datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile, iar potrivit art.4, se socotesc ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau, daca contrariul nu rezulta din insusi actul.
Cum instanta a constatat creanta reclamantei-creditoare ca nu indeplineste conditiile pentru a fi certa, lichida si exigibila, avand in vedere si dispozitiile art.43 C.com., urmeaza sa respinga si capatul de cerere privind obligarea paratului-debitor la plata penalitatilor de intarziere facturate.
Astfel, creanta creditorului nu este certa, existenta ei nerezultand din facturile fiscale depuse la dosar, si  neacceptate de catre debitor .
Instanta apreciaza conditiile prevazute de art.1 din O.G. nr. 5/2001, privind existenta unei creante certe, lichide, exigibile ca fiind necesar a fi intrunite in mod cumulativ, lipsa oricareia dintre ele conducand la respingerea cererii privind emiterea unei somatii de plata.   .
Fata de considerentele anterior expuse avand in vedere caracterul incert al creantei creditorului, in temeiul dispozitiilor art.1din OG 5/2001 va   respinge cererea de emitere a unei somatii de plata formulata de creditoare.
Posta 30.09.2012