Plangere Contraventionala

      Prin plangerea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1882/204/07.04.2009 petentul DCC a contestat procesul-verbal de contraventie seria XXX, incheiat la data de XXX de IPJ Prahova -SPR-BDNE-DN 1, solicitand anularea acestuia ca netemeinic si  nelegal.
      In motivarea plangerii, petentul a aratat ca nu a circulat cu aceasta viteza, ca a fost nevoit sa circule cu viteza peste limita legala intrucat concubina sa si nou nascutul se aflau in stare grava la spital.
      In drept, a invocat OUG 195/2002
      Intimatul INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE PRAHOVA a formulat intampinare,  prin care a solicitat respingerea plangerii, ca neintemeiata.
        In motivarea intampinarii intimatul arata ca la data de 01.04.2009 orele 15.50, petentul a fost sanctionat contraventional pentru incalcarea  prevederilor art.102 alin.3, lit. e din OUG 195/2002, deoarece a condus autoturismul  marca XXX cu numar de inmatriculare  XXX,  pe DN 1 E-60 la km.73, moment in care a fost inregistrat si masurat de aparatul radar tip PYTHON II 673000158 montat pe autoturismul marca Dacia Logan cu nr.MAI 26913, cu viteza de 158 km/h (+58 km/h ).
        Pentru abaterea savarsita petentul a fost sanctionat prin procesul verbal contestat cu 9 puncte amenda ca sanctiune principala, iar ca masura tehnico-administrativa  procedandu-se la retinerea permisului de conducere in vederea suspendarii dreptului de a conduce.
       Impreuna cu intampinarea intimatul a inaintat: cazierul conrtaventional al petentului, 4 planse fotografice, atestatul, buletinul de verificare metrologica, adresa Biroului Roman de Metrologie Legala, fila din registrul operatorului radar.
     In cauza a fost audiat martorul Ionita Mihail Silviu
     Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
        Prin procesul verbal de constatare a contraventiei seria XXXX  incheiat la  data  de 01.04.2009, petentul DCC a fost  sanctionat  contraventional cu 9 puncte amenda in cuantum de 540 lei, fiindu-i retinut si permisul de conducere, retinandu-se ca la  data de 01.04.2009, orele 15.50 a condus  autoturismul marca XXX cu numar de inmatriculare  XXXX,  pe DN 1 km.73, cu viteza de 158 km/h (+58 km/h ).
       1. Verificand in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu si neputand fi retinut nici unul din motivele de nelegalitate invocate de petent.
       Instanta nu va retine sustinerile petentului conform carora procesul verbal ar fi nul pe motiv ca nu a fost intocmit de operatorul radar si ca numai acesta din urma ar fi singurul in drept sa incheie procesul verbal.
       Constatarea savarsirii contraventiilor la regimul circulatiei pe drumurile publice si aplicarea sanctiunilor corespunzatoare poate fi facuta de agentii din cadrul politiei rutiere, dar si prin mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic asa cum prevede expres art. 109 din OUG 195/2002.
       Practic, in aceasta din urma situatie, constatarea datelor se realizeaza prin aceste aparate si mijloace tehnice, operatorul radar fiind cel care doar asigura manipularea continua a acestor mijloace. In nici un caz nu se poate considera ca este obligatoriu ca acest operator sa fie si cel care trebuie sa procedeze la consemnarea procesului verbal, consemnarea putand fi facuta, pe baza celor inregistrate de aparatele radar, de catre un alt agent de politie. Odata inregistrata fapta prin mijloacele omologate, agentii de politie doar procedeaza la o consemnare a datelor inregistrate de aparate, exact in acelasi mod in care se procedeaza atunci cand este vorba de aparatele radar fixe amplasate si fixate pe varii locatii.
       Toata procedura de supraveghere a traficului se realizeaza, dupa cum este si normal, logic si, pana la urma, eficient, in echipe de politie, fiecare agent avand atributii distincte. In caz contrar, daca ar fi sa se urmeze rationamentul petentului, agentul de politie de pe o masina dotata cu aparatura radar, de fiecare data cand constata, prin intermediul acestei aparaturi, ca un conducator auto a incalcat in varii moduri regimul circulatiei pe drumurile publica, ar trebui sa plece in urmarirea respectivului conducator, sa stea personal si sa procedeze la intocmirea tuturor formalitatilor aferente, timp in care restul traficului si restul conducatorilor sa ramana nesupravegheati, ceea ce este absurd.
      2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului - verbal contestat atat prin prisma normelor interne, cat si a normelor internationale. Astfel, avand in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal in situatia in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta in privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice indoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant in jurisprudenta sa.  Astfel si in cauza Neata c. Romaniei din noiembrie 2008, Curtea Europeana a respins cererea de condamnare a Romaniei ca inadmisibila, retinand ca instantele interne nu au asteptat din partea reclamantului sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario, Anghel c. Romaniei, par. 58 si 59). Dimpotriva, printr-o procedura care respecta principiul contradictorialitatii, instantele nationale au confirmat procesul-verbal de contraventie, pe baza de probe considerate de ele ca pertinente si suficiente si prin hotarari amplu motivate in fapt si in drept. Astfel, Curtea insasi nu a distins niciun element arbitrariu in dosar. Curtea Europeana a apreciat ca "nimic nu dovedeste, astfel cum sustinuse reclamantul, ca jurisdictiile sesizate cu judecarea plangerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovatia acestuia: instantele nu par in niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fara a-si fi confirmat de-a lungul judecatii temeinicia procesului-verbal intocmit de politist. In cadrul procedurii in cauza, jurisdictiile investite cu examinarea plangerii reclamantului au admis toate cererile prin care acesta intelegea sa-si dovedeasca nevinovatia si, in special, au admis toate cererile de audiere a martorilor in aparare, ale caror declaratii au fost consemnate si depuse la dosar". Simplul fapt ca instantele au identificat incoerente si contradictii in declaratiile acestor martori si ca au decis, motivat (a contrario, Anghel anterior citata, par. 62), sa nu le confere credibilitate si sa se sprijine mai degraba pe declaratiile martorilor care semnasera procesul-verbal de contraventie, nu este de natura a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu. Pentru aceste motive, Curtea Europeana a respins cererea de condamnarea a Romaniei ca inadmisibila.
      In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal nu prin simple declaratii ale unor persoane, ci chiar prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic fiind depus printul inregistrarii radar, certificatul de omologarea radar, acte din care rezulta foarte clar ca petentul a circulat cu 158 km/h.
      Petentul chiar a si recunoscut ca a depasit viteza legal, sustinerile acestuia in sensul ca nu ar fi depasit cu 58 km/h fiind pur si simplu subiective, ochiometrice si desfiintate de probele tehnice depuse de intimat.
      Instanta nu va retine apararile contradictorii ale petentului conform fapta nu ar avea caracter contraventional pentru ca la baza a stat un caz fortuit sau ca a stat un caz de forta majora, fiind pur si simplu lipsite de orice credibilitate.
      La ultimul termen de judecata petentul a sustinut ca situatia medicala grava a concubinei si a copilului sau nou nascut au fost o farsa facuta de concubina de 1.04.2009. Dar, asa cum a recunoscut in instanta si cum a invederat si martorul sau, petentul a cunoscut caracterul de farsa inca din data de 01.04.2009. Atunci de ce la data de 07.04.2009 cand a depus plangerea (f.1) a invocat cazul fortuit, ca concubina sa si nou nascutul erau intr-o situatie grava, ca daca nu se ducea el atunci la spital cu viteza vantului risca sa ii piarda? Nici un element din plangerea depusa de petent nu releva faptul ca ar fi fost vorba de o farsa. Prin citatie (f.11) si la primul termen de judecata (f.13), in cadrul probatoriilor, instanta a pus in vedere petentului prin avocat sa depuna acte medicale si acte de stare civila care sa faca dovada situatiei invederate in plangere, iar petentul prin avocat nu a facut nicio precizare ca de fapt ele nu exista, pentru ca situatia nu a existat. De abia la termenul urmator, cand nu au putut prezenta acte in sustinere, dintr-o data petentul si-a adus aminte ca toata povestea era doar o poveste, o farsa. Mai mult, dintr-o data concubina din cerere s-a transformat in fosta concubina, nou nascutul de fapt nu s-a mai nascut, iar gravida, nici nu se stie daca era gravida, petentul nedepunand nici macar un act care sa faca dovada cel putin a pretinsei sarcini care intr-adevar ar fi putut sa il faca sa creada ca concubina/fosta concubina era intr-o situatie grava, sarcina care sa fi fost in stare avansata pentru a se pune si problema unei nasteri.
      Sa zicem si ca a fost o farsa care totusi s-a intamplat: daca gonea pe drumul national cu 158 de km/h, printre ceilalti participanti la trafic care nu erau cu nimic vinovati ca s-au aflat pe acelasi sector de drum cu petentul, cu ce putea sa isi ajute concubina si copilul? Putea doar sa produca un accident de circulatie care ii "asigura" un transport gratuit la spital cu masina ambulantei.
      Avand in vedere insa apararile contradictorii ale petentului, ca in niciuna din cele doua variante (nici situatie medicala nedovedita, nici farsa pre putin credibila date fiind tocmai contradictiile) nu se poate retine existenta unui caz fortuit sau a unui caz de forta majora care sa justifice anularea procesului verbal, nu exista la baza depasirii vitezei legale cu 58 km/h nici o imprejurarea mai presus de vointa petentului, imprevizibila, invincibila, ci dimpotriva, petentul, deliberat, a condus cu o viteza peste limita legala.
      3. Instanta constata ca din punct de vedere sanctionator, agentul constatator a fost chiar prea indulgent, aplicandu-i o amenda orientata spre minim, desi petentul mai are la activ si alte contraventii: neacordare prioritate pietoni, nerespectarea indicatorului ocolire refugiu tramvai, accident pentru nepastrarea distantei de siguranta in mers etc. etc. etc..
       De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune in cauza.
       Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite", text in care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.
       De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pana si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotararea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atata timp cat poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si in viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.
      In aceste conditii, aplicand aceleasi principii la dreptul intern, cu atat mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter "penal" in sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.
      In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune avand in vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (158 de km/h - care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala), avand in vedere cazierul auto al acestuia care face dovada "practicii" petentului de a incalca regulile de circulatie, dar mai ales, faptul ca (si daca ar fi sa acceptam ca cica i s-a facut o farsa pe 1 aprilie si ca aceasta farsa l-a determinat sa depaseasca viteza) prin cererea depusa in data de 07.04.2009 a mintit, nu a spus nimic de farsa, a indicat ca fiind foarte reala o poveste, pana la urma grava daca ar fi fost sa fie adevarata, s-a folosit pur si simplu de propriul sau copil, de imaginea unui copil, de ideea de copil (existent sau inexistent prea putin mai conteaza) si aceasta doar pentru a-si recupera un nenorocit de permis de conducere si pentru ca nu cumva sa fie pieton sau pasager din dreapta sau utilizator al unor mijloace de transport in comun pentru cateva luni.
   

3