ADMISIBILITATEA ACTIUNII IN REVENDICARE DUPA FINALIZAREA PROCEDURII SPECIALE PREVAZUTE DE LG.NR.10/2001

     
     
     
     Asupra cauzei de fata retine urmatoarele:
     Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, reclamantul SC a solicitat, in contradictoriu cu paratul mun. Buzau, prin primar, ca acesta sa fie obligat sa-i lase in deplina proprietate si pasnica folosinta suprafata de teren de 115 mp situata in _...
     In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin Decretul nr. 27/ 1975, statul a expropriat de la autorii sai - SD si S, un imobil casa de locuit si terenul aferent de 1.770,60 mp, situat in _. In urma unei cereri pentru restituirea suprafetei de teren ramasa libera de constructii, intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 10/ 2001, prin Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a dispus restituirea in natura a unei suprafete de 805 mp din cei 1.770,60 mp.
     Reclamantul a fost pus in posesie cu aceasta suprafata, iar la efectuarea documentatiei tehnice s-a constatat ca terenul liber de constructii este de 920 mp. A aratat ca diferenta de 115 mp, libera de constructii, provine din terenul preluat abuziv de stat, acesta neposedand un titlu valabil intrucat scopul exproprierii nu a fost indeplinit. Caracterul abuziv al preluarii a fost stabilit irevocabil de catre instanta suprema.
     In drept, reclamantul si-a intemeiat actiunea pe dispozitiile art. 480 - 481 Cod civil si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional al C.E.D.O.
     Cererea a fost scutita de taxa judiciara de timbru si de timbrul judiciar, potrivit dispozitiilor art. 15 lit. r din Legea nr. 146/ 1997 si ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.
     In dovedirea cererii, reclamantul a depus, in fotocopii, Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, in dosarul _., raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea cadastru, intocmit in dosarul nr. _. aflat pe rolul Tribunalului Buzau, insotit de planul de amplasament si delimitare, certificatul de adresa emis de Primaria mun., planul de amplasament si delimitare a imobilului din 12.02.2008, incheierea de legalizare.
     In baza rolului activ, din oficiu, instanta a dispus audierea martorului SFD.
     Desi legal citat, paratul mun. Buzau nu a formulat intampinare si nu a solicitat administrarea de probe.
     Prin Sentinta civila nr. _ instanta a admis actiunea reclamantului si a obligat paratul sa-i lase acestuia in deplina proprietate si posesie terenul in suprafata de 115 mp, situat in mun. _.., inclusa in suprafata de 920 mp identificata prin schita intocmita de ing. cadastru MS.
     Impotriva acestei hotarari a declarat recurs paratul mun. Buzau, iar prin Decizia civila nr. _, pronuntata de Tribunalul Buzau - Sectia Civila, a fost admis recursul, sentinta fiind casata cu trimitere pentru completarea probei cu expertiza.
     Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de recurs a retinut faptul ca nu exista autoritatea de lucru judecat a deciziei pronuntate de Inalta curte de Casatie si Justitie, avand in vedere ca suprafata de teren este alta decat cea specificata in respectiva hotarare. Cu toate acestea, instanta de fond trebuia sa dispuna efectuarea unei noi expertize fata de situatia nou invocata, pentru a se stabili daca terenul revendicat este afectat de utilitati publice, face parte din planul urbanistic general al municipiului si daca s-a emis o noua declaratie de utilitate publica.
     Ca urmare a casarii cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond, cauza a fost reinregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau cu nr. _.
     In urma rejudecarii cauzei, pe baza probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
     La termenul de judecata din 27.02.2009, reclamantul SC a depus note scrise, prin care a precizat ca diferenta de 115 mp este inclusa in suprafata de 920 mp, fiind inscrisa in acelasi perimetru al expertizei tehnice mentionate in Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cuprins intre punctele 01 - 14. A aratat ca nu revendica o alta suprafata din afara perimetrului, care ar apartine domeniului public.
     A sustinut ca suprafata de 115 mp nu s-a declarat a fi de utilitate publica, intrucat terenul a fost deja castigat de el din domeniul public. Chiar daca pe respectivul teren trec o conducta de gaze si una de apa, aceasta nu a afectat retrocedarea, Primaria platind o chirie intrucat terenul este privat. A precizat ca el este proprietarul terenului respectiv, intrucat i-a fost retrocedat.
     La notele scrise au fost anexate, in fotocopii, planul de amplasament si delimitare a imobilului si contractul de inchiriere.
     La dosar au mai fost anexate, in fotocopii, cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau la 26.10.2004, Dispozitia Primariei mun. Buzau si Sentinta civila, pronuntata de Tribunalul Buzau - Sectia civila, in dosarul nr. _.
     La termenul de judecata din 20.03.2009, reclamantul a depus un plan de amplasament si delimitare si a solicitat stabilirea suprafetei de teren care rezulta din extinderea perimetrului cu punctul 15 al suprafetei de teren revendicate. Apreciind ca aceasta solicitare constituie in fapt o modificare a obiectului si cauzei cererii de chemare in judecata, in temeiul art. 132 C. pr. civ., instanta a pus in vedere reclamantului sa depuna o cerere scrisa in acest sens.
     Pentru termenul de judecata din 24.04.2009 reclamantul a inaintat cererea prin care a revendicat, din totalul suprafetei de 1.770,60 mp, o suprafata de teren adiacenta celei stabilite prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie si delimitata de punctele 13-15-9-10-11-12-13, pe care se afla o parte a unui chiosc alimentar concesionat de Primarie in mod ilegal, intrucat se efectuase notificare privind litigiul asupra terenului.
     In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca, prin decizia instantei supreme i s-a retrocedat terenul ramas liber, chiar daca s-a aflat in domeniul public, intrucat H.G. nr. 1348/ 2001 este un act normativ inferior legii. Totodata, preluarea terenului a fost abuziva, fara a se tine cont de dezacordul autorilor sai, ce au semnat o declaratie in acest sens.
     In dovedirea cererii, reclamantul a depus, in fotocopii, adresa emisa de Intreprinderea Judeteana de Gospodarire Comunala si Locativa Buzau, declaratia din 03.09.1974, planul de amplasament si delimitare si adresa emisa de Primaria mun. Buzau.
     In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 480, art. 481 si art. 998 Cod civil, ale art. 44 din Constitutie, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O. si ale art. 17 alin. 1 si alin. 2 din declaratia Universala a Drepturilor Omului.
     In urma comunicarii cererii de modificare catre parata Unitatea Administrativ - Teritoriala a mun. Buzau, aceasta a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii.
     In motivarea intampinarii, parata a invocat ca, in urma actiunii formulate de reclamant in temeiul Legii nr. 10/ 2001, prin Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, ca suprafata terenului care poate fi restituit in natura este de 805 mp.
     A precizat ca reclamantul nu mai este proprietarul terenului, nefiind proprietarul neposesor, asa cum se impune in cazul actiunii in revendicare, intrucat acesta a fost expropriat prin Decretul nr. 27/ 1975. In aceste conditii, terenul poate fi revendicat numai in temeiul Legii nr. 10/ 2001. Pe de alta parte, parata nu este posesor neproprietar, ci chiar proprietarul terenului.
     A mai aratat ca reclamantul a urmat procedura Legii nr. 10/ 2001 si i s-a restituit in natura suprafata de teren identificata prin raportul de expertiza efectuat in cauza respectiva, ce nu a fost contestat, iar in baza sa a fost pronuntata hotararea judecatoreasca irevocabila.
     A considerat ca, dupa ce a urmat procedura speciala, fara a contesta expertiza efectuata in cauza, reclamantul nu mai poate sa incerce sa modifice situatia consfintita cu autoritate de lucru judecat, invocand dreptul comun, respectiv art. 480 Cod civil. Totodata, pe terenul revendicat se afla un spatiu verde strabatut de o retea de gaze si o retea de apa, motiv pentru care acesta trebuie sa ramana in proprietatea publica si nu poate fi restituit.
     In dovedirea intampinarii, parata a depus, in fotocopii, notificarea si adresa nr..
     La termenul de judecata din 22.05.2009 instanta a admis exceptia tardivitatii formularii cererii de modificare a obiectului si cauzei cererii de chemare in judecata, invocata de parata si a respins cererea de modificare formulata de reclamant.
     In conformitate cu dispozitiile art. 315 alin. 1 C. pr. civ., avand in vedere cele dispuse prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, instanta de fond a dispus efectuarea in cauza a unei expertize tehnice judiciare, la dosar fiind depus raportul intocmit de expert.
     Pentru termenul de judecata din 04.09.2009, parata Unitatea Administrativ - Teritoriala a mun. Buzau a depus note scrise, prin care a reiterat solicitarea de respingere a cererii de chemare in judecata, aratand ca reclamantul nu a depus vreun titlu de proprietate pe care l-ar invoca in sustinerea actiunii, iar la dosarul formulat in temeiul Legii nr. 10/ 2001 a anexat acte ce dovedeau ca autorul sau detinea in proprietate numai suprafata de 840 mp, pentru care platea impozit. Totodata, desi SD fusese expropriat cu suprafata de 1.770,60 mp, la data respectiva era proprietar doar pe suprafata de 840 mp.
     Parata a anexat totodata, in fotocopii, matricola de impunere cladiri nr. .., extrasul din registrul agricol pe numele SD, dispozitia a Primarului mun. Buzau si procesul - verbal.
     La solicitarea instantei, in temeiul art. 315 C. pr. civ., parata a inaintat adresa nr., prin care a aratat ca diferenta de suprafata de teren constatata de catre expert se afla in domeniul public al mun. Buzau, cu destinatia de utilitate publica de spatiu verde ( peluza ), fiind inscrisa in Anexa nr. 2 din H.G. nr. 1348/ 2001 si facand parte din planul urbanistic general.
     A precizat ca pentru acest teren nu s-a emis o noua declaratie de utilitate publica, intrucat se afla deja in proprietatea publica a municipiului, urmare a exproprierii prin Decretul nr. 27/ 1975. A considerat ca reclamantul trebuie sa faca dovada calitatii de proprietar a autorului sau, iar in cazul in care nu poate prezenta un titlu de proprietate actiunea in revendicare trebuie respinsa ca inadmisibila.
     Parata a anexat in fotocopii anexa 2, pozitia 1334 din H.G. nr. 1348/ 2001 si notificarile 2461/ 2001 si nr. 2462/ 2001.
     La termenul de judecata din 23.10.2009, instanta a pus in discutia partilor calificarea juridica a actiunii, in sensul daca este o actiune in revendicare sau o actiune in constatare. Avand in vedere ca reclamantul a depus la dosar Sentinta civila nr., pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul .., prin care, cu putere de lucru judecat, o actiune in constatare formulata anterior i-a fost respinsa, apreciindu-se ca acesta are la dispozitie deschisa calea actiunii in realizare, in sedinta publica de la termenul de judecata din 30.10.2009, instanta a hotarat ca prezenta cauza are ca obiect o actiune in revendicare, aceasta fiind calificarea corecta a cererii.
     Reclamantul a depus la dosar si concluzii scrise, prin care a reiterat sustinerile de pe parcursul judecatii, aratand in plus ca, fata de obiectivele stabilite de tribunal in rejudecarea cauzei, diferenta de teren de 115 mp constatata ca existand in interiorul aceleiasi suprafete, prin expertiza efectuata in cauza, nu apartine domeniului public, pentru aceasta nu s-a facut o noua declaratie de utilitate publica, iar retelele utilitare aflate pe acest teren urmeaza a fi deviate pe domeniul public.
     Din actele cauzei, instanta retine urmatoarele:
     Conform adresei nr. ( dosar fila 24 ), in temeiul Decretului nr. 27/ 07.03.1975, parintilor reclamantului - SD si SS - le-a fost expropriat terenul in suprafata de 1.770,60 mp, situat in mun_., in vederea construirii unor blocuri de locuinte, desi a existat opunere din partea acestora, conform declaratiei din 03.09.1974 ( dosar fila 26 ).
     Odata cu intrarea in vigoare a Legii nr. 10/ 2001, tatal reclamantului a initiat procedurile specifice pentru restituirea in natura a terenului ramas liber in urma exproprierii, dupa cum reiese din notificarile acestuia formulate in 06.04.2001 ( dosar filele 71 - 72 ) si din considerentele Sentintei civile nr. pronuntata de Tribunalul Buzau - Sectia civila, in dosarul nr. ( dosar filele 8 - 9 ).
     Ca urmare a decesului lui SD, procedurile reglementate de Legea nr. 10/ 2001 au fost continuate de reclamantul SC, in calitate de descendent de gradul I, demersuri finalizate cu pronuntarea Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala in dosarul nr. ( dosar nr., filele 5 - 6 ).
     Prin respectiva hotarare, instanta suprema a admis recursul reclamantului, a admis contestatia, a anulat in parte Dispozitia nr. emisa de Primarul Mun. Buzau si a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 805 mp, identificat in raportul de expertiza efectuat in cauza, intre punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14. Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca, din probele administrate in cauza, a rezultat ca respectiva suprafata de teren nu a fost folosita pentru scopul in care s-a facut exproprierea, acela de a se realiza constructii de locuinte, putand fi astfel restituita in natura. A mai aratat instanta si faptul ca, desi terenul expropriat a trecut in domeniul public prin H.G. nr. 1348/ 2001, acest act juridic are o forta inferioara Legii nr. 10/ 2001, ale carei dispozitii trebuie sa le respecte.
     Ulterior punerii sale in posesie pe respectiva suprafata de teren, cu ocazia efectuarii documentatiei tehnice ( dosar nr., fila 10 ), la 12.02.2008, s-a constatat ca, in perimetrul delimitat de punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14, exista o suprafata de 920 m.p., iar nu 805 m.p., dupa cum se prevazuse in hotararea judecatoreasca.
     In aceste conditii, dupa cum rezulta din considerentele Sentintei civile nr., pronuntata de Judecatoria Buzau - Sectia civila, in dosarul ( dosar filele 75 - 76 ), la 13.02.2008, reclamantul a sesizat instanta cu o cerere prin care a solicitat sa se constate dreptul sau de proprietate si asupra diferentei in plus de 115 m.p. Prin aceasta ultima hotarare, actiunea reclamantului a fost respinsa ca neintemeiata, retinandu-se faptul ca acesta are la dispozitie deschisa calea actiunii in realizare, dat fiind caracterul subsidiar al actiunii in constatare promovate de el.
     Ca urmare a acestei sentinte, la 23.05.2008, reclamantul a investit instanta cu prezenta cauza in revendicare.
     Potrivit raportului de expertiza tehnica judiciara efectuata in dosar ( filele 49 - 51 ), suprafata de teren delimitata de punctele 01 - 14 este de 920 m.p. fata de 805 m.p., cum a fost ea retinuta de Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, suprafata fiind afectata de utilitati publice constand in retea de apa canal a R.A.M. Buzau si conducta de gaze.
     Conform notelor scrise depuse de parata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiul Buzau ( dosar fila 63 ), respectiva diferenta de suprafata de teren se afla in domeniul public al mun. Buzau, cu destinatie de utilitate publica de spatiu verde, fiind inscrisa la pozitia 1334 in Anexa nr. 2 din H.G. nr. 1346/ 2001( dosar filele 64 - 66 ) si facand parte din planul urbanistic general al municipiului, iar in acelasi timp, este afectata de retelele de utilitate publica de apa si gaze.
Asupra admisibilitatii prezentei cereri de chemare in judecata, instanta retine urmatoarele:
Art. 35 din Legea nr. 33/ 1994 prevede ca daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot ca ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
Prin Decizia nr. 53/ 2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in sectii unite, s-a decis in recurs in interesul legii ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica se interpreteaza in sensul ca aceste dispozitii nu se aplica in cazul actiunilor avand ca obiect imobile expropriate in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 33/ 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in sectii unite, s-a decis in recurs in interesul legii, cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001, in sensul ca, concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, iar in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001 si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice.
Pentru a pronunta aceasta solutie, in cuprinsul considerentelor hotararii, instanta suprema a aratat ca nu se poate aprecia ca existenta Legii nr. 10/2001 exclude, in toate situatiile, posibilitatea de a se recurge la actiunea in revendicare. In acest sens, ca si in cuprinsul Deciziei nr. 53/ 2007, s-a apreciat ca numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum si cele care, din motive independente de vointa lor, nu au putut sa utilizeze aceasta procedura in termenele legale, au deschisa calea actiunii in revendicare/retrocedare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat, cu buna-credinta.
In cauza de fata, instanta retine ca reclamantul SC, in calitate de descendent al tatalui sau, a continuat procedurile initiate de acesta in temeiul Legii nr. 10/ 2001 in vederea restituirii in natura a partii din imobilul expropriat de stat, in suprafata totala de 1.770,60 mp, care nu a fost folosita pentru scopul in care s-a facut exproprierea. Demersurile reclamantului s-au finalizat prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile in favoarea sa, prin care s-a dispus restituirea in natura a terenului in suprafata de 805 mp, identificat intr-un perimetru precis delimitat, pe baza raportului de expertiza intocmit in cauza.
Cu toate acestea, ulterior punerii in posesie a reclamantului cu terenul existent in acel perimetru, s-a constatat ca suprafata sa ar fi mai mare decat cea stabilita prin expertiza efectuata pe parcursul judecatii.
     Examinand raportul de expertiza tehnica judiciara in specialitatea cadastru ( dosar nr., fila 7 ) din dosarul nr., se constata ca acesta a fost intocmit pentru termenul de judecata din 02.03.2005, in timp ce expertiza extrajudiciara realizata cu ocazia efectuarii documentatiei tehnice ( dosar nr., fila 10 ) si prin care s-a constatat ca, in perimetrul respectiv exista o suprafata de 920 m.p., iar nu 805 m.p., a fost intocmita la 12.02.2008. Avand in vedere distanta in timp dintre datele la care au fost realizate cele doua expertize, devine plauzibila posibilitatea ca diferentele de suprafete sa fi fost cauzate de precizia mijloacelor tehnice utilizate pentru masuratori.
     Instanta nu va adopta punctul de vedere al paratei Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiul Buzau, formulat prin intampinarea depusa la dosar, in sensul ca reclamantul ar fi avut posibilitatea sa conteste concluziile raportului de expertiza pe parcursul judecarii actiunii intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/ 2001.
     In acest sens, din lecturarea considerentelor Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007, se constata ca reclamantul a obtinut o solutie favorabila lui numai in fata instantei de recurs, in timp ce atat pe fond, cat si in apel, actiunea sa a fost respinsa. Ori, avand in vedere ca abia instanta suprema, ca instanta de recurs, i-a dat castig de cauza acestuia, dupa ce anterior dreptul sau de proprietate nu fusese recunoscut de instantele inferioare, coroborat cu faptul ca determinarea suprafetei unui teren se face prin apelarea la experti ce detin atat cunostintele de specialitate, cat si instrumentele necesare efectuarii masuratorilor, conduce instanta la concluzia ca ar fi excesiv a pretinde de la reclamant ca, in aceste conditii, sa fi contestat concluziile unei probe de specialitate, care la acel moment i-a fost favorabila. In aceeasi ordine de idei, atata timp cat neconcordantele nu privesc perimetrul restituit reclamantului, ci doar suprafata lui, este evident ca reclamantul putea lua cunostinta despre eventuale nepotriviri numai cu ocazia efectuarii altor masuratori de specialitate, momentul respectiv intervenind insa dupa pronuntarea hotararii irevocabile, astfel incat acesta nu a mai avut posibilitatea de a contesta rezultatul primei expertize din acea cauza.
     De altfel, buna-credinta a reclamantului reiese in mod evident si din aceea ca, imediat ce a aflat despre respectiva neconcordanta - la 12.02.2008, cand a fost realizat planul de amplasament si delimitare a imobilului de catre ing. MS, la numai o zi, in 13.02.2008 a sesizat Judecatoria Buzau cu actiunea in constatare care a facut obiectul dosarului nr.. Totodata, la scurt timp dupa ce a fost redactata motivarea Sentintei nr.- in 08.04.2008 - prin care era indrumat sa urmeze calea unei actiuni in realizare, la data de 23.05.2008 a sesizat Judecatoria Buzau cu prezenta actiune in revendicare imobiliara.
     Este evident astfel ca, a declara inadmisibila cererea reclamantului intemeiata pe dreptul comun, l-ar supune pe acesta riscului de a ii fi respinsa actiunea intemeiata pe dispozitiile speciale ale Legii nr. 10/ 2001, ca urmare a depasirii termenului legal in care aceasta ar fi putut fi exercitata. Cu atat mai mult, chiar instanta de judecata, respingandu-i actiunea in constatare din dosarul nr. l-a indrumat sa urmeze calea actiunii in revendicare, reclamantul conformandu-se.
     Ori, de vreme ce, din motive independente de vointa lui, reclamantul nu a putut sa utilizeze procedura speciala a Legii nr. 10/ 2001 in termenele legale, pentru a remedia neconcordantele rezultate intre masuratorile efectuate asupra terenului ce i-a fost restituit in natura, devin aplicabile principiile ce rezulta din Decizia nr. 33/ 2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, conform carora are deschisa calea actiunii in revendicare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumparat cu buna-credinta.
     Pe de alta parte, art. 6 par. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. Cu toate ca acest drept nu este unul absolut, fiind compatibil cu limitari implicite, in conditiile in care statele dispun de o anumita marja de apreciere, Curtea Europeana a stabilit ca limitele aplicate de state nu restrang accesul la un tribunal in asa masura incat dreptul sa fie atins in insasi substanta sa, decat daca ele urmaresc un scop legitim si exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit ( Osman c. Royaume Uni, Garcia Manibardo c. Espagne ).
     In cauza de fata, sanctionarea reclamantului cu declararea inadmisibila a actiunii in revendicare pe motiv ca a avut la indemana actiunea reglementata de legea speciala, de care a si beneficiat de altfel, in conditiile in care, prin hotararea irevocabila pronuntata in respectiva procedura, i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra suprafetei de teren care nu a fost folosita pentru scopul in care s-a facut exproprierea, fara a i se mai da posibilitatea sa remedieze ulterior eventuale erori de masuratoare determinate de cauze obiective, apare ca o limitare excesiva a dreptului la o instanta, care nu ar respecta un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele folosite si scopul urmarit.
     Pentru toate aceste considerente, instanta apreciaza ca prezenta actiune formulata de reclamant, de revendicare a suprafetei de teren identificata ca depasind suprafata ce i-a fost restituita, dar situata in acelasi perimetru, introdusa chiar dupa finalizarea irevocabila a procedurii reglementate de legea speciala, nu este inadmisibila.
Cu privire la fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:
     Cu toate ca, prin Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a stabilit ca terenul expropriat care nu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost preluat, situat in perimetrul delimitat de punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14, are suprafata de 805 m.p., sustinerile reclamantului, conform carora in respectivul perimetru exista o suprafata de teren mai mare, au fost confirmate de concluziile raportului de expertiza tehnica judiciara efectuata in dosar ( filele 49 - 51 ), din care rezulta ca suprafata de teren delimitata de punctele 01 - 14 este de 920 m.p.
     Potrivit art. 480  Cod civil  proprietatea este dreptul  ce are cineva de a se  bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut in limitele legii. Totodata, art. 481 prevede ca nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
     Actiunea in revendicare imobiliara este actiunea reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
     In cauza de fata, in care  ambele parti, atat reclamantul cat si parata, au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat, care provin de la autori diferiti, se  impune ca instanta sa procedeze la o comparare a titlurilor invocate, urmand a da preferinta  celui care are o data  mai veche, este mai bine caracterizat si provine de la autorul al carui  drept este  preferabil.
     In ceea ce priveste pe reclamantul SC, instanta retine ca acesta isi intemeiaza calitatea de proprietar asupra suprafetei de teren de 115 m.p. revendicate pe titlul de proprietate constand in Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala in dosarul nr., prin care s-a dispus restituirea in natura catre acesta a terenului in suprafata de 805 mp, identificat in raportul de expertiza efectuat in cauza, intre punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14.
     Examinand considerentele respectivei hotarari, se observa ca instanta suprema a retinut ca, dupa ce prin Decretul de expropriere nr. 27/ 1975 intregul corp de proprietate apartinand autorului defunctului a fost expropriat, nu intreaga suprafata a fost folosita pentru constructii de locuinte, ramanand un perimetru delimitat de cele 13 puncte, care a fost imprejmuit cu gard viu. S-a avut astfel in vedere ca, potrivit dispozitiilor Legii nr. 10/ 2001 si ale H.G. nr. 498/ 2003, s-a consacrat principiul restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv, ce devine incident in cauza, de vreme ce utilitatea publica ce a constituit ratiunea exproprierii nu a operat pentru intreaga suprafata de teren. Instanta a mai avut in vedere si faptul ca, desi terenul expropriat a trecut in domeniul public prin H.G. nr. 1348/ 2001, acest act juridic are o forta juridica inferioara Legii nr. 10/ 2001, ale carei dispozitii trebuie sa le respecte.
     Anterior, parintii reclamantului, SD si SS au avut in proprietate terenul in suprafata de 1.770,60 mp, situat in mun. _. si acestia au formulat declaratie de opunere fata de exproprierea terenului respectiv, in data de 03.09.1974 ( dosar fila 26 ).
     Cu toate acestea, conform adresei nr. ( dosar fila 24 ), in temeiul Decretului nr. 27/ 07.03.1975, terenul in suprafata de 1.770,60 mp a fost expropriat, in vederea construirii unor blocuri de locuinte. Ulterior, prin procesul verbal nr. ( dosar fila 60 ), s-a procedat la evaluarea respectivei suprafete de 1.770,60 mp expropriate de la autorii reclamantului.
     Instanta nu va retine astfel sustinerile paratei Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiul Buzau in sensul ca desi SD fusese expropriat cu suprafata de 1.770,60 mp, la data respectiva era proprietar doar pe suprafata de 840 mp, pentru care platea impozit, avand in vedere in primul rand ca matricola de impunere cladiri si extrasul de registru agricol invocate ( dosar filele 56 - 57 ) sunt intocmite pentru anii 1958 - 1961, deci cu 14 ani inainte de a interveni exproprierea. In al doilea rand, adresa nr. si procesul verbal nr., prin care se recunoaste expres calitatea de proprietari a sotilor S asupra suprafetei expropriate de 1.770,60 mp teren sunt emise de Intreprinderea Judeteana de Gospodarie Comunala si Locativa Buzau si respectiv Consiliul Popular al Judetului Buzau - Comitetul Executiv, care reprezentau tocmai interesele expropriatorului.
     Totodata, prin Decizia nr. 6/ 1999 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in sectii unite, s-a decis in recurs in interesul legii ca dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica sunt aplicabile si in cazul cererilor avand ca obiect retrocedarea unor bunuri imobile expropriate anterior intrarii in vigoare a acestei legi, daca nu s-a realizat scopul exproprierii. Dupa cum s-a aratat mai sus, art. 35 din Legea nr. 33/ 1994 prevede ca daca bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate in termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrarile nu au fost incepute, fostii proprietari pot ca ceara retrocedarea lor, daca nu s-a facut o noua declarare de utilitate publica.
     Conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 213/ 1998 fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale si bunurile dobandite de stat in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, daca au intrat in proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constitutiei, a tratatelor internationale la care Romania era parte si a legilor in vigoare la data preluarii lor de catre stat.
     In aceeasi masura, potrivit art. 2 lit. i din Legea nr. 10/ 2001, sunt considerate imobile preluate abuziv orice alte imobile preluate fara titlu valabil sau fara respectarea dispozitiilor legale in vigoare la data preluarii. Nu in ultimul rand, alin. 2 al acestui articol, in vigoare la momentul pronuntarii Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, prevedea ca persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire.
     In aceste conditii, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti irevocabile, prin care s-a recunoscut nevalabilitatea titlului statului asupra suprafetei de teren expropriate care nu a fost utilizata potrivit scopului pentru care a fost preluata, reclamantului i s-a recunoscut explicit si retroactiv supravietuirea vechiului drept de proprietate asupra respectivei suprafete de teren, acesta pastrandu-si calitatea de proprietar si nefiind vorba de un nou drept de proprietate.
     Instanta constata astfel ca, de la momentul pronuntarii Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007, reclamantul SC este titularul unui "bun" cu privire la respectiva suprafata de teren, de natura a il plasa sub protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, asa dupa cum reiese si din cauzele Brumarescu c. Romania ( par. 70 ) si Paduraru c. Romania ( par. 65, 84 ).
     In ceea ce priveste parata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiul Buzau, instanta retine ca aceasta isi intemeiaza calitatea de proprietar asupra suprafetei de teren de 115 m.p. pe titlul de proprietate constand in Decretul de expropriere nr..
     Ori, instanta constata ca, in puterea de lucru judecat a Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007 intra si considerentele acesteia, in masura in care explica dispozitivul hotararii si se reflecta in el. In acest sens, prin respectiva decizie, instanta a stabilit, cu titlu de principiu, faptul ca suprafata de teren aflata in perimetrul delimitat de punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14 a fost preluata in mod abuziv de catre stat, intrucat nu a fost utilizata potrivit scopului pentru care a fost expropriata prin Decretul nr..
Examinand din punct de vedere juridic, prin comparatie, titlurile de proprietate invocate de parti, instanta constata ca titlul reclamantului este mai bine caracterizat, dreptul sau de proprietate fiind preferabil.
Se constata astfel ca reclamantului i s-a recunoscut cu titlu retroactiv dreptul de proprietate asupra terenului in litigiu, de la momentul in care acesta s-a aflat in proprietatea parintilor sai, deci anterior anului 1975, cand a fost emis decretul care constituie titlul de proprietate al paratei. Totodata, dreptul reclamantului este preferabil, de vreme ce instanta suprema a stabilit cu putere de lucru judecat faptul ca titlul de proprietate al paratei nu este valabil in intregul sau, preluarea proprietatii de la parintii reclamantului fiind abuziva in masura in care respectiva proprietate nu a fost utilizata potrivit scopului exproprierii.
     Instanta nu va retine nici apararile paratei in sensul ca reclamantul nu este proprietarul neposesor. Astfel, pentru a putea poseda valabil un bun, trebuie intrunite la aceeasi persoana, atat elementul material - corpus, ce presupune contactul direct cu lucrul, cat si elementul psihologic - animus, ce presupune vointa celui care stapaneste bunul de a efectua aceasta stapanire pentru sine.
     In cauza de fata, in urma pronuntarii Deciziei nr. 1338/ 13.02.2007, prin care reclamantului i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra perimetrului delimitat de punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14, acesta a dobandit corpus odata cu punerea sa in posesie asupra respectivei suprafete de teren. Cu toate acestea, in hotararea care constituie titlul sau de proprietate, s-a retinut ca in acel perimetru se afla o suprafata totala de 805 m.p., situatie in care, pentru diferenta de 115 m.p. invocata si dovedita ca existand in cadrul perimetrului, reclamantului ii lipseste elementul animus, care in continuare se exercita de catre parata.
     Se constata astfel ca, desi titlul de proprietate al reclamantului SC priveste toata suprafata de teren care nu a fost folosita potrivit scopului exproprierii, suprafata cu care acesta a fost pus in posesie, posesie pe care el o exercita direct asupra terenului, totusi, pentru suprafata de 115 m.p. identificata in urma masuratorilor performante efectuate ulterior, elementul psihologic al posesiei sale este viciat din cauza faptului ca in Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 s-a retinut ca numai suprafata de 805 m.p. ar exista in respectivul perimetru si deci diferenta de teren expropriata de la parintii reclamantului ar fi in proprietatea paratei.
     Pe de alta parte, parata Unitatea Administrativ Teritoriala a Municipiul Buzau nu poate avea calitatea de proprietar al acestei suprafete, de vreme ce ea se afla in cuprinsul suprafetei de teren care nu a fost utilizata potrivit scopului exproprierii, iar prin hotararea irevocabila a instantei supreme s-a stabilit ca, pentru acest perimetru, Decretul de expropriere nr. nu constituie un titlu valabil.
     Faptul ca, potrivit precizarilor paratei, respectiva diferenta de suprafata de teren se afla in domeniul public al mun. Buzau, cu destinatie de utilitate publica de spatiu verde, fiind inscrisa la pozitia 1334 in Anexa nr. 2 din H.G. nr. 1346/ 2001 si facand parte din planul urbanistic general al municipiului, iar in acelasi timp, este afectata de retelele de utilitate publica de apa si gaze, acest ultim aspect fiind confirmat si de raportul de expertiza intocmit in cauza, nu este de natura a duce la respingerea actiunii in revendicare. In aceasta ordine de idei, instanta va tine cont de faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit prin Decizia nr. 1338/ 13.02.2007, cu putere de lucru judecat, ca, desi terenul expropriat a trecut in domeniul public prin H.G.  nr. 1348/ 2001, acest act juridic are o forta inferioara Legii nr. 10/ 2001, ale carei dispozitii trebuie sa le respecte. De asemenea, instanta suprema a dispus restituirea respectivei suprafete de teren in conditiile in care a retinut ca in raportul de expertiza intocmit in dosar s-a mentionat despre existenta retelei de gaze aflata in cuprinsul ei.
     In aceste conditii, instanta de judecata constata ca nu este admisibil ca motivele invocate de parata sa nu constituie impedimente la restituirea unei suprafete de teren cu ocazia pronuntarii unei hotarari judecatoresti intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/ 2001, iar ulterior, sa impiedice admiterea unei actiuni in revendicare a unei suprafete de teren situate in acelasi perimetru.
     Avand in vedere deci ca, pentru diferenta de 115 m.p. teren inclusa in suprafata totala de 920 m.p. identificata in perimetrul delimitat de punctele 01-14, reclamantul are calitatea de proprietar neposesor, iar parata pe cea de posesor neproprietar, in temeiul dispozitiilor legale enumerate mai sus, instanta va admite cererea de chemare in judecata si va obliga parata sa lase reclamantului in deplina proprietate si posesie suprafata de teren de 115 m.p., situata in mun. _ si inclusa in suprafata totala de 920 m.p. identificata prin raportul de expertiza tehnica judiciara intocmit de expertul FL, in perimetrul delimitat de punctele 01-02-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14, asa cum a fost acesta stabilit prin Decizia nr. 1338/ 13.02.2007 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, in dosarul nr..
     Totodata, avand in vedere dispozitiile art. 274 C. pr. civ. si principiul disponibilitatii procesului civil, va lua act ca nu se solicita cheltuieli de judecata.
     
1