FOLOSINTA LOCUINTEI FAMILIEI - OBIECT CE SE INCADREAZA IN SITUATIILE ENUMERATE DE ART. 919 COD PROCEDURA CIVILA IN CARE INSTANTA POATE LUA PE CALE DE ORDONANTA PRESEDINTIALA, IN TIMPUL PROCESULUI DE DIVORT, MASURI PROVIZORII

In cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 919 cod procedura civila , care prevad ca: "Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei." si ale art. 996 cod procedura civila care prevad ca :
"(1) Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
    (2) Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
    (3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.
    (4) Ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand este in curs judecata asupra fondului.
    (5) Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt."
 Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 8164/190/2013*, pronuntata in dosarul nr.  43/2014

Prin Sentinta civila nr.3564/25 aprilie 2013 pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosar 3644/190/2013, s-a admis in parte cererea formulata de reclamanta P.L. si pe cale de consecinta s-a dispus emiterea unui ordin de protectie impotriva paratului P.C.O. pe o perioada de 4 luni, ordin prin care au fost luate masurile de evacuare a paratului din locuinta familiei din municipiul B., str. V.J  FN, jud. B.-N si obligarea acestuia  sa pastreze o distanta minima de 200 m fata de reclamanta. Pentru a dispune luarea masurilor de protectie solicitate, instanta a apreciat ca sunt intrunite cumulativ dispozitiile art.23 din Legea 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie si ca masura adoptata, in maniera expusa va antrena consecinta restabilirii unui comportament firesc si adecvat al paratului fata de reclamanta, intervalul de timp mentionat creand premisa unei distantari emotionale de frustrarea pe care neimplinirile familiale si procesul de divort le-au adus cu sine.
Masurile dispuse prin acest ordin urmeaza au expirat  la data de 15 sep.2013, iar reclamanta in cauza pendinte a solicitat pe calea ordonantei presedintiale evacuare paratului incepand cu data de 15.09.2013 din imobilul mai sus aratat, ce s-a constituit a fi locuinta familiei, inregistrandu-se pe rolul judecatoriei B. dosarul 81647190/2013, dosar in care instanta in urma admiterii exceptiei lipsei de interes a reclamantei a respins actiunea retinand ca din interogatoriul  luat reclamantei si paratului rezulta ca acesta a respectat ordinul de interdictie emis, comunicarea dintre parat cu reclamanta in aceasta perioada s-a realizat doar prin mesaje, iar tatal si-a pastrat legaturile personale cu minorul M.A, nascut la data de 31.07.2004. Din actele depuse la dosar nu a rezultat  ca violenta ce a avut loc la data de 2.04.2013 s-a repetat sau ca au existat alte episoade care sa determine convingerea instantei ca paratul si-a mentinut acelasi comportament, ca reprezinta o amenintare imediata pentru reclamanta si copilul sau. Unul dintre elementele esentiale ale dreptului exercitiului la actiune il reprezinta interesul reclamantului, prin acesta intelegandu-se folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare.
A mai retinut instanta ca cerintele interesului pentru validarea dreptului la actiunea sunt: sa fie determinat, legitim, adica sa nu fie in conflict cu legea; sa fie personal, adica folosul practic sa-l vizeze pe cel care recurge la procedura judiciara; sa fie nascut si actual, in sensul ca daca cel interesat nu ar recurge la actiune la momentul respectiv ar suferi un prejudiciu. Conditia ca interesul sa fie nascut si actual vizeaza faptul ca interesul trebuie sa existe in momentul in care se exercita actiunea civila, indiferent de forma sa concreta de manifestare, in sensul ca partea nu ar mai obtine folosul practic urmarit daca nu ar recurge in acel moment la actiune, fiind ca atare prejudiciata. Art.33 teza a-II-a din NCPC instituie exceptia potrivit careia, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente. Aceasta exceptie este strans legata de conditia urgentei masurii ce urmeaza a fi dispusa. Astfel, instanta a retinut  ca urgenta dispunerii unei masuri pe calea unei ordonante presedintiale se traduce in iminenta producerii unui prejudiciu sau pentru pastrarea unui drept dupa caz, in continuitatea, permanenta efectelor prejudiciului deja produs. In cauza precizata  dreptul subiectiv lezat respectiv integritatea fizica si psihica,dreptul de folosinta pasnica a locuintei de catre reclamanta a fost restabilit cu ocazia masurii provizorii dispuse de evacuare prin ordinul de protectie. Pentru a aprecia ab initio, si pe baza prezumtiilor ca si dupa 15 septembrie 2013 paratul va avea acelasi comportament, ar insemna sa se prezume ca acesta este de rea-credinta, iar reaua-credinta nu se prezuma. Mai mult comportamentul manifestat de parat a fost a unui tata responsabil care si-a dorit sa pastreze legaturile cu minorul petrecandu-si timpul si cu acesta in perioada supusa ordinului de protectie. Daca un copil ar fi traumatizat de comportamentul unuia dintre  parinti ar refuza compania acestuia.  Pe de alta parte evacuarea unui sot poate avea loc doar in cazul in care celalalt sot nu are locuinta, iar locuinta comuna nu poate fi impartita provizoriu.
Impotriva sentintei expuse a declarat apel, in termen legal, reclamanta P.L., solicitand admiterea acestuia, in baza disp. art. 480 alin.3 din NCPC, anularea hotararea atacate, respingerea exceptiei lipsei de interes si, evocandu-se fondul, sa se admita cererea formulata in sensul de a dispune evacuarea provizorie a paratului incepand cu data de 15 septembrie 2013 pana la solutionarea definitiva a procesului de divort obiect a dosarului Judecatoriei B., nr. 3635/190/2013, din locuinta domiciliu comun situata in municipiul B., str. V.J , FN, judetul B.-N, edificata pe terenul din c.f. nr. 51320, nr. cadastral 51320(c.f. vechi 12.025/N B., nr. cadastral vechi 5628) si c.f. 51318, nr. cadastral 51318 (c.f. vechi 12025, nr. cadastral vechi 5629; fara somatie sau trecerea unui termen, cu cheltuieli de judecata in instanta de fond si  apel, pentru urmatoarele motive:
In fapt, prin cererea de ordonanta presedintiala inregistrata la 19.08.2013 sub nr. 8164/190/2013 s-a solicitat evacuarea provizorie a paratului, incepand cu data de 15 septembrie 2013 pana la solutionarea definitiva a procesului de divort obiect a dosarului Judecatoriei B., nr. 3635/190/2013, din locuinta domiciliu comun situata in municipiul B., str. V.J , FN, judetul B.-N, motivat de faptul ca la 15.09.2013 expira ordinul de protectie luat prin sentinta Judecatorie B. nr. 3564/2013, in baza caruia paratul a fost evacuat din domiciliul comun o perioada de 4 luni. La formularea acestei cereri s-a avut in vedere ca pe rolul Judecatoriei B. este inregistrata actiune de divort sub nr. 3635/19072013, iar pe parcursul celor 4 luni de zile relatiile de familie au cunoscut o degradare accentuata, paratul intrand in relatii de concubinaj cu o alta femeie, astfel ca este exclusa reluarea convietuirii lor. Totodata s-a avut in vedere si disp. art. 919 din NCPC privitor la luarea unor masuri vremelnice potrivit carora: "Instanta, poate lua pe tot timpul procesului (de divort n.n.), prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei." Literatura de specialitate a precizat ca desi calea procedurala este cea a ordonantei presedintiale atunci cand obiectul acesteia intra in categoria cererilor prevazute de art. 919, instanta trebuie sa verifice doar indeplinirea cumulativa a doua conditii de admisibilitate: vremelnicia si neprejudecarea fondului. Aceasta, deoarece, din interpretarea textului legal, conditia urgentei este-prezumata de legiuitor in aceasta materie. De altfel, si doctrina a retinut ca: "aceste masuri (la care se referea textul art. 6132 CPC 1865-n.n.) pot fi luate pe cale de ordonanta presedintiala pentru ca asa prevede legea, deci fara a fi necesara justificarea vreunei urgente din partea celui care le solicita. Pe de alta parte, avand caracter vremelnic, ele nu sunt de natura sa prejudece fondul procesului, care se rezolva prin hotararea finala asupra procesului de divort, sub toate aspectele.
La primul termen de judecata instanta din oficiu a pus in discutia partilor exceptia lipsei de interes a reclamantei si in acest sens a acordat termen de o saptamana de zile, apoi a respins actiunea formulata de reclamanta ca lipsita de interes. Cu stupoare insa se constata ca in motivarea admiterii ei instanta nu se ocupa in nici un fel de analizarea caracterului interesului de a promova prezenta cerere de ordonanta presedintiala, ci, practic solutioneaza cererea pe fond inainte de a se pronunta cu privire la cererea de probatiune si fara a avea in vedere actele dosarului de divort si a celui in care s-a luat masura de protectie a evacuarii provizorii.
Desi nu s-a discutat masura urgentei despre care reclamanta a vorbit detaliat, atat in cererea initiala cat si in notele de sedinta, instanta aminteste vag despre aceasta spunand ca ea se traduce in "iminenta producerii unui prejudiciu sau pentru pastrarea unui drept dupa caz, in continuitatea, permanenta efectelor prejudiciului deja produs." Ori, aceasta sustinere se confirma in totul in cazul nostru, in sensul ca data de 15:09.2013 este o data iminenta la care inceteaza masura provizorie a carui continuitate se solicita si se risca pierderea dreptului deja castigat de folosinta exclusiva a locuintei. Este adevarat ca dreptul subiectiv lezat, respectiv integritatea fizica si psihica , precum si dreptul de folosinta pasnica a locuintei a fost restabilit cu ocazia masurii provizorii de evacuare prin ordinul de protectie doar ca aceasta masura dureaza doar pana la 15.09.2013, iar intre timp partile au promovata actiune de divort cu privire la care ambele parti isi exprima finalizarea ei prin pronuntarea divortului. Asertiunile din motivarea sentintei cu privire la comportamentul paratului si la existenta sau inexistenta unei alte locuinte nu au legatura cu exceptia lipsei de interes si nici concluzia ca evacuarea paratului ar fi admisibila doar in conditiile in care paratul ar avea acelasi comportament violent dupa 15.09.2013.
O asemenea concluzie denota faptul ca nu s-au avut in vedere in nici un fel sustinerile reclamantei din notele de sedinta privitoare la aplicabilitatea disp. art. 33 teza a II-a din NCPC, respectiv la actiunile preventive in cazul existentei unui "interes de securitate" ori "de siguranta". Prin prisma acestor dispozitii legale prin interes se intelege folosul practic, material sau moral, urmarit de cel care a pus in miscare actiunea civila. Pentru a stabili daca o parte are interes in exercitarea actiunii civile, instanta trebuie sa prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obtine in ipoteza admiterii formei procedurale exercitate. Intrucat instanta de fond a considerat ca lipsind doar caracterul actual al interesului reclamantei de a promova actiunea inainte de data de 15.09.2013, reclamanta va demonstra contrariul, actualitatea interesului si inainte de data de 15.09.2013, cand expira ordinul de protectie luat anterior de instanta.
Existand pe rolul instantei un dosar de divort in care se solicita evacuarea paratului si observand disp. art. 919 NCPC care permit luarea de masuri provizorii privitoare la folosinta locuintei pe durata procesului de divort, din capul locului trebuie sa se faca abstractie de ordinul de protectie si sa se constate ca o cerere  de evacuare provizorie poate fi promovata pe intreaga durata a divortului. Cererea reclamantei nu este singura cerere de evacuare provizorie pe durata divortului formulata vreodata la Judecatoria B. pentru a supune atentiei existentei interesului in promovarea unei asemenea cereri. Ori, lecturand cu buna-credinta disp. art. 33 din NCPC in partea privitoare la posibilitatea formularii cererii apare cu evidenta legalitatea formularii cererii anterior datei de 15.09.2013 deoarece in cazul formularii cererii dar dupa aceasta data ar fi incalcat dreptul reclamantei de folosinta asupra imobilului in discutie, asa cum s-a dispus anterior prin ordinul de protectie. Interesul personal al reclamantei, asa cum s-a aratat si prin notele de sedinta depuse la dosar, nu se identifica, in mod necesar, cu vatamarea, contestarea sau ignorarea unui drept subiectiv (bunaoara, in cazul unora dintre drepturile extrapatrimoniale, interesul personal poate il exclusiv moral, iar prejudiciul individual invocat poate sa rezulte din violarea unei libertati fundamentale, nu stricto sensu a unui drept subiectiv). Se ajunge la aceiasi concluzie observand si dispozitiile art. 34 alin. (3) NCPC privitoare la realizarea drepturilor afectate de termen, art. prevazand in mod expres exceptiile de la cerinta dreptului pretins de a fi actual, actiunile promovate in aceste conditii fiind cunoscute in doctrina juridica sub denumirea de actiuni preventive. Astfel de actiuni se afla sub semnul "utilitatii" constatarea indeplinirii exigentelor legii pentru ca pe temeiul acesteia sa se asigure eficacitatea juridica unui act sau unui fapt. Prin urmare, interesul poate fi considerat "nascut si actual" in situatii prevazute de art. 34 NCPC, desi un prejudiciu inca nu s-a produs efectiv, pentru predarea unui bun la implinirea termenului contractual, iar cererea poate fi tacuta chiar. Inainte de implinirea acestui termen; se poate cere , inainte de termen, executarea la termen a unei obligatii de intretinere sau a altei prestatiuni periodice, se poate incuviinta, inainte de implinirea termenului, cereri pentru executarea la termen a unor obligatii ori de cate ori considera ca cererile sunt indreptatite pentru a preintampina reclamantului o paguba insemnata, pe care acesta ar incerca-o daca ar astepta implinirea termenului.  In aceste situatii interesul pare a fi doar eventual. Aparent insa, pentru ca atunci cand primejdia de a compromite securitatea raportului juridic este grava sau serioasa, partea are neindoios un interes actual sau - cum este uneori numit - un "interes de securitate" ori de "siguranta".
Fata de cele mai sus aratate considera ca sustinerea exceptiei lipsei de interes este o constructie artificiala fara nici un suport rational si logic raportat la situatia de fapt existenta si a disp. art. 919 din NCPC, solicitand admiterea apelul, anularea hotararea atacata si sa se respinga exceptia ca neintemeiata. Respingand exceptia se pune problema evocarii fondului asupra caruia urmeaza sa se aprecieze daca apare necesara administrarea probatoriului testimonial solicitat de reclamanta si respins de instanta de fond. In principal, fata de existenta actiunii de divort a disp. art. 919 din NCPC si a starii de fapt evocate de reclamanta cu privire la escaladarea starii conflictuale dintre parti confirmata de apelurile la serviciul 112, considera ca poate fi dispusa evacuarea provizorie in baza acestor acte.
In drept, se invoca disp. art. 466 si urmatoarele NCPC si ale art. 451 din NCPC.
Paratul intimat P.C.O. a formulat intampinare(f. 17-19) prin care solicita respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate nr.6787/05.09.2013, pronuntata de Judecatoria B. - Sectia civila, in dosarul nr.8164/190/2013; in situatia in care se va  constata ca in mod gresit prima instanta a solutionat cauza fara a intra in cercetarea fondului, solicita  trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in conformitate cu disp. art.480 alin. (2) teza a doua din codul de procedura civila; cu obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de solutionarea prezentei cauze.
In motivare intimatul apreciaza ca in mod corect instanta de fond a respins actiunea ca lipsita de interes, avand in vedere urmatoarele:
Conditiile exercitarii actiunii civile sunt reglementate de art.32 cod proc.civ, interesul de a actiona, una dintre conditiile exercitarii actiunii civile, fiind reglementat de art.33 cod proc.civ, care prevede ca interesul trebuie sa fíe determinat, personal, nascut si actual, conditiile mentionate trebuind sa existe deodata pentru a oferi persoanei care invoca un drept, calitatea de a actiona. De la conditia ca dreptul sa fie actual, legiuitorul a stabilit exceptii care, asemenea oricarei exceptii, sunt de stricta interpretare, ele neputand fi extinse prin analogie, este cazul actiunilor preventive, respectiv a acelor actiuni afectate de un termen suspensiv care nu s-a implinit, art.34 cod proc.civ. reglementand trei astfel de actiuni preventive. Conform art.33 teza a Il-a, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv grav amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. In acceptiunea legiuitorului, articolul mai sus mentionat instituie o exceptie de la regula impusa interesului de a fi prezent si actual, insa acest aspect nu trebuie interpretat in sensul ca recunoaste existenta unor cereri pentru exercitarea carora nu trebuie sa se justifice un interes, asa cum gresit interpreteaza si sustine apelanta reclamanta, ci conform punctului de vedere exprimat in doctrina "In cazul acestor actiuni, interesul de a actiona "nu este nascut si actual", deoarece: a)Fie nu a avut loc o incalcare a dreptului; b)Fie dreptul este afectat de termen sau conditie suspensiva, si aceste modalitati nu s-au implinit. Esential pentru a putea fi exercitata o astfel de actiune preventiva este existenta unei amenintari grave de incalcare a dreptului sau posibilitatea producerii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara ".
Potrivit art. 919 cod proc.civ., "Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.".
Din analiza motivelor de apel formulate, se poate observa ca ceea ce se critica este faptul ca instanta de fond solutioneaza pe fond cererea si in niciun fel nu analizeaza caracterul interesului de a promova cererea de ordonanta presedintiala. Or, lipsa interesului, fiind o exceptie de fond, impune instantei sa analizeze cu precadere daca dreptul subiectiv a fost exercitat cu sau fara interes legitim, sens in care se raporteaza la situatia si starea de fapt reclamata prin actiune, respectiv daca exista sau nu o amenintare grava de incalcare a dreptului reclamat, sau a producerii unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Faptul ca doctrina prezuma urgenta in cazul cererilor prin care se solicita, pe care de ordonanta presedintiala, o masura cu caracter provizoriu, formulata in conditiile art.919 cod proc.civ., nu inseamna ca pericolul iminent sau riscul unei vatamari grave care s-ar rasfrange in viitor asupra reclamantului nu trebuie probat. Din acesta perspectiva, instanta, va analiza indeplinirea conditiilor exercitarii cererii reglementate de art.919 cod proc.civ., prin raportare la starea de pericol concreta si iminenta asupra persoanei reclamante, respectiv existenta unei amenintari grave de incalcare a dreptului sau posibilitatea producerii unei pagube care nu s-ar putea repara.
Art.255 alin. (1) din Codul civil, prevede ca daca persoana care se considera lezata face dovada credibila ca drepturile sale nepatrimoniale fac obiectul unei actiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta actiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instantei judecatoresti luarea unor masuri provizorii.
Prin cererea formulata reclamanta apelanta s-a rezumat doar la a arata ca la data de 15 septembrie 2013 expira ordinul de protectie emis in beneficiul sau, fara a arata in concret in ce consta pericolul actual si iminent care ii poate cauza in viitor un prejudiciu greu de reparat, sustinand in esenta ca: "ulterior pronuntarii ordinului de protectie (...)  am fost de acord (n.n. ca reclamantul) sa ia in doua dupa-amiezi (marti si joi) pe minor de la scoala pana seara in jurul orei 19.00, precum si in weekend"; "nu am gasit intelegerea necesara" cu privire la partajul bunurilor comune; "din conduita ulterioara evacuarii paratului, care a intrat in relatie cu o femeie";  "ceea ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca in perioada in care minorul se afla cu paratul, respectiv cu parintii acestuia, ei incearca sa ma denigreze". Mai mult, contrar sustinerilor din apel, instanta a incuviintat proba cu interogatoriul partilor si, din interogatoriul administrat apelantei, rezulta ca paratul si-a indeplinit cu buna credinta obligatiile rezultate din hotararea prin care s-a incuviintat cererea de emitere a ordinului de protectie, sens in care nu am depasit limita de distanta fata de aceasta.
De asemenea, instanta de apel trebuie sa tina seama si de faptul ca atat la data formularii cererii de ordonanta presedintiala, cat si la data la care s-a judecat cauza, paratul era in executarea ordinului de protectie, lipsa interesului in promovarea unei noi cereri prin care sa se dispuna evacuarea acestuia din imobilul in care nu locuia fiind evidenta. In cuprinsul considerentelor Deciziei civile nr.66A/27.05.2013, pronuntata in dosarul nr.3644/190/2013, Tribunalul B.-N. judicios a retinut ca masura evacuarii temporare a paratului din domiciliul comun timp de 4 luni este suficient a ocroti dreptul reclamantei la integritate fizica, masura fiind dispusa in raport cu un incident conflictual izolat din data de 02.04.2013. Or, conform doctrinei, "faptul ca un drept subiectiv este amenintat grav, este la aprecierea instantelor de fond, in functie de cele invocate in concret de catre reclamant. Gravitatea amenintarii poate sa fie dedusa din natura dreptului, din mijloacele folosite de catre parat, din consecintele incalcarii dreptului".
Examinand hotararea judecatoreasca atacata  prin prisma motivelor de apel, precum si sub toate aspectele conform art. 479 alin. 1 teza finala din Noul cod de procedura civila, tribunalul a retinut  urmatoarele:
Pretentia dedusa judecatii la data de 19.08.2013, in procedura ordonantei presedintiale, vizeaza evacuarea provizorie, fara somatie sau trecerea vreunui termen, din locuinta comuna incepand cu data de 15 septembrie 2013 (momentul expirarii ordinului de protectie stabilit prin sentinta civila nr. 3564/2013 pronuntata in dosar nr. 3644/190/2013) si pana la solutionarea definitiva a procesului de divort inregistrat pe rolul aceleiasi instante sub nr. 3635/190/2013. Sotia beneficiara a ordinului de protectie reclama anticipat, in cursul producerii efectelor acestuia, instituirea masurii evacuarii provizorii a sotului din locuinta-domiciliu comun, incepand cu momentul incetarii efectelor restrictiei judecatoresti dispusa, iar pentru dovedirea argumentelor invocate in justificarea cererii solicita administrarea mai multor probe.
Controversa litigantilor a fost rezolvata de instanta de judecata, dupa interogarea lor si acvirarea dosarului de divort, prin prisma exceptiei lipsei de interes supusa dezbaterii contradictorii inca de la primul termen de judecata, solutionata favorabil, pentru motivele expuse in considerentele hotararii a carei reformare se pretinde.
        Criticile reclamantei apelante referitoare la solutia pronuntata sunt fondate. Masura vremelnica a carei instituire se urmareste, asupra unuia dintre imobilele apartinand sotilor - acela in care si-au stabilit cel mai recent domiciliu comun - poate fi reclamata anticipat, cu succes daca sunt respectate exigentele prescrise de art. 33 din NCPC ce stabileste caracteristicile interesului de actiona, anume de a fi determinat, legitim, personal si in scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Or prima instanta a conchis ca interesul sotiei in evacuarea sotului este in relatie cu manifestarea de catre colocatar a aceluiasi comportament violent dupa expirarea ordinului de restrictie, 15.09.2013, fara a cerceta daca la momentul sesizarii sale exista vreo amenintare grava de incalcare de catre parat, incepand cu data de 15 septembrie 2013, a dreptului reclamantei la integritate fizica si psihica si la folosinta pasnica a locuintei sau iminenta producerii, incepand cu acelasi moment, a unei pagube ce nu s-ar putea repara, ci.  Este adevarat ca  reaua-credinta nu se prezuma, insa prin actiunea pendinte tocmai aceasta imprejurare se invoca, imputandu-se paratului, in justificarea actiunii promovata anticipativ. Astfel, justa solutionare a cauzei impunea efectuarea prealabila a acestor verificari, doar consecutiv administrarii probatoriului de care partile au inteles sa se foloseasca, apreciat ca util si pertinent de judecator, putandu-se aprecia daca sunt sau nu indeplinite conditiile impuse de legiuitor pentru instituirea masurii reclamate.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 480 alin. 3 NCPC, hotararea pronuntata de judecatorie urmeaza a fi anulata si pricina trimisa spre rejudecare aceleiasi instante, care urmeaza a o solutiona dupa ce va fi administrat probatiunea apreciata ca necesara si utila justei rezolvari a cererii de ordonanta presedintiala. Instanta de trimitere urmeaza a avea in vedere si celelalte argumente invocate de litiganti in calea de atac, privitoare la (ne)intrunirea conditiilor prescrise de art. 919 NCPC, urmand a statua si asupra cererilor vizand acordarea cheltuielilor de judecata.
In rejudecarea cauzei  reclamanta a depus note de sedinta prin care a invederat instantei situatia la zi a relatiilor de familie cu paratul care o determina sa-si mentina cererea de evacuare asa cum a fost formulata , a precizat ca dupa expirarea ordinului de protectie si intoarcerea paratului in locuinta comuna relatiile s-au acutizat si situatia este exploziva. De la intoarcere paratul o sicaneaza prin toate mijloacele posibile pentru a-i induce o stare de teama, trantind usile si deschizand televizorul foarte tare, nu-si spala vasele folosite, arunca hainele prin casa, provoaca discutii contradictorii cu privire la programul minorului, nu are alte preocupari in casa fata de ingrijirea minorului, nu contribuie cu nimic la intretinerea minorului si a platii cheltuielilor comune. Totodata paratul ar incita pe parintii sai sa o urmareasca si sa o acosteze cu propuneri incorecte.
Mai precizeaza reclamanta ca in data de 15.11.2013 cand s-a intors acasa a gasit cainele familiei intr-o balta de sange in conditiile in care paratul se afla in casa, el fiind toata saptamana 11- 15 .11.2013 in concediu. I-a cerut ajutorul dar el a refuzat sa se ridice din pat spunand ca are alte prioritati. Reclamanta il suspecteaza pe parat ca ar fi otravit cainele, ulterior evenimentului paratul a amenintat-o ca moartea cainelui ii va deschide ochii sa plece de acolo ca altfel ce nenorociri o asteapta. In data de 20.11.2013 a fost urmarita de socrul sau care i-a adresat cuvinte jignitoare de fata cu copilul sau si alte persoane.
Reclamanta a depus la dosar inscrisuri privind carnetul de sanatate a cainelui si actul de necropsie( filele 48 - 52).
In probatiune, reclamanta a solicitat proba testimoniala si proba cu inscrisuri, paratul a solicitat in probatiune proba testimoniala, proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamatei si ascultarea minorului.
Paratul a depus la dosarul cauzei inscrisuri ( filele 73- 87) referitoare la suportarea cheltuielilor comune, fotografii ce-l ilustreaza alaturi de fiul minor( filele 88 - 93).
Reclamanta a depus la dosarul cauzei inscrisuri ( filele 103- 115) referitoare la suportarea cheltuielilor comune.
La data de 23.12.2013 instanta a procedat la ascultarea minorului partilor in camera de consiliu , intocmind in acest sens proces verbal ( fila 127).
In sedinta din 09.01.2013 s-a procedat la administrarea probei testimoniale si a probei cu interogatoriul reclamantei.
Analizand actele de la dosar instanta a retinut urmatoarele :
In data de 10.07.1999 partile din prezentul dosar s-au casatorit, din convietuirea lor a rezultatul minorul M.A, nascut la data de 31.07.2004 (certificat casatorie, seria CB, nr. 18062 - fila 17; certificat nastere seria NF, NR. 286829 - fila 18 din dosar 8164/190/2013).
Prin sentinta civila nr. 3564/2013 pronuntata in data de 25.04.2013 (filele 20- 26 din dosar 8164/190/2013), ramasa definitiva prin respingerea recursului promovat impotriva ei,  s-a emis un ordin de protectie impotriva paratului din prezenta cauza, pe o perioada de 4 luni, referitor la masurile: evacuarea paratului din locuinta familiei din B., strada J., FN si obligarea lui la pastrarea unei distante minime de 200 m fata de reclamanta din prezentul dosar.
La momentul rejudecarii prezentei cauze, conform dispozitiilor instantei de recurs, dispozitiile ordinului de protectie incetasera, cauza fiind inregistrata in rejudecare la data de 29.10.2013, data la care expirasera cele 4 luni dispuse ca durata a ordinului de protectie emis.
In considerentele sentintei civile nr. 3564/2013 s-a retinut ca intre cele doua parti din prezentul dosar exista tensiuni si neintelegeri, fie din cauza serviciului reclamantei, fie din cauza discutiilor referitoare la divort si partaj si ca reclamanta a fost victima mai multor acte de violenta din partea paratului, atat de natura fizica, cat si de natura psihica, care i-au pus in pericol sanatatea.
Dupa reintoarcerea paratului la domiciliul comun in urma expirarii efectelor ordinului de protectie anterior precizat, reclamanta a povestit mai multor persoane ca este stresata si ca ii este frica intrucat a primit amenintari de la parat, dupa un incident in care a fost implicat cainele lor (declaratii martori B.D.M, C.D).
Minorul partilor are o relatie normala fiu -  parinti cu ambele parti din prezentul dosar, partile se comporta corespunzator ca parinti in fata minorului, cu ocazia sarbatorilor de iarna au impodobit impreuna bradul la domiciliul comun al acestora (proces ascultare minor - fila 127, declaratie martor B.I).
In afara de locuinta comuna din strada J., partile mai detin in coproprietate un apartament in B., situat in strada A.M (extras carte funciara nr. 5609 - fila 122,123).
Ambele parti sustin cheltuielile casniciei (inscrisuri filele 73-93, 103-115).
Partile au avut un caine, rasa ciobanesc german, cu numele Scooby, nascut la data de 18.12.2009, care a decedat in data de 15.11.2013, cauza mortii fiind hemoragie masiva interna (inscrisuri filele 48 - 52) .
In drept, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 919 cod procedura civila , care prevad ca: "Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei." si ale art. 996 cod procedura civila care prevad ca : "(1) Instanta de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
    (2) Ordonanta este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mentiune privind durata sa si nu s-au modificat imprejurarile de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la solutionarea litigiului asupra fondului.
    (3) La cererea reclamantului, instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.
    (4) Ordonanta va putea fi data chiar si atunci cand este in curs judecata asupra fondului.
    (5) Pe cale de ordonanta presedintiala nu pot fi dispuse masuri care sa rezolve litigiul in fond si nici masuri a caror executare nu ar mai face posibila restabilirea situatiei de fapt."
In cauza obiectul litigiului priveste folosinta locuintei familiei, obiect ce se incadreaza in situatiile enumerate de art. 919 Cod procedura civila in care instanta poate lua pe cale de ordonanta presedintiala, in timpul procesului de divort, masuri provizorii.
Din analiza probatoriului administrat instanta retine ca reclamanta, dupa expirarea ordinului de protectie si reintoarcerea paratului  la domiciliul comun, este stresata si speriata, martorii audiati in cauza au discutat in repetate randuri cu reclamanta si au putut observa starea psihica a acesteia.
Probatoriul administrat in cauza nu a evidentiat ca paratul ar fi elementul generator al stresului reclamantei, martorii propusi de reclamanta si audiati in cauza au auzit despre existenta unor amenintari din partea paratului doar de la reclamanta, nu au fost de fata la momentul la care s-ar fi produs aceste amenintari.
Dupa reintoarcerea paratului la domiciliul comun acesta nu a mai exercitat nici un act de agresiune fizica asupra reclamantei, asa cum si reclamanta a precizat cu ocazia interogatoriului luat acesteia.
Sustinerile reclamantei referitoare la faptul ca paratul ar fi otravit cainele familiei si ca ar fi amenintat - o ca si ea va pati la fel nu sunt probate in cauza, ramanand la stadiul de simple afirmatii, astfel in  actul de necropsie depus la dosarul cauzei se specifica expres ca nu s-au prelevat probe pentru examen de laborator, situatie in care nu se poate afirma ca decesul cainelui ar fi fost cauzat de o otravire doar prin existenta unei asemanari intre simptomele pe care le-a manifestat cainele inainte de deces si simptomele cauzate de o otravire, respectiv o hemoragie interna masiva.
Desi amenintarile invocate de reclamanta au fost precizate de martorii propusi de reclamanta si audiati, nu au fost confirmate de restul probatoriului administrat in cauza, iar martorii nu au constatat personal aceste amenintari, ci acestea le-au fost relatate de reclamanta.
Afirmatiile reclamantei referitoare la faptul ca paratul ar tranti usile locuintei si ar folosi  televizorul la un volum ridicat nu sunt dovedite in cauza, chiar martorii propusi de reclamanta nu cunosc despre aceste lucruri din relatarile ce le-au fost facute de reclamanta.
Consumul de bauturi alcoolice de catre parat si venirea lui la domiciliu in stare de ebrietate nu sunt probate in cauza, singura referire la aceste lucruri este facuta de martorul C.D, martor ce nu a constatat personal aceste lucruri, ci i-au fost relatate de catre reclamanta.
Sustinerile reclamantei privind atitudinea parintilor paratului fata de ea si la suportarea cheltuielilor familiei nu sunt relevante in cauza, obiectul actiunii fiind evacuarea paratului si nu a membrilor familiei sale, iar suportarea cheltuielilor familiale nu poate constitui un motiv pentru a evacua o persoana.
Paratul are o atitudine normala fata de fiul sau, minorul fiind ascultat de instanta a precizat ca pe perioada ordinului de protectie i-a lipsit compania tatalui sau, martorul B.I a observat personal cu ocazia vizitei ce i-au facut-o paratul si fiul minor ca minorul era foarte vesel, s-a jucat si cei doi aveau o relatie normala tata - fiu. Totodata martorul a precizat ca minorul i-a relatat ca a impodobit acasa bradul impreuna cu reclamanta si paratul.
Este adevarat ca in cauza s-a probat starea de stres a reclamantei, insa aceasta stare de stres  in general intalnita la persoanele aflate in curs de divort, fara a fi coroborata cu probarea generarii ei de catre parat cat si probarea intensitatii ridicate a acestei stari, nu poate conduce la admiterea actiunii .
In cauza reclamanta nu a dovedit existenta  unui drept care, daca nu s-ar admite actiunea, s-ar pagubi prin intarziere si nici  existenta  pagube iminente si care nu s-ar putea repara si in consecinta i se va respinge actiunea ca nefondata.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de cele doua parti instanta retine aplicabilitatea in cauza a dispozitiile art. 451, 452, 453 cod procedura civila si retinand ca reclamanta urmeaza a pierde procesul i se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.
Cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de parat, instanta le admite in parte, doar cu privire la onorariul avocatial, acesta fiind probat a fi suportat de parat, cheltuielile de transport si cazare nu au fost probate a fi suportate de parat, ci de avocatul acestuia, conditii in care aceste cheltuieli nu pot fi acordate in lipsa dovedirii unei conventii intre parat si avocatul sau din care sa reiasa ca cheltuielile suportate de avocat cu cazarea si transportul vor fi suportate ulterior efectuarii si suportarii de catre avocat de catre parat.
Impotriva aceste hotarari a declarat, in termen legal, apel reclamanta P.L., solicitand admiterea apelului declarat impotriva sentintei nr. 43/2014 pronuntata in dosarul 8164/190/2013* in baza dispozitiilor art. 480 alin.2 din Codul Procedura Civila si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii cererii de ordonanta presedintiala si pe cale de consecinta sa se dispuna evacuarea provizorie a paratului pana la solutionau definitiva a procesului de divort obiect a dosarului Judecatoriei  B. nr. 3635/190/2013, din locuinta domiciliu comun situata in municipiul B., str. V.J , FN, judetul B.-N, iar evacuarea sa se faca tara somatie sau trecerea vreunui termen. De asemenea s-au solicitat cheltuieli de judecata la instanta de fond, apel si rejudecare.
In motivare s-a aratat, in esenta, ca in cursul audierii martorilor dupa cum rezulta din preambulul sentintei (pag.2 alin.4 si 5) instanta de fond a refuzat sa chestioneze martorii si chiar sa consemneze cele relatate de acestia cu privire la conduita parintilor paratului fata de reclamanta, desi a aratat ca acestia fac parte din notiunea de familie extinsa si in repetate randuri au acostat-o si agresat-o pe reclamanta.
Potrivit dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 217/2003 in sensul prezentei legi prin notiunea de familie se intelege: ,,a) ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude; b) sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;"
Instanta de fond, tot in mod nejustificat a omis de a lua in considerare discutiile si amenintarile paratului transcrise de reclamanta sub semnatura contextul otravirii cainelui partilor.
Cu toate acestea, desi noi reclamanta s-a opus, martorii au fost interogati la cererea paratului cu privire la veniturile paratului (el fiind functionar public existau posibilitati de a depune acte justificative) precum si cu privire la inchirierea apartamentului partilor de pe str. A.M., fara ca paratul sa depuna un contract de inchiriere in acest sens.
Apelata sustine ca instanta de fond a  dat o  interpretare   subiectiva   si  distorsionata probatoriului administrat in cauza. Prin notele de sedinta depuse la 22.11.2013 a invederat instantei situatia la zi a relatiilor de familie ce o determina pe reclamanta sa-si mentina cererea de evacuare tocmai pentru a avea in vedere imprejurarile ce va incerca sa le dovedeasca cu martorii propusi, insa instanta a directionat declaratiile martorilor cu privire la cu totul alte aspecte nerelevante in cauza.
A invederat instantei ca dupa expirarea ordinului de protectie si intoarcerea paratului in locuinta comuna impotriva vointei sale conflictele de familie s-au acutizat si mai mult, astfel incat in prezent situatia este exploziva. De la intoarcere paratul continua sa o sicaneze prin toate mijloacele posibile pentru a-i induce o stare de teama care sa o determine fie sa plece ea cu minorul din locuinta, fie sa cedeze nervos presiunilor sale si ale familiei. Cu titlu de exemplu a aratat ca de fiecare data cand vine acasa, isi faca simtita prezenta prin trantirea usilor si a deschide televizorul foarte tare. Apoi, ori de cate ori mananca in bucatarie nu isi spala vasele folosite, iar hainele le arunca prin casa, ori le lasa ravasite in baie. Nu scapa nici o ocazie cand este prezent minorul sa provoace discutii contradictorii cu privire la programul sau activitatile minorului, incercand sa-i induca acestui ideea ca reclamanta este prea severa cu el si cere prea multa disciplina si doar el il protejeaza.
Se mai arata ca, daca imediat dupa ordinul de protectie doua zile pe saptamana a dus minorul la scoala dupa aceea nu s-a mai trezit niciodata dimineata cand reclamanta pleaca cu copilul la scoala si nici alte preocupari fata de ingrijirea minorului nu are, iar de la promovarea actiunii de divort paratul nu a mai contribuit absolut cu nimic la intretinerea minorului si a platii altor cheltuieli comune, toate fiind achitate de reclamanta. Desi au rate bancare de cca. 1.000 euro/luna, din luna aprilie 20 paratul nu a contribuit in nici un fel la achitarea acestora.
Se sustine in continuare ca paratul ii incita pe parintii lui sa o urmareasca aproape tot timpul si sa o acosteze pe strada, cu injurii si propuneri incorecte, fapt ce o aduce pe reclamanta intr-o stare de disperare. Toate aceste au culminat in 15.1 1.2013 cand a gasit cainele familie agonizand intr-o balta de sange in conditiile in care paratul se afla in casa, el fiind de altfel toata saptamana 11- 15.11.2013 in concediu. In aceasta situatie limita i-a cerut disperata ajutorul de fata cu copilul lor, care era oripilat si plangea, dar el a refuzat sa se ridice din pat, spunand ca are alte prioritati, fiind nevoita sa cheme pe vecina sa Sangeorzan Violeta si medicul veterinar curant. Precizeaza ca aveau un caine ciobanesc german dresat cu pedigree de rasa, care era inchis in tarc, la cca. 200 m de intrarea din fata si la cca. 5-7 m de partile laterale (una este la cca. 20 m) astfel incat este indreptatita sa-l suspecteze pe parat de a fi otravit cainele. Mai arata ca ulterior evenimentului paratul a amenintat-o spunandu-i ca poate moartea cainelui ii va deschide ochii sa plec de acolo, ca altfel alte nenorociri o asteapta.
Toate aceste imprejurari desfasurandu-se in intimitatea casei lor, este foarte greu de a fi probate cu mijloace de proba directe, mai a ales cand demnitatea si functia nu-ti permit "darea in spectacol". Tocmai de aceea era necesar ca martorii sa fie chestionati si despre atitudinea si conduita parintilor paratului, care o urmaresc sistematic la lucru, pe strada, la cumparaturi si vin la fiul lor cand doresc.
In aprecierea probatoriului trebuia avut in vedere faptul ca imobilul discutie se afla in extravilanul municipiului B., iar dupa nasterea starii conflictuale si promovarea divortului cunostintele lor evita sa ii mai viziteze.
A fost apreciata incorect lipsa contributiei paratului la plata creditelor curente de cca. 1000 euro/luna si la cheltuielile de intretinere a casei si minorului. Actele depuse de parat sunt ulterioare precizarilor reclamantei cu privire la lipsa lui de contributie, iar unele din ele se refera la operatiuni banesti din anul 2008, care au cu totul alte explicatii. La sustinerea cauzei in fond paratul s-a plans de un salariu foarte mic de cea. 900 lei/luna care nu-i permite promovarea unei actiuni de impartire a bunurilor, uitand de cheltuielile de intretinere a casei, a cheltuielilor de scolarizare a minorului si de plata creditelor cca. 1000 Euro/luna. Paratul a uitat in totalitate ca tot confortul pe care il are in domiciliul comun se datoreaza exclusiv reclamantei.
Tot gresit a aprecia instanta de fond existenta celui de-al doilea apartament proprietatea partilor care se afla in folosinta exclusiva a paratului, fiind mobilat in cele mai bune conditii. Acest apartament este liber i paratul poate sa se mute in el oricand, iar sustinerea ca apartamentul ar fi inchiriat nu a fost dovedita.
In continuare se arata ca s-a ajuns pana acolo incat si atitudinea corecta a reclamantei in relatiile cu minorul, respectiv de a-i permite sa pastreze legaturile firesti cu tatal sau sa fie interpretate in detrimentul reclamantei.
Instanta de fond a retinut ca nu a dovedit existenta unui drept care, daca nu s-ar admite actiunea s-ar pagubi prin intarziere si nici existenta unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Or, deformarea si proasta crestere si educare a minorului, scaparea lui de sub autoritatea parinteasca constituie cu certitudine o paguba iminenta pe care nimeni nu mai poate repara niciodata. In ce priveste dreptul care s-ar pagubi, nu trebuie identificat in mod necesar, cu vatamarea, contestarea sau ignorarea unui drept subiectiv, in cazul unora din drepturile extrapatrimoniale, interesul personal poate fi exclusiv moral, iar prejudiciul individual invocat poate sa rezulte din violarea unei libertati fundamentale, nu stricto sensu, a unui drept subiectiv. In cazul de fata, in opinia apelantei, agresiunile care au determinat evacuarea paratului pentru 4 luni, continua sub alte forme, mai voalata, respectiv prin agresiuni psihice si economice, confirmata de conduita procesuala in prezentul dosar si in cel de divort.
 In continuare sunt citate dispozitiile art. 4 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
Apelanta evidentiaza ca existenta si perpetuarea starilor tensionate, a unei stari de teama, ingrijorare permanenta a reclamantei, precum si afectarea educatiei copilului minor respectiv existenta tuturor formelor de violenta mai sus aratate, raport la dispozitii art. 919 si 996 Cod procedura civila justifica luarea masurii provizorii a evacuarii atat mai mult cu cat paratul are unde locui.
Literatura de specialitate a precizat ca desi calea procedurala este cea ordonantei presedintiale atunci cand obiectul acesteia intra in categoria cererilor prevazute de art. 919, instanta trebuie sa verifice doar indeplinirea cumulativa a doua conditii de admisibilitate: vremelnicia si neprejudecarea fondului. Aceasta, deoarece, din interpretarea textului legal, conditiei urgentei este prezumata de legiuitor in aceasta materie. De altfel, si doctrina a retinut ca: ..aceste masuri (la care se referea textul art. 613- CPC 1865-n.n.) pot fi luate pe cale de ordonanta presedintiala pentru ca asa prevede legea, deci fara a fi necesar; justificarea vreunei urgente din partea celui care le solicita. Pe de alta parte, avand caracter vremelnic, ele nu sunt de natura sa prejudece fondul procesului, care rezolva prin hotararea finala asupra procesului de divort, sub toate aspectele.
Intimatul P.C.O., in temeiul disp. art.205, art.999 si urmatoarele cod proc.civ., a formulat intampinare la cererea si motivele de apel formulate de reclamanta - apelanta P.L., solicitand respingerea apelului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei apelate nr.43/09.01.2014, pronuntata de Judecatoria B. - Sectia civila, in dosarul nr.8164/190/2013*, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la "chestiunea prealabila solutionarii" invocata de apelanta, se arata ca suplimentarea materialului probator nu reprezinta un motiv de apel de natura sa fie pusa in discutia partilor cu titlu prealabil. Potrivit art.478 cod proc.civ, partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de alte motive, mijloace de aparare sau dovezi decat de cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului. Cu titlu de exceptie instanta poate administra si alte probe in cursul solutionarii apelului, dar numai daca rezulta cu necesitate din dezbateri. Astfel, solicitarea de a fi suplimentat materialul probator in niciun caz nu poate fi prealabila inceperii dezbaterilor.
Raportat la fondul cauzei se arata ca sustinerile reclamantei -apelante cu privire la situatia dintre soti, dupa expirarea ordinului de protectie si intoarcerea intimatului in locuinta comuna, nu constituie motive intemeiate pentru cererea de evacuare intemeiata pe dispozitiile art.919 cod proc.civ. si nici pentru sustinerea caii de atac a apelului, care, chiar daca are caracter devolutiv, trebuie sa cuprinda in mod explicit motivele de fapt si de drept formulate impotriva sentintei apelate, conform art.470 alin.(l) lit.c) cod proc.civ.
Potrivit disp. art.996 alin.(l) cod proc.civ. rap. la art.919 cod proc.civ., apelanta nu a facut dovada existentei unui drept care, daca nu s-ar admite actiunea, s-ar pagubi prin intarziere si nici existenta unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara. Pentru a dispune evacuarea provizorie a intimatului din imobilul domiciliu comun al familiei, respectiv cel in care locuieste impreuna cu apelanta si cu fiul sau minor, instanta trebuie cu prioritate sa analizeze indeplinirea celor doua conditii de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, a existentei unei cereri de divort formulate de partea care solicita emiterea ordonantei de evacuare, precum si daca restrangerea folosintei bunului imobil este justificata prin necesitatea evitarii prejudicierii drepturilor sau interesele legitime ale acesteia.
Potrivit disp. art.53 din Constitutie " (1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
Pentru verificarea indeplinirii conditiei privind proportionalitatea restrangerii dreptului de folosinta al domiciliului comun, instanta de fond a apreciat in mod corect ca nu exista un just echilibru intre limitarea la care este supus dreptul de proprietate si motivele pentru care s-a solicitat evacuarea, masurile nefiind proportionale cu scopul urmarit de apelanta reclamanta.
Prin Decizia nr.172/28.02.2012 pronuntata de Curtea Constitutionala, privind solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.613 din vechiul cod de procedura civila, s-a retinut ca: "o alta conditie impusa de art.53 este aceea ca restrangerea sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o. Pentru verificarea indeplinirii acestei conditii trebuie analizat in ce masura exista un just echilibru intre limitarea la care este supus dreptul de proprietate si interesul public protejat de aceasta limitare".
Interesul ocrotit invocat de apelanta reclamanta este cel reglementat de dispozitiile Legii nr.217/22.05.2003, pentru prevenirea si combaterea violentei in familie. In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamanta sustine ca este victima a violentei in familie, violenta de natura morala, constand in aceea ca este supusa permanent unor "agresiuni psihice si economice confirmate de conduita procesuala in prezentul dosar si in cel de divort si in familie".
Potrivit art.4 lit.b) din susmentionatul act normativ, prin violenta psihologica se intelege " impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica in orice mod si prin orice mijloace, violenta demonstrativa asupra obiectelor si animalelor, prin amenintari verbale, afisare ostentativa a armelor, neglijare, controlul vietii personale, acte de gelozie, constrangerile de orice fel, precum si alte actiuni cu efect similar", iar prin violenta economica se intelege "interzicerea activitatii profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenta primara, cum ar fi hrana, medicamente, obiecte de prima necesitate, actiunea de sustragere intentionata a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi si dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor si resurselor comune, refuzul de a sustine familia, impunerea de munci grele si nocive in detrimentul sanatatii, inclusiv unui membru de familie minor, precum si alte actiuni cu efect similar. "
Intimatul apreciaza ca din ansamblul probator administrat de instanta fondului nu rezulta existenta niciunuia dintre actele materiale care ar conduce la interpretarea potrivit careia reclamanta ar fi victima violentei psihologice sau economice.
A sustine ca violenta consta in "trantirea usilor", "deschide televizorul foarte tare", "nu isi spala vasele", "arunca hainele prin casa", "nu s-a trezit niciodata dimineata", "paratul nu contribuie la cheltuieli", "paratul incita pe parintii lui sa ma urmareasca", "am gasit cainele familiei agonizand intr-o balta de sange", "am fost urmarita de socrul meu", "cunostintele noastre evita sa ne viziteze", inseamna a cere instantei de judecata sa adauge la lege si sa extinda acele acte materiale definitie de legiuitor ca intrand in ansamblul unei conduite violente de natura sa pericliteze viata si sanatatea apelantei si a fiului lor minor.
Or, exceptand faptul ca nici cele reclamate nu au fost dovedite, din ansamblul probator rezulta exact contrariul, respectiv ca intimatul are o relatie extrem de apropiata cu fiul sau, ca se implica in activitatile sale scolare si extrascolare, ca parte din activitatile acestuia sunt coordonate exclusiv de intimat, aspect recunoscut si de reclamanta din raspunsul la interogatoriu (a se vedea consemnarile din procesul verbal de audiere a minorului in camera de consiliu). Faptul ca se afla in imposibilitate materiala sa sustina in mod egal cheltuielile pe care le angajeaza apelanta, care de cele mai multe ori sunt voluptorii, nu inseamna ca este intrunita ipoteza acelei violente economice de interzicere a continuarii activitatii profesionale, privare de mijloace economice sau de mijloace de existenta primara.
Asa cum a sustinut in fata instantei de fond si cum rezulta din depozitiile martorilor audiati, lucreaza in sistemul bugetar, veniturile sale fiind fixe si limitate, insa aceste venituri le realizeaza de la data la care s-au casatorit, inainte de a avea un copil si inainte de mutarea in domiciliul din a carui locuinta se cere evacuarea sa. A depus la dosarul cauzei inscrisuri din care rezulta ca este implicat in acoperirea cheltuielilor de intretinere a minorului si a acoperirii cheltuielilor pentru utilitati, iar faptul ca apelanta le apreciaza insuficiente in niciun caz nu poate constitui un argument de natura a proba existenta violentei economice.
Mentioneaza ca parintii il ajuta financiar, asa cum au facut-o si anterior formularii cererii de divort, contribuind cu suma de 200.000 euro la edificarea constructiei din V.J  (in acest sens sunt depuse la dosar extrase bancare din care rezulta cu evidenta faptul ca intimatul a imprumutat impreuna cu sotia sa aceasta suma de bani de la parintii intimatului in anul 2008, suma fiind virata in contul personal al apelantei).
Mai sustine apelanta ca instanta fondului a gresit atunci cand, in cursul administrarii probei testimoniale, a respins acele intrebari relative privitoare la relatiile acesteia cu parintii mei, pentru ca prin notiunea de "familie" se intelege inclusiv ascendentii, intrebarile fiind astfel de natura sa edifice instanta cu privire la presiunile psihice la care este expusa. In raport de cererea de chemare in judecata, care are ca obiect evacuarea provizorie a intimatului din domiciliul comun in care locuieste doar cu apelanta si cu fiul lor, imprejurarile privitoare la relatiile acesteia cu socrii sai nu poate fi de natura sa dovedeasca pretinsele stari emotionale pe care le parcurge in interiorul domiciliului.
Cu privire la decesul cainelui de companie, asa cum si instanta de fond a retinut, nu exista nicio proba la dosarul cauzei de natura a dovedi faptul ca i se poate imputa intimatului acest lucru. Doctorul veterinar, in ziua in care a consultat cainele ce se afla in agonie, a precizat ca in cursul saptamanii anterioare a fost o ampla campanie de deratizare si ca mai multi caini din zona au consumat din substantele toxice, fapt ce le-a cauzat decesul.
In drept: art.205, art.999 si urmatoarele Cod proc.civ., Legea nr.217/22.05.2003, art.53 din Constitutia Romaniei.
Apelul este nefondat.