REVENDICARE IMOBILIARA

REVENDICARE IMOBILIARA.

Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 6869/2012, pronuntata in dosarul nr. 3702/190/2011

Prin cererea inregistrata pe rolul instantei sub numarul de mai sus, reclamantii M.V. si  M.M. au solicitat sa se dispuna obligarea paratilor C.D. si C.I. la recunoasterea dreptului de proprietate asupra portiunii de terasa ce le-a revenit reclamantilor, precum si asupra pivnitei, proprietatea acestora din urma, aflata la demisolul cladirii ce le-a revenit in baza Sentintei civile nr. 3606/2010, pronuntata de Judecatoria B in dosarul civil nr. 3615/190/2006, sa le predea in posesie si sa se abtina pe viitor de la orice acte de tulburare a dreptului acestora de proprietate asupra imobilelor; cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca reclamantii sunt proprietari asupra imobilului identificat in CF 4555/I B, nr. top. 2702/7/I, compus din 1 camera, bucatarie, terasa in suprafata de 9,25 mp si pivnita. Prin sentinta civila mentionata s-a partajat atat beciul, cat si terasa, care, initial, era comuna cu portiunea de terasa a paratilor, sentinta ramanand irevocabila prin respingerea recursurilor declarate de ambele parti. Cu toate acestea, reclamantii sustin ca paratii nu vor sa puna in executare de buna-voie dispozitivul hotararii, in sensul de a le lasa libera folosinta a beciului si a terasei.
In drept s-au invocat prevederile art. 480 Cod civil.
In probatiune s-a solicitat acvirarea dosarului nr. 3615/190/2006 si admiterea interogatoriului paratilor. 
Legal citati, paratii C.D. si C.I. au formulat intampinare, precizata la termenul din 18.10.2011, prin care au solicitat respingerea actiunii introductive ca neintemeiata; cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca reclamantii nu fac dovada dreptului de proprietate conform art. 557 pct. 4 coroborat cu art. 885 si 887 pct. 1 din Codul civil, respectiv, in cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobandeste prin inscriere in cartea funciara, cu respectarea dispozitiilor art. 888, cu exceptia cazurilor stabilite la art. 887, adica drepturile reale se dobandesc fara inscriere in cartea funciara daca provin din mostenire, accesiunea naturala, vanzare silita, expropriere pentru cauza de utilitate publica, precum si in alte cazuri expres prevazute de lege. De asemenea, conform art. 6 pct. 6 din Codul civil, dispozitiile legii noi sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acesteia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din casatorie, filiatie, adoptie si obligatia legala de intretinere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, si din raporturile de vecinatate, daca aceste situatii juridice subzista dupa intrarea in vigoare a legii noi. Astfel, reclamantii nu pot exercita actiunea in revendicare intrucat aceasta este exclusiva proprietarului.
Paratii sustin ca actiunea este neintemeiata motivat de faptul ca, in cazul actiunii in revendicare, fiind vorba de mijlocul de aparare al proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, este necesar sa existe calitatea de posesori in persoana paratilor. Acestia arata ca isi exercita dreptul de proprietate asupra terasei prin trecere si acces la imobilul apartament, proprietatea lor, aceasta fiind unica modalitate de utilizare. Mai mult, reclamantii, cu rea-credinta, au amplasat diferite obiecte pe terasa pentru a ingreuna utilizarea acesteia conform destinatiei sale.
In ceea ce priveste pivnita, paratii arata ca aceasta este proprietatea lor, dobandita prin cumparare si mostenire, precum si in temeiul legii, contractul invocat de reclamanti ca sursa de dobandire a acestui bun fiind nul absolut. Prin contractul de vanzare-cumparare nr. 391/1997, incheiat intre antecesorii paratului C.D., acestia au dobandit un drept de proprietate asupra imobilului apartament nr. 2 din B, str. I, nr. 17, precum si asupra terenului de sub constructie, conform art. 9 din HG 11/1997. Astfel, in conformitate cu art. 489 Cod civil, proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si subfetei lui, rezultand ca pivnita in litigiu, incorporata integral in subfata terenului mentionat, a revenit antecesorilor paratului, o data cu imobilul cumparat. Ulterior, prin succesiune legala, aceste drepturi s-au transferat in patrimoniul paratului.
Paratul mai arata ca, sub aspectul vanzarii acestei pivnite, contractul incheiat de Primaria B prin care a instrainat familiei R o parte din imobil, este nul absolut pentru cauza ilicita, deoarece la data de 26.11.1997, vanzatoarea cunostea ca nu mai este proprietara acestei parti din imobil intrucat vanduse anterior intreaga suprafata de teren de sub casa, mentiunea din contractul cu antecesorii paratului fiind edificatoare in acest sens. Pe de alta parte, cumparatorii au fost de rea-credinta la momentul cumpararii intrucat cunosteau amplasamentul pivnitei, fiind fosti chiriasi in apartamentul pe care l-au cumparat. In aceste conditii, ambele parti ale contractului stiau ca tranzactioneaza proprietatea altei persoane.
In drept s-au invocat prevederile art. 115 si urm. Cod procedura civila, art. 557 pct. 4, 885 alin. 1, 887 alin. 1 si 6 alin. 6 Cod civil.  
In probatiune s-a solicitat admiterea interogatoriului, proba testimoniala si dispunerea unei expertize, daca va fi necesar.
Prin scriptul depus la dosarul cauzei la termenul din 19.06.2012, reclamantii au solicitat instantei sa ia act de faptul ca nu-si mai sustin pretentiile din actiunea introductiva referitoare la revendicarea portiunii de terasa ce le-a revenit potrivit Sentintei civile nr. 3606/2010, pronuntata de Judecatoria Bistrita in dosarul civil nr. 3615/190/2006, datorita faptului ca, in cursul derularii cauzei, paratii le-au lasat libera folosinta a terasei.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma probelor administrate si a temeiurilor juridice aplicabile, instanta retine urmatoarele :
Prin sentinta civila nr. 3606/09.06.2010, ramasa irevocabila prin respingerea recursului, pronuntata de Judecatoria B in dos. nr. 3615/2006, reclamantilor le-a fost admisa cererea de partaj a beciului (pivnitei) imobilului cu nr. 17 din mun. Bistrita, identificat in CF 4555 B, ei devenind proprietari in mod exclusiv pe o suprafata de 4,79 m2 din pivnita (beci), precum si in cota de 1/3 din suprafata de 6,54 m2 reprezentand parti comune ale beciului. Chiar si inainte de pronuntarea acestei hotarari, reclamanti aveau un drept de coproprietate asupra beciului, drept ce decurge din calitatea de proprietar asupra apartamentului cu nr. 1 din imobil, beciul fiind destinat a fi folosit in comun de toti proprietarii de apartamente din acel imobil, neexistand niciun temei ca numai unul dintre proprietari sa utilizeze aceasta parte comuna indiviza.
Prin urmare, in prezent ne aflam in situatia in care paratii au calitatea de posesori neproprietari fata de suprafata de 4,79 m2 atribuita exclusiv reclamantilor, iar reclamantii sunt proprietari neposesori ai suprafetei mentionate, fiind indeplinite conditiile admiterii actiunii in revendicare, denumita in mod sugestiv in doctrina actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar.
Sustinerile paratilor in sensul ca reclamantii nu sunt proprietari ai beciului, intrucat dreptul acestora nu a fost inscris in cartea funciara nu pot fi primite, intrucat paratilor le este opozabila hotararea judecatoreasca mentionata la inceputul considerentelor, dispozitivul hotararii mentionand in mod expres obligatia paratilor de a ridica lacatul de la usa de intrare a pivnitei (beciului) imobilului, fiind partajat si beciul prin aceasta sentinta.
Desi reclamantii ar fi putut solicita punerea in executare a hotararii judecatoresti respective pentru valorificarea drepturilor acestora, instanta este tinuta a se pronunta pe cererea de chemare in judecata formulata, context in care se remarca faptul ca reclamantii au calitatea de coproprietari (fiind bun comun) in mod exclusiv pentru o parte din beci (n.red. 4,79 m2) si de coproprietari  pentru cota parte de 1/3 din 6,54 m2, astfel ca va fi admisa cererea asa cum a fost precizata, paratii fiind obligati sa permita reclamantilor accesul in pivnita pentru a-si putea exercita drepturile ce decurg din calitatea de coproprietar, abtinandu-se pe viitor de la orice acte de tulburare a drepturilor reclamantilor asupra pivnitei imobilului mentionat.
Este adevarat ca si paratii sunt coproprietari la randul lor asupra beciului, pentru suprafetele ce le revin conform partajului, insa acest fapt nu poate fi de natura a le permite ca exercitarea drepturilor lor sa se faca cu ingradirea exercitarii drepturilor ce apartin reclamantilor, conduita paratilor fiind contrara celor stabilite in mod irevocabil de instantele judecatoresti.
In fine, in temeiul art. 274 C.proc.civ., avand in vedere culpa paratilor ce sfideaza practic o hotarare judecatoreasca, instanta va obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanti in cuantum de 1.592,5 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru, timbrul judiciar si onorariu avocat.
Impotriva sentintei expuse, in termen, au declarat recurs paratii C.D. si C.I., care au solicitat modificarea acesteia in sensul respingerii actiunii si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
S-au formulat urmatoarele critici fata de sentinta atacat:
In prezent reclamantii intimati nu fac dovada dreptului de proprietate asupra  pivnitei, asa cum prevad dispozitiile art.557 alin.4 din Codul civil, coroborate cu art.885, 887 alin.1 din Codul civil. Ei sustin a acest aspect l-au invocat si in fata instantei de fond insa aceasta a inlaturat apararea lor retinand ca hotararea judecatoreasca prin care reclamantii au d0obandit dreptul de proprietate le este opozabila paratilor.
Apreciaza recurentii ca  instanta de fond a incalcat dispozitiile Noului Cod civil care sunt de imediata aplicare, dispozitii care prevad ca dreptul de proprietate asupra imobilelor se dobandeste doar prin inscriere in cartea funciara cu exceptiile reglementate, exceptii in care nu se invedereaza situatia din prezenta speta.
Cum reclamantii nu au facut dovada dreptului de proprietate  in mod gresit s-a admis  actiunea in revendicare.
O alta critica  formulata de recurenti  se refera la faptul ca  pivnita revendicata de reclamanti se afla sub  imobilul apartament ce apartine paratilor recurenti astfel ca aceasta este incorporata integral in subfata terenului proprietatea recurentilor dobandita de autorul lor, prin cumparare si apoi de ei prin succesiune legala, astfel ca, in prezent, recurentul  in calitate de proprietar al terenului este proprietar si al subfetei  acestui teren, care incorporeaza si pivnita revendicata.
Se sustine totodata ca  este nul contractul de vanzare cumparare  prin care primaria Bistrita a vandut  familiei R o parte din pivnita, cat timp n vanzatoarea nu era proprietatea acesteia si  cunostea aceste aspect, astfel ca atat vanzatoarea cat si cumparatorii aui fost de rea credinta. proprietarii critica  adusa sentintei constand in aceea ca in mod nelegal instanta a admis actiunea in revendicare in conditiile in care reclamantii nu au probat   ca sunt proprietari inscrisi in cartea funciara iar dispozitiile art.   din Codul civil prevad ca dovada dreptului de proprietate  se face cu extrasul de carte funciara.
Intimatii, prin avocat, au formulat intampinare , prin care au solicitat respingerea recursului aratand ca beciul in litiu a fost inscris in cartea funciara odata cu imobilul constructie  si ca nu au  efectuat o noua inscriere dupa pronuntarea sentintei civile din dosarul nr.5615/190/2006, intrucat prin aceasta sentinta nu a fost schimbat in niciun fel situatia de carte funciara, astfel ca nu au avut ce inscrie in cartea funciara.
Cea de-a doua critica a fost formulata de recurenti si in dosarul nr.3615/190/2006 si a fost rezolvata prin respingerea cererii reconventionale,  aceasta aparare nefiind invocata pe cale reconventionala in fata instantei de fond  constienti fiind ca exista autoritate de lucru judecat, dar au invocat prin recursul declarat probabil sa  in ideea de a impresiona instanta de recurs, considerandu-se victime ale sistemului  de justitie.
 Recursul declarat nu este fondat, nefiind dat niciun motiv de modificare a sentintei atacate.