DIVORT DIN VINA AMBELOR PARTI

DIVORT DIN VINA AMBELOR PARTI.

Judecatoria Bistrita - sectia civila, Sentinta civila nr. 1209/2012, pronuntata in dosarul nr. 7095/190/2010

Prin actiunea civila inregistrata la aceasta instanta sub numarul de mai sus, reclamanta M.N. a solicitat instantei in contradictoriu cu paratul M.I., ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna desfacerea casatoriei incheiata la data de 19.08.1981 in fata ofiterului de stare civila din com. Romuli, inregistrata sub numarul 16.din 19.08.1981, din culpa ambelor parti; sa dispuna ca reclamanta sa-si reia numele avut inainte de incheierea casatoriei, acela de "C"; sa incredinteze reclamantei spre crestere si educare pe minora M.M.C., nascuta la data de 16.07.1995 in Mun. B, nastere inregistrata sub nr. 1335 din 21.07.1995, conform certificatului de nastere seria NJ nr. 280309 / 10.06.2010; sa oblige paratul la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei M.M.C., in cuantum de ¼ din veniturile paratului; cu cheltuieli de judecata in caz de opozitie.
In motivare arata ca a incheiat casatoria cu paratul la data de 19.08.1981 in Com. R, iar casatoria a fost inregistrata sub numarul 16 din 19.08.1981, dupa cum rezulta din certificatul de casatorie seria CB nr. 450650.
Dupa casatorie s-au mutat impreuna in B, Aleea I, nr. 3, sc. C, ap. 31, jud. BN, imobil in care locuiesc si in prezent. Din casatorie s-au nascut doi copii, M.I.M., nascut la data de 16.02.1992 si M.M.C., nascuta la data de 16.07.1995.
Dupa casatorie, o perioada de timp relatiile dintre parti au decurs normal, fara a avea discutii in contradictoriu si nemultumiri unul fata de celalalt. Mai arata ca de aproximativ 10 ani, paratul a inceput sa isi schimbe treptat comportamentul fata de ea. A inceput cu injurii si expresii jignitoare si a ajuns pana la acte de violenta fizica, lovind-o cu mainile si picioarele, sau lovind-o de peretii locuintei. La inceput agresiunile erau rare, respectiv o data la doua saptamani, dar in ultimul an agresiunile au ajuns sa fie dese, chiar si de doua ori pe saptamana.
Mai arata reclamanta ca au plecat impreuna in Spania la munca, crezand ca acolo veniturile banesti vor fi mai mari, iar paratul isi va schimba comportamentul fata de ea. Comportamentul paratului nu s-a schimbat, supunandu-o la aceleasi violente si la aceeasi tensiune psihica. Nu a mai putut suporta suferintele, astfel ca a fost nevoita sa plece de acasa intr-o noapte in luna martie 2010. Dupa acel eveniment, arata ca violentele au devenit mai brutale, astfel ca din luna iunie 2010 s-a mutat in alta locuinta.
A solicitat ca fiica acestora minora sa ii fie incredintata ei spre crestere si educare, aratand ca aceasta solutie ar fi cea mai buna pentru ea, intrucat poate sa-i ofere atat educatia, cat si afectiunea de care are nevoie pentru buna crestere si maturizare armonioasa.
Raportat la cele aratate mai sus, considera ca relatiile de familie sunt iremediabil vatamate, astfel incat casatoria este vadit imposibila pentru reclamanta.
In drept, a invocat prevederile  art. 37 alin. 2, 38, 42 alin. 1 si 3 si 94 din Codul Familiei, art. 607 si urm. din Codul de Procedura Civila.
In probatiune s-au anexat inscrisuri, a solicitat incuviintarea probei testimoniale si efectuarea anchetei sociale.
In data de 03.11.2010 paratul a depus un inscris prin care a aratat ca niciuna dintre parti nu mai locuieste in Romania, iar costurile de deplasare ar fi prea mari. A sustinut ca procesul ar trebui sa se judece la instanta de la domiciliul lor din Spania.
Mai arata ca reclamanta ar avea o relatie extraconjugala cu seful ei din Spania si acesta ar fi principalul motiv pentru care a intentat divort.
In probatiune s-au anexat inscrisuri si a  solicitat incuviintarea probei testimoniale.
Prin incheierea pronuntata in data de 03.11.2010 instanta a respins exceptia necompetentei generale a instantelor romane de a solutiona cauza ce formeaza obiectul prezentului dosar, ca neintemeiata.
In sedinta publica din data de 23 martie 2011 paratul, prin reprezentant, a aratat ca nu este de acord cu admiterea actiunii, solicitand pronuntarea acestuia din vina ambelor parti.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei precizare, prin care a aratat ca solicita desfacerea casatoriei din vina ambelor parti.
In drept a invocat prevederile art. 373, lit. B si art. 379, alin. 1 Cod civil.
Paratul a depus pentru termenul de judecata din data de 01.02.2012 intampinare solicitand instantei sa respinga ca neintemeiata actiunea de divort intrucat raporturile dintre soti nu sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei este posibila, avandu-se in vedere disp. art. 258 alin.(2) si (3) C.civ. care dispun ca familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului, iar statul este obligat sa sprijine atat incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei.
Prin acelasi inscris, paratul a formulat si cerere reconventionala prin care, in cazul in care se va admite actiunea, solicita sa se stabileasca domiciliul minorei M.M.C., nascuta la data de 16.07.1995, la domiciliul paratului; sa oblige pe reclamanta la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei, in cuantum de ¼  din veniturile realizate, pana la majoratul acesteia si dupa, in cazul in care va urma cursurile invatamantului superior.
In motivare arata ca, prin precizarea actiunii de divort, reclamanta invoca disp. art. 39 si art.42 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil.
Astfel, potrivit art. 39 la alin.(1): "Dispozitiile Codului civil privind divortul se aplica fara a se deosebi intre casatoriile incheiate inainte sau dupa intrarea sa in vigoare.", iar art. 42 prevede ca: "In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art. 373 lit. b) si art. 379 alin.(l) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil."
Raportat la disp. legale invocate de catre reclamanta, a solicitat instantei sa constate ca aceasta trebuie sa faca dovada certa ca motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare la data de 1 octombrie 2011 a Codului civil, motiv pentru care, fata de probele administrate a solicitat instantei sa respinga ca inadmisibila si nedovedita actiunea de divort, nefiind aplicabile disp. art. 373 lit "b" si art. 379 alin.(1) C.civ.
Mai arata ca intr-adevar, art. 373 lit "b" dispune ca divortul poate avea loc "atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila", insa, a solicitat instantei sa retina ca ancheta sociala (f.126-131) efectuata de Judecatoria de prima Instanta Nr.2, A.R. din Madrid din Spania, la data de 13 septembrie 2011, iar nu dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, precizeaza "Echipa Psiho-Sociala Tribunalul Superior de Justitie A.R." concluzioneaza in nota finala "ca Studiul Socio-familial se refera doar la situatia care a existat in momentul efectuarii sale si de aceea rezultatele nu se pot extrapola altor circumstante sau conditii ambientale."
Prin urmare, paratul nefiind de acord cu divortul, a solicitat instantei sa constate ca parata nu a dovedit ca are motive temeinice in conditiile in care nu s-a dovedit ca raporturile dintre soti au devenit grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Apoi, proba in dovedirea actiunii formulate revine reclamantei care este obligata sa faca dovada ca are motive serioase de divort.
Pentru a se preveni orice greseala privind aflarea adevarului, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale, in temeiul prev. art. 129 alin.(4) si (5) C.pr.civ., a solicitat instantei sa aiba in vedere si disp. art. 258 alin.(2) si (3) C.civ., potrivit carora: "(2) Familia are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. (3) Statul este obligat sa sprijine, prin masuri economice si sociale, incheierea casatoriei, precum si dezvoltarea si consolidarea familiei"".
Pe cale de consecinta, a solicitat instantei sa constate ca probele administrate de reclamanta nu sunt apte sa conduca la admiterea actiunii.
De asemenea, a solicitat sa se retina ca sustinerile reclamantei din actiunea de divort (f.3 alin.3) prin care arata ca a fost lovita cu picioarele sau "de peretii locuintei" si ca "la inceput agresiunile au fost rare, respectiv o data la doua saptamani, dar in ultimul an agresiunile au ajuns sa fie dese, chiar si de doua ori pe saptamana", nu au fost probate.
Asadar, intrucat sub acest aspect nu sunt dovedite motive temeinice care sa faca imposibila continuarea casatoriei si nici o nepotrivire de caracter insurmontabila nu s-a dovedit, atata timp cat exista doi copii, a solicitat respingerea actiunii de divort, ca fiind neintemeiata.
In situatia in care se va admite totusi actiunea de divort, a solicitat ca aceasta sa se faca din vina exclusiva a reclamantei, fapt pentru care a solicitat sa se stabileasca domiciliul minorei M.M.C., la domiciliul paratului si sa se dispuna obligarea reclamantei la plata unei pensii de intretinere lunare in favoarea minorei, in cuantum de ¼ din veniturile sale, pana la majoratul acesteia si dupa, in cazul in care va urma cursurile de invatamantului superior.
In drept, a invocat prevederile art. 39 si art.42 din Legea nr. 71/2011, art. 258 alin.(2) si (3), art.263, art. 373 lit "b" si art. 379 alin.(1) C.civ., art. 129 alin.(4) si (5), art.607 si urm. C.pr.civ.
In probatiune s-au anexat inscrisuri si s-a solicitat incuviintarea probei testimoniale.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele: 
Reclamanta si paratul s-au casatorit la data de 19.08.1981, la Primaria com. R, iar din relatiile de casatorie au rezultat doi copii, M.I.M., nascut la data de 16.02.1992, in prezent major, si M.M.C., nascuta la data de 16.07.2005, minora.
Declaratia martorilor B.A., I.E. si I.T.N. releva faptul ca intre reclamanta si parat au existat neintelegeri inca din anul 2009 iar incepand cu anul 2010 neintelegerile s-au acutizat, cei doi soti avand chiar un comportament violent unul fata de celalalt. In vara anului 2010 partile s-au despartit in fapt. De asemenea, declaratia martorei B.A. releva faptul ca reclamanta are o relatie extraconjugala. Existenta neintelegerilor intre cei doi soti rezulta si din faptul formularii de catre reclamanta a plangerii impotriva sotului sau pentru exercitarea unor acte de amenintare, plangere ce a fost solutionata de instanta din A.R. prin hotararea pronuntata la data de 10.06.2010, in hotararea mentionata retinandu-se ca sotii au prezentat versiuni complet contradictorii, fara a exista insa o data obiectiva care sa confirme una dintre variante. Existenta neintelegerilor dintre reclamanta si parata este confirmata si de constatarile cuprinse in continutul anchetei sociale efectuate de Judecatoria de Prima Instanta nr. 2 A.R. (Madrid), reclamanta declarand in fata instantei mentionate ca s-a simtit de-a lungul casatoriei zi de zi umilita, devalorizata si maltratata de sotul ei, iar paratul aratand ca i-a iertat sotiei infidelitatea si ca doreste sa mentina familia unita. In cuprinsul anchetei sociale se arata totodata ca toti membri familiei sunt de acord ca atmosfera din familie este foarte tensionata, fapt ce o afecteaza pe minora.
Potrivit art. 373 lit. b Cod civil divortul poate avea loc atunci cand, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila, iar potrivit art. 379 alin. 1 Cod civil, divortul in temeiul art. 373 lit. b se poate pronunta daca instanta stabileste culpa unuia dintre soti sau culpa ambilor soti in destramarea casatoriei. Astfel, pentru pronuntarea divortului in temeiul art. 373 lit. b din Codul civil este necesara intrunirea a doua conditii: raporturile dintre soti sa fie grav vatamate iar continuarea casatoriei sa nu mai fie posibila, datorita unor motive temeinice, si existenta culpei unuia dintre soti sau a ambilor soti.
Raportat la starea de fapt relevata de martorii audiati, inscrisurile depuse in probatiune si consemnarile din cuprinsul anchetei sociale efectuate de Judecatoria de Prima Instanta nr. 2 A.R. (Madrid), in cauza instanta apreciaza ca fiind indeplinite conditiile pentru desfacerea casatoriei in temeiul 373 lit. b Cod civil, urmand a dispune desfacerea casatoriei dintre reclamanta si parat din culpa comuna, nefiind relevata o culpa exclusiva a unuia dintre soti in destramarea relatiilor de familie.
In temeiul art. 383 alin. 3 Cod civ., potrivit caruia daca nu a intervenit o intelegere intre soti sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti poarta numele dinaintea casatoriei, si tinand seama si de cererea expresa a reclamantei de reluare a numelui avut anterior casatoriei, reclamanta va reveni la numele avut anterior casatoriei, acela de "C".
Potrivit dispozitiilor art. 397 din Codul civil, dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide in alt mod, iar potrivit art. 398 Cod civil instanta judecatoreasca hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata de unul dintre parinti daca exista motive intemeiate. Astfel, regula in materia exercitarii autoritatii parintesti este exercitarea acesteia de catre ambii parinti iar exercitarea autoritatii parintesti de catre unul dintre parinti reprezinta o exceptie si poate fi dispusa doar in situatia in care exista motive intemeiate, cu luarea in considerare a interesului superior al copilului. Probele administrate in cauza nu au relevat existenta unor motive temeinice care sa justifice exercitarea autoritatii parintesti doar de catre unul dintre parinti si care sa conduca la concluzia ca este in interesul minorei exercitarea in acest mod a autoritatii parintesti, astfel ca instanta, tinand seama de faptul ca autoritatea parinteasca reprezinta nu doar ansamblul de drepturi privind persoana si bunurile copilului ci si ansamblul de obligatii privitoare la persoana si bunurile copilului, urmeaza a dispune ca autoritatea parinteasca privitor la minora M.M.C., nascuta la data de 16.07.1995, sa fie exercitata de ambele parti.
In ceea ce priveste locuinta minorei, instanta retine ca ancheta sociala efectuata de instanta din Spania concluzioneaza faptul ca ambii parinti au abilitatile necesare pentru a avea grija de minora, le respecta propriile decizii referitoare la situatia familiei, si ca in prezent reclamanta este cea care ofera minorei in plan economic si material o mai buna stabilitate, minora avand totodata o relatie mai stabila cu mama. De asemenea, ancheta sociala cuprinde si pozitia minorei fata de consecintele despartirii parintilor sai, aceasta declarand in fata instantei ca ar fi mult mai convenabil sa locuiasca cu mama sa, intrucat daca ar ramane cu tatal sau ar continua certurile, fapt ce o oboseste. Tinand seama de concluziile anchetei sociale si de pozitia minorei, in temeiul art. 400 alin. 2 Cod civil, instanta va stabili domiciliul minorei M.M.C. la reclamanta, iar in baza art. 402 alin. 1 si art. 529 din Codul civil, paratul  va fi obligat sa plateasca in favoarea minorei o pensie de intretinere in cuantum de 167,5 lei lunar, incepand cu data pronuntarii prezentei hotarari, 08.02.2012, pana la majoratul minorei. La stabilirea cuantumului pensiei de intretinere instanta a avut in vedere venitul minim pe economie din Romania, tinand seama de faptul ca paratul este cetatean roman iar ancheta sociala efectuata de autoritatile din Spania releva faptul ca in prezent paratul nu are un loc de munca in Spania.
Impotriva sentintei expuse a declarat apel, in termen legal, paratul M.I., prin care a solicitat admiterea acestuia, anularea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare, intrucat instanta de fond a incalcat in mod evident principiile fundamentale ale procesului civil si art.6 din C.E.D.O., nesocotind dreptul la aparare, principiul aflarii adevarului, principiul egalitatii armelor in procesul civil, al oralitatii si al contradictorialitatii, cu cheltuieli de judecata, pentru motivele ce urmeaza.
In jurisprudenta CEDO s-a retinut constant ca sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri in contradictoriu intre parti.
Prin urmare, procedura in care instanta de fond, la termenul din 1.02.2012, a constatat ca, nefiind alte cereri, cauza era in stare de judecata, a dat cuvantul pe fond reprezentantului reclamantei, infrangand exigentele art.6 din CEDO.
Astfel, sentinta civila atacata s-a dat cu incalcarea dreptului la aparare, a principiului egalitatii armelor in procesul civil, al oralitatii si contradictorialitatii, prin respingerea cererii de amanare pentru imposibilitate de prezentare, incalcandu-se prevederile art.156 alin.(1) Cod procedura civila, dupa cum reiese din alin.11 din incheierea din data de 1.02.2012, unde s-a retinut ca instanta respinge cererea de amanare formulata de mandatarul paratului, avand in vedere ca nu s-au anexat inscrisuri doveditoare.
Cererea de amanare nu a fost respinsa pentru netemeinicie, ci doar pentru ca nu s-au depus inscrisuri, desi a precizat ca va fi probata prin Ordinul de deplasare, pe care nu-l putea prezenta la data depunerii cererii in data de 31.01.2012, pentru ca urma sa fie confirmat de instanta C.A. C la data de 1.02.2012.
Mai mult decat atat, prin adresa de e-mail a transmis la data de 1.02.2012, incheierea de sedinta din data de 25.01.2012 care facea dovada unui proces aflat pe rolul C.A. C cu termen la data de 1.02.2012, dar nici aceasta nu a fost luata in considerare de instanta si fara a se pronunta cu privire la aceasta cerere.
Apoi, prin serviciul de registratura al instantei, la data de 2.02.2012, a depus o cerere de redeschidere a dezbaterilor, atasand in dovedire, incheierea de sedinta din data de 25.01.2012 a C.A. C si Ordinul de deplasare care atesta prezenta mandatarului av. R.O., la C.A. C, insa nici cu privire la aceasta cerere instanta de fond nu s-a pronuntat.
Aplicarea in timp a dispozitiilor privitoare la divort, in cadrul cauzelor in curs de solutionare la data intrarii in vigoare a Codului civil, este reglementata dedisp.art.42 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, care dispune ca:"In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta de judecata poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art.373 lit.b si art.379 alin.(1) din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil".
Asadar, in solutionarea cauzelor de divort, in privinta divortului din culpa, sunt aplicabile dispozitiile Codului civil.
Raportat la prevederile mai sus mentionate, prin sentinta apelata s-a incalcat principiul aflarii adevarului prin aceea ca s-a respins proba testimoniala solicitat a fi administrata in cererea reconventionala, tocmai pentru a proba ca motivele de divort nu mai subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil.
Fata de pozitia apelantului exprimata prin cererea reconventionala, instanta de fond, neacordandu-i un nou termen de judecata, a fost lipsit de dreptul de a pune concluzii orale pe fondul cauzei, in contradictoriu cu reclamanta si, de asemenea, de a sustine cu toate diligentele apararea paratului avand in vedere proba testimoniala solicitata, prin care sa dovedeasca ca dupa intrarea in vigoare a Codului civil nu mai subzista motivele de divort invocate de reclamanta in cererea de divort.
Declaratiile martorilor B.A. si I.E., ambele fiind luate la data de 23.03.2011, raportat la art.42 din Legea nr.71/2011, nu au nicio relevanta, iar din depozitia martorului I.T.N., chiar daca a fost luata la data de 09.11.2011, adica dupa intrarea in vigoare a Codului civil, nefiind contestate cu propriile simturi nu face in nici un fel referire la momente ulterioare datei de 1.10.2011, pentru a se dovedi ca motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil.
Asadar, raportat la disp.art.42 din Legea nr.71/2011, probele administrate de reclamanta in cauza nu erau suficiente si instanta nu a dispus ca parata sa-si completeze probele in dovedirea cererii. Reiese ca "punerea in discutia partilor" a incuviintarii audierii martorului M.N. a fost pur formala, cererea fiind respinsa deoarece instanta a raportat-o la "data solicitarii", fara a analiza insa, fata de dispozitiile legale mai sus invocate, motiv pentru care solicita incuviintarea mijloacelor de aparare si a dovezilor invocate la prima instanta.
Sentinta apelata s-a pronuntat fara a se tine cont de dispozitiile art.129 alin.(5) Cod procedura civila. Astfel, neascultarea martorului propus in apararea paratului dovedeste ca instanta de fond nu avea cum sa se convinga cu privire la existenta sau nu a motivelor de divort si dupa intrarea in vigoare a Codului civil, ceea ce dovedeste nelegalitatea si netemeinicia acesteia.
Pentru dovedirea faptului ca motivele de divort nu mai subzista dupa intrarea in vigoare a Codului civil se solicita sa se incuviinteze audierea martorului M.N..
Prin intampinare, reclamanta s-a opus admiterii apelului, invocand apararile ce succed.
Printre motivele de apel invocate de catre paratul apelant este acela ca dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, motivele de divort nu ar mai subzista, iar acest aspect ar fi relevant si ar duce la respingerea actiunii de divort, raportat la dispozitiile art.42 din Legea 71/2011 potrivit caruia "In cazul cererilor de divort formulate anterior intrarii in vigoare a Codului civil, instanta poate sa dispuna divortul in temeiul prevederilor art.373 lit.b si art.379 alin.1 din Codul civil, chiar daca retine culpa exclusiva a reclamantului, in masura in care motivele de divort subzista si dupa intrarea in vigoare a Codului civil".
Interpretarea data de catre apelant acestui text din legea de punere in aplicare a Codului civil este una inedita, interpretare pe care legiuitorul cu siguranta nu a avut-o in vedere cu ocazia redactarii acestui articol. Apelantul apreciaza ca actiunea de divort introdusa inainte de intrarea in vigoare a Codului civil, intemeiata pe culpa partilor, ar trebui respinsa daca motivele de desfacere a casatoriei nu mai subzista si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil.
Daca se da aplicare acestei interpretari, se accepta faptul ca legiuitorul a dorit sa puna partile din procesul de divort in situatia de la inceputul casatoriei si sa faca abstractie de faptul ca relatiile dintre soti au fost vatamate in perioada in care vechiul cod al familiei era in vigoare. Altfel spus, apelantul sustine ca legiuitorul ar fi dorit sa se faca abstractie de motivele de divort aparute sub imperiul vechiului cod al familiei si ar fi dorit sa aiba relevanta doar motivele aparute sub imperiul noului Cod civil.
Considera ca nu acesta a fost scopul legiuitorului atunci cand a dat articolului 42 aceasta formulare. Acest articol are aplicabilitate limitata si se refera la situatiile cand culpa in desfacerea casatoriei apartine in exclusivitate reclamantului. In vechiul cod al familiei, aceasta situatie nu si-a gasit reglementare, iar actiunea de divort urma sa fie respinsa daca se retinea culpa exclusiva a reclamantului, potrivit principiului "nemo auditur propriam turpidudinem allegans". Potrivit noului Cod civil, in situatia in care din probele administrate rezulta culpa exclusiva a reclamantului, divortul se pronunta, chiar daca paratul nu a cerut divortul. Potrivit art.42, citat mia sus, doar in aceasta situatie motivele de divort trebuie sa subziste si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil, respectiv daca s-ar retine culpa exclusiva a reclamantului, atunci motivele de divort trebuie sa subziste si dupa intrarea in vigoare a noului Cod civil.
Pe de alta parte, chiar daca s-ar accepta interpretarea data de catre paratul apelant, este nereal faptul ca motivele de divort nu au existat si dupa desfacerea casatoriei. Violentele asupra reclamantei au continuat inclusiv in anul 2012, astfel cum rezulta din certificatul medico-legal eliberat la data de 12.06.2012, potrivit caruia reclamanta a prezentat leziuni traumatice care au putut data din 25.05.2012.
In privinta motivelor de apel referitoare la nerespectarea dreptului la aparare, acestea trebuie inlaturate intrucat se intemeiaza in esenta pe respingerea cererii de amanare formulata de catre reprezentantul paratului. Aceasta cerere a fost respinsa intrucat motivele cererii nu au fost probate. Actele doveditoare au fost depuse dupa inchiderea dezbaterilor, astfel ca nu au mei putut fi avute in vedere.