Evaziune fiscala si fals la legea contabilitatii

Evaziune fiscala si fals la legea contabilitatii. Lipsa elementelor constitutive. Consecinte.
     
     Utilizarea unor facturi fiscale ce provin  din alte surse decat cele prevazute de H.G. nr. 831/1997 pentru achizitionarea unor marfuri care au intrat in patrimoniul societatii, operatiunile comerciale fiind  reale si inregistrate in contabilitate nu poate determina caracterul fictiv al acestor operatiuni si atrage raspunderea penala sub aspectul infractiunii prevazuta de art. 290 Cod penal.
     
     Sectia penala - Decizia penala nr. 119/19 februarie 2007
     
      Prin sentinta penala nr. 299/2006 a Judecatoriei Sibiu inculpatul M.G.  a fost condamnat la:
     -  1 an inchisoare  pentru  art. 31 al.2 raportat la art. 290 al. 1 Cod penal.
     - 3 ani inchisoare pentru art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu art. 41 al.2 Cod penal si art. 13 Cod penal si 2 ani interzicerea drepturilor civile.
     - 1 an pentru art. 40 din Legea nr.82/1991 raportat la art. 289 cu art. 41 al. 2 Cod penal.
  In baza art.33 lit. a , art.34 lit. b  Cod penal  pedepsele au fost contopite in cea mai grea, de 3 ani inchisoare. 
Determinandu-se vinovatia inculpatului in limitele infractiunilor expuse judecatorul a retinut, in esenta ca in urma unor verificari economice efectuate la S.C. "C" SRL Sibiu s-a constatat faptul ca in perioada 1999-2003, in contabilitatea acestei firme au fost inregistrate un numar de 21 facturi de aprovizionare care provin  de la furnizori inexistenti ( cu privire la denumire, numar de inregistrare la ONRC si codul fiscal)  sau  ale caror  serii de tipografie  nu   au fost eliberate  de CNN Imprimeria  Nationala   SA Bucuresti.
Din corespondenta purtata   cu  CNN Imprimeria Nationala, s-a  stabilit  ca  judetului Arad  nu i-au fost   atribuite  facturi   fiscale  cu seria ACF, si  acre se regaseau in actele contabile ale societatii.
Organele  DGFP Sibiu , prin procesul  verbal   din data de  20.04.2004, au stabilit  ca SC  "C."  SRL Sibiu   a inregistrat   in contabilitate  facturi   care nu   intrunesc  calitatea de document  justificativ ,  sustragandu-se de la  plata   impozitului  pe venitul microintreprinderilor sia taxei pe valoare adaugata.
Impotriva sentintei, a declarat apel  inculpatul M.G., solicitand prin aparator ales achitarea sa , argumentand ca a facut inregistrari reale cu privire la cheltuieli reale in contabilitate, marfurile cumparate se regasesc cantitativ, calitativ si valoric in balanta stocurilor de marfa si au fost vandute cu documente justificative.
Prin decizia penala nr.254/13.11.2006  Tribunalul Alba a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.G. impotriva sentintei penale nr. 299/2006 a Judecatoriei Sibiu.
Impotriva  deciziei  a declarat recurs  inculpatul M.G. solicitand  de aceasta data  trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, apreciind ca  se impunea o  analiza  separata a perioadei in care societatea sa  a fost platitoare de impozit pe profit si de impozit pe venitul microintreprinderii. In privinta celor 21 de facturi, arata ca  in mod eronat a fost considerat raspunzator beneficiarul si nu furnizorul (emitentul). Arata ca nu si-a diminuat obligatiile bugetare, ci dimpotriva, si-a creat obligatii suplimentare.
Recursul este fondat.
In ce priveste infractiunea de fals imputata inculpatului, Curtea constata ca facturile fiscale in discutie nu constituie inscrisuri oficiale in intelesul art. 150 alin. 2 Cod penal , iar modalitatea prin care se sustine ca s-a procedat la falsificarea acestora nu a constituit-o contrafacerea scrierii sau a subscrierii sau alterarea continutului, ci s-a realizat cu prilejul intocmirii actului.
In aceste conditii, in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de fals in inscrisuri sub semnatura privata prev. de art. 290 Cod penal,  sub aspectul laturii obiective.
Trimiterea in judecata a inculpatului M.G. pentru comiterea infractiunilor de evaziune fiscala si fals la legea contabilitatii se bazeaza in cea mai mare parte pe acuzatia ca inculpatul a inregistrat in contabilitate operatiuni nereale, respectiv achizitii nereale de marfuri, iar prin aceasta si-ar fi marit cheltuielile, si-ar fi diminuat veniturile si s-ar fi sustras de la plata obligatiilor fiscale.
Or, in cauza nu s-a facut dovada ca achizitia de marfa in baza celor 21 de facturi nu este reala. Din contra, atat din actul de control, cat si din continutul expertizei contabile judiciare efectuate  rezulta ca facturile fiscale in cauza au fost inregistrate marfa achizitionata in baza acestor facturi a intrat in patrimoniul societatii, iar apoi a fost  instrainata, cu un pret superior celui de achizitie, catre alti beneficiari.
In consecinta, nu se poate sustine ca achizitia  nu a fost reala si, implicit, ca inregistrarile in contabilitate au fost fictive.
In aceste conditii, in ce priveste inregistrarea celor 21 de facturi, fapta imputata inculpatului nu este de natura penala, ceea ce nu exclude  o alta forma de raspundere judiciara.
Recursul  a fost admis, cu  consecinta casarii hotarari  atacate si a achitarii inculpatului M.G.  de sub invinuirea  savarsirii infractiunii prevazuta de art.31 al. 2  raportat la art. 290 al. 1 Cod penal, cu art. 41 al. 2 Cod penal.