incredintarea copilului minor unei terte persoane ...

2.incredintarea copilului minor unei terte persoane in cadrul procesului de divort
     La data de 05.06.2009, s-a inregistrat sub nr.582 adresa Judecatoriei Rm. Valcea prin care s-a declinat spre indrituita rezolvare cererea formulata de reclamanta N.M., din comuna Daesti, satul Daesti, judetul Valcea, impotriva paratului N.D., din comuna Diculesti, satul Diculesti, judetul Valcea, avand ca obiect desfacerea casatoriei incheiate, din vina exclusiva a acestuia, incredintarea spre crestere si educare a minorilor rezultati din relatie, cu obligarea celuilalt parinte la pensie de intretinere in favoarea lor raportat la veniturile din munca, si revenirea la numele purtat anterior. Corelativ, s-a solicitat restituirea cheltuielilor de judecata avansate.
S-a sustinut de catre reclamanta in justificarea cererii promovate ca s-a casatorit cu paratul la 03.05.1991, in speranta intemeierii unei familii bazate pe intelegere si ajutor reciproc. La inceput, relatia de convietuire, din care s-au nascut doi copii, ambii baieti, actualmente in varsta de 14 si respectiv 6 ani, a decurs in mod civilizat, apoi paratul a inceput sa o supuna unui regim de insulte si denigrari greu de suportat, sa vina acasa in stare de ebrietate, sa-i aplice corectii fizice pentru care a obtinut certificat medico-legal si a trebuit sa sesizeze organele judiciare competente. S-a invederat in continuare ca paratul a manifestat un comportament violent inclusiv fata de fiul cel mare, care s-a mutat cu ea in comuna Daesti, la parinti, cel mic ramanand la Diculesti in ingrijirea unei rude a acestuia. A conchis ca, din cauza brutalitatii de care a dat dovada, paratul nu prezinta garantia ca va exercita o influenta binefacatoare asupra educatiei copiilor, iar incredintarea lor catre persoana sa s-ar impune cu necesitate, acesta urmand sa contribuie la intretinere functie de veniturile realizate.
In drept s-au invocat dispozitiile art.38 alin.1, 40 si 42 C.fam.
Cererea s-a timbrat conform reglementarilor in vigoare.
In dovedire, reclamanta a administrat probatorii scrise, depunand in copie, certificate de stare civila, un certificat medico-legal si proba testimoniala, constand in audierea a doi martori.
In aparare, legal citat, paratul nu a inaintat intampinare, adoptand pe parcursul desfasurarii judecatii o pozitie contradictorie, mai intai, prin afisarea unei totale opozitii fata de demersul judiciar al reclamantei, ulterior, prin acceptarea pronuntarii divortului din culpa comuna si al incredintarii copiilor in maniera convenita.
Probatorial a depus adeverinta de salariu eliberata de S.C. ,,Cristal Serv" S.R.L., cu sediul in Craiova, dispozitia nr.117/21.09.2009 emisa de primarul comunei Diculesti, si a uzat complinitoriu de depozitiile acelorasi martori
La termenul de judecata din 13 noiembrie 2009, ambele parti au invederat ca minorul F.S., in varsta de 7 ani, se afla din luna august 2009 in ingrijirea numitei O.M., din municipiul Bucuresti, care a fost desemnata intre timp si curator al acestuia. S-au aratat de acord ca minorul sa-i fie incredintat spre crestere si educare, cu argumentul ca acesta refuza sub orice forma sa locuiasca cu reclamanta si cu celalalt frate la bunicii materni, iar paratul nu-i poate oferi supravegherea si indrumarea de care are nevoie din cauza serviciului prestat intr-o alta localitate.
La proxima dezbatere, determinat de imprejurarile si intelegerile intervenite, reclamanta si-a precizat petitul cererii, in sensul desfacerii casatoriei din vina comuna si luarii in custodie numai a minorului N.D.
Cu privire la garantiile morale si materiale oferite de parti la domiciliu, dar si de numita O.M., conduita acestora fata de minori, modul de crestere si ingrijire acordat, autoritatile tutelare competente au intocmit informativ referatele de ancheta sociala  de la  filele 17, 20, 38, 39 dosar.
Examinand coroborat ansamblul probatoriul administrat, instanta retine in fapt ca partile s-au casatorit la data de 03.05.1991, stabilindu-si domiciliul conjugal initial pe raza localitatii Lalosu, in gospodaria parintilor paratului, pentru ca mai apoi sa se mute intr-o locuinta achizitionata fara forme legale pe teritoriul  comunei Diculesti. Din cauza certurilor, violentelor fizice si verbale exercitate de parat, consumului de bauturi alcoolice la care acesta a inceput sa recurga, in urma cu un an, dupa un nou scandal, reclamanta a plecat cu cei doi copii minori ramasi in ingrijire la parintii sai in comuna Daesti. Refuzand coabitarea, ultimul dintre minori, mult mai atasat de parat, a trebuit sa fie adus la putin timp acasa, astfel ca, neavand cu cine sa-l lase, acesta s-a vazut nevoit sa-l ia cu el la Bucuresti, unde isi gasise temporar un loc de munca. Faptul a constituit un bun prilej pentru ca paratul sa o cunoasca pe familia Olteanu, lipsita de copii, care s-a aratat de acord sa se ocupe de minor incepand cu luna august 2009.
      Potrivit art.38 alin.1 C.fam, instanta judecatoreasca va putea dispune desfacerea casatoriei prin divort, atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
     In speta, degradarea morala in care paratul s-a complacut adeseori, limbajul neadecvat uzitat, agresiunile corporale la care s-a dedat in special pe fondul acestei stari, momentele de aflictiune provocate, dar si conduita reclamantei de a parasi cu prea multa usurinta domiciliului conjugal, asociata cu o serie de alte actiuni de mentinere a unei situatii tensionate, dupa cum a recunoscut la finalul judecatii, reprezinta manifestari reprobabile, incompatibile vietii de familie, ce se circumscriu cu elocventa textului de lege citat.
     Prin prisma celor expuse, instanta a apreciat ca deplin fondata cererea principala, cu precizarea consecutiv adusa, si a admis-o corespunzator, casatoria partilor, lipsita de prietenie, devotament, afectiune si respect reciproc, sprijin moral si material, comunitate de trai, fiind iremediabil compromisa, impunandu-se desfacerea prin divort, din culpa egala.
     Ca efect imediat, in lipsa oricarei solicitari, s-a stabilit ca reclamanta va redobandi vechiul nume, in concordanta cu art.40 alin. ultim C.fam.
Referitor la cererea subsecvent formulata in temeiul art.42 C.fam., probele testimoniale administrate si referatul de ancheta sociala a reliefat ca, din relatia de casatorie a partilor s-au nascut trei copii, primul dintre ei adoptat de o terta persoana, ceilalti doi, N.D., actualmente de 14 ani, si N.F.S., de 6 ani, convietuind cu acestia pana la momentul despartirii intr-o casa construita din lemn, din comuna Diculesti, compusa din trei camere partial mobilate, iluminate electric si minimal igienizate.
     Ulterior, minorul N.D. a locuit cu reclamanta in gospodaria bunicilor materni, detinatori in comuna Daesti a unei case cu trei camere si dependinte, modest mobilate si utilate, fiind inscris la o unitate de invatamant de aici, precum si la un club sportiv din Rm. Valcea.
         Determinat de anumite circumstante, minorul N.F.S. a trecut de cateva luni in grija numitei O.M. din municipiul Bucuresti, persoana cu studii superioare, pensionata din motive medicale, care are in administrare o firma privata si poseda impreuna cu sotul, tehnician la Institutul de Stiinte Spatiale, un apartament cu doua camere si dependinte, mobilate si intretinute corespunzator, ambii afisand un comportament civilizat in relatiile cu vecinii si la locul de munca. Din toamna anului curent, minorul frecventeaza cursurile de clasa I-a al unei institutii scolare din localitate.
     Fata de legaturile de afectiune statornicite, unitatile de invatamant la care minorii sunt inscrisi, dorinta exprimata cu ocazia ascultarii, conditiile materiale si morale existente la domiciliul reclamantei si al curatorului O.M., inapte de a periclita in vreun fel viata, integritatea corporala si sanatatea, dezvoltarea fizica, mentala si spirituala a acestor copii, climatul protectiv, de stabilitate si armonie oferit, aptitudinea persoanelor nominalizate de a le asigura o mai buna supraveghere si indrumare, de a se preocupa si implica efectiv in formarea lor socio-profesionala, instanta a opinat pentru dispunerea masurii incredintarii in modalitatea convenita.
     In concluzie, minorul N.D. va trece sub cresterea si ingrijirea reclamantei, iar custodia minorului N.F.S. va fi preluata de O.M., solutie ce corespunde in mare masura cu dorinta acestor copii, se subordoneaza si raspunde cu prioritate interesului lor superior.
      S-a specificat ca masura de incredintare luata are caracter provizoriu, vremelnic, oricare dintre parti putand solicita modificarea acesteia atunci cand imprejurarile pe care s-a intemeiat nu mai subzista.
     Conform art.43 C.fam., in calitate de parinte divortat caruia i s-a incredintat copilul, reclamanta va exercita cu privire la acesta toate drepturile parintesti, adica atat cele personale cat si cele de natura patrimoniala.
     In schimb, O.M. va avea fata de copilul incredintat numai drepturile si indatoririle strans legate de persoana acestuia, respectiv dreptul si obligatia de a-l creste, in semnificatia de a se ingriji de sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de instruirea lui educationala, de a-i asigura paza si supravegherea, dreptul de a lua anumite masuri disciplinare impotriva sa, de a-l cere de la orice persoana ce l-ar tine in afara legii si de a-i stabili locuinta.
     Prin prisma gradul de atasament, paratul a fost desemnat sa exercite drepturile si indatoririle parintesti cu privire la bunurile minorului N.F.S., mai exact de a administra aceste bunuri si de a-l reprezenta in actele juridice civile pana la varsta de 14 ani ori de a i le  incuviinta intre 14 si 18 ani.
     Evident ca, in virtutea principiului egalitatii ce guverneaza ocrotirea parinteasca, atat reclamanta cat si paratul au dreptul de a tine legatura cu minorii neincredintati, de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lor profesionala, fie prin vizitare la domiciliul unde se afla, fie prin luare la locuinta lor, in cadrul unui program bine stabilit, de comun acord cu cel caruia i-au fost incredintati sau, pentru ipoteza unui refuz, de catre instanta de judecata.
     Avand in vedere statuarile art.86 si 107 C.fam., s-a invederat parintilor ca trebuie sa participe in continuare la cheltuielile de crestere si educare a minorilor, desfacerea casatoriei neconstituind o cauza de incetare a obligatiei de crestere ce le incumba nu numai in baza legii ci si a moralei.
     Intrucat referatul de ancheta sociala a relevat ca paratul contribuie voluntar la intretinerea minorului N.F.S. cu diverse sume, iar reclamanta acorda ingrijire exclusiva minorului N.D., instanta a considerat compensate obligatia de intretinere pe care fiecare o are in sarcina fata de copilul neprimit in grija, cu consecinta constatarii acestor situatii juridice.
~ 1 ~