pretentii

Dosar nr.908/179/2009
Domeniu alocat : Plati
Tip speta : sentinta civila
Data spetei : s.c. nr. 321/01.04.2010
Titlu: pretentii

Prin cererea adresata acestei instante la data de 21.07.2009 si inregistrata sub nr. 908/179/2009, reclamanta B.C. a chemat in judecata pe paratii B.M. si P.A., solicitand obligarea acestora la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale si cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca paratii sunt vecinii sai si, datorita acestora, intre ei nu au existat niste raporturi de buna vecinatate si de mai multi ani, dar cu precadere in ultima jumatate de an, paratii i-au adus grave ofense, insulte si calomnii, adresandu-i cuvinte de genul "hoata", "betiva", ca si-a educat copii sa fie "hoti", "vagabonzi" si i-au facut sesizare la Directia pentru Protectia Copilului, acuzandu-o ca este betiva, ca tine copii in beci si legati in lanturi, ca nu le da de mancare, ca ii trimite la cersit in sat si la biserica si ca a depus acte false la intocmirea dosarului pentru angajarea pe postul de asistent maternal. Paratul este politist de frontiera si a amenintat-o de nenumarate ori cu arma din dotare.
In urma acestor sicane, reclamanta a mentionat ca a sesizat Postul de Politie Jurilovca si paratilor li s-au dat sfaturi sa inceteze cu jignirile la adresa ei, dar, din pacate, acestia continua nestingheriti sa aduca atingere onoarei si demnitatii sale, motiv pentru care nu va tolera niciodata aceasta atitudine care i-a provocat o suferinta psihica si totodata o desconsiderare nemeritata.
De asemenea, afirmatiile paratilor i-au adus grave prejudicii imaginii si integritatii ei morale precum si a familiei sale, in localitate fiind cunoscuta ca o persoana cu o reputatie aleasa, iar paratii in mod sistematic incearca sa determine locuitorii din sat sa-si reconsidere impresia si atitudinea fata de ea.
Dreptul la onoare si dreptul la reputatie sunt reglementate si de legislatia civila, precum art.54 alin.1 lit.c si d din Decretul nr.51/1954.
A mai sustinut reclamanta ca despagubirea baneasca solicitata, pe langa faptul ca nu acopera prejudiciul suferit de ea, este pe de o parte compensatorie in vederea reabilitarii sale si pe de alta parte punitiva, adica cu titlu de pedeapsa pentru comportamentul ofensator al paratului.
In drept, cererea este intemeiata pe dispozitiile art.998, art.999 cod civil, art.274 si art.275 cod procedura civila.
In dovedirea cererii, reclamanta au aratat ca intelege sa se foloseasca de proba cu martori, inscrisuri si interogatoriu si nu depus acte in sustinerea cererii.
La data de 18.08.2009, paratii B.M. si P.A. au depus intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii formulata de reclamanta, invocand exceptia inadmisibilitatii actiunii, motivat de faptul ca anterior reclamanta s-a adresat cu plangere penala si actiune in despagubiri civile, pentru aceeasi fapta, Parchetului de pe langa Judecatoria Babadag, formandu-se dosarul nr.541/P/2009, solicitand tragerea lor la raspundere penala pentru savarsirea infractiunilor de insulta, calomnie si amenintare, precum si obligarea lor la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale.
Reclamanta s-a prevalat, potrivit sustinerilor paratilor, de posibilitatea prevazuta de art.14 Cod procedura penala, conform careia actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale, in cadrul procesului penal, caz in care ambele actiuni vor fi solutionate impreuna de catre instanta penala care va aplica regulile de fond ce sunt specifice fiecareia dintre cele doua raspunderi, iar doctrina este unanima in a statua ca, deindata ce partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal, deci a alaturat actiunea sa civila actiunii penale, ea nu se mai poate adresa pentru aceleasi pretentii, cu o actiune separata, unei instante civile, operand principiul ca odata aleasa o cale de judecata nu mai este posibil sa se recurga la o alta cale conform principiului "electa una via, non datur recursus ad alteram".
Prin urmare, singura posibilitate a persoanei vatamate, care s-a constituit parte civila in procesul penal, sa porneasca actiunea civila in fata instantei civile, este daca instanta penala, prin hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila ori daca se pretinde repararea unor pagube care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea de catre prima instanta a hotararii penale (art.20 Cod procedura penala). Ori, in speta, niciunul dintre aceste cazuri nu sunt aplicabile.
Desi plangerea penala nu a primit inca o solutie, totusi, cu incalcarea dispozitiilor legale si a principiilor in materie, o luna mai tarziu, la 21 iulie 2009, reclamanta se adreseaza cu o plangere similara instantei civile, fiind reclamata aceeasi fapta, singura diferenta fiind subdimensionarea daunelor morale solicitate.
In aceasta situatie, considera paratii ca actiunea civila pornita ulterior celei declansate alaturi de actiunea penala urmeaza a fi respinsa ca inadmisibila, in lumina textelor legale si a principiilor de drept mai sus mentionate.
In subsidiar, daca instanta va trece peste aceasta exceptie formulata, paratii P.A. si B.M. au solicitat suspendarea judecarii cauzei pana la solutionarea definitiva a cauzei penale, conform prevederilor art.19 al.2 Cod procedura penala.
  Considera paratii ca spre a se evita pronuntarea unor hotarari contradictorii referitoare la fapta ilicita si la vinovatia autorului prejudiciului, este necesar ca aceste elemente sa fie examinate, mai intai, in cadrul procesului penal, iar, din informatiile furnizate de catre Politia comunei Jurilovca, plangerea reclamantei, ce formeaza obiectul dosarului nr.541/P/19.06.2009 se afla in lucru, efectuandu-se cercetari cu privire la aspectele reclamate de partea vatamata.
Prin urmare, cum plangerea penala nu a primit o solutionare definitiva cu privire la fapta si vinovat, paratii au solicitat suspendarea cauzei pana la rezolvarea acestor aspecte de catre instanta penala initial investita.
Pe fondul cauzei, paratii au sustinut ca nu se fac vinovati de atitudini insultatoare, calomnioase sau amenintatoare la adresa reclamantei si ca relatiile cu aceasta din urma nu au fost de buna vecinatate datorita atitudinii acesteia din urma, ostila si declansatoare de conflicte.
Au mai invederat paratii ca nu au fost aduse "grave ofense, insulte si calomnii" si, cu atat mai putin, "amenintari cu arma din dotare" si considera ca atat plangerea penala, cat si prezenta actiune civila sunt declansate atat in scop pur sicanatoriu si de intimidare, cat si in dorinta de a beneficia de despagubiri in mod nemeritat.
In drept, paratii si-au intemeiat cererea pe dispozitiile art.115 Cod procedura civila, art.19 alin.2 Cod procedura penala si principiile legale in materie.
In probatiune, au solicitat luarea interogatoriului reclamantei, proba cu inscrisuri si martori.
In sustinerea afirmatiilor facute in intampinare, au depus copie de pe plangerea formulata de reclamanta impotriva lor.
In sedinta de judecata din data de 17 septembrie 2009, aparatorul reclamantei a solicitat sa se ia act ca B.C. a renuntat la plangerea penala formulata impotriva paratilor B.M. si P.A. pentru insulta, calomnie, amenintare si a solicitat acordarea unui nou termen de judecata pentru a face aceasta dovada, cerere care a fost admisa de instanta si, pentru ca la termenul acordat din 01 octombrie 2009, reclamanta nu a depus relatiile pentru a caror obtinere s-a amanat cauza, instanta a dispus a se face adresa catre Parchetul de pe langa Judecatoria Babadag sa comunice daca plangerea penala formulata de B.C. pentru insulta, calomnie si amenintare impotriva paratilor a fost retrasa si daca nu, care este stadiul cercetarilor.
La data de 06 octombrie 2009, Parchetul de pe langa Judecatoria Babadag a comunicat ca nu s-a solutionat plangerea penala formulata de B.C. care a fost inregistrata la parchet sub nr.541/P/2009, in prezent efectuandu-se cercetari fata de B.M. si P.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 cod penal.
Urmare a raspunsului primit de la Parchetul de pe langa Judecatoria Babadag si a sustinerilor reclamantei facute din sedinta din 19 octombrie 2010, cum ca a depus cerere de renuntare la plangerea penala in cursul zilei de vineri, si anume pe 16.10.2009, s-a solicitat aceluiasi parchet sa mentioneze daca reclamanta si-a retras plangerea penala formulata impotriva paratilor pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art.193, art.205 si art.206 Cod penal.
Parchetul de pe langa Judecatoria Babadag a comunicat ca, prin rezolutia 541/P/2009 din data de 22.10.2009, in baza art.10 lit. h din Codul de procedura penala, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penala din cadrul Postului de Politie Jurilovca de neincepere a urmaririi penale fata de numitii B.M. si P.A., cercetati sub aspectul savarsirii infractiunilor prevazute de art. 193, art.205 si art.206 cod penal cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, intrucat in cursul actelor premergatoare, la data d e16.10.2009, petenta B.C. si-a retras plangerea.
Reclamanta B.C. a depus precizare la actiune prin care arata ca in aceasta cauza are calitate de reclamant si sotul sau B.R.cu acelasi domiciliu, care, dintr-o omisiune, nu a fost mentionat ca reclamant alaturi de ea, sens in care instanta a dispus citarea lui B.R.pentru data de 16 noiembrie 2009, cand acesta a aratat ca-si insuseste actiunea formulata de sotia sa.
In dovedirea sustinerilor din cererea de chemare in judecata si din intampinare, partile au propus proba cu interogatoriu, cu inscrisuri si martori, probe care au fost incuviintate de catre instanta prin incheierea de sedinta din data de 22 octombrie 2009, sens in care instanta a dispus a se face adresa catre Directia Generala de Asistenta Sociala Tulcea pentru a inainta, in copie, reclamatia depuse de B.M. si P.A. la aceasta unitate si referatele intocmite de persoanele care au efectuat cercetari la Politie, Primarie  si  Biserica din localitatea Jurilovca despre conduita lui B.C. si B.R.in familie si societate. De asemenea, au fost solicitate relatii si la Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea daca numita B.C. a formulat o plangere impotriva numitului B.M. si, daca da, modul de solutionare al plangerii.
Prin adresa nr.889172 din 02.11.2009, Inspectoratul Judetean al Politiei de Frontiera Tulcea a comunicat ca, prin petitia nr. CR/916436 din 25.05.2009, B.C. a reclamat faptul ca agentul de politie B.M. are un comportament necorespunzator si ii creeaza neplaceri prin afirmarea in comunitate a unor aspecte neadevarate, prin amenintari directe si presiuni atat morale, cat si fizice, precum si prin lipsa de solicitudine pentru rezolvarea problemelor inerente ce apar intre cele doua proprietati invecinate.
Din verificarile efectuate de aceasta institutie a rezultat ca faptele reclamate in sarcina agentului de politie B.M. nu se confirma, neexistand indicii de savarsire de catre agent a vreunei abateri disciplinare ori a unei fapte cu caracter antisocial, petenta fiind informata in acest sens.
Directia Generala de Asistenta si Protectia Copilului Tulcea a comunicat, prin adresa nr.44064 din 04.11.2009, copia reclamatiei paratei P.A., copiile rapoartelor de vizita efectuate in comunitate, la Postul de Politie, la preotul paroh, la reclamanti si parati acasa, la sediul Primariei Jurilovca, si la alti locuitori ai comunei Jurilovca, pentru solutionarea acestui caz, datate 21 mai 2009.
Analizand documentatia depusa de catre Directia pentru Protectia Copilului Tulcea, instanta retine ca in reclamatia formulata de parata P.A., aceasta mentioneaza ca reclamanta nu are nicio ocupatie si sotul acesteia este fara loc de munca, justificand o adeverinta de salariu falsa, acesta executand activitati de braconaj piscicol pentru a intretine familia, iar copii lor sunt supusi la tratamente inumane, sunt trimisi la biserica lipoveneasca la fiecare pomana, pentru a obtine foloase, si, datorita consumului de alcool de catre ambii reclamanti, B.C. isi supune copii la presiuni fizice, fiind legati in lanturi si inchisi in beci, si psihice, tinandu-i inchisi in casa, motiv pentru care a considerat ca aceasta nu merita sa aiba incredintati copii de la centru de plasament in ingrijire.
 Reclamantii B.C. si B.R., la termenul de judecata din data de 16 noiembrie 2009, au administrat proba cu interogatoriul paratilor P.A. si B.M., ocazie cu care parata P.A. a recunoscut ca a sesizat Directia pentru Protectia Copilului Tulcea cu o reclamatie pe care ea scris-o si a semnat-o si in care a mentionat ceea ce a perceput ea ca se intampla in familia B. cu privire la minorii acestora, declarand ca isi mentine acuzatiile din reclamatie, inclusiv faptul ca, in demersul de a efectua cursurile de asistent maternal si a obtine un atestat in acest sens, reclamanta a prezentat la dosarul intocmit cu aceasta ocazie o adeverinta de salariu falsa intrucat aceasta la vremea respectiva nu lucra nicaieri, ca reclamantii isi trimit copii la cersit la biserica pentru a obtine bani si paine pentru supravietuire, ca isi leaga copii in lanturi si ii inchide in beci, ca ii tine copii inchisi in casa, toate aceste agresiuni fizice si psihice asupra copiilor fiind facute pe fondul consumului de alcool de catre ambii reclamanti, acestea fiind si motivele pentru care prin reclamatia inaintata a propus Directiei Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului sa nu fie aprobata cererea de a ingriji copii de la centru de plasament si cunoaste ca reprezentantii directiei au facut cercetari in cadrul comunitatii.
Parata P.A. a declarat ca nu a sustinut in reclamatie ca B.R. executa activitati de braconaj piscicol asigurand intretinerea familiei din furt.
Paratul B.M., a sustinut cu ocazia interogatoriului ca el nu a sesizat Directia pentru Protectia Copilului si nu a scris reclamatia despre care se face vorbirea in cauza, probabil mama lui, astfel ca nu are cunostinta de continutul acelui inscris, ca reprezentantilor D.G.A.S.P.C. Tulcea le-a spus ca i-a vazut pe copii reclamantilor la biserica, foarte de dimineata, si astfel a banuit ca motivul este de a cersi, ca nu a perceput personal imprejurarea ca erau legati in lanturi in beci, copii reclamantilor, a aflat acest lucru de la o persoana care a stat in casa cu reclamantii, ca i-a vazut pe reclamanti pe strada fiind sub influenta bauturilor alcoolice  si ca nu cunoaste daca s-au efectuat cercetari de catre reprezentantii D.G.A.S.P.C. Tulcea prin deplasarea si luarea de relatii de la Postul de Politie al comunei Jurilovca, Primaria comunei Jurilovca, biserica din comuna Jurilovca, Scoala Generala din comuna Jurilovca, locuitori (vecini) ai comunei Jurilovca si nici continutul rapoartelor intocmite cu aceasta ocazie.
La interogatoriul luat reclamantei B.C., la propunerea paratilor, aceasta a aratat ca este in conflict cu paratii de ani de zile, conflict preluat de la mama ei si care provine de la un teren ocupat de parati, ca paratii s-au legat de sotul acesteia si de copii lor, motiv pentru care a formulat nenumarate reclamatii la politie si la primarie impotriva paratei P.A. .
In ceea ce priveste acuzatia ca-si trimite copii in fiecare duminica la biserica si de cate ori se organizeaza o pomana pentru a primi din ceea ce se da de pomana, reclamanta a aratat ca aceasta acuzatie nu este adevarata, iar copii sai merg la biserica intrucat cunosc limba slavona si canta in corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati, iar fiul sau cel mare nu a fost sanctionat vreodata la scoala pentru carente in educatia lui si nici exmatriculat.
Reclamantul B.R. a raspuns la interogatoriu ca de cand locuieste cu sotia sa, de aproximativ 14 ani, a fost acuzat mereu de parati cum ca i-a pus sare in motorul barcii lui B.M., ca a batut-o pe parata, ca i-a furat paratului bunuri, iar pe copii sai, cand erau mai mici, parata P.A.ii facea "criminali, vagabonzi" si acum arata compasiune fata de copii.
Reclamantul a sustinut ca pe copii ii trimite la biserica pentru ca acolo invata lucruri bune si, intrucat ei cunosc limba slavona, fac parte din corul bisericii, iar la pomana merg numai daca sunt invitati si doar pe timpul vacantei. Baiatul cel mare a fost sanctionat  in sensul ca a stat doua zile acasa pentru ca a strigat pe hol.
Singura dorinta a sa este ca paratii sa-i lase in pace pe ei si pe copii lor.
La termenul de judecata din data de 25.02.2010, au fost audiati martorii Z.O. si X.E. propusi de reclamanti si martorul P.Gh. propus de parati, cererea privind ascultarea in calitate de martor a numitei I.E. formulata de parati fiind respinsa avand in vedere existenta unor relatii tensionate si de dusmanie intre martora si reclamanta B.C., constatate in sala de judecata, in locul acesteia fiind ascultat un alt martor in persoana numitei B.D., la un termen ulterior.
Martora Z.O. a declarat ca ii cunoaste atat pe reclamanti, cat si pe parati care locuiesc in aceeasi localitate Jurilovca, unde sunt cunoscuti ca fiind oameni normali, ca cei doi copii ai reclamantilor fac parte din corul bisericii si nu i-a vazut niciodata cersind la usa bisericii sau pe strada, mai ales ca fiul cel mare este coleg cu fiica sa la scoala, iar pe parintii acestora, reclamantii din prezenta cauza, nu ii cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice.
A mai sustinut martora ca la pomeni mergi daca ti se face o invitatie verbala de familia decedatului si ca sunt cazuri in care, la pomeni, se cheama corul bisericesc si un preot sau ambii preoti si tot corul bisericesc, iar copii reclamantilor, facand parte din acest cor, sunt chemati sa cante la pomeni, si ca ea cunoaste acest lucru pentru ca este un ritual care se practica de ani de zile.
Din depozitia martorei instanta mai retine ca aceasta este asistent maternal si au venit la ea reprezentanti de la Directia pentru Protectia Copilului care i-au pus intrebari cu privire la copii reclamantilor, in sensul daca sunt tinuti in lanturi, in beci, daca cersesc in biserica si la oameni straini prin sat, fiind luate relatii si referinte si de la alti asistenti maternali cu privire la acest aspect, inclusiv de la preotul din sat, iar rezultatul investigatiei a fost acela ca nu s-au confirmat acuzele aduse de parata P.A., acuze din cauza carora lumea vorbeste urat la adresa familiei B., chiar reclamanta spunandu-i ca ii este frica sa mai iasa in sat gandindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, fiind afectati de aceste acuze aduse de parati.
A mai sustinut martora ca o cunoaste pe reclamanta pentru ca aceasta a mers la toate sedintele cu parintii, ale copiilor, incepand cu perioada gradinitei, fetita ei fiind colega cu baiatul reclamantei, si, pentru ca scoala este in drumul ei, spre casa, B.C. se opreste deseori pentru a se interesa de situatia scolara a copiilor, ca reclamanta se ocupa cu croitoria, iar sotul acesteia lucreaza la Piscicola.
Pe parata P.A. o cunoaste doar din vedere, nu se viziteaza, si ii este teama ca aceasta sa nu raspandeasca minciuni si despre ea, iar despre acuzele aduse reclamantilor de catre parati a auzit de la colegii de munca, si ei asistenti maternali, si de la alte persoane din sat.
Depozitia acestei martore este coroboreaza cu declaratia data de martora X.E. din care instanta retine ca ea ii cunoaste pe copii reclamantilor, intrucat ei canta in corul bisericii, cand nu sunt la scoala, cor din care face si ea parte, copii sunt bine ingrijiti si nu i-a vazut niciodata la usa bisericii cersind, si, in calitate de parinti, reclamantii, au grija de copii lor, pe care nu i-a vazut ca ar fi tinuti in lanturi de parintii lor asa cum afirma parata P.A. prin sat.
Pe parati ii cunoaste din vedere, iar pe reclamanti nu-i cunoaste ca fiind consumatori de bauturi alcoolice, fiind perceputi in localitate ca oameni gospodari, iar pe reclamanta ea a invatat-o limba slavona si o stie de cand era mica, aceasta fiind ascultatoare, iar in prezent o femeie respectata.
Martora a mai declarat ca in localitate au venit reprezentanti ai Directiei pentru Protectia Copilului care au vorbit cu preotul din sat si cu alti oameni din comuna cu privire la modul in care reclamantii isi cresc si isi educa copii, si in urma acestor investigatii facute, nu s-au adeverit acuzele paratilor la adresa reclamantilor, iar pe copii ea nu i-a auzit sa se planga ca nu ar fi bine ingrijiti de parintii lor, ca ar fi batuti de acestia, ca nu li se da de mancare.
In localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de parati la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, reclamantii fiind afectati de aceste acuze.
P.Gh., martorul propus de catre parati, a declarat ca ii cunoaste atat pe parati, intrucat lucreaza de ani de zile la acestia, ori de cate ori este nevoie, la camp, in gospodarie, cat si pe reclamanti, acestia fiind vecini cu paratii si, astfel, a auzit cearta dintre reclamantul B.R. si parati, acesta afirmand ca i-a chemat in judecata pentru casa si teren si ca il va da afara din serviciu pe paratul B.M. pentru ca il stie pe seful acestuia.
A auzit in casa paratilor cum P.A. spunea ca minorii familiei B. merg de dimineata la biserica pentru o franzela, precum si ca reclamantii le adreseaza cuvinte jignitoare, urate copiilor acestora si chiar el a fost de fata cand reclamanta le vorbea urat copiilor care plangeau sau cand reclamantii ii certau pe copii, dar nu i-a vazut pe reclamanti sa-i puna in lanturi sau sa-i tina in beci si stie ca acestia merg la scoala, sunt imbracati ingrijit.
Tot in casa paratilor a auzit faptul ca a venit o comisie de la Directia pentru Protectia Copilului care investiga comportamentul reclamantilor fata de copii lor.
Martorul a mai declarat ca el nu merge la biserica din Jurilovca, intrucat aceasta este biserica lipovenesca de rit vechi, iar el este ortodox de rit nou si locuieste in Salcioara, dar la piata din Jurilovca unde se deplaseaza in fiecare duminica a auzit de la oameni ca sunt discutii intre cele doua familii, in litigiu, in sensul ca reclamantii isi bat copii, ii trimit la cersit, ca le vorbesc urat acestora.
Cu privire la reclamant, martorul a aratat ca il cunoaste de mic, stie ca a fost angajatul societatii Piscicola, dar acum nu stie unde mai lucreaza. L-a vazut pe reclamant de mai multe ori prin Salcioara in stare de ebrietate. Acesta i-a adresat amenintari la un alt termen de judecata si in sat, motiv pentru care a facut sesizare la parchet impotriva lui.
Martorul nu a facut nicio proba, cu inscrisuri, pentru a dovedi ca s-a adresat cu plangere la Parchetul Babadag.
Celalalt martor propus de parati a fi audiat, B.D. a invederat ca a primit telefoane de amenintare de la persoane interpuse, nu de la reclamanti direct, pentru ca a venit sa dea declaratie ca martor, motiv pentru care intelege sa nu mai continue declaratia si sa nu mai raspunda la intrebarile formulate de aparatorul reclamantilor.
La termenul de judecata din data de 18 martie 2010, reclamantii au invederat ca au fost abordati de catre parata P.A. in vederea impacarii, dar au conditionat aceasta impacare, in sensul ca parata sa-si ceara scuze, sa recunoasca faptul ca reclamatia a fost scrisa de baiatul ei B.M., dar semnata de ea si sa le plateasca cheltuielile de judecata.
Paratul B.M. a recunoscut ca scriitura ii apartine, dar semnatura de pe reclamatie nu-i apartine, aceasta fiind a mamei sale, care a sustinut acelasi lucru si impreuna cu mama sa a declarat, la termenul de judecata din data de 25 martie 2010, ca nu se impaca cu reclamantii intrucat nu accepta conditiile impuse de acestia.
Reclamantii au propus efectuarea unei expertize de specialitate care sa aiba ca obiectiv stabilirea faptului daca scriitura de pe aceea sesizare apartine paratului B.M., la fel si semnatura de pe acest inscris, proba care a fost respinsa de catre instanta pe motiv ca reclamantii au posibilitatea sa formuleze plangere penala in mod separat.
Reclamantii au solicitat obligarea paratilor la plata sumei de 5.000 lei cu titlu daune morale intrucat prin afirmatiile facute de acestia si reclamatia formulata la Directia de Protectia Copilului le-au fost aduse grave prejudicii imaginii si integritatii lor morale.
Reclamantii si-au intemeiat in drept actiunea pe dispozitiile art.998, 999 cod civil care reglementeaza raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie si care constituie temeiul pentru stabilirea conditiilor generale ale raspunderii.
Potrivit art.998 Cod Civil, orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, iar conform art.999 Cod Civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa.
Din prevederile legale mentionate rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer intrunite cumulativ, urmatoarele conditii: existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul, constand in intentia, neglijenta sau imprudenta cu care a actionat.
Nu poate exista raspundere civila delictuala, daca nu s-a produs un prejudiciu (paguba, dauna).
Prejudiciul ca element esential al raspunderii delictuale consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmarea faptei ilicite savarsite de o alta persoana.
Despagubirea care se acorda in cazul raspunderii civile delictuale este intotdeauna patrimoniala, fie ca aceasta despagubire consta in repararea in natura a pagubei suferite, fie ca ea consta in echivalentul banesc al acestei pagube.
Daca prejudiciul nu este susceptibil de evaluare baneasca, el este un prejudiciu moral (nepatrimonial). Astfel este, de exemplu, atingerea adusa onoarei si demnitatii unei persoane, suferinta de ordin afectiv pentru pierderea unei persoane apropiate, suferinta de ordin fizic provocata de accidente etc.
Pentru obligarea la plata despagubirilor este necesar ca prejudiciul sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale, este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.
Prin probatoriul administrat in cauza reclamantii au facut dovada existentei prejudiciului, prejudiciu moral (nepatrimonial), prin depozitiile martorilor Z.O. si X.E. din care rezulta ca in localitatea Jurilovca se vorbeste mult despre afirmatiile facute de parati la adresa reclamantilor si a copiilor acestora, acuze din cauza carora lumea vorbeste urat la adresa familiei B., chiar reclamanta spunand ca ii este frica sa mai iasa in sat gandindu-se la ce va spune lumea despre familia sa, reclamantii fiind afectati de aceste acuze ale paratilor, fiindu-le adusa atingere onoarei si reputatiei lor. De asemenea, reclamantii au fost prejudiciati moral, fiind afectati foarte mult de reclamatia paratilor adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca reclamatia s-a dovedit nefondata, ea constituind fapta ilicita, intrucat reclamatia a fost facuta cu rea-credinta.
Pentru a fi angajata raspunderea unei persoane nu este suficient sa existe, pur si simplu, fara legatura intre ele, o fapta ilicita si un prejudiciu suferit de o alta persoana, ci este necesar ca intre fapta si prejudiciu sa fie un raport de cauzalitate, in sensul ca acea fapta a provocat acel prejudiciu.
Codul civil impune aceasta cerinta prin art.998 si art.999. Astfel, potrivit art. 998, raspunderea este angajata pentru fapta omului "care cauzeaza altuia un prejudiciu", iar, potrivit art.999, raspunderea este angajata nu numai pentru "prejudiciul cauzat prin fapta sa" (fapta, in inteles de fapta intentionata), dar si de acela "cauzat prin neglijenta sau imprudenta sa".
Instanta retine ca exista raport de cauzalitate intre fapta paratilor, in speta reclamatia adresata Directiei pentru Protectia Copilului si care a avut ca urmare o ancheta din partea reprezentantilor acesteia, chiar daca s-a dovedit nefondata, si prejudiciu, reclamantii fiind afectati moral si psihic.
Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul a avut-o la momentul savarsirii faptei ilicite sau, mai exact, la momentul imediat anterior savarsirii acesteia fata de fapta si urmarile acesteia.
Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui ce a savarsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta; exprima, cu alte cuvinte, imputabilitatea acelei fapte.
In speta, ambii parati sunt vinovati de acuzele aduse reclamantilor, chiar daca s-a sustinut de catre paratul B.M. ca el doar a scris reclamatia, semnatura nefiind a lui, intrucat prin scriitura si avand in vedere si gradul de rudenie, fiind fiul paratei Pavel Ana, acesta a fost de acord cu cele dictate de mama sa, el avand insa posibilitatea sa o opreasca pe aceasta din demersul ei sau sa o lase sa scrie singura reclamatia.
De mentionat ca paratul B.M. a avut o atitudine oscilanta in ceea ce priveste aportul sau la reclamatia privind comportamentul sotilor B. fata de copii lor, in sensul ca la data 19 mai 2009, in raportul efectuat de reprezentanta Directiei pentru Protectia Copilului, urmare a investigatiilor intreprinse pe teren, la domiciliul paratilor, se mentioneaza ca "acesta a declarat verbal ca este de acord cu sesizarea mamei sale, confirmand cele scrise de aceasta", ca ulterior, in interogatoriul luat la cererea reclamantilor, afirma ca el nu a scris reclamatia, probabil mama sa, si ca nu cunoaste ce scrie in reclamatie, iar in sedinta din data de 25 martie 2010, sustine ca scriitura reclamatiei ii apartine, dar semnatura este a mamei sale.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta constata ca cererea reclamantilor este fondata si, pe cale de consecinta, o va admite si va obliga paratii la plata sumei de 5.000 lei, catre reclamanti, cu titlu de daune morale.
Raportat la dispozitiile art. 274 cod procedura civila, va obliga paratii la plata sumei de 2791,30 lei, catre reclamanti, cu titlu de cheltuieli de judecata.