Contestatie la executare. Aplicarea art.320 /1 Cod procedura penala. Admisibilitate

Contestatie la executare. Aplicarea art.320 /1 Cod procedura penala. Admisibilitate

         Prin cererea inregistrata la data de 22.02.2011 pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia a II-a penala sub nr. 12937/3/2011 condamnatul V.I., in prezent detinut in Penitenciarul Giurgiu a formulat contestatie la executare.
         In motivarea contestatiei contestatorul condamnat a mentionat ca cererea sa vizeaza sentinta penala nr. 818/F/01.10.2009 prin care a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 16 ani pentru savarsirea infractiunii de omor calificat. Acesta a invederat  ca solicita sa beneficieze de reducerea cu o treime a limitei pedepsei, potrivit art.3201 Cod procedura penala, intrucat a recunoscut savarsirea faptei. Desi acest text de lege prevede ca reducerea pedepsei se aplica doar pentru cei care recunosc fapta inainte de inceperea cercetarii judecatoresti , contestatorul-condamnat a mentionat ca ar fi normal ca el sa beneficieze de aceasta lege favorabila, fata de principiul constitutional al egalitatii in fata legii.
         Prin sentinta penala nr. 205/F din 04.03.2011 , Tribunalului Bucuresti, sectia a II-a penala, in baza art. 42 Cod procedura penala a declinat competenta de solutionare a contestatiei la executare formulata de condamnatul V.I. in favoarea Tribunalului Giurgiu.
         Pentru a se pronunta astfel Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala a retinut ca , potrivit art. 461 alin.1 lit.d Cod procedura penala, competenta materiala pentru cazul invocat  ( intervenirea unei cauze de micsorare a pedepsei) revine potrivit  articolul 461 alin.2 Cod procedura penala  revine, instantei egala in grad instantei de executare, in circumscriptia careia se afla locul de detinere.
         La dosar a fost atasat MEPI nr.951 din 08.02.2010 emis de TRIBUNALUL Bucuresti,  Sectia I-a penala in baza sentintei penale nr. 818 din 01.10.2009 a cceleiasi instante.
         Examinand contestatia la executare formulata de condamnatul  Iacob Grigore, Tribunalul retine urmatoarele:
         Prin art. 15 alin. 1 din Codul penal este reglementata situatia "cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si pana la executarea completa a pedepsei inchisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, iar sanctiunea aplicata este mai mica decat maximul special prevazut de legea noua".
         Corelativ, prin art. 458 din Codul de procedura penala se prevede ca, in cazul cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa, urmeaza ca instanta sa ia masuri de ducere la indeplinire a dispozitiilor art. 15 din Codul penal.
         In legatura cu aceste reglementari, este de observat ca, prin art. VIII pct. 43 din Legea nr.202/2010 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala,s-a dispus ca dupa articolul 320 se introduce un nou articol, art. 3201.
         Nu se poate considera ca dispozitiile art. 3201 alin.1 Cod procedura penala ar contine dispozitii care sa prevada, in acceptiunea art. 458 alin. 1 din Codul de procedura penala, o pedeapsa mai usoara decat cea aplicata sub imperiul legii anterioare.
         Aceste dispozitii prevad aplicarea unei cauze de reducere a pedepsei conditionata de o manifestare de vointa a faptuitorului, inainte de un anumit moment procesual. Cauze similare de nepedepsire sau reducere pot fi identificate in art. 22 Cod penal, art. 30 Cod penal, art. 260 alin. 2 si 3 Cod penal, art. 16 din Legea nr. 143/2000 [3].
         Potrivit art. 3201 alin.1 Cod procedura penala, pana la inceperea cercetarii judecatoresti, inculpatul poate declara personal sau prin inscris autentic ca recunoaste savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instantei si solicita ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in faza de urmarire penala.
         Potrivit alin 7 al aceluiasi articol, instanta va pronunta condamnarea inculpatului, care beneficiaza de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, si de reducerea cu o patrime a limitelor de pedeapsa prevazute de lege, in cazul pedepsei amenzii. Dispozitiile alin. 1-6 nu se aplica in cazul in care actiunea penala vizeaza o infractiune care se pedepseste cu detentiune pe viata.
          Nu se poate face aplicarea art. 3201 Cod procedura penala, daca s-a depasit momentul procesual pana la care era posibil acest lucru, iar legea de procedura penala este de imediata aplicare, neputand sa retroactiveze. Daca s-a inceput cercetarea judecatoreasca si s-au administrat unele probe in fata instantei, nu se mai poate face judecata in baza probelor administrate in faza de urmarire penala. Cu atat mai mult nu se poate face aplicarea art. 3201 Cod procedura penala pe calea contestatiei la executare, dupa ce, in cauza, s-a pronuntat o hotarare care a ramas definitiva.
         Procesul penal trebuie sa se desfasoare operativ, fara opriri si fara reveniri la faze anterioare, iar o revenire la un stadiu sau la o etapa procesuala anterioara este posibila doar in cazurile in care legea prevede expres acest lucru (de exemplu in cazul casarii cu trimitere spre rejudecare sau in cazul redeschiderii urmaririi penale). In al doilea rand, nu poate fi ignorata regula ca legea procesual penala nu retroactiveaza decat in cazul in care se prevede in mod expres aceasta in continutul ei. In doctrina s-a sustinut chiar ca retroactivitatea legii noi de procedura penala nu ar putea avea loc in nicio situatie, deoarece nu este permisa de art. 15 alin. 2 din Constitutie [2], care prevede posibilitatea retroactivarii doar pentru legea penala, nu si pentru legea procesual penala.
         Pentru considerentele ce preced si constatand ca motivul invocat de condamnat, de reindividualizare a pedepsei aplicate, nu se incadreaza in cele limitativ si expres prevazute de art. 461 Cod procedura penala, Tribunalul va respinge ca inadmisibila contestatia la executare.
         In baza art.192 alin.2 Cod procedura penala contestatorul va fi obligat sa plateasca statului cheltuielile judiciare  avansate.